ţolegiul Na ional „I. L.

Caragiale”, Ţucureşti
Catedra de Geografie

Prof. dr. Ioan M RţULE Prof. drd. Narcizia ŞTEFAN

(coordonatori)

MIţ DIţ IONAR GEOGRAFIţ ŞţOLAR

Pentru uz intern

Prefa de Prof. univ. dr. Florina Grecu

Mihaela ţ p în ◦ Daniela Mihaela ţlementina ţoşcodaru

Ruxandra Konradi ◦ Andreea Lupu ◦ Diana Marcu
ţ t lina M rcule ◦ Ioan M rcule ◦ Georgiana Marina Mogoş
Andreea Camelia Preda ◦ Narcizia Ştefan
Andra St nciuloiu ◦ Elisabeta Zahariade

Ţucureşti, 2012

2
Redactor: Ioan M rcule
Tehnoredactor: Narcizia Ştefan
Ioan M rcule
Coperta: ţ t lin Ştefan
Ioan Leontie

Lucrarea a fost elaborat astfel:

- termenii de geografie fizic : Prof. dr. Ioan M rcule (coordonator),
dr. ţ t lina M rcule (Institutul de Geografie al Academiei
Române), Mihaela ţ p în (Cl. a XI-a D), Ruxandra Konradi
(Cl. a XII-a J), Diana Marcu (Cl. a XII-a J), Andra St nciuloiu
(Cl. a XII-a J), Elisabeta Zahariade (Cl. a XI-a D);

- termenii de geografie uman : Prof. drd. Narcizia Ştefan (coordonator),

Daniela Mihaela ţlementina ţoşcodaru (Cl. a IX-a F),
Andreea Lupu (Cl. a XI-a Ţ), Georgiana Marina Mogoş
(Cl. a IX-a F), Andreea Camelia Preda (Cl. a IX-a F).

ISBN 978-973-0-12042-4

Adrese de contact:
ioan_marculet@yahoo.com
narcizia_stefan@yahoo.com
colegiul_caragiale_buc@yahoo.com

3
 PREFA

Prezenta lucrare, Mic dicţionar geografic şcolar, reprezintă

materializarea unui deziderat al profesorilor de geografie – Ioan Mărcule şi
Narcizia Ştefan – şi al unui grup de elevi, pasiona i de natură şi de descifrarea
secretelor ei, din ţolegiul Na ional „I. L. ţaragiale” din Ţucureşti.
Prima lucrare de acest gen prin abordare şi con inut (circa 100 de
termeni de geografie fizică – alunecare, avalanşă, câmpie, cutremur de pământ,
munte, parc na ional, vulcan etc. – şi geografie umană – aeroport, oraş,
popula ie, produs intern brut, ară etc. –, înso i i de numeroase extreme şi
singularită i geografice), dic ionarul se adresează în primul rând elevilor de
liceu, dar şi celor de gimnaziu, cât şi altor persoane din alte domenii, dornice de
în elegerea no iunilor geografice şi pasionate de frumuse ile naturii şi de
zidirile umane.
Gândit ca un instrument de informare pentru realizarea căruia s-a
folosit o bogată şi variată bibliografie de specialitate, dic ionarul explică
principalele no iuni geografice care au devenit elemente standard în
învă ământul românesc şi vine în sprijinul cadrelor didactice şi elevilor. Cititorii
mai pu in aviza i beneficiază de prezen a unor formule de calcul matematic
pentru anumi i indicatori vehicula i în geografie.
inând cont de con inutul ştiin ific şi de precizarea unor aspecte
inedite de pe Glob şi din România, recomandăm cu căldură lecturarea şi
utilizarea acestei lucrări de genera iile de tineri liceeni.

