VIRGIL GHEORGHIU

L.U
Q
Colectia
,.POVESTIRI $TIIITIFICO-FAIITASTICE"
editată de revista
�4!.iinta _

liiehnica
Anul XII
1 octombrie 1966

o
A DOI
Sub aus pic iil e anUdpaUel are leo In a�est număr
al Colecţiei intilolrea a doui de1tlne artlsticr. lin
poet m a i vintnlc •• o UDiri ple&orl.. Iti fac lao­
lalti aic i debutul ,utnUfloo-lan&uUo.
POt"tul rste Vlr&ll Oheorrllla. Cunoscut inci di­
nainte de război din pa&lalle uaor reviste ca ,.Unu'",
,.Bilete de papagal", ,.Cuvintul Liber". fi-a strins
poe me le la citeva cirU : ,.Ft�bre", ,.1\farra vină­
&oare", ..Ti•·imul c�li.laU", ..Cin&eee de faun", ,.l'ă­
d•rea adormită", tnl dintre Util te volume fiind
dls&lnee cu prrmll. I nruditA ea llrlamul bacovian,
dapi cum oburva G. ClllneHu, ponla lui Virgil
Gheor1hla convertea In •abtlll mt'IOpt'e prott'!l·
tai leca& de vlclaltudtnlle vlt>&ll ... M:arlll" fraze t"nlr:­
mallce". atmoafera ,.allldi" (dupl e"prula ac .. tu-
1 .. 1 criUc, adiel : llaelall) '' 1nal alee o fantezie
care uoclazl ,.cele mal dltparate t'lt'mt'nte in timp
•• apatia" au atat, cred, la Isvorul tnlburoUout'l in­
Jplraţll anllelpatlve de aatăzl.
la ceea ce o prtvet&e pe Duda Voh•oz�ana, llus•
tratoarea ,.Acului de cravată'" lstorl;a col u&.- Intimi
pe lin&i marele talent de care a fo11t ful�ruati In
I!IM. Intr-adevăr, ea a ioc�put să pietnt' la virsta
ciad al&li termini Institutul de arte pluth·.-. Iar
pîni atunci nu !le &indls e că ar pult'a picta •' nlc·l
au făcus e vreo schiţă. A trebuit ca hazardul 5a-1
poni i n a i n te nişte culori. pentru l'a din mina el
ai răsară acele stranii 11i uimitor de mature de·
1ene 111 tablouri care au 111 fost admirate in ul­
llmul ao l'U prildul a trei expoziţii de amat..ri.
Daci această losoliti intilnire are loc sub zo<!i.•
literaturii ştllnUflco-fantastlce. e lnt.-r.-sant ,;. • ,. -
levim faptul ci profesia ,.de bază" atit a puf'l•llui
cit şi a plctoriţel o constituie muzlra. \'ir.:il c.h.·ur­
lrhlu este uo e"celeot pianist şi un distiu' uuult·o­
lop;, Iar Duda Volvo:aeanu t'ste şi ra h·11�1.i dr mu­
ll:ici, pe care o predi ea profesoari\.
Bro,ura de fa(ă poate sta ded milrlurlr t·A, ali­
tur! de dlselpllnelt' fiiÎinţit'i�t· �1 lrhnlrc•, •' mu­
sica poate fi o nit' de acces sprr antl4'1pMţh·.
,\ 11.
 PROLOG
Au trecut vreo patru ani de c ind mi-am petrecut con�
cediul de vară î n tr- un oraş provincial de care eram l ega t
prin niş te evenimente de ordin sentimental. La revederea
locului unde am intilnit-o întîia oară am tresărit. Vechea
noastră ba ncă era acum zilnic ocupată de un ·domn in vîrstă,
curbat sub amintiri. Aşezîndu-md lî ngă el, m-a privit fugitiv.
Probabil in spi rindu- i incredere, se pregătea să stea de vorbei
CJ' mine. Sînt convins că toţi oamenii sint interesanţi cu odi­
seilc lor, dar de cele mai multe ori valul de intimitate al
i n cepu tulu i se salvează prin reflu.ruri de plictiseală. Dupd ce
aruncă puntea acelui "azi e foarte cald", mă întrebă cel
carte ţin la subsuoară. Nu ştiu de ce găsii nimerit să-l mint :l
- E un tratat de cosmografie şi de măsurătoare a di.tan-•
ţelor cereşti ...
- Aşa, aşa, răspunse vec i nu l meu bătrin ingîndurat. Ded:
vă ocupaţi cu astronomia ?
- Dacă vreţi - la figurat. Public din cînd in cînd cîte o.
carte.
- Scriitor ? Ar dori să vă propun ceva tn legătură eta'
asta. Ah, - îmi spuneam - incepe odiseea personaUi, aspi-! ·

raţia eternizării...
- Ce anume ? i-am ripostat cam brutal.
- S-a intimplat cu mine in trecut ceva de necrezut. Dv.
ştiţi că se petrec in viaţă multe lucruri inexplicabile. Intim­
plarea mea extraordinar4 pe care deseori o confund cu u"
vis am rezumat-o in nişte notiţe. Eu nu am talent. insă Ct"ed
că din ele dv. a ţ i putea reconstitui ciudata aventurcl prin eaTe
am trecut in tinereţe.... Bucuria mea de pensionaT, la cCJpcitul
drumu lui, ar creşte dacă v-CJŞ stirni interesul. O duc bine,
văd o lume nouă ridicîndu-se. lnsd ce vreţi, eu trăiesc di"
iluzii, cu privirile fn tTecut, spre povesteCJ mea adevăratcJ, din
nefericire desfăşurată fără maTtori. Se recomandă : Caius
Nolea, inginer de mine. Locuiesc pe ap1'oape. Sînt singur... ,

s
sotia mi-a murit tn 1944, in timpul unui bombardament. Să·r­
mana Riri ... , îşi şterse o lacrimă. Ne ridicarăm.
- Vă rog să poftiţi la o cafeluţă fă am să vă citesc, dacă
binevoiţi. din aceste însemnări stranii.
- Merg cu plăcere cu d-ta, domnule inginer, beau şi cafe­
Iuţa, dar nu e nevoie să-mi citiţi. Dacă merită, vă promit că
mă o cup serios de notiţe şi vi le p ublic sub numele dumnea­
voastră.
Ridică mîna în semn de protest :
- Asta să nu o faceţi ! E nedrept. Dacă tratezi o temă de
Bach sau Mozart, variind-o, cine e autorul ? Eu vă ofer numai
date, cu alte cuvinte, tema şi imixtiunea mea involuntară în
aventurd.
"Oricum, e dornic de glorie" - monologai. Ghic indu-mi
parcă gindul, continu4 :
- Arta are puterea să te reînvie. Dacă aş pu tea să citesc
cîndva în realizare l iterară cazul meu deosebit, ar fi ca fă
cum aş mai trăi încă odatii ...
Pornirăm. Intre glicinele căsuţei lui, pe c e,-dac, îmi se,.vi o
cafea amaTă ca fieTea. AlcltuTă imi puse nifte file scrise parcă
de zeul andTelelot'. Voind să le Tdsfo ies c , m4 opri energic.
- Nu aici, vă rog frumos. CeTcetoţi-le la dumneavoastră
acasă. Cel puţin, dacă nu merită nic i o a tenţie, se! fiţi depaTte,
eu să nu ştiu şi să nu incerc deziluzia pe loc, acum. Noi,
bătrînii, ne ht'ănim cu nimicuri, cu perspective... Puneţi-le
în bttzunar.
Pe urmă domnul Caius Nolea mii condllse pina la portiţi'i,
cerindu-mi p e ntr u a zecea oară să nu-l uit, să am gri;ă de
povestire ...
ln vara UTmătoare am revenit la cerdacul cu glicine să-i
comunic că însemnările lui mă e n tu zia s maseră, că le voi sti­
Ziza, că vor apărea cindva.
Acolo in grddiniţă însă, acum era zgomot mare. Se auzeau
aruncări de za"'ri. "hai no1"oc", şi se trasmitea un meci. Am
aflat că b ătr înul meu prie t en murise cu citeva luni în urmă
de un infa1"ct miocardic. Iată, mă tin de cuvint, Caius Nolea.
Aici se d esfcl şoa 1" ă, afa cum ţi-ai dorit, extraordinara ta
întîmplare, cu unele Bchimbări cronologice.

Sînt de p1"ofesiune i n g iner de mine. 1ntTe 1925 şi 1929

mi-am completat st udiile la Paris, cu imense sacrificii din
J>attea f�iliei mele. Pentru a mă susţine în străinătate, pri­
meam Jijutbat'ele cole ctive ale fraţilor şi surorilor, care tmi
expediau, cind puteau, mandate prin Banque de Paris et des
Pays-Bas. Din partea tatei, care trăgea greul, primeam ceea
ce reuşea să ia cu imprumut: bani cu d ob îndă mare, precum
şi din ipoteca unui imo bil modest, jumătate năruit. Traversam
epoca diplomelor care se puteau cumpăra. Cum eu nu aveam
alt capital decit puterea de muncă, urmăream să capăt pata­
lamaua prin studiu perseverent. Constrins de economii, locu­
iam in sudul Parisului, la Fontenay-atLX Roses. Acolo , intr-o
cameră modestă la etaj, citind cu mina la tîmplă, presam
orele n op ţi l o r şi tinereţea mea în filele cursurilor. Drumurile
la Paris erau rec t i lin ii . Luam trenul-centură pînă la staţia
lALXembourg. Pe urmă o întindeam pe jos pe strada Auguste
Comte pînă la Boul Miche nr. 60. la Şcoala naţională de mine.
După ce mîna dreaptă se anchiloza de l uat ul notiţelor, mă
indreptam spre casă, inăbuşindu-mi în inimă setea de dra­
goste, de concerte, de voiajuri şi poezie . Nu a v eam nici vreme
şi nici mijloace să mi-o potolesc. Singuru l l� pe care mi-1
pe rmiteam, legat şi de igiend şi de •drăcie, erau promena­
dele prin pădurile învecinate, Clamart şi Meudon. De o ase­
menea p l imbare duminicală se leagă şi cazul straniu car e ani
şi ani m-a preocupat şi chinuit. Iată cum s-au petrecut lucru ­
rile : intr-o după-amiază de iulie, pe la orele trei, am coborît
pe strada in pantă Boucicaut spre cafeneatt•l Cavct. Parcă o
mai v ă d şi astăzi pe frumoasa fată a p a tr oanei localului, ser­
vindu-mi cu graţie franceză l icoarea aromată. Mai resimt şi
pot r eco ns ti t u i încă atmosfera trecutului, cu mese gălăgioase
de belotă, aureolate de grosul fum al lulelelor de muncitori.
Mai disting, in rumoare, Tefrenurile de nemulţum ire ale
cetăţenilor, ace l e "crenom de crenom" repartizate printre
sorbituri de rom şi absi n t, cu colţurile gurii l ăsat e de amă­
răciune. Iulie însă, torid şi senin, filtra prin geamurile des­
chise adieri de t randafiri . Un patefon baritonal. cu a rcul
muiat şi el de zăpuşeala zilei, ondula leneş ritmul infocatei
Josephine Becker, ritmul Valenciei, succesul sezonului. Schim­
bind istovita atmosferă, franjuril e cu măr ge l e ale uşii au fost
d espicate deodată de o siluetă zveltcl. Un b ărb a t inalt, elegant,
de o atică perfecţiune a trăsăturilor, int ră şi luă loc la o masi
izolată din fund. După aprecierea mea nu trecuse de patruzeci
de ani. C eea ce m-a impresionat la acest v izitator erau ochii,
pe care şi i-a rotit prin cafen ea . Semănau cu două diamante
negre, scinteietoare. La fel lucea p arcă şi un ac de cravatci
înfipt in nodul ei. Privirile noului consumator do vedeau o
vitalitate de genial dezlegător al tainelor naturii, un pasionat
Bavant. Mi -am dat seama că toate preocupările lui alunecau
deasupra noastră, că aveau alte coordonate. Doream, cu
elanul pUţeTnic al tinereţii mele, Sif mi-l fac prieten pe toc,
să' afZ�� cine e, cu ce se ocupci, unde Jocuiepe � sci-i devin.
5
ucenic. 1n minte mi-l închipuiam cu halat alb, între sirme şi
retorte de laborator. După ultim{! sorbitură de cafea se ridică
brusc, îndreptindu-se spre "Citroyenul" de la m arginea tro­
tuarului. Deodată il auzirăm s trig in d ca înj ungh w t pe la
apate : "Ajutor ! Am fost pră dat ! Mi s-au furat planurile !
Sint un om pierdut, vai, sînt pierdut"... Toţi consumatorii,
fntre care şi cu, dădurăm buzna pe trotuar. Galben la faţă,
scutura t de tTemurături, victima furtului se prăbuşise cu
fruntea in miini pe scara maşinii. O deznăde;de mută pusese
stăp înire pe el. Pe cind voiam să-i adresez .cîteva cuvinte
consolatoare, apărură doi poliţişti, care impinseră brut al masa
curioşilor. Răsp 1m zî nd intretchat la ancheta autorităţii, afla­
Tăm că i s-a furat o geantă cu planu ri, că avea înăuntru o
invenţie personală şi că se îndrepta spre lssy. Se numea Na­
dier. In larma de atunci n-am reuşit s-aud prenumele. Nefe­
ricitul incident mă indispusese, aşa ci1 tmi p ie ri tot cheful să
mai colind pr in p ădurile înflorite şi răcoroa se . Mai arun c ai
o ultimă priv ir e de com p as i u ne acestui domn Nadi er şi, pă-
7'ăsind mul ţi mea tot mai compacti1 de gură-cască, m-arn
t'eîntors acasă în galeria studiului meu minier. Incepeau e:ra­
mende de dip l omă. Am absolvit şcoala dupcl dou ă sclptămîni
fi urma să pără sesc definitiv Parisul. Cam cu două zile inainte
de inapoierea în ţară, mi-am luat ri1mas bun de la viaţa de
•tudent. Mă cuprinse un dor viu de cafeneaua "Cavet".
Clienţii mai comentau încă furtul Nadier, nearătind simpatie
pen tru păgubaş. La zece fraze revenea cel puţin o dată epi­
tetul "sacre richard"*. l i inlelegeam, insă în mine stăruia
iluminarea acelor pupile fascinante. Nu p u te am plirăsi Fon­
tenayul fără să revăd draga pădure din Meudon, peluza
datind din anul 1680, marea de smarald a bătrfnilor arbori.
Răscoleam frunzele cu piciorul, de p rindere rămasă din cla­
sele primare. Tot hoinărind, zării pe o alee trei copii, ctnchiţi,
care trăgeau de un soi de planşă, ori de o hartă, disputin­
du-şi dreptul de proprietate. li observam. Fantezia copilului
1'ămîne fantezie.
- Proşti mai sînteţi, striga unul. Sigur că e planul unei
comori. Hai s-o căutăm. Dar eu conduc, s-o ştiţi.
- Eu am văzut-o întîi. E a mea. Eu sînt şeful.
- S-o crezi tu; decit să fie a ta, na, mai bine o rup.
Atunci ieşii la luminiş, mă ap ropia i să aflu despre ce e
vorbn. Certăreţii o luară ({! fugit Pe iarbă am găsit o elucu­
braţie de geometrie descriptivă, cu nişte ca lcu l e de improvi­
zaţie. Alături de acest desen-farsă, o. geantă mucegăită,
umflată de ploaia ultimelor zile. pi1rea un corb impuşcat. Ime­
diat, geanta mi-a sug er at furtul de la cafenea. "A aparţ_inut
.aavan. tul�i. mf'U" - am e.rclamat. lncepui .�ă-i scotocesc
' des-
�
Sal!1't_�cl\ard
• • - bOJila' blestemat.
 părţiturile. Goală. Nici urmă de planu1·i. Ridicînd clapa unul
compartiment fals, nedescoperit nici de hoţi, ''ici de copii, am
dat de un carnet voluminos, de culoare viorie.
L-am deschi$ febril. Pe fila primă, sub iscălitura J. Na di er
(cum l-o fi chemind: Jose, Jean, Jacques, Jerome), ochii mei
intilnirii un titlu subliniat cu cerneală roşie "Vie intime".
Idees et formules. M-am lămurit repede. Iată ce căutaseră
ră ufăcători i ! Pretinse le planuri erau o inducere in eroare.
Pe cine voia Nadier să deruteze? Avea duşmani, presupu­
neam. Carnetul le scăpase de sub ochi şi acum era in mina
mea. Hoţii n-au putut bănui abila substituire, nada cu pla­
nurile false, aşezate la vedere în geantă. Am strîns grijuliu
însemnările la piept. La rîndul meu devenisem o derivată de
i n fracto r Totuşi, primul gind care m-a străbătut atunci ere&
.