Prof. univ. dr. Florina Grecu

Facultatea de Geografie
din Universitatea Bucureşti

4
 ARGUMENT

În prezent, în condi iile în care se intensifică fără precedent schimbările

în sistemele geografice, atât din cauze naturale, cât şi antropice, iar geografia
devine în sistemul educa ional românesc o disciplină din ce în ce mai
periferizată, cunoaşterea realită ilor care ne înconjoară se impun ca o stringentă
şi indubitabilă necesitate.
În acest sens, am considerat ca oportună realizarea unui dic ionar
geografic cu elevii, în care să se îmbine explica ia ştiin ifică, rigidă şi riguroasă,
cu spectaculosul şi ineditul.
Pentru realizarea lucrării au fost implica i nouă elevi de la clasele a IX-a
F, a XI-a B, a XI-a D şi a XII-a J, din ţolegiul Na ional „I. L. ţaragiale” din
Ţucureşti, care au avut misiunea de-a „scormoni” şi a selecta din literatura de
specialitate – publicată clasic sau în format electronic, pe Internet –, tot ce
reprezintă un superlativ sau unicat geografic, coordonatorilor, cadre didactice
ale liceului, revenindu-le misiunea de a dirija munca tinerilor şi de a explica, cât
mai succint, termenii ştiin ifici.
În realizarea în bune condi ii a Micului dicţionar geografic şcolar s-a
implicat şi dr. ţătălina Mărcule , din Institutul de Geografie al Academiei
Române, care s-a ocupat în mod deosebit de termenii climatici şi meteorologici.
În încheiere, autorii îşi exprimă convingerea şi, totodată, speran a că
strădania lor va fi răsplătită, în primul rând, prin utilizarea dic ionarului de
către elevii colegiului, care vor găsi în paginile sale şi un prieten de călătorie
printre minună iile celei de-a treia planete din Sistemul Solar, Terra.

Ţucureşti, ianuarie 2012

Prof. dr. Ioan M RţULE

5
 A

Aeroport = teren plan amenajat pentru decolarea – aterizarea aeronavelor

civile ce efectuează transport de călători şi mărfuri. Acesta dispune de
infrastructură proprie (clădiri şi instala ii ) necesare decolării, aterizării,
manevrării, adăpostirii şi între inerii avioanelor. Aeroportul unde
aeronavele se alimentează cu combustibil, se numeşte aeroport releu.
Aeroportul:
- la cea mai mare altitudine (4.150 m) = El Alto – în zona Altiplano din
Anzii Boliviei (La Paz);
- la cea mai joasă altitudine (-3,9 m) = Schiphol – Olanda aproape de
Amsterdam fiind unul dintre cele mai moderne aeroporturi din
lume, asigurând cca. 1 mil. t. mărfuri/an şi un trafic de peste 25
mil. pasageri/an; este şi singurul aeroport din lume unde a avut
loc o bătălie navală între flota spaniolă si cea olandeză (1573);
- ţea mai înaltă aterizare (6.080 m) = Dhaulagiri (Himalaya) – de către
Pilatus Porter (supranumit “Yeti” – omul zăpezilor), care în 1960 a
escaladat muntele Dhaulagiri la alt. de (8.122 m);
- cel mai jos teren de aterizare = El Lisan - situat în peninsula omonimă
din E Mării Moarte (Iordania), la (360m) sub nivelul oceanului
Planetar, în zona grabenului drenat de fluvial Iordan (265 km.) şi
care adăposteşte Marea Moartă;
- cel mai extins aeroport din lume (225 km2), cel mai înalt turn de control al
traficului aerian (81 m), cel mai mare terminal acoperit din lume
(150 ha.) special pentru musulmanii care vin la Mecca si Medina
locurile sfinte ale Islamului = King Khalid din Riyadh;
- cel mai îndepărtat aeroport de oraşul pe care-l deserveşte = Viracopos -
se află Ţrazilia la (96 km) NV de metropola Sao Paulo;
- cel mai mare terminal pentru pasageri (20,43 ha) William B Hartsfield –
este situat în Atlanta statul Georgia din Statele Unite ale Americii,
la (1.062 km) de Washington; terminalul dispune de 146 por i şi o
capacitate de tranzit pentru 75.000 pasageri/an;
- cele mai multe mişcări de aeronave şi cei mai mul i pasageri = eroportul
International Atlantic City (Statele Unite ale Americii)
- cel mai mare volum de marfă = Aeroportul Internaţional Memphis;
- cel mai mare număr de călătorii interna ionale = Londra-Heathrow;
- cel mai mare aeroport de mărime absolută = Aeroport International
King Fahd Arabia Saudită la o dimensiune de (780 km2);
- cele mai plăcute aeroporturi din lume:

6
 - Aeroportul St. Jean – St. Barths din insulele ţaraibe, la coborâre,
pasagerii se cufundă într-un peisaj paradisiac cu dealuri abrupte
de un verde smarald;
- Aeroportul Amsterdam Schiphol – Olanda, galerii de artă cu picturile
celor mai mari artişti expuşi la Rijksmuseum, cazino, excursii
organizate etc.;
- Aeroportul interna ional din ţalgary – Canada, când va trebui să vă
primi i bagajele, să nu vă speria i de animalele în mărime naturală
care vi le vor aduce. Sunt animale împăiate sau făcute de oameni,
care vă vor aduce un zâmbet pe buze;
- Aeroportul Changi – Singapore, servicii precum saloane de spa, duşuri,
o vizionare scurtă în cinematograful din aeroport sau o plimbare
prin grădina de florea-soarelui sunt alte motive pentru care n-a i
mai vrea să pleca i;
- Aeroportul Heathrow – Londra, Anglia - magazine de toate felurile,
restaurante la fel de pestri e ca şi lumea care ajunge în aeroport,
baruri, pub-uri sau cafenele, saloane de manichiură şi cosmetică,
un salon de spa care vă va întineri. Firme celebre vă vor da
posibilitatea să vă alege i inuta de care ave i nevoie;
- Aeroportul Internaţional J. F. Kennedy – New York, SUA – ave i
posibilitatea de a vă face chek-in-ul online, în timp ce vă relaxa i la
spa, la manichiură, la masaj sau savurând un concert live al
forma iilor care uneori se desfăşoară în terminal. Toate astea în
timp ce copiii se mai eliberează de tensiunea zborului în zona
special amenajată pentru ei.

Aisberg / iceberg = bloc de ghea ă, cu dimensiuni mari şi cu forme

neregulate – desprins din ghe ari continentali sau din ghe ari de vale
ajunşi la ărm – care pluteşte datorită densită ii lui mai mici decât cea a
apei de mare şi care este antrenat de curen ii marini.
Aisbergul:
- cel mai întins (31.000 km2) a fost descoperit în noiembrie 1956, în S
Oceanului Pacific;
- cu cea mai mare înăl ime deasupra apei (165 m) a fost întâlnit la NV de I.
Groenlanda;
- cel mai celebru a fost întâlnit în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, la S de
Insula Newfoundland (sau Terra Nova, din Oceanul Atlantic), de
către pachebotul transatlantic Titanic, când au murit 1.503
persoane.

Alunecare = proces geodinamic, de deplasare lentă sau rapidă a unei păr i

din versant (depozitelor şi rocilor) şi care are loc în tendin a restabilirii
echilibrului natural al versantului. Se produce sub efectul for ei
gravita ionale şi are loc pe un strat argilos, plastic, puternic umectat.

7
 Forma rezultată este compusă din: râpa de desprindere, masa sau corpul
alunecat (cu trepte, valuri şi microdepresiuni) şi patul de a. În func ie de
adâncime, se împart în: a. de suprafa ă (sub 1 m), a. de mică adâncime (între 1
şi 5 m), a. adânci (între 5 şi 20 m) şi a. foarte adânci (peste 20 m). În func ie de
structura geologică: a. consecvente (conforme cu structura), a insecvente (în
forma iuni orizontale sau cu căderea stratelor pe versant) şi a. asecvente (în
depozite nestratificate). După evolu ia a. pe versant, sunt: a. delapsive
(regresive) – încep de la baza versantului şi evoluează de jos în sus – şi
a. detrusive (progresive sau de împingere) – se declanşează în partea
superioară a versantului şi evoluează spre baza lui. După vârstă, a. sunt a.
actuale (contemporane) şi a. vechi (fosile), iar după stabilitate sunt: a. active, a.
par ial stabile şi a. inactive (stabilizate sau fixate).
Alunecarea:
- cea mai catastrofală (16 spre 17 decembrie 1920: peste 200.000 mor i, cca.
70.000 km2 de suprafa ă distrusă) = Gansu / Kansu (N. Chinei) (o
casa de pe o vale – numită ulterior Valea Mor ii –, în care se
găseau un bărbat şi un copil, a fost purtată deasupra masei
alunecate cca. 800 m, după care a fost urcată cca. un kilometru pe
o vale afluentă);
- catastrofală din Norvegia, din 1966, a afectat 30 de localită i;
- din octombrie 2005, din satului Panabaj, din regiunea turistică a Lacului
Atitlan (Guatemala, America ţentrală), a ucis 1.400 de locuitori
(valul de pământ a fost înalt de 12 m);
- din La Paz (Ţolivia, America de Sud), din 28 februarie 2011, a lăsat 800 de
familii fără adăpost şi a afectat 80-100 ha terenuri;
- care a dus la formarea celui mai mare lac de baraj natural din România,
Lacul Roşu, a avut loc în 1837, când, în urma unor precipita ii
abundente şi a unui cutremur, materialele desprinse de pe coasta
Muntelui Ghilcoş au barat cursul superior al râului Ţicaz;
- care a dus la formarea celui mai nou lac de baraj natural din România,
ţuejdel, a avut loc în 1991, când, materialele desprinse de sub
ţulmea Muncelu, au barat cursul pârâului ţuejdel (afluent pe
stânga al Ţistri ei Moldoveneşti).