să le restitui proprietarului inventator inainte de a părifsi

Franta . M-am indepărtat iute de locul cu pric ina pentru ,

cii din hă ţişurile v e cin e r4zbdteau rîsete surdina t e , ecouri de·

patefon. clinchet de pahare. Erau concluziile unor week-end­
uri franceze, inaintea începerii unei noi săptămtni de lucru.
Peste sudul Parisului cădeau vălurile serii. Am fost obligat
să renunţ la aşterner ea unei flori pe mormîntul inspiratoarei
poetului Arvers, a celebrului şi unicului său sonet. Visam,
de asemenea, să parcurg valea Bievrei, cu tăbăcării şi spiilă­
torii, atit de frumos cîntată de Victor Hugo. Intorcind spatele
unui crepuscul de aur, zoream spre şosea, în căutarea unui
camion care să mă ducă acasă. Era tirziu. Treb uia să-mi fac
bagajele. A doua .zi după-amiază plecam la Bucureşti. Ca aă
ocolesc discuţiile şi întrebările gazdei, m-am stre c ura t cu pefi
de pisică in odaia mea, pipăind pe întuneric carnetul. Dimi­
neaţa devreme mi-am achitat chiria, luîndu-mi rămas bun de
la proprietari. Coborind spre gara Fontenay, am salutat rind
pe r in d chioşcarul, franzelarul, ve cinii cunoscuţi. După depu­
nerea cufărului la "consigne", in gara de Est, imi mai rămî­
neau cillci ore disponibile. N-am voit sd cedez dorului de
re1J'liniscenţe idilice studenţeşti, şi m-am hotărit să-l caut pe
,

Nadier. Nu ştiam ce prenume se potrivea acelui ,,J" din car­

net. Cum să-l găesc în sumedenia de "N"-uri al e cărţii de
telefon ? Parcurgînd cu ochii această literă, m-am ingrozit.
Umplea vreo cin cizeci de file. Un ac intr-un car cu fîn! J. N«­
dier - negustor, J. Nadier - librar J. Nadier - lăcătur.
,

Nici un ing i ne r cu N. J. !
Un client de la o masd vecină, care auzise cuvintul inginer
(in rom4neşte .ună aproape la fel ca in franţuze,te), se apro­
pie de mine fi intr4 Cn vorbă.
- Iertaţi-md cel intervin, dar nu departe de aici veţi găi
ceea c� ţ!Îutaţi, pe ing. Nadier, Urfmae Nadier. Locuiqte ia

/ ����------------------------------ 7.
(;2,���--0
 B-dul R aspail, Ia nr. 78. Il cunosc p erson al . Dacă vei pot ji
util cu ceva ?
l-am mulţ umi t şâ am p lecat spre acest Nadier de pomină.
Să ştii că el o ji ... In sfirşit, voi stringe mîna omului excep­
ţional. La eta;u1 doi, unde mă îndreptase proprietăreo.sa, era
în adev ăr o placă de bronz cu numele gravat Jerome Nad ie r
- inginer. Sun. O d oa mnă bătrînă mă întrebă pe cine caut,
suspectîndu-mă ; nu deschise complet uşa.
- Pe inginerul Jer6me Nadier.
- Me voilâ, îmi răspunse un glas bărbătesc din spatele ei.
Dezamăgirea tu cruntă cind il privii. Nu era omul meu.
- Iertaţi-mă, e o confuzie, m-am scuzat. Imi pe r mit să vii
întreb dacă nu cum va aveţi aici la Paris vreun "tiz" tot ingi­
ner, un inventator sau cam aşa ceva. Fa/.�ul Jer6me Nadier
zîmbi şi îşi trecu mîna prin barbă.
- Da, stimate domn, e:cistă un "tiz". Am avut şi eu des ­
. tule dezagremente din pricin a acestei identităţi de nume.
Acela pe care il căuta ţi locuieşte în Issy.
- Issy ! e:cact Issy, am exclamat cu o bucurie nestăpînită.
- Vă informez, orice treabă veţi fi avtnd cu el, că e un
fantast, aş îndrc'izni să afirm, un descreierat, un căutător de
miracole. Pe seama lui circulă o sume denie de legende.
Am s ărit ca ars.
- Ce fel de legende ? Tare aş fi curios să le cunosc şi eu.
Dacă m-aţi i nforma v-aş fi recunoscător. Domnul Nadier din
Issy mă interesează în cel mai înalt grad.
- Ei bine, fie, am să vă pun in curent dacă ţineţi morţiş.
Iertaţi-mă că nu vă p oftesc in casă. Facem reparaţii şi e de­
ra.njat . .Jerrîme Nadier, fost docent universitnr parc-se, a de­
clarat intr-o confer in ţă şi in faţa unor somităţi in ştiinţă că
el personal a.re legătură cu un s pi ri t superior dintr-o altă
planetă, că a zburat pînă acolo fără nici un fel de aparat,
anunfînd totodată că va mai zbura. Nadier, vă închipuiţi, e
complet discreditat a s tăzi . Mi se pare că a şi fost internat.
Alte amănunte nu vă pot da. Ar fi mai bine pentru dv. să
nu aveţi de-a face cu acest om ciudat.
- Nu văd inconvenientu1, totuşi aşa voi proceda, am de­
clarat zimbiftd şi mulţumindu-i pentru avertisment. Salutai
şi coborîi scările. Ce poveste de adormit copiii! Şi Nadie-r in
cafeneaua .,Cavet" mi se p4ruse o penonalite�te, un om inte­
gru şi serios. Zbor spre astre fără a pa rat, prieten in Cosmos !
Era, într-adevăr, ceva dement in aceasti! afacere. M-am uitat
la ceas. Mai erau trei sferturi de oră ptnă Ia plecarea trenului
în ţară. Restituirea carnetului nu mai putea avea loc. lmpre­
;urările mă obligau să-l iau cu mine fn Romdni4. Aveam cre­
'dinţa că tn el voi descopeTi cheia tainei (dacă e:rista vre��&na) şi
cnnărtumiriror care 1-au indreptat pe sdrmanul inginer qwe
 cămaşa de fortă. Car netul inginerului Nadier începu să mă
obseăeze. Parcă-mi ardea buzunarul şi-mi nă mia liniştea. Era
ca o bombă exp l ozi v ă. M-am prefăcut că umblu la sandvişuri
fi am inchis notiţel.e găsite in pădurea Meudon tocmai in
fundul val izei. Pe unnci am adormit. Vedeam în vi3 OClmeni
plutind, facindu-mi sema sci-i unnez.

<rl-aniţa 1 Cînd am văzut şoldatul roman, l-am salutat pe

jereartră, de departe, cu un "bine t e - am gălit". Auzeam vor­
bindu-se româneşte prin staţii şi incercam cuvintele cu fie­
care călător, parcă le descopeream atunci. Dorul de ctuă
intirzia timpul, tira trenul ca melcul. In sfîrşit, iată-mă îm­
brăţişat de părinţi. MamA îmi dă tîrcoale, ar oreCl •-m.i des­
facă geamantanul, să-mi revizuiaacă lucrurile şi să Afle d in
hirtiile uitate, din programe de apectocole, biletele, plăţi la
restaurant cam ce fel de viaţă du.tesem. TfJIIJ era mereu pe
drumuri. Tot bătînd ministerele, imi giU1 o slujbă de in giner.
Inştalat într-o odaie igrcuioasă, fără lumină, adunam coloane
sau refeream petiţii. Imi depănam orele: de acaaă la servi­
ciu, de la serviciu actUă. Apoi deodatci căzu trăsnetul nenoro­
cirii. Tata muri intr-un cumplit accident de tramvai. Numai
la cîteva luni ae stinse şi mama de supărare. lmpietrit de su­
ferinţă, rămăsesem singur . Nu mai auzeam nici foşnetul ha­
latului mamei, nici luleaua bătrînului aprinzindu-.te. Incepuse
marea singurătate. Nu ştiam să-mi fac prieteni. Eram prea
sălbatic. Aveam s paimă de obligaţii, de b od e gi , de scanda­
luri, şi n1ai ales de amă1·ăciunea decepţiilor. Ace l qi lot de
prudenţă trăgea şi in balanţa rezervei cind era vorba de
apropieri feminine. O col e gă de birou C14 ochii verzi, visaţi de
mine în liceu, mi s-a adresat odată, stirnind risul celorlalti
funcţionari.
- Nu credeţi, domnule Nolea, că ar ji vremea să vă călcaţi
hainele ? O chema Rirl Damian. Prozaica remarcă mă t ulbură.
ln<'ep11.<1em să mă gindesc seara la fată. O priveam pe furi.:;,
insistent, apărîndu-mi încă voluptatea izolării. Ev i t am com­
plicaţii care mă puteau angaja. De la cinci după-masă, ferecat
. in odaie, aprovizionat pînă a doua zi, ci t ea m ori lucram la un
proiect de ame l iorare a e.rtracţiei carbonifere, care insă nu
a fMt aplicat în proceşul producţiei. Oricum, căpătaaem. o