Argint = metal pre ios, alb, lucios, moale, maleabil şi ductil, cu cea mai mare
conductibilitate electrică şi calorică dintre elemente, fiind în acelaşi timp
inoxidabil. Elementul chimic are numărul atomic 47, masa atomică 107,87
şi are punctul de topire la 960oC, iar punctul de fierbere la 2.1800 ţ, având
o duritate mică, de numai 2,7. În natură se găseşte în zăcăminte, în stare
pură şi sub formă de combina ii, în special în galenele argentifere. Metalul
se utilizează pentru a confec iona podoabe, instrumente medicale, oglinzi,
etc.
Argint:
- cel mai mare producător ( 3. 685 de tone de argint, 2008) = Peru

8
 - cele mai mari rezerve = America de Nord ( Canada).

Atol = insulă de forma unui inel, constituită din recifi coraligeni. Prezintă
întreruperi, iar în interior un lac de lagună (lagoon), cu adâncimi reduse.
Atolul:
- cel mai mare din lume (283 km) şi care închide o lagună cu suprafa a de
2.850 km2 = Kwajalein (Arhipelagul Marshall);
- cu cea mai mare suprafa ă de uscat (447 km2) = Christmas (în Kiribati).

Aur = metal pre ios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil şi ductil,
folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din
această cauză şi ca etalon al valorii). ţa element chimic are numărul
atomic 79, masa atomică 196,97 , densitatea de 19,3 iar punctul de topire la
1.063oC, şi cel de fierbere 2.600oC. Duritatea este mica, de numai 2,5.
Este foarte rezistent din punct de vedere chimic, solubil numai în apă
regală şi cianuri alcaline.
Aurul:
- cel mai important producător = China;
- cele mai importante rezerve sunt în = Africa de Sud şi Zimbabwe;
- cel mai mare zăcământ = Ţazinul minier Witwatersrand - Johannesburg,
Africa de Sud (aproximativ 40% din aurul extras anual în lume);
- cea mai mare mină ca suprafa ă = Grasberg (Indonezia).

Avalanş = proces gravita ional reprezentat de mase zăpadă şi ghea ă care

alunecă sau se rostogolesc la vale, mărindu-şi, treptat, volumul, greutatea
şi viteza. Se împart în: a. de prăfoasă, a. de zăpadă umedă, a. în plăci sau de
rostogolire şi a. de primăvară.
Avalanş :
- catastrofală semnalată în antichitate (218 î.ţh.) = în Mun ii Alpi, într-o
trecătoare, o parte a armatei lui Hanibal a fost îngropată sub
ghea ă şi zăpadă;
- catastrofală contemporană (ianuarie 1962: 1.000.000 m3 de zăpadă şi
ghea ă, 7.000.000 m3 de rocă, localitatea Raucrachira a fost
devastată şi au murit 1.000 persoane), în Mun ii Huascaran (Alpii
Peruvieni, America de Sud);
- catastrofală, în Europa (august 1965: 80 de mor i) = în Mun ii Alpi
(Elve ia), generată de desprinderea unei mase de ghea ă din
ghe arul Allain;
- catastrofală, în Asia (februarie 1972: 60 de mor i şi peste 600 dispăru i) =
Iran (la grani a cu Turcia).