fiiOriolă «te ,.savant", prenigiul imi creştea pZ4tonic. Ghete le,

Jt.imt:Je� ctfm.ăfile mi ae uzaseră.
 3

Pe Riri o priveam tot mai insistent. Mă apropiam de

epicentrul unei pasiuni. Ca să nu-i fie rt1şirw cu mine cind voi
avea curajul s-o invit la cinema, m-am deci.� să vînd casa
părintească, adică cele două odăi dărăpănatc>, cmidăria de gră­
dină cu zaplazul put re d. "Aranjat" la propriu şi la figtL ra t , de
un misit, am devenit într-o noapte din proprietar chiriaş. O
parte din ban i i-am de pus, iar din rest mi-am incropit o gar­
derobă convenabilă. Mai spălat .�i burlac pe deasupra, şefii
începuseră să mă invite la masă. Bineinţ.eles că-i refuzam,
pr et e xtînd. ore suplimentare, meditaţii, travalin personal, un
· u lcer şi cotMecvenţă in ce liba t . JJe ce 11u mâ iTivitau părinţu
lui Riri ? . .. Abătut din cauza ezitărilor mele, m-a m claustrat
într-o mansardă spaţioasă. Eram inconjurat de a parl ame nte în­
călzite, aşa că făceam economie de lemne. Pe geru l cel mai
mare imi intra luna mai în odaie.
1ncepui migăloasa despachetaTe a redusei mele gospodăriî.
O pi p e tă, un dop şi alte mărun ţişuri descope ri t e , redeştept ară
pregătirea unei doctorii în anii de şco a lă , lacrimile mamei
picurate în ceai . paşii tăcuţi şi mdrunţi, Scr isori vechi, ţiga­
rete măcinate, scrumiere demodate au infiltrat şi în noul meu
sediu de existenţă părerile de rău. Du pă d ouă după-ami ezi de
robotit, or d inea dădu primu l ei semnal a rm onie . Numai cufărul
de voiaj nu-şi găsea lo cul, zifcînd colbdit lîng ă fereastră. Tre­
buia să-l g o l esc. Apărur4 rind pe rind : compasul, rigla de
calcul, planşa, creioanele, actele , nişte pan t aloni de student.
Retuşa fina lă a acestui interior călător fusese făcută de mina
mamei cu câteva zile înainte de a mă p4răsi. Ustensilele stu­
d enţeş t i se aliniară pe b irou ca al tăd a tă . Mă cuprinse un dor
co pilăresc să imbrac pantalo nii aceia peticiţi, m em br ana rezi­
du ală a unei tinereţi studioase. Trăgîndu-i afară, pe podea, se
rostogoli un sul viol a ceu . Carnetul lui Nadier! Cum d e - l uita­
sem? Acolo il făcuse vălă tu c mama. M-am repezit să-l ridic,
ca un căutător de com ori zărind galbeni sub tîrnăcop. Tot
atunci am găsit şi expl ica ţ ia indijerenţei mele de un an fi
j u măt ate faţă de acest ca rn et extraordinar. Nu erau nici uitare,
nici remuşcare că nu l-am restituit, nici etica atitudinii de a
smulge văZul ce acoper4 o via ţ ă de prie t en îndepărtat. Muream
de curiozitate, dar aminam .,sine -die " bucuria de a vio la pe­
ceţile, căutînd sli iau contact cit mai tirziu cu fenomenul
real. Ezitdri specifice caracterului meu. Am aprins lampa de
birou, am lăsat storurile, am ,-llsucit cheia in broasca "fii.
Preparam parcă o e:tperienţă magice!. Cu o mîn4 tremurătoare
am, intOr�,, prima pagină după titlu. Privirea mi se incurce&
Sntr-u� bblog de ecuaţii. Scrierea, pe lingc'.i tot hermetismul
algebric, mai era şi ilizibilă. Cu lampa şi ochelarii, am desluş.t
enunţul matematic despre spaţiu, timp şi materie, de spre raza
geome trică şi graviţională a unui astru. Băn u ia m că Jerâme
Nadier nu se jucase cu abstracţiunile şi că u r mă rea o reali­
zare uriaşă. Unde se afla nucleul căutărilor lui? O afi rmaţi e
înflăcărată pl asa t ă acolo intre teoreme, pr e cum şi citeva pre­
cizări mi s-au p ărut mai importante decit rapo rtul clasic al
constan t ei gravitaţiei, masei corpului şi v i t ezei. Ele mi-au
determinat şi z ona unde investiga inginerul : cimp uril e cere­
brale. Astfel am în tîlni t următoarea izbucnire ent uz ias t ă :
- Bravo! Am a juns la ca pă t. Il co nsu l t pe Hans Berger.
Trebuie studiate razele delta. Nu mă sprijin pe alfa. Sint prea
sla be. Ant şi N-ga mi - au trimis car t uşe le. ,.Ce-or fi însemnînd
Ant şi N-ga ?". Camuflări p.ore u d o n imice ? Invenţii, rebusur i ?
Parcă mă aflam intr-o si nuoasă trecătoare ceţoasă. Deoda tă
se deschise un orizont albastru, se pr evest i limpezirea, prin
apariţi a unui alt titlu su b lini a t cu creionul roşu. Fila foşnea
uscată, ingălbenită, dar cerne a la nu se d ecolo ra s e . .,Jurnal
intim". Rep ro duc fă ră nici o mo d ificare text-ul. ,.Am auzit
distinc t, clar, cu urechile mele, la imperfectul meu aparat de
ra dioama tor, un mesaj astral. Cuvintele clare in franceză mi
se a d resa u direct. Formidabila comunicare venea , după cum
mi s-a dezvăluit ea s ingură, de la un locuitor din Ursa Mare.
D esigur că am bă nui t ime d iat o farsă sinistră pe care mi-o
jucau nişte amici ai undelor. Am inct?put să-i p<'rsifle:: cu
e;rpresii ca «lasă-te d e glume şi du-te la cu lcar e .. , --fii seri os
Za ora as ta .. ori .. zău, nu mai spune ... Atunci la ora un u noap­
tea, în 27 augu�t 1923, a urmat o po cn i tu ră infernală drept
răspw1s. Lămpile se arsesenl şi o jerbă de f?c trarersă odaia.
Vă înc hipuiţi ce cumpl i tă spaimă am t r as . B îjbîind pînă la
luminare, am aprins-o, am reparat s i gu ranţa şi am pus ldmpi
noi apara tului . Ore intregi, pînă ap ro ap e de dimineaţă, am
stat cu căştile Za U1'eche, doar, d oar sd mai pr ind ceva ; miraj u l ,
căci aşa îl numeam, mirajul meu auditiv se topise în t•alltrile
hertziene. Un biziit cu pa1'aziţi era singura muz i că ltaot1că a
u eghei mele inutile. 1n noa ptea următoare, exact la aceeaşi.
oră, mi-am cont-inuat convorbirile cu indrpjrtaţii mei prie­
teni din Minsk, Barcelona şi L ond ra . Atacam diferite subiecte.
Cu Pablo J i mc n ez discutam d esp r e frumoasele coplas "', cu
Volodea des pre p rin de r ea vu l p ilor albastre. iar cu Ha1·ry
Dickson despre crimE>le se11zaţiouale la ordinea zilei. La ulti­
mul meu --good night my dea r Harry .. , o p u nc t ar e neobişnuit
de put ern i că asaltă din nou aparatul. Ş t iam precis, in tu iam că
era vorba de aceeaşi interv en ţi e din noaptea trecuta. De data.
aceas.ta, mesajul mi se adresa pe nume :
• ·Copws - clntece spnnlole.

11
 - Jerome Nad.ier, Jerâm.e Nadier, iartă spargerea lămpi­
lor şi primeşte un ga lactic să ru t fratern. Te fe l ici t pentru
realizarea me talului eludiu. O altei izb i t u ră intrerupse recep ­
ţia. Am rămas împietrit de surpriză. Acela care-mi vor bea
ştia absolut totul despre secretul eludiului, me ta lu l obţinut
după ani de eforturi. Nimeni nu se amestecase in lucrul meu,
in cercetările mele . Nici soţia mea, Yvonne, nici Max Otibert,
socrul, care-mi pusese la dispoziţie ba ni şi laboratoare u t i­
late perfect. Dar dacă într-adevăr a ceL personaj cosmic era
în sţare .0. mă urmăre ască pas cu pas pe un făgaş de comu­
nicare străin nouă, pămintenilor ? Se strecurase fără doar şi
poate ca o um bră în activitatea mea. Cu noş te a pînă şi nu­
mele metalului. Nu- l rostise m nimănui, nu-l scrisesem nicăieri.
Deci fiecare gind al meu fusese depistat. Seiful .era in tact.
Nimeni nu um blase la mostra de eludiu. Mi se ci t ise ră gîn­
durile cu geniale procedee de înregistrare. Mă in tr e ba m cu ce
scop ? Prin f apt u l - monologam eu - că acest X galactic a
reuşit să-mi descope re în cotloanele minţii e.ri8tenţa e ludiu lui
cu neîntrecuta-i pu te re absorbantă, oare nu mi-a dibuit şi
ceea ce constituia sensul ce n t ra l Al muncii m e l e Jtiinţifice ?
lncepea să-mi fie teamă că sideralul cititor de gînduri ştia
absolut totul despre cartUfele recipieftte, despre rezervorul
propu lsiv şi d es pr e materialul ce arma să devină conţinutul
recipie n te l or. ln mi;locul deznăde;dii îui, am simţit ca o
rev e laţie realitatea interesului purtat de acel frate din Cosmos.
El îmi căuta prietenia pentru asemănarea descoperirilor.
Poate şi el utiliza pătrunderea în conştiinţă prin inregistrarea
biocurenţilor cerebra li, traducindu-i în gînduri o b işnuite. Cred
că i se păruse o j o a că procedeul de a găsi u nde l e hertziene
care înfăşurau Pămîntul nostru ca o aţil mosorul şi un tra­
valiu de copil înnodarea undelor din c o ns te la ţ ia lui cu acelea
din imperfectele n o ast re ap arate. Am afirmat mai sus asemă­
n a rea descoperirilor. Prietenul galactic, căci acum il n u m ea m
astfe l de c i n d îmi pierise spaima că m i -ar putea pricinui v reun
ră u (de atîţia ani de cînd imi spionase invenţia ar fi reuşit să
mi-l pricinuiască), prie tenul anonim stăpînea tot atit de mă­
i es trit ca şi mine oceanul energetic al globului terestru cu care
eu lucram : biocurenţii umani. Numai şi numai acest motiv
l -a determinat să dorească prietenia mea fi 8d stabilească o
comunicaţie directă cu mine, alegindu-mă dintre toţi locui­
torii Terrei".
Aici, carnetul lui Nadier digreN ift informaţii domestice.
O in.şiruire de preţuri, de lenjerie.
Apoireveniri la problemă : "Ant fÎ Abduraman a� iftcărC4t
cu biocurenţi cartuşele din Cairo p Istanbul, la potenţial
J
maxim". ?acepeam să înţeleg, in sfîrşit. Nadier descoperise
urt metaL ca un soi de capcanil, cu. virtutea de a suge biocu-
renţii circulind pe aTte rele metropolelor. Exi.Bta aîci şi o listll
de co l a boratori , foşti co l egi de universitat e cu inginerul. Ei
au răspuns amabil dorinţei lui Nadin de a stringe fotografii
din toate �1ţurile lumii. Fiecare dintre aceşti complici ştiin­
ţifici invo l untar i primise de la inventatoru! nostru cite un
1iliputan aparat de luat vedeTi urbane. InăuntTul aparatelor
se afla insii micTonicul dispozitiv de captare a undelor ennge­
tice emise de cetăţenii capitalelor pe unde se plimbau foto­
grafii noştTi amatori. Totodată Na.dieT ifi exprimase TUgci­
mintea ca developarea s-o facci el personal. Astfel, stTăini de
descoperir e, colabOTatorii l ucr a u efectiv la r euşita experienţei
şi se distrau grozav fixind pe cliree fictive splendorile marilor
oraşe. După o p e rio ad ă de timp sta bilită pînă la 6 luni de
către Nadier, toţi, "cu mul ţumirea" că şi-au servit prietenul de
studii, rambursau prin miei colete pofta le aparatele cu dublu
rol, u n d e erau c ompr i ma te uriQfe energii.
A.m remarcat că incepind de la pagina 1 1 Nadier era din
ce in ce mai telegrafic. lată u n exemplu : "rortuş 111 propiLlsie
minimă 800 000 de volţi. C imp magnetic difuz pentru calotil
protectoare". Lapidaritatea apăre a şi în redările faptelor coti­
diene. O frază suna astfel : "0 bănuiesc pe Yvonne. Are mai
multe CToitorese decît rochii". Inegalitatea îşi face din nou
locul. Mai departe ni se relatează cel de-al doilea dialog al
lui Jerome Nadier cu necunoscutul cosmic, in cîteva file dense
ca scriitură. E precizată şi dur a ta convorbi1·ii - treizeci de
m i nute. Intervenţia "stelaTUlui" a survenit in i d entice condiţii,
adicd după epuizarea discuţiilor cu \lolodea, l/arry şi Pablo.
Nu mă pot opri să. nu reproduc dialogul lor :
.,- Jer6me Nadier, primeşte afec ţi unea mea fra te rnă . Lo­
cuiesc in constelaţia numită de voi Carul Mare, pe un astru
p opu lat cu fiin ţe raţ iona le asemănătoare oamenilor. In fOtt e ­
tica pămîn tească, pl an eta nOGBtră aţi pr o nunţ a-o .. uiden"a .. ,
ceea ce vottă nu vă spune desigur nimic', dar la noi acest cuvint
în s ea m nă .. zeagclnul spiritelor cercetătoare.. . Mei num esc .. Mel-.
duvn i.. , adică ştiutOT de drumuri. Aft,ept întrebările tale,
J erâm e NadieT ! Iţi .tau, deligur, pe buze.
- Spune-mi. Melduvni, intervenţia ta se referă la zborul
meu ? Pentru că, după cum am dedus, tu îmi cunoşti visul de
a dovedi omenirii natura propu lsoare a biocurenţilor adunaţi
de mine. Experienţa mea practică va demo�stra poate tutu­
rora cum biocurenţii, fiind in esenţă .. gînd.., adică materie
în cel mai evo l u at grad, sint şi vehicule care pot d epăşi de
n or i viteza luminii.
- E drept, Nadier. In fenomenele telepatice se tntimplă
ac�laşi btCTu.
, - Se'�a.nulează deci şi timpu l, Melduvni ?