9
 B

Ţanchiz = ghea ă de mare compactă, întinsă pe suprafe e variate ca

dimensiuni. Ţ. se sparge din cauza curen ilor marini şi valurilor generând
câmpuri de sloiuri, separate de canale. După pozi ia fa ă de uscat, se
deosebesc: b. polară, b, de ărm şi b. derivantă.
Banchiza:
- cea mai întinsă (cca. 11.000.000 km2, iarna, şi 8.000.000 km2, vara) =
Packul Arctic (cca. 2/3 din Oceanul Arctic).

Baraj = construc ie făcută transversal pe cursul unui râu, pentru a regulariza

scurgerea, sau pentru a ridica nivelul apei şi a crea o rezervă de apă în
amonte. Apa lacului creat este folosită, de obicei, pentru producerea
curentului electric, în hidrocentrale. După materialele din care au fost
construite barajele pot fi: din beton, din materiale locale s.a.
Baraj :
- cel mai înalt b. din lume din materiale locale ( 317m) cu un volum de (56
mil. m3 ) = Nurek se află în Asia ţentrală în Tadjikistan, iar lacul
din spatele lui are o lungime de (70 km) şi o suprafa ă de (98 km2)
iar volumul de (10,5 mld. m3);
- cel mai mare volum (121,7 mil. m3), cel mai lung (2.700 m), înăl imea de
(143 m) = B. Tarbela, situat în N Pakistanului, pe fluviul Indus;
- cel mai înalt baraj din beton (285 m) = B. Grand Dixence situat în SV
Elve iei; are un volum de 6 milioane m3 , iar coronamentul are 750
m lungime şi 22 m lă ime. Lacul format în spatele b. (Lac des Dix)
are o lungime de 5 km, un volum de 400 milioane m3 şi este
străjuit de culmile înzăpezite ale Alpilor Pennini (Mont Blanc de
Cheilon = 3.870m altitudine, Rosablanche = 3.111m altitudine,
Aiguilles Rouges = 3.646m altitudine).

Ţauxit = rocă sedimentară alcătuită din hidroxizi de aluminiu şi hidroxizi de

fier, care s-a format în procesul de alterare a rocilor sedimentare
magmatice, bogate în silica i de aluminiu. Se găseşte în natură sub formă
de mase compacte şi poate avea culoarea roşie, brună sau cenuşie-verzuie,
fiind principala sursă pentru ob inerea aluminiului. În regiunea cu climă
tropicală şi subtropicală formează depozite stratiforme, lenticulare sau sub
formă de pungi.
Bauxita:
- cea mai mare producătoare = Australia (56,3 mil. t în 2003);

10
 - cel mai mare zăcământ = Weipa (Australia);
- cele mai mari rezerve = Africa.

Bazin oceanic = mare excava iune a scoar ei terestre, caracterizată printr-o

anumită structură geologică, morfologică şi tectonică, ocupată de apa unui
ocean.
Bazinul oceanic:
- cel mai întins (179,7 milioane km²) şi cel mai adânc (-11.034 m adâncime
maximă) = B. Oceanului Pacific;
- cu cea mai mică întindere (14,79 milioane km2) şi cel mai pu in adânc
(–5.499 m adâncimea maximă) = B. Oceanului Arctic;
- cu cea mai lungă fosă oceanică (5.900 km) şi cu cea mai mare dezvoltare a
forma iunilor coraligene (Marea Ţarieră de ţorali: 2.300 km
lungime, 2-150 km lă ime, până la 250 m grosime) = B. Oceanului
Pacific;
- cu cel mai mare număr de mun i submarini (1.400) şi cu cel mai înalt
vulcan submarin (Makarov Seamount – 5.038 m altitudine fa ă de
fundul oceanului) = B. Oceanului Pacific;
- cu cel mai lung lan muntos (Dorsala Atlantică, 40.000 km) = B. Oceanului
Atlantic.
- cu cel mai mare număr de insule (cca. 25.000) = B. Oceanului Pacific.

11
 C

ţale rutier = cale de transport pe autostrăzi, şosele continentale sau

transcontinentale.
Calea rutier :
- cea mai lungă = Şoseaua Panamerican (15.000 km) este o re ea de
drumuri cu o întindere de aproximativ 30.000 mile, ce porneşte
din Alaska şi ajunge până în America de Sud. Drumul este plin de
curbe înguste, stânci abrupte, viituri şi alunecări de teren.
- cea mai periculoasă = Strada mor ii – The Death Road (În por iunea
situată între km 61 si 69, între La Paz şi regiunea Yungas, s-au
înregistrat, de-a lungul timpului, cele mai multe căderi de maşini
de pe stâncile abrupte – 26/an şi işi pierd via a cam 100 de
persoane).
- Cea mai mare parcare = Canada la Edmonton ( 20. 000 de locuri).

Canal = albie artificială sau amenajată pe cursul unui râu, care leagă între ele
două mări, două fluvii, un lac şi un fluviu, sau o por iune de mare cu
ărmurile apropiate. Poate fi folosit pentru naviga ie, iriga ii, la construc ii
hidrotehnice sau pentru a preveni inunda iile. În oraşele aşezate pe ărmul
mării, sau pe cursul unui fluviu, canalul reprezintă o cale de circula ie.
Canalul:
- cel mai lat (104 m) lă ime minimă, cel mai adânc (13,7 m) adâncime
minimă, cu o lungime de (98,7 km) = Kiel – (Nord-Ostsee-Kanal)
situat în N Germaniei – uneşte Marea Ţaltică cu Marea Nordului;
- cu cel mai mare sistem de ecluze (şase pe lungime - Miraflores) =
Panama cu o lungime de (81,3 km), lă imea de (91-300 m.),
adâncimea de (12,5 m.) minimă;
- cel mai vechi canal de naviga ie şi iriga ii din toate timpurile, lungimea
ini ială de (2.700 km) – acum de (1.782 km) = Marele Canal (Yun
He), situat in E ţhinei, leagă oraşele Ţeijing si Hangzhou, şi
uneşte cele trei mari fluvii chinezeşti: Huang He (Fluviul Galben),
Huai He si Yangzi (Fluviul Albastru);
- cel mai lung canal maritim (161 km), lă imea între (70-125 m), cu o
adâncime minimă de (12 m) = C. Suez, care leagă Marea
Mediterană de Marea Roşie;
- cel mai lung canal fluvio-maritim artificial (304 km) = Sfântul Lauren iu
din NE Americii de Nord, care leagă Marile Lacuri cu Oceanul
Atlantic;

12
 - cel mai lung canal modern de iriga ii (1.200-1.300 m), cu un debit de
(300m3/s) = C. Karakum din Turkmenistan (Asia ţentrală), care
leagă Amu Daria cu Marea ţaspică, cu multe lacuri artificiale pe
parcursul său, navigabil din 1959;
- cel mai mare tunel-canal (7,29 km. lungime, 22 m. lă ime, 15 m. înăl ime)
= Rove face parte din marele canal care leagă fluviul Rhone de
portul Marsilia;
- cel mai vechi canal-tunel construit pe Terra, cu o lungime de (157 m),
lă imea de (6,7 m), iar înăl imea de (8,2 m) = C.Malpas situat in SV
Fran ei în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea.

Canion = vale îngustă şi adâncă săpată într-o structură tabulară (orizontală),

cu versan i puternic înclina i (de obicei verticali) şi în trepte, cu pu ine
confluen e. ţ. se dezvoltă în podişurile cu structuri orizontale, alcătuite
din roci dure, în condi iile unui climat arid. Se pot forma şi în regiunile în
care loessul are grosimi mari.
Canionul:
- cel mai adânc (circa 6.000 m) = C. Namjargbarwa (în Mun ii Himalaya, la
grani a dintre India şi ţhina);
- cel mai mare (349 km lungime, 6-30 km lă ime, 2.133 m adâncime) şi mai
cunoscut = Grand Canyon sau Gran Canyon (Marele Canion, în
Arizona, Statele Unite ale Americii);
- submarin cel mai adânc (circa 1.800 m) = Esperance (în sud-vestul
Australiei).