13
 - Formal. Nu te poţi i::ola de u n ivers. I n t ri în al te dimen·
aiuni, pentru că există o plura litate. R e la te ază - mi cîte car�e
de eludiu vei utiliza în centura de r ezerv ă ?
- Două.zeci şi patru . Sint toa t e suprasa t u r!lte. Ultimul l-am
primit ieri.
- Vom avea grijă să-ţi deschidem un c o ri do r d e b i ocu ·
Tenţi ai ce l o r 30 de m i li arde de l ocu i t o ri ai Uidenvei. Vor
co l a b ora două forţe. Una de lansare, care îţi aparţine, şi alta
de re in tr are in dimensional. Neexistind viteză, nu va fi nici
acceleraţie. Vei fi scutit de şocuri. Senzaţia ta , Nad i er , va fi
de rămin ere pe loc. Paroxismul dinamic a tin ge extrema lui :
Sta tismul. Tu vei sosi pr in curentul de c o bo ri r e trimis de
mine.
- Ideea ta, iu b it e Melduvni, imi re deşteaptă imp resio­
nanta observaţie a mar e l ui poet terestru Jean Coctea u : .-fin·
tina este inv ersul unei coloane ... "

Tresării şi am inchis caie tu l. Nu, nu se poate, Nadier trăia

in f i c ţ i u n e .
Prea era halucinant... Nu se în trezăreau nici o
garanţie d e adevăr, nici o mărturie pa lp a b ilă , nici o dovadă
convingătoare. Ce să cred ? Din cite ştiu d espr e celulele cre­
ieru lui u m a n , imi amin t esc că d ife re nţ el e de potenţial sint
infime. ele nedepăşind o m i l io n i m e de volt. La do u ă miliarde
de capete, p r o b l e m a se mai discuta, iar cîn d acest proces de
.,tringere se con t inuă l uni de zile, carttitatea biocurentică de­
vine gigantică, în stare să tulbure aşa·pre tinsele p r estabi liri
al e fenomenelor. Asupra dispozitivelor de compr esiu ne şi a
tTa nsformă ri i in e n erg i e mecanică a a c esto r biocurenţi,
Je rome Nadier nu spunea nici un cuvint, după cum componenţa
misteriosului e lu d i u o ţinea sub lacăt, in arcanele minţii lui
s in g u la re , nespovedită n imă nu i . ln ca rnet nu am găsit decit
ex p lic aţ ia raţională a b o t ezu lu i acestui metal venită de 14
v erbul a e luda, adic4 a elimina e l eme nte l e străine b iocuren­
ţilor. Era o lămurire care nu ridica nici un JJal , ci imi creştea
nedumerirea, indoiala şi neillcrede.rea in veridkul intimplilri­
lor. In dispozi t ia aceasta m-a găsit Riri . Intrase uşor pe uşU.
Imi puse miinile la ochi fdră s-o simt, apropiindu-se.
- Ghici c i n e - i
? Tise cristalin.
- Tu eşti, Riri . . . Ia loc linge! mine. Sifrut mina, fi cu mino
stîngtf, abil, nrecurai carnetul in Bertarul bi1'0tdui.
- Ce ascunzi acolo '! Aratlf-mi fi mie ce citeşti. E �ecret
ori ţii vreo corespondenţa idilicif ? Nu cumva mei înşeli ? Ia si
vă d şi"eii.-�.

14
 - Nimic din toa t e astea, Riri. Dacă ai şti . . Vezi, d r a g a
.

mea, mu l t ă vreme ţ i a m ascuns o poveste contrariantă , c a r e -mi

-

Tăstoarnă judecata şi-mi zdruncină puţin a mea pregătire ştiin­

ţifică. O info rmai complet.
- Nu cred că i nven t at o r u l tău e un z ă păci t . Univers ul e
supraîncărcat de e n e rg ii de toate naturile. Fulgere le, e lec­
trici tatea te lurică, te m pe ra t u r a înaltă a pir osfe re i , aurorel e
boreale, disoci<'rca şi hmtirm sfdară s i n t iztmare inca ?<eexpl.va­
tate. Adică Nadier- acesta n-ar fi fost capabi! oare să desco­
pere o sursă care să-l poată azvirli in Cosmos ? Dr ep t să- ţ i
.pun însă, d r agu l meu Caius, mi-e greu totuşi să- l văd î n
vidul astraL fără o astronavă j uLes-t>erneirmii . . .
- D e c e nu, a m ripostat eu, puţin întristat c ă Riri voia
.să-mi minima lizeze e rou l . P o a t e că e v o r b a de imp u l su l unor
cimpuri magnet ice de o forţă inca l c u la b i lă, de car b ura n ţi .

Era anuL hain 1 923. Oamenii făceau rm mnii ocarină de

frig şi ;ucau bătuta prin gheţăriil.e o d ă i L o r . Caius av ea un
god i n pentru rumeguş. Ceaiul rămînea b lazo nu l cu t on de
aur al intimităţii lor. Că n i le a bureau, iar vintul inaiiila me­
lodii de trombă la ferea.�tra fnflcrită ca o dan telă de Valen­
ciennes. Nu mă induram să tTec peste v ia ţ a lui Nadier. de o
imp ort an ţ ă capitald in risipiTea mu l t or umbre.
Pe Yvonne Olibe1't, fiica trustmanului şi aface1'istu lui pa­
tron de patru fa b1'ici, Nadier o cunoscuse la c o l ţu l străzii
Descartes, pe cind venea de la cursu ri l e şcolii politehnice. l i
unise hazardul. lna ltă, sportivă, de un t ul b u ră t or b l ond
nOTdic, Yvonne îl impresionă pe J e r âme . Mondenă expertă,
se p1'efăcea că nu observă t u l lm ran•a areluia ce se oprise
gata să ingenuncheze pe trotuar in fa ţa frumuseţii ei. Y v o n n e ,
numai in şort şi cu pulot'er a l b păta t de ulei, se înv îr t ea pe
lîngă capota de s c hi să . Nadie r se a p rop i e şi ciocclni în ca1'o­
serie.
"- Te pri cep i cumva la m e can i că ? €Z întTebă pieziş
Yvonne, care pr iv ea cu un ochi în �are o bujie ancrasa tă.
- La mecanică c er easc ă da.
- Roagă atunci îngerii tăi să-mi împrumute n iş t e aripi să
a;ung maşina amicului m e u .
- Eu mă a ju t singur, domnişoară. In g e r u l de ca re mă voi
ruga sînteţi dumneav oastră ! Renunţaţi la r e p a ra ţi e şi lă sa ­

ţi-mă pe mine să dreg ra b la.

- Cam impe1·tinent, a m i c e !
- Şi dumneav oastră cam sigură că sînteţi irezistibilă .
.Mondenitatea . . .
- 1nc1'ezut ce eşti t
· - I g1îcmintă pe roate, coborîtă din aristocraţie în şe zl on ­
gU.ri !",�·

15
��;;�;�·-----
 Aşa debută idila lor. Cu tachi1tăria clasică a cel or ce se
atrag. Cu gelozie. Amîndoi erau t ineri şi-şi nivelau asperită­
ţile, nepotrivirile. Nadier nu ştia că pasiunea se desparte d e
natura caracterelor şi nu ţine seama de ele, ca torentele de
izvoare. Chiar în seara aceea. Jerome ţel de 25 de ani a cinat
la familia Olibert, iar la o săptămînă după căsă toria precipi­
tată, Yvonne se arătă în toată splendoarea v icii lor ei. Cobora
uşor de la volan ca să urce in garsonierele partenerilor de
bridge. La vila cubistă din Saint-Gertnain dădea ceaiuri şi
garden-partiuri, serate prelungite in barurile din Pigalle pînă
la 3 d im in ea ţ a . Nadier se revoltă la inceput. li făcu morală,
o închise în casă. Yvonne cobora pe scara de ince ndiu. Ame ­
ninţă cu divorţul. Replica a fost un �oiaj îm pr ejuru l l·umii pe
iachtul ei persona l, acompaniată fi incţ de domnul de Steinach,
1m bogătaş fără scrupu le din ca tegoria Oliberţilor, reprezen­
tant al unor uzine cu loc şi gen de producţie imprecise şi
dubi048e. Oli bert însă, tilhar bătrîn şi vulpoi, m i ros ise că
îndi.irătuL acestor uzine se mişcau pirghii de htarmare in
ritmul unor oratorii demente. Socrul Max intuise, de a seme ­
nea., in Jerinne pe savantul de geniu, indiferent la neplăcerile
personale. Scontind valoarecz CT ea toar e a inginerului, acesta
fu izolat cu politeţe la lssy, aproape de uzinii, in tr-o vil4 cu
atenanse-laborator, punindu-i-se la di�{'Oziţie orice sumă era
necesară achiziţionării de materiale. Vneori pe sirma de in­
ducţie se anina cîte o lczcrimă, pentru că Nadier o iubea
nebuneşte pe Yvonne, cu toată jrivolitatea ei devenită celebră
prin reviste. Depărtarea şi indiferenţa îi amplificau durerea ;
a tunci Jerome g one a cu 1 00 km pe oră sp-re Paria, numai Cel
s-o zărească o clipă, cupr ins de o aprigă gelozie. Odată ajuns
la vila Olibert, valetul Robert îl informa ceremonios că
doamna p lecase cu domnul Steinach toc1nai atunci la Fontain­
bleau, ceea ce de multe ori nu era adevărat, pentru că·

Yv onne pînd ea de după perdele. Nadier strîngea pumnii,

pleca fruntea. Intors la Issy, îi. tJ enea să taie filtrele cu lama,
să spargă retortele unde mijeau zorile ţludiului, metalul in
stare să reziste şi focului prometeic. In iptimitate, Yvonne se
purta cu Jerome ca o străină ; arăta însă interes pe ntru ceea
ce Lucra şi-l iscodea cu arta Dalilei asupra rezul tatelor. Ingi­
nerul presimţise, ghicind manevrele şi jocul, ferindu-se s ă
divulge c ee a ce urmărea, dînd vagi lămuriri ori plîngîndu-se
că nu reuşea să ob ţină nimic. De faţă cu Steinach simula o
afecţiune sinceră pentru Jerome. ca să-1 întărite pe german.
La un revelion. cînd alcoolul şi ţopăjala., trîntiaeră la ziuă
inv itaţii pe şi sub divanuri, Na di er a avut turajul s-o întrebe
direct :
\;:- J.".�de[initiv, hai fii fi tu o dată fn viaţi1 sincere!, la
Inceputul--acestui 1 926 ! Mărturiseşte-mi, ce anume te l ea gă de
imbecilu.lde Steinach ? Priveşte - l cum sforăi e sub ma8ă, beat
co un porc . Cum de-l poţi suporta ?
- Ai să-mi reproşezi c ev a ?
- 'l'otul. Multe. In primu l rînd să mai ţii seama de con-
'!1enienţe.
- Ge los ?
- Mai mult d ec i t atit. Ofensat. Da, Yv onne, jignit pînă in
adîncul inimii, d a c ă mai ştii, dacă- ţi mai aduci am i n t e ce e o
i n i mă . . .
- Vezi, şi tu ofensezi lumea. Ste illach ntt -i nici p o rc , nici
imb ecil . E a8ociatu.l tatii. Şi dacă vrei, află : il i nte res ezi
teribil ca savant. Eş ti un ingrat l"
Yvonne, părînd să aibă u l timul c 1wînt, trinti indignată
masiva uşă d e stejar, părăsind suj1·ageria.
Riri se uită la c e as .
- Vai ! E m iez ul nopţii. O şterg. Şi tu ii fi obosit, iubi­
tule . . .
A doua zi, Riri, pasionată d e peripe ţ i i le lui Nad ie r, se
înfiinţă devrem e la Caius, moartă de curiozitate. Toată noap­
tea a vu se s e insomnie şi se gîndise : oare Caius a procedat b in e
p ă strî n d carnetul ? Dacă se află cumva înăuntru. v r o cripto­e
grafie, din lips a căreia lucrările ii fuseseră în tr e timp s ti n ­
gherite ?
In a ce s t sens, sorb ind o ,.tu rceasc('i", i-a formulat lui Caius
o serie de între bări :
- Dragă R ir i, şi eu m-am gîndit la asta in primele zile.
t
De aceea am intors f r a z e l e pe dos, m-am u i ta dacă nu. sint
a na g rame, am aşezat fi l e l e pe lampă să văd d acă nu a pa re
vreo cerneală simpatică. Nici u ,.mă de aşa ceva. Am studiat
li terele dacă sint inegale. Ni mic . Şi acum, Hiri, a.�cultă ceva
foa rte in:tportant cu privire la a c e s t Steinach. Uite aici ce
sc r ie Nadier la 3 iuni e 1 929.
"W. m-a vizitat la atelier (ăsta-i S teinach Wilfried). E a
treia oară că-mi spionează activitatea. S im t e cii nu-l pot su­
feri, dar e insistent in anc he ta Lui. li răspund waziv. Imi vede
cuta de scîrbă şi cred că ar fi capabil să mă plesnească dacă
n - a r ascunde un motiv puternic să r ămînă polit icos. Motivul îl
cunosc : căpătarea propulsorului biocurentic. Acest bandit se

p7'etează la orice numai să pună mîna pe e l . N-o să af l e abso·

lut n imi c, niciodată".
- Riri, am lăSat inadins surpriza pentru final. Bucură-Le
'deci. Iatit ce ţi-aid o rit. Ascultă nişte în se m n ări teribile din
septem brie 1 929.
"M-am întors de la Melduvni, cfin planeta Uid<.-n va. Am
pielea arsă şi neagră. Familia m-a căutat peBte
tot. V:vont&e
susţine că m-am distrat cu negresele
prin colonii ! E de un
cinism.�revbltător.Au. găsit maşina în faţa parcului Buttes

17
C'haumont. Credeau că m-am sinucis. Cu toţii sînt n iş t idioţi. e
Max Olibert cînd mă vede mişcă trei degete în dr ep t u l tim­
piei. Mă ia în tă1·bacă :
- Ei. pe cînd co nfe r in ţ a ? O aşteptăm cu toţii.
Da. Am vo r b i t in pub lic despre călăt oria mea în Uraa
Mare. Sala gemea de lume. Cînd le-am is tm·isit că acolo oa­
menii UidentJei pl u te a u peste ape da torită cîmp urilor magne­
tice create d e organe le l o r proprii, au inceput rîse tele şi fluîe­
răturile. Steinach şi Ma�· rn-au luat de su!Jsuuri ş·i m-au sca.�
in stradă. Acolo mă aştepta o ambulanţă-dul>ii. O cămaşă cu
balene îmi strînse mîinile la spate. B u imă ci t , m-am trezit in­
tr-o camen1 de osp i ciu , u imitor de albă. Din oră în oră, b estia
de Steinach mă vizita în halat de spital, împ reună cu un doc­
tor bătrîn. Imi repeta aceleaşi întrebări, obsedant, rar,
neurastenizant :
- Nu te contrazicem, Nadier. Eşt i u n gru iu . in yinerule !
Ne eşti infinit de drag. Ceea ce am dori noi este n u ma i dispo­
zitivul care te-a l a n s a t în constelaţia aceea în d ep ă r t a t ă . Nu ne
trebuie dispoz itit1ul. lţi aparţine ; vrem să ne c o n v inge m . A t ît.
Să ne convingem. Numai dispozitivul, şi eşti liber. Unde- l ţii ?
Există ? Sau poate t'rei să ni-l oferi dP. bunch•oie ?
·

n
- Sinfe ţ i nişte c r i m i a l i , nişte monştri. Daţi-mi drumul.
Nu aveţi dreptul să mă sechestraţi. In Franţa mai există justi­
ţie . Vă dau in judecată.
- Voyons, Jerâme, nu te enert,a . A l tfel e jale. Te decla­
răm incurabiL".
"După o lună de chin u r i , de sicîieli, m-au eliberat, nereu­
şind să mă d e t er m i ne să vorbesc. Mă idiotizasem de injecţ i i
ţ
cu s t upef ia n t e . A t î t Parch etul c î t ş i Po liţia n u inu r ă seamă
de p lingerea mea. Oamen ii legii mă m ăs u ra u cu milă, ba
ch ia r mă sfiftu i1·ă să mă las d e glume compromi ţă toare; Mi-am
găsit laboratoru l devastat, sub p retextu l unor reparaţii gene­
rale. Safeul deschis. Cred că au turbat de mînie găsind . cartu�
Şele goale. S-a confirmat deci bănuiala mea că Steinach şi
O l ibcrt erau complici in o b ţ i n e r e a prupu"lsorului. Aceste car­
tuşe conţinuseră en ergia creieri lor umani, fiind încărcate de-a
lungul şi de-a latul conti11c n t.t.!lor. Imi amintesc că la confe�
f'inţă afirma.�em fc arte COfWÎ ilS că � ideile te Înal ţă la propriu
şi la figura t". Cred că a ce a st a a declanşat il a rit a t ea şi a ho­
tărît int ernarea mea ca aliena t".
- Şi acum, Riri, jubilează ! Am dat d e relatarea expe­
f'i enţei : zborul. Avusese loc în t r - a d ev ă r la 20 august 1 928,
i
intr-o v ner i . Parcurgcam însemnările, rezumîndu-le.
"Cartuşele trebuiau desNîrcate in lanţ; în pl'opulsorttl de
·
eludiu''. � l nu era mai mare decit un degetar. Putea intra in
buzunarttl\unei verie. Ch iar a colo il şi ţinea inginerul. Cartu­
lele cu-_bt?�·renţi
a v e a u nişte supape laterale, care le unea·u.

·y·��:j�j01 1
prin înşuru bar e micronică. Degetaru1 în care se co mprima
e llergia cere brală a Pă m în tu l ui nos tru întreg ere� a c op e rit cu
un d isc operabil de la dist a n ţă ; canalul de curgere se de sc hi ­
dea, lăsînd fluxul m a g n e t ic liber să a cţio nez e . Avea o pu te re
cu adevărat si d e ra lă , cu un singu r impuls, fără exp lozie , s4vir­
şind i n te g r a r ea în sistemul de a b so r b ţ i e realiza t de pe p l aneta
Uidenva.
Ultima indicaţie o pr i mi se cu o lună în u r m ă de la Mel­
d tw ni. Iată m esajul savan tului astral, înainte de înfricoşătorul
sa l t al lui Na dier in ge n un il e Ga laxiei :
,.- Vino în ţinută festivă. Eşt i aşteptat cu bucurie. Pro­
tecţia îţi va fi asiguraM de b io cu ren ţ i m a i denşi de ci t chiuras4
unei mchete. Pentru plecau·, alege-ţi un parc izolat. Să n u fii
asist a t d e nimeni. Tine minte data d upă rot a ţ i i l e voastre : 20
a l u n i i a opta, ora 2 şi 3 m inute no a p t e a . O intirziere de o
frac ţiune de secundă ori o anticipare de o clipei îţi pot deveni
f a t a l e . Jgheabul de a l unec a r e trebuie să co in c i dă exact in
timpul acordat de noi cu declanşarea pmpuls?rului tău.
La s î r m el e dezo b turante a p l ică un buton ultrasensibil.
apasă-1 la or a şi secundele ind icate. L e agă p r op ul so ru l în sco­
b itura tăl pi i. Şi acum primeşte sal u t u l fiinţ elor cercetătoar�.
Vom lucra pentru izbînda ta !".

J<;râme Nadier i{'i imbrăcii fracul şi .\'e avintă in spaţiul

sideral in ţ i nu tă festivă, aşa cu m dorise 1\:feldutmi. lnchisese
l a b ora to ru l, deşi nu se mai găsea n i m ic important acolo. ln
s ea ra ha lucinantei lansări se urcă la v o l an să-şi ia rămas
b un de la Yvonne. Fără să ştie, o nimerise b i ne , pentru că
Steinach fusese ch ema t în Germania , iar Max, rămAs văduv,
îşi diviza in porţii de scandal senilitatea in tre Ch a t - Noir şi
Bar Monaco. Pe Yvonne o găsi în pat, moţăind ţU o carte in
mîn ă . Nu rezista la le ctu r ă mai mu lt de o pagină . Cînd Jiro­
me intră în dormitor se trezi. Văz in du - l atit de e legant, i7. bucni
zgomotos în rîs.
"- Eşti şic ! Ai venit să mă cucereşti ?
- Tu n u mai po ţ i fi cucerită !
- Dacă in c epi cu drăgălăşeniile, mai bine pleacă. Pleacă,
te rog.
- Asta şi fac. Voi lipsi mu lt ă vreme. Răm îi cu bine !
- Adio f fi se intoarse cu faţa la perete... " .
Nadier închise poarta vilei, îşi şt erse o lacrimi fi demară
spre Parcul Buttes Chaumont. It alesese pe acesta pentru s4ri­
tuta în��injmi t. Gin d indu-se la ce voia să focă, o transpiraţie
19
d e spaimă il inu n dă de la ceafă la călciie. Voi Teuşi ! Voi ,-euşi !
fşi spunea. Luă o viteză nebună pe bulevaTde, şi răcoarea îl
l inifti încetul cu încetul. Lăsînd maşina în Tu e des A louettes,
se îndTeptă spTe aleile paTcului. Mai avea î ncă două oTe dispo­
nibile. Privi masa de stînci inalte de 50 de metri, crescută.
paTcă din lac ; cele două poduTi. unul de cărămizi numit al
" sin ucigaşilor " .
I l ocoli, rău impresionat, şi luă hotă Tir ea să se
lase catapultat de biccuumţi lîngă cascada cu grotă de sta­
ia ct it e artificiale.
- Amînăm lectura pe miine seaTă, Riri ?
- Vai, ce Tău eşti, tocmai acum te opreşti . . .
- Am glumit. Eu sînt şi ma i curios decit tine. Face m o
pauză totuşi ?
- Nici o pauză, d ra g ă , citeşte mai departe . . . .
- Bine, m ă execut . . .
Nadier e c u ochii l a ceas, foa rte a te n t la secundar. O r a 2
fix. S-a aşezat vertical, pe o piatră mai ridicată. Şi-a ap licat
propulsoru l . Tremură de emotie . Viaţa i .�e desfăşură filmată
întT-o clipă. Respiră ad înc mi reasma de vară pa riz i ană tirzie.
Mai aTe 50 de secunde. Treizeci. Se uită la ceas. Deodată simţi
o .rtranie undă caldă coborind şi înfăşurîndu-1. Curentul
Uidenvei. . . E semnul . Apăsă. Totul a fost scurt, ca şi cum
c
te-ai pierde o c l ipă î n d ai feb ră mare. ImpTesia unei leg ă­
nări in scufundaTe veTtiginoasă, pre lungită, opTită ca de i v irea
unui hamac uriaş. Deodată, în fa ţa lui, apăTu o cimpie scă ldatii
intr-o lumină trandafi rie, ireal & aproape. Lunecă , nu păşeşte .
E uşo T, şi o voioşie îl cupr inde. O s i luetă a l b ă apăru lîngă el :
"- Melduvni te primeşte cu bucurie, Jerome Nadier.
Sintem pe apă. Pluteşti pentru că mai a i b iocurenţi. Te aş ­
teptam însă în altă parte. Aşazll -te l îngă min e " . O roată de
ceaţă cu m uchie de sanie se ivi d i n valuri, ca o cvaporare, ş i
Melduvni făcu s e m n păm intea n u l u.i să se lungească lîngă e l .
Ceaţa îi purtă cu o v i te<ă de ne închipuit p înă la o casă trans­
parentă. Pe larga terasii d i n faţă, Jerome Nadier zări o fată
pu T t i nd un fe l de lame a l b astru. colat pe un tTup desăvîrşit,
aidoma cu al feme i lor telurice. Ochii îi avea spaţ ia ţ i şi enormi,
in contTast cu
ovalul mic al feţei ; păru ! li stătea dTep t in sus,
multi color, radiin d fosforescent ; miinile in cruce ii a cop e r e au
pieptul. Era salutul de prietenie.
"- Ea este Tinialm, ceea ce în limba voastră aT însemna
«fără despărţiTe». Tinialm conduce secţia de fluxuri intcTas­
trale. Ea te-a adus. E ca şi tine ingine r, inventa toare" .
Tinialm lăsă in ;os mîinile, ca două lujere de Tegina nopţii,
zîm b i şi pTivi pe NadieT în ochi, cu îndrăzneala.
Acest�îi vedea gura mică de tot, ca o zmeurcl roşie, armo­
nizată la ,perfecţie cu în trea ga figură de copil. CuloaTea ochi­
loi era<-Ca'a p ans e 1 e l or, de un violet străbătcltor. Inginerul
terestru îşi dădu se am a că des tinu l lui e de acum î n lănţuit de
lumina lo r v iorie. Trecutul lui se scufundă ca o ins ulă barbară
peste care năvă lesc talazurile oceanului. Ceea ce i Be păru
tdmitor era imposib i l i tatea de a-şi ascunde gindurHe, deoarece
locuitorii Uidenvei a v eau cu toţii dezvoltat la su perlativ simţul
telepatic.
"- Şt iu. A i v r �a să nu mai pl eci de l îngă mine, şopti ea.
Şi e u doresc acelaşi lucru. Cuvintele ei n eîn ţ e lese se t rans­
jormau însă in idei parcă audibile.
- Dă - m i mîna şi urmeaza-mă, se cristaliză in mintea lui,
fără ca Tinia lm să deschidă gura, după care urmă nă l uci re a
unui gind nou, apărut pe ecranul înţe l egerii. transmis de Ti­
nialm fără v este : vom locui împreună. Sigur că vrei, nu-i
..

aşa ?,."
Oraşul în ca re ajunseră era cons t ru it din lumină densă,
formind case pe lîngă care pietonul trecea fără :�ă le vadă
dacă locatarul nu v oi a . Vehiculele, l e simţea prezenţa şi le
ocolea probabil datorită unor radar e ultraperfecţionate. Im­
presia de şes perpetuu, de limpezime fără surpriză se estompa
graţie unor p e t e v iolete schimb ătoare . Erau arborii - came­
leoni - numiţi "onionpali", cu tegument moale şi umed ca
b otul v iţeilor. Nu mişc a u , nu respirau, dar erau vii. Co roan e Z e
aveau fructe enorme cit z ă moşii, cu aromă de fragi, dispuse
circu l a r în v îrf. Cînd arborii aceştia parfumaţi îmbătrineau,
se înco lăceau ca nişte dulăi la pămînt. Aceste ,,saltele n atu­
rale" erau foarte iubite de excursionişti la sfîrşitul celor cinci
apusuri de soare, care constituiau săptămîna Uidenvei. Fruc­
tele de "onionpa l " se coceau într-o varietate de forme. Unele
aveau a spe ct u l ciubucelor, cu miezul ca o îngheţată in fulgi,
alt ele aveau sucul gata fa bricat in ni ş t e sfere cristaline. Să
nu conchidem de a ici că Uidenva pu t ea fi plasată printre
astrele primitive, unde făpturile raţiona l e au totul de- a gata
de la natură.
Civilizaţia, ca şi tehnica erau foarte avansate. Nadier frec­
venta baruri cu stilaţi roboţi, care il serveau in citeva secunde
cu paharul de "ninvi" (amestec de fructe), după formula min­
tală a d orin ţ ei clientului.
Nadier voia să incerce măiestria telepatico-gastronomică a
Uidenv ei. Ti n i alm se uita curioasă la el să afle ce are de gînd.
Sugeră robotului un es ca l op , mîncare necunoscutii complet pe
astrul ospitalier din Ursa Mare.
"- Ei, acum să te văd, Tobotule, pe unde scoţi căf114.1a 1
gfndea Nadier. Dar automatul pe sub tava purtată printre
mese J! răspunse prompt, cu o voce autorita ră de bas :
� Rid��� degeaba, vin în 26 de secunde cu ercalopul dum­
ne'iunlastr<J�>

21
 Şi într-adevăr cscalopu l sosi. In 26 de sec11nde exact. Dar
escaloput lui era un --cachet .. , cît o monedă de mare. Gus tul
avea însă autenticitate. Parcii - l preparase chiar atunci bucă­
tarul de la -- A m bassadeurs.-". Nadier face mai de pa r t e u n
1'ezuma t a l impresiilor şi al vieţii din llidenva : , . 1ntre tereş t r i
f Î făpturile acestei planete e v olua te n u e.t:istau flagrante difc­
f'enţe in modu l procrea ţiei. Gestaţia dura patru luni, i n loc
de nouă. Mastica ţia era pe cale d e dispariţie, dar foarte m u l t i
n u voiau s ă renu nţe l a bucuri ile papilare . Specificu l gu r i l o r
mici se datora bulinelor, care inlocuiseră minca rea. Fructe l e,
fn schimb, cin tau polifonic aromel e, creau miraje olfactiv e de
grădini suspendate.
Uzinele, fab ricile erau d(•spii rţ ite prin opadtiiţi de res tul
peisajului clar.
N-am întîlnit nicăieri fenomenul «rural .. . Eleganţ a , co n ­
fortul, egal repar t i m t in met ropolele l u m inoase, imprăştia •t
pe feţele locuitorilor un o p tim ism contagios, semn cii toţi
erau pe d eplin stăpîni pe v iaţa şi pe bunurile acelei lumi".

' 6

.,_ O ţigarâ, Riri, şi continui.

. .
._ Ci teşte fumind. Te rog, nu te op � t, CatU � .
.
. .

-. . Mă execut. dar văd că-s numa t descrten. ŞI desc1'1en . . .

... . Haide, nu mai comenta, mergi mai departe. Mor să aflu
finaLul.
r - - Poj tim, da1 mai sînt multe fi le pînă acolo ..

Devreme la răsăritul acelui Soare uidenvian semănînd cu

(1r�ză gigan i ică, zim b i tori şi fermi stăpîni pe natură, l � cui­
torii metropolelor de raze condensate plecau cu vehlcule
tTansparent e ta Locul lor de muncă. Aerul matina l vibra d e
? m e lodie continttii ca insăşi viaţa. Cintarea cTeştea len t , ·
�
pînă ta a ltitudini s n � rc, a b ia �fl:portate de u �echile unui pii­
mintean. Reintrarea m calm ttt scotea suspme de uşu�a re .
Aveai impresia că cerul respiră '!,l� zical şi că �n ac� st c hmat
de incanta ţii modulativ e munca IŞt accelera n tmurtlc.
Tinialm mă întrebă : .

- Eşti fericit, Jerome ?

.
- O, da, Tinialm, mă bucur că lucrez alatun de ttne . . .
_ .

Şi Tinia lm m ă iniţia î n biocurentic� , i� m�lt.iplele .ş i com :

plexele legături d intre tn treaga materte şt psthtc, derwata e'
A

cea mai dificilă de inves tigat şi de condus. .

- Tininlm, aş dori ca şi la noi pe Pămînt să fie ca aici. ..
'Ca traversată de o viziune, fata şopti :
 .
- Va fi, Jerome. să fii sigur de a st a Chemarea spre pet'­
fecţiune e strins legată de bucuria că a du cem folos tuturora.
Tinialm nu vorbea . 1 se auzeau gindurile.
- Jerome, ai un semn pe fmnte. Unde te-ai lov it, prie­
ten al meu ?
- E dintr-un rdz boi trecut, Tinialm. La noi o a me ni i se
ucid in tre ei.
- Am aflat de la tatăl meu. E josnic şi degradant !
- Cine e t a tă l tău ? Nu-l cunosc încă. Prezintă-mi- !.
.
- O, dar i l cu n oşti . E Mel d uv n i Cum, nu ştiai ?
- Spui drept ? Ce bucuros sînt. A cu m vom fi trei prieteni
legaţi pentru totdeauna. Ca n u m e l e tău, Tinialm, «fără des­
părţire».
De data asta, prietena mea vorbi mai tare, me ta l i c fi
discursiv, cu oţelită convingere. Muriseră din cu vinte clopo­
ţeii de sanie .
- Nu, J e r om e ! Prietenia nu e;ristă n um ai pentru noi trei.
Astl·e le l ocui t e de făpturi ra ţ io n a l e trebuie legate prin senti­
m ent u l universal al apropierii de nedistrus. A1a cu m un mu­
m
zician mare din Uidenva a cintat amiciţia cos ică intr-o com­
poziţie i n t i tula tă .. unisonul Con stelaţiilor ...
- Ştii, Tinialm, şi noi, pămîntenii, am avut un asemenecz
muzician de ge niu, c a re a preaslăvit şi el i�tbirea de aproape.
Se numea Ludwig van Beethoven.
- Vai, ce a.semănare de n u me, e:t'clamă Tinialm. Al nostru
se prcnunţă B e n t inuv !
Melduvni răsări deodată lîn gă noi din roatele u n e i piele.
.
- Jerome, vreau să-ţi vorbesc. T i nialm îţi ră p es c prie­
tenul. Ne întîlnim la «Terasa Nocturncl ...
Melduvni părea cuprins d e o tristeţe a dîncă, aproape cd
tremu ra de o nestăpînită emoţie.
- Bun prieten al meu din a l t ă lume, începu el, d es eo ri eu
am intuiţia întîmplări lor viitoa re. Nu prin darul ghicirii, ci al
.
d educţiei reali&te. Simt că vei p l eca de pe U id e n va E adevărat
că te încearcă dorul reintoarcerii ?
Plecai fruntea în semn de asentiment.
- Aici s-a scun o lună d e cind ai venit. Pe Pămfn t czu
trecut 3 an i . Precum vezi, timpu l are şi la noi elasticitate. Te
intorci pentru că ţi-ai î n d ep l in i t misiunea sau sint d oru l şi
iu b ir e a pentru Yv onne ? lţi citesc gindul, dar v reau răs­
p unsu l tă u .
- Nu pentru Yvonne mă înapoiez pe Terra. Mi-e dor de
Franţa. Altfel...
. - Te înţeleg, Jerome. Revenirea ta acasă cz fost studiată
-
de •gruparea energetică•. Propulsorul ţ i a fost încărcat dift
n�. Tinia!m pregăte,te conducta magn etică de retroglisare in
afară d_in timp. Poate cindva vei mai fi ispitit să ne revezi.

(:-:t;�-:-:\:·----
Mă gindesc şi la Tinialm a mea. Atunci nu prin unde v ei
căpăta l egătu ra cu mine, ci in mod dir ect.
- Direct ? Cum a d i că, Me lduvni ?
- Vezi aceste două o bie c t e minuscule ce se a mănă cu acele
voastre ? De acum inainte unul dintre e l e îţi aparţine. A fost
a lui Tinia lm. Evocîndu-mă, vom putea comunica. Chipul m e u
va apărea în acul receptor. Dacă îL creionezi în suflet, profilu l
va fi desenat cu precizie in ctism l . perlei. Să încercăm e:rpe­
rienţa pe loc. Ea poate fi valabilă la orice distanţă.
Mi-l închipuii pe Meld u vn i , şi capul marelui înţelept
JWinse formă in perla acului meu. Clipea şi suridea,
- E o invenţie fără preceden t !
- Crezi ? E mai complicată telegrafia voastră fără fir,
răspunse modest M el dtwn i " .
1nfigind ac u l în reveru l ha in e i , Nadier căuta să-şi explice
ce fe l de se le c t or se afla in a ceastă minusculă perlă ? Cum se
d ife re n ţ i a u undele receptate din infinitatea de radieri a le s e ­
menilor noştri ? Fără de răspun s la curiozitatea lui de a pă­
trun de mecanismul misterios, s-a indreptat spre "Terasa Noc­
turnă", s-o întîlnească pe Tinialm.
Terasa dădea impresia unui cîmp luminat difuz. Era efec­
tul razelor condensate. Fotoliile, me s e l e ondulau ca un a bu r.
ca o vată suflată de vînt. Consumatorii nu aveau aparent
vr eu n suport de şed ere .
Ingine1-ul s-a su it pe! un scaun o a re cu m ima ginar ; la fel
procedară şi Me lduvni ş i Tinia lm. O d i h n a era edenică . Fotoliile
nev ăzute se scufundau sub noii consumatori, pa r că aveau
arcuri. Relaxat, Nadier căscă, ce e a ce stirni un rîs ascuţit lui
Tinialm. Cu toată v e s e l ia , simţ ea i că fata era tare mîhnită.
Se vedea că p lînsese , pentru că în noaptea aceea, adică după
cîteva ore, prietenul drag avea să se în toarcă pe Pămînt. In
p u r i t a t e a ei sufletească nu pr eval a atît du rere a separaţie i, cit
o tulbura grija pentru reuşita z b o rului invers, mai înct1rcat
de r isc u r i decît î n t îia oară, cînd fusese un fenomen de ab­
sor bţie. Acum era o expe rienţă de pură lansa re , de curgere
în neant, fără un control la primire, fără intervenţii in caz de
prime;dii. Fr în a r ea trebuia să o creeze Jerdme, cu propulsoruL
plasat la cască, ca la rachete l e clasice pro puse de E. Tiolkovski.
PrimiTă cîte u n bol de meta l prevăzut cu un buton. Prin
apăsarea l ui, din bol se degaja un a b u r fin, c a re sătura într-o
clipă cu aroma fripturii sa u tt mîncări i re spe c t iv e , deoarece în
ea era concentrată toată e s en ţ a a l imentării. Licori de fructe,
eferv escente. tu r na u în v i n e l e pămin t eanului un anestezic ac­
tivant, alungfndu-i obosea la. Nu aveau nici alcool, nici st u­
pefiante, nici tonice.
Meldu�ni, v ăzin du - l nedumerit, pronunţă ·Un cuvînt cu o
m"îndrie legitimă, car e definea magica substanţă : "Asmiana" .
 Nodie-r ceru insi.rtent el treilea pahar de .,umiana", dar
Melduvni îl opri să mai consume. Se gîndea la zb or, la aaltul
în vidul negru. Un frig il c up7'ins e pe Uriwn.e. Ef'au fÎ lpGima
li regretul de a părăsi pianeta aceasta primitoare.
Tinialm i-a citit gîndul. Mintal fi dăd ea cura;.
, .- Nu te teme, iubit pri e te n ! Manetele sint ţiaute de
mine şi aş muri ştiindu-te in pericol. Ai incndef'e. Imi cunosc
b ine meseria.
- Da, 1'inialm, spunea Jt.;,.dme în adîncul lui, am increderr,
dar eu voi traversa ca-ntr-o clipă .. patru ani lumină.. . . . Nu e ·

comod, recunoaşte şi tu.. .

- Gîndind astfel, imi îngreuiezi misiunea !
Avea d rept at e. Acrobaţii speriaţi de trapez cad în gol !"
De a ceea Jer6me se autoîncura;ă, incepind să fredoneze
temtJ finală a simjoniei a IX-a.
,.- De unde �noşti .. unisonul Constelaţiilor.. ? într e bă
telepatic fata.
- E de Beethoven, geniul muzicii terestre, f'cbpunse tot
lăuntric Na di er, convins că e înţefeş.
- Ce asemănare uimitoare, şopti ca fn vis Tinialm Apoi .••

adăugă : spiritele mari se aseamănă in temele marf1...

Se ridicară de la m asă. N ici nu trecură cinci secunde, şi

ajuns e ră acasă. Me lduv ni ii pregă t i o baie de aer cald, n
sc oas e costumul de raze şi-i restitui fra cu l de la sosire. U rcară
î n t r- u n turn aşezat deas"pra frumosului palat străve=itt, de­
numit turnul lamării ; el avea un virf ascuţit ca un ac, de o
strălucire fără se amăn. Era proba bil tefracţia unor mecanisme
din incintele inferioare sau po a t e me talul avea acea virtute
,.adiantă proprie.
t
Cu po la sub care intrară .ţ usura ca un frunziş b ă u t de vi , nt
ş r
. efect al sutelor de pistoane minuscule, intr-o m i ca e verti­
ţ u u
ginoasă. Printre ele iuia insuporta b i l nişte t u b r i de cuarţ,
ru
variindu -şi şi nit,elul pastei incandescente d i n ă u n t , d e un
violet în tu n eca t .
"- Am obţinut lichefierea fluxurilor biocurentice. Această
cantitate de un --egolm•• (cam trei litri t e r eş tr i) te va trans­
porta, prin detentă. în ţinuturile d ragi ţie.
- E opera ta, Tini4lm ? Splendid. Te felicit, eşti o mare. . •
- No i nu l u c ră m izolat. E op e ra tuturor savanţilof' n()ftri".
Melduvri îşi l ipi fruntea de a lui Jer6me. Tinialm işi aco­
peri şi��ea 'P
iep t ul cu miinile. Ef'ou saluturile jifaa le.

25
 "- Urcă-te în vîrf, Jerome. Să aj un gi cu bine", spuse
Melduv ni .
Nadier se execută. Sub el s e vedeau nişte cercuri co ncen­
trice policrome, intr-o rotaţie rară, ritma tii. Virful vă.c.-ut de
jos e r au cele d ou ă bare fierb inţi de ca re se s p rij i n ea u picioa.­
rele că lătoru lui a s tra l .
"- Stai nemişcat, Jer6me ! Atenţie !
K - Sînt pregătit, Tinialm.
- lţi d o resc ... " A tit a mai auzit, căci un val fierbinte,
asurzitor il inunde!.
După c ă l d ur a d ogori toare. a simtit o iz b i tu ră lină şi s-e&
lungit ameţit, infăşurat în r ă coa r e de astă da tă , pc un strat
de iarbă deasă . Pipăind su l> el Pămîntnl, a inceput să scin­
c e ască , apoi să plîngă mult, mult. A junsese. O a re nu cumva
totul a fost un v is ? Era acasă ? Da, recunoşten, deşi era n oa p te ,
a m b ia nta natală, locurile umblate de el a l t ă d a t ă in excursii.
Nu le putea însă de loc defini. La î nv ă p ă i e r e a zorilor, se con­
t.urară nişte arb ori fa lnici : s t e j a r i ! stejari ! B ă t u din p alm e
copilăreşte : "0 Tinialm şi Melduvni , ce d ep a rte s în teţ i " . Aţi
existat o are in realitate ? Na di e r pipăi sp e r ia t reverul h a inei.
Acul era a co l o . Dovada . . . Deci era adevărat. Nu visase. Dar
unde oare a căzut ? Odată cu ivirea s o ar e lui , începură şi te­
merile să se risip easc ă . Mulţum ea in gîn d lui Tinialm, îi mul­
ţ umea cu atîta fervoare incit era sigur că-i percepe sentimer&­
tul, receptind mesajul acestor biocurenţi ră t ă c i ţi prin v eşnicia
siderală . . . Ce pă d ur e era a s ta ? S-a aşeza t pe o buturugă.
Intr-un tîrziu, ieşi la dru m u l princip al. Lăptăresele cu daca­
rele lor mergeau în trapul căluţ ilor. Nadier s-a ruşinat deo­
d a t ă . Era in frac. F e me il e chicoteau cu m î n a la g ur ă , glumeau,
îl arătau cu d e ge t u l .
- Quel espece d ' ois e a u est c'lui ld ? *
- Espece d ' o is ea u ! De ar fi ştiut ele că z b uras e prin Ga-
laxie.. . O răsp înti e cu indicator : Fontainbleau. Cum de n-a
ghicit ? Stejarii . . . La 7 dimineaţa, Jerâme lu'l trenul spre Paris.

8
'.r
Riri
încremenise in fundu l fotoliului. Nu îndrăznise aiJ
curme liniştea.
Calităţile ei de observatoare fină, recunoscută şi la serviciu,
unde găsea lacune şi chichiţP prin dosare, se �ediTă şi '"
cazul de faţă eficiente.

' •- ,,C::lne
- o mal f1 fi spertetoarea aata r.
 - Parcă ai cit it că Tin ialm r e ma rca s e pe fru n tea lu i Na­
dier o cicatrice d e pe urma unei răni căpă ta te în rch boiul
din 1 9 1 4 .
- Şi ce-i c u a sta ?
. - S-ar fi putut ca subiectul nostru să fi avut h a luc i na ţ i i.
luînd ficţiunile drept fapte reale.
- Nu cred. Sint probe materiale că a fost in U idenva.
- Care pro be, Caius ?
- Ai uitat acu l de la cra va t ă "! .
- L-ai văzut ?
- Nu. A d ică da, la Fontenay aux roses.
- Vezi, asta e, Caius, ntt l-ai văzut şi nici nu poat e exista
un asemenea ac de cravată ! Dacă-i înm i nai carnetul la ple­
carea ta din Paris, ţi se spul b e r a u indoielile. Să nu ne mai
copilărim, Caius dragă, şi s ă lăsăm baltă is toria a s t a cu Ncr.dier.

Cutreieriim fericiţi m agaz i ne le, cu v e ri g h e t e de cîţiva ani.

Am pierdut in mi n is t e r simpatiile şefilor, mai a l e s a unuia cu
"infltumţă mare", care îi aţinuse ca l ea lui Riri Damian p e
cind era domnişoară. Această depreciere m i -a anulat p l ec a rea
ca expert in străinătate. Şi cit de mul t ţinuse R iri să vadă
Louvre. No t r e Dame, Turnul Eiffel, Pantheonul ! D ar nu dis­
per. Fac ore suplimentare, economisesc, n u m ai fumez, nu mai
aduc pacheţele a ca să şi nici flori nu ma i cumpăr. Pun ban
lîngă ban p en t r u escapada peste gran iţă. Nu renun ţ la voiaj.
N e mil oa sa vreme îşi scut1tre"i mon oton sa lcimii, teii şi cas t a n i i
a notimpurilor peste plimbările noas tre d e sea ră. Intr-o după­
ami a ză din prim ăvara an ulu i 1 933 văd cum Riri îşi opreşte
croşe te le, priv indu-mă cu b ă,· b i a in pumni, cercetător.
- N�ar fi rău, Cuiuţule, să te re c r e e z i puţin. A i slăbit, eşti
plictisit ş i fără chef. Ce ai spune dacă in concediul de va ră
ai părăsi Bucureştiul citva timp ?
- Cu ce şi unde ? Cu orele suplimentare am lichidat. Am
reluat tutunul. Fără f l o r i nu pot trăi. Aşa că . . .
- Dacă ai pleca singur, ţi-ar ajunge banii.
Ştiam unde bate Riri. La b r uma de gologani de la bancă.
- De banii de la bancă nu mă at ing nici mo1·t. Şi fără
tine nu p l e c absolut nicăieri, s-o ştii.
- Ba da, Caius. du-te in Franţa. Revezi Parisul. . •
- Eu nu-mi cunosc bine nici ţara.
, - lţi'"'ev ezi prietenii...
 - La cine să mai merg acolo, ia spune ? Pe cine ma i cu­
nosc ? Colegii s-au imprăştiat care încotro. Profesorii au îmbă­
trînit ori au murit ...
Simţeam că cedez, protestam din ce in c e mai slab.
- Cum la cine să mergi ? La inginerul Jerome Nadi er. Ii
res t i tui şi car net u l ; e cea mai bună ocazie.
A fost ca o lovitură de măciucă. Toată p ov este a îng·ropată
se redeşteptă, mai v ie, mai ispititoare.
- Nu, Riri, m e rgem la Breaza, ne odihnim la munte.
- Hai Caius, nu te mai opune. Ştiu că efti un încăpăţînat,
dar cind te roagă Riri . . Şi pe urmd vreau să-mi aduci şi mie
.

afbume de muzee, vreun metraj ieftin.

- Bine, fie cum vrei tu.
"Egoist mai sint, eg oist de cea mai rea speţă - mă mus­
tram si ngur. Repede am mai cedat !" ,Mă fi vedeam in acce­
l eT4tul de Viena - Bale - Paris, iar Riri rămasă acasă, ince­
pind să împletească gheboşată ciorapii mei de iarnă . . .
- Dacă spui tu, Riri, a m repetat eu, c a s ă aud o nouă
c o n f i r mar e .
- Sigur că da. Fericirea ta e şi fericirea mea. Şi apoi,
Căiuţule, n-am uitat, o să vezi personal şi faimoasa ta probă
materială din Ursa Mare, act d de era!'ată ..•

Rise ironic, dar o fertai, pentru cd fusese mai mult d ecit

g e n e roasă cu mine.
Se apropia vara, şi oda tă cu ea concediul. Riri spăla, călca,
cosea nasturi. DcJdu um br e l a la reparat, m icşor d gulerele la
cămăşi şi, cu trei zile înainte de plecare, umpluse ochi gea­
man tanul. Apoi il desfăcu, il con trolă şi il ticlui la. loc. Obicl!i
vechi. ln fund, sub hirtia albastră, păsui ca rne t u l lui Nadier.
ll luai de acolo.
- Mai bine il port cu mine, Riri. Il caut dir ect pe ingin er
şi nu v reau aă ră sco lesc la so aire prin lucruri.
La Gara de Nord începură recomcmdaţiile con;ugale : cu­
rentul ferestrei, nu b ea rece, nu fuma mult, fii atent la maşini,
trimite o iltutrată doamnei Bontaf, vecina. Un Versailles. Cum
a-ar ma i bucura !
Urmă fl u tu ra rea batistei şi 1omnul imi fu provocat de
uruitul trenului, dublat de su b tila mutţumire a bdrbatului
care, oricit ar iubi de mult, are porniri egoiste de a respira
şi singur aerul noutcltiZor.

EPILOG
Paris. Gare de l' Est !

Cort�gjuÎ aminti;ilor · mă im �e�ră. Sint trei."r�zec� ·

an î
de alu!fci. Trenul-centură . . . Bourg 14 Reine, Fontenay a w:
 ..
Roscs . Nu ş t i u de ce imi apare în min te Liun CM-van, veci­
,
nul m e u <Le c a m e r ă ca re s c a n d a pe strada Boucicaut v e rsurite
lui Paul Verlaine ;
Triste, tri ste, mon âme,
A c a u se, a c a u se d'une 1eJWne...
e trist din pricina Yvonnei ? A , Tinialm,
O a r e N a d i e r mai
ochi CG/eMAWJ .,Cavet". Din ca fe n e a n u
uitase m . . . Caut din
a rămas decit numtle In memoria foştilor clienţi. Acum e u n
bar d e răspintfe, cu �� suprapus. Undi!-S fn.m wasele fete
ale patroanei ? Bamatmul, cu o faţi1 de Silene, se spdjină de
zinc intr- un cot, 14r cu mina liberă trînteşte u n bot inzar la
baza unu i pahar cu rorn.
1
- Domnul ? ·

!. . - O informaţie, vă rog .
- .
·

S p uneţi .. Eu sint barmanul Guy.

- A ţ i auzi t vreoda t ă , domnule Guy, de un oarecart dom,.
Ji:r6 mc Nadicr, i n gi n er, cu locu inţa in /ssy ?
- O, la. l a . domnul. N a di e r e c l ientul nos tru ce l mai cre­
dincios. I n giner u l din Jssy ! E wz b u re t e in t c a t ă regula. Orn
ales, puţin cam ţăcănit. Păca t . . . D u pă trei pahare, incepe să
strige ('11 s-a pl i m bat ])1� Cah·a Lapt e l u i . $C'Jlarii il roagă pe
şosea sll lr dt- b i le;;c fa n t eziile . /-am asc u l t a t şi cu năzbitiile.
- Cind aş pu t ea t: or·bi cu dumnea l u i ?
- Vine la bar după ora 1 1 noaptea. Bea pînă dimin e a t a ,
cincl apa1· ghiozdanele pe d r u m . D i s pa re d e ob i c e i in mijlocul
lor, ges t i c u l înd. "Vo i l a , c'est tout" . Poate serv i ţ i cet•a ?
- O c i t ronadă, domnul<.> G u y . Dacă Nadier decăzus<.>, a t : c a
.
motiv e puternice, d esi g u r De u n d e s ă bănuiesc că d e v e n isem
involu n tar d ,u, rat de nenorocin'a lui şi cii sosirea mra Ia
P a r is îl s a l v a s e ?
Apăr11 i la ora indicată ele barma n . /..a 1 1 fi:r i n t ră şi :\'acl i r r .
Aceeaşi c il u t iit u ră sfredc l itoare. Nu ma i că energia privirii scii ­
z u s e conside ra b i l . Plana peste ca o d escurajare de m o a r t e .
Sticla de r a c h i u o căpătct fă ră coma ndă. Mă apropiai jenat d e
masa lui.
- D u m n c a t, oastră sînteţi inginerul Jerome Nadier ?
- E:ract.
- A m ceva importan t să vă comun ic.
- Poftim ! mă invită lîngă dinsul, pe s ca u n Nu vă cu- .
nosc. Ce doriţi de la mine ? Explica ţ i -vă.
A m atacat frontal, ca toţi timizii. Op e ra tiv .
- Do m n u /!' i nginer. v - a m adlls cw·n,., t l l l pil'rd u t !
.
Nad ier să r i in sus. llo h o t i . Lumea se am u za Făcu o pirueta,
dansă şi cintii . Hău u n pahar pe ncrăsujlatc şi se aşeză
gîfîind. �
--: Una� c ? Nu c pos i b i l. Dă-mi- l. Carnetu l /
, , MH_.s'm't. lse d i Jl minii b r u t a l.
29
 - Sa l v ato rul me u , sînteţi salvatorul meu ! Vă stau la
d ispoziţie ! Vre ţ i bani ? Vreţi viaţa mea ? Vă da u orice !
Unde l-aţi găsit ? Cred că l-aţi citit din s coa r ţă in scoarţă.
Foarte bine, ast f e l ştiţi cu cine aveţi de-a fac e . Am z burat,
da . . . Dumneata crezi ? Ricană, sugh iţrl şi, plecind capul, rise
a ma·r . . .
l i pov estii, inc e p i n d de l a furt, totul, de - a fir-a-păr.
Nad ier re i nv i a văzînd cu ochii. Se trezi, îşi îndrep tă spi­
narea. Cahnat su b it, înc e p u o de s t ă im t i r e în ş oa p t e. Ii studiam
cravata. Nici urmă de ac. Ez it i n d , Nad ier scoase din b uzunar
un degetar metalic.
- Cred că-I recunoaşteţi după descrierea din ca rnet ?
- Propulsorul !
- E încărca t.
M i l-a da t să-l cercetez. Era fantastic de greu . 'Abia îl
t ineam in mină. Mă cuprinse tea m a . I l 1·es t i tuii repede, scu­
t urîndu-mi dege tele.
- Şi acum să vă explic de ce m-a ţi salvat. N -am putut
să mă înapoiez la Tinia lm, pe ntr u că in ca r n et există un cifru
uitat de mine. Da, uitat în urm a bătăilor primite de la Steinach
şi 01ibert cel b l estemat. Acum pricepeţi. Nu pot deschide
propulsia fă r ă să aş e z limba cadran ului la numerele stab i l i t e .
Dumneavoastră mi-al i deschis cerul spre Ursa Mare. Fiţi
binecuvîntat ! A p o i îmi v orb i con vu l s i v , fără pauză, c a un
pose d a t .
- M-au internat a doua oară la ospiciu. Mă b ă teau crunt
la m oa lel e capului, să le v ind propulsorul. Am suportat tor­
turi de inchiziţie, dar nu am ceda t degetaru l. Mi-au dat dru­
mul. Yvonne a murit într-un accident de automobil, împreună
cu iu bitul ei. Olibert a paralizat. Si-a primit p e d eapsa .
- Domnule Nadier, aş crede că ati jo.\t in Uidenva dacii . . .
- Aşteptaţt. V a v e n i vremea cine! v ă veţi cont,inge că nu
am minţit.
Guy t ra g e o b loanele nervos, cu vorha "inchidem". E
d imi ne a ţă.
- Eu, d o mn u l e Nole, pă ră se:. c Pari$uL pe n t r u o săptă­
mî n ă . La 20 a ugust, a şte a p t ă-mă la aceeaşi masă. La revedere.
bunul meu prieten român, şi-ţi doresc multă fericire !
Jerome Nadier salută exagerat de larg, dep4rtindu-se
de-a-ndaratelea, parcă voind , să-şi ji.r.t'Zt: pt'i,.�ajul in ochi •
. Sujcri1iţa lui mă mişcase:
Dar dacă mă părăsea definitiv ? Avea propulsorul gata de
plecare, avea şi cifTul... Nu se poa te , e un om de cuvint. mi-4
Bpus doar "la revedere". Mă autoliniştii. Vizitai Luv1·ul, art4
orientală)a m�zeul Guimet. Era o fTtmzărcalif de consumatcw
de artii-1 '""
 Pe urm ă am în ce put tocmeala cu v inzătoarcle din 1'Ue d�
RivoZi, ca să nu v i n cu mîin i l e goa l.e a casă. Să nu o neglijez
nici pe Riri .
,
Term enul înt î l n i r i i m a i a t e a o z i inainte. O zi l u n g ă, inter­
,
m i n a b i lă cind aşt<'pl.i cev a a n u me . . .
1 n sfîrşit, v i n e r i 2 0 au gust. C a să nu mă eternizez î n scau­
nul baruhti, pînd la ora proiecta tei r c v ed e ri cu ingineru l , am
intrat tîrziu ln local, după ce t'iz ionasem un film la P ar i s cu
Biscot, la cinemCJ ,,Oanton " . Barul lui Guy din Fontenay avea
puţini comumatori. Nu era sim i>ătă . Intrîttd, b a r m a n u l îmi
·
fileu semn dilcret cu mîna , ceea ce insemna, proba bil, sii. mă
apropii ca să-mi comunice c e v a . Nu e ra u nece.m re aceste pre­
cauţii, pentru că cei trei clienţi din l o cal st udiem adincimea
paharelor.
- Mi se p ar e că dumnea voastră s î n t e ţ i domnul Ca ius
Nole din l�omânia '!
- Da, domnule Guy, bună scara . Eu sînt.
- Bună seara, d o m n u l e ... Am pentru dumneavoastră o
,
scrisoare de la inginerul n ostr u de la domnul Jerome Nadier.
Poftim. Numai să ştiţi că î nău n tru e şi u n ac de cravată. A
spart hirtia ş i m-a în ţ e p a t . Să mă iertaţi, da r am vrut să-l
,
v ăd cum arată. E reuş i t cu o p e t· lă în v irf. Zău că şi eu a ş
avea nevoie de unul la f el .. Frumos . din p ar te a Lui ! Intre
am ic i se permite, nu-i aşa ? Va-să-zică presimţirea mea nu mă
fnşelase. Nadi e r minţise. Fără s ă mai c om e n te z purtarea lui
Guy, mihnit, luai s c ri so a re a şi m-am aşezat e:ra ct l a aceeaşi
masă a prim<'i noastre intilni?i. Ce sens ut:ca această scri­
soare ? Dcar trebuia să vină la bar. Am rltpt nervos marginea
plicului. late! scrisoal'ca :

Iubite domnule Caius No t e ,

Fiţi binecuvintat pentru t o t c e a ţ i făcut pentru mine p ri ll
restitui1·ea carnetului cu fonnulă ! Sint a bătut c ă nu ne vom
mai re v e dea niciodată. Treb�ie imperio.� să po rnesc la Tinialm
şi să-mi r e f ac via ta distrusă. Să nu mă căuta ţ i nicăieri. Mel­
duvni mi-a a pă r ut in perla acului a cum două zi le. Mă a ş t ea pt ă
la orele 2 şi 3 mi n u t e in n o a p t ea aceasta. Sin t conv ins că mai
mult. decît soarta mea vă interesează realitatea zborului. De
aceea vreau să vă da u dovada peremptorie cel expe rienţa va
reuşi, ca şi în t1·ecut. La orele 2 şi 3 minut e, priv iţi perla acu ­
lui, gindindu-vă concentrat la m in e , sub liniind mintal conturul
ob r a zului meu. Dacă am ajuns cu b i n e în U idenva şi sînt în
viaţă, o să mă v edeţi clipind şi c lă t in î nd capu l. Dumneata vei
fi ultima )egătură cu Pămîntul meu drag, p e care-1 voi iubi
pină Za�sfîrş itul zilelor mele.

31
 Acul de cravată găsit lin.gă scrisoare va cle t•eni un ac o biş-.
nuit, de dluină. Guy a privit cu multă cupiditate perla acului
cîn d l-am introdus în plic. Fiţi gentil şi dăruiţi-l ca din partea
du mneavoastră. Eu vă îmbrăţişe:::, atit in numele lui Me lduvni,
cit şi a l tut Tinialm.
Jerome Nadier

"Pa thek«-ul meu arăta ora 1 şi jumăta te. Cerui un cocktail,

apoi altul, ca să-mi astîmpăr tracul şi emoţia. Se apropia o ra 2.
Mi-am scu t ura t capul şi am început să mă concentrez, privind
perla ţinută . tainic în podul pal mei. Conctmtrat, am ev oca t
figura lui Jer6me. Ca şi cum ar fi introdus cine v a un bec de
baterie cit un fir de nisip in perl d, la trei minute după ora 2,
ea se lu mină trandafiriu. Era, ştiam acum, soarele din plane ta
lui Tinialm şi care răsc1rise tocmai atunci . La aceast ă i rizare
primăvăra t ică, fru n tea, gura şi în treg ovalul inginerului se
it•iră cu o pregnantă claritate, ca un relief încrustat cu măies­
trie ; mă privea deschis, apoi clipi şi clătină capul cu un salu t,
după cum făgăduise. Pe urmă miezu l perlei se itt tunccă incet,
cllipul păli şi pieri definitit'. Acul de cravată îşi implinise
misiunea, redcvenind un ar tico l ba1tal.
Nu ştiu cît timp am rămas cu ochii jicşi. Un uruit de
o b l o a n e trase m-au smuls din arcane l e viziunii. Alcoolul ?
Autosu gestia ? Nimeni n-o să mă lămurească ce s-a i n t im p lat . . •
. - Domnule Nole, alo, alo, închid em, imi spuse Guy po li­
ttcos.
- Bine, domnule Guy . . . Inainte de a părăsi localul, pentru
că azi mă întorc acasă, primeşte, te rog, din partea mea, ca
amintire, acest ac de cmvată . Chiar du mneat� îţi doreai unul
la fel. Iată, ţi- l fac cadou.
- O, d om n u l e , sînteţi foarte amabil. Vă mulţumesc fi vă
rămîn î n d a t ora t . Călătorie frumoasă, d o mnu l e Nole. Apropo,
nu cumva ştiţi cînd se întoarce domnul Nadier ?
1-am arătat cerul. Cred că a inteles că am vrut să spun că
J�Umai destinul ştie cind anume va fi asta . . .

--<>•<>--

j�·�+-1!:-:·
�-��·�·

--..i.-'

---------�-- ------

"� �:Tlitai"u; esecaiat

"· la Combfaatal policrarto ,,Casa Soln&ell"
u_v��'"'"v