ţapital = oraş din interiorul unei ări, provincii sau stat, în care este
concentrată autoritatea politică şi administrativă si chiar economică. O ară
poate avea mai multe c. oficiale simultan. Sediul guvernului poate fi
separat de celelalte c., sau se poate muta sezonier. Olanda are c. oficială la
Amsterdam, iar sediul guvernului la Haga;
Capitala:
- cea mai tânără a lumii = Joba (Sudanul de Jos);
- cea mai veche c. a lumii = Damasc (Siria);
- cu cea mai mare concentrare urbană (35.676.000 locuitori) = Tokyo
(Japonia);
- cu cea mai mare suprafa ă urbană = Tokyo (Japonia);
- cea mai ieftină de pe glob = Asuncion (Paraguay);
- cea mai scumpă pentru turişti = Paris (Fran a);
- cea mai verde a lumii = Copenhaga (Danemarca);
- cea mai nordică = Reykjavik (Islanda);
- cea mai sudică = Wellington (Noua Zeelanda);
- cea mai E = Vaiaku (Tuvalu);
- cea mai V = Nuku Alofa (Tonga);
- la cea mai mare altitudine = La Paz (Bolivia);

13
 - la cea mai mică altitudine = Male (Maldive);
- aflată cel mai aproape de Ecuator (chiar pe Ecuator) = Quito (Ecuador);
- cu cea mai mare cantitate de precipita ii (5.131 mm/an) = Monrovia
(Liberia);
- cu cea mai scăzută medie anuală a temperaturii = Ulan Bator (Mongolia).

ţascad = cădere aproape verticală sau verticală de apă, care se produce în

albia râului, determinată de o ruptură puternică de pantă în talveg,
generată fie de structura geologică, fie de stratele de roci cu durită i
diferite. ţ. sunt numeroase în regiunile calde şi umede (unde apele
curgătoare nu transportă aluviuni grosiere), în cele cu vechi praguri
glaciare şi în unită ile de relief înalte alcătuite din bancuri de roci dure ce
alternează cu roci moi.
Cascada:
- cea mai înaltă (1.005 m; după unele surse doar 978 m) = C. Angel / Salto
del Angel / C. Ingerului (Venezuela), care este alimentată de râul
Coroni (Rio Carrao), un subafluent al fluviului Orinoco;
- cea mai lata (14 km în anotimpul ploios) = Khône Phapheng / ţhute de
Khone (Laos), situată pe fluviul Mekong;
- cu cel mai mare debit (4.500 t apă/s) şi cu cea mai largă perdea de apă
(1.708 m) = C. Victoria (la grani a dintre Zimbabwe şi Zambia), pe
fluviul Zambezi;
- cu cel mai mare volum de apă (1.750.000 m3/s) = C. Guaira (la grani a
dintre Ţrazilia şi Paraguay), pe fluviul Parana;
- cea mai celebră, înghe ând pentru prima dată complet în iarna anului
1932, aici fiind turnate şi numeroase filme = C. Niagara (la grani a
dintre ţanada şi Statele Unite ale Americii);
- cu ape care se volatilizează = C. Staubbach (Elve ia), pe râul
Trümmelbach;
- cu apă fierbinte ( 95°ţ), este situată în Mun ii Djebel Taya (Algeria);
- cea mai mare din România (căderea de cca. 150 m) = C. Cailor (în NE
Mun ilor Rodnei), pe pârâul ţailor.

ţ rbune = rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la

neagră, friabilă, formată prin îmbogă irea în carbon (în lipsa oxigenului
din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept
combustibil şi ca materie primă în industria chimică şi în metalurgie.
C rbune:
- ţea mai mare producătoare (cca. 1/3 din produc ia mondială) şi cea mai
mare consumatoare = China;
- Cele mai mari rezerve (241 miliarde t) = Rusia;
- Cel mai mare exportator = Australia;
- Cele mai vechi mine = Zwickau şi Wurmthat (în Germania);

14
 - ţea mai mare zonă de exploatări = Bazinul Appalachian (Statele Unite
ale Americii).
- ţel mai mare bazin de extrac ie în mină din România = Bazinul
Petroşani (prin volumul exploatării lignitul este cel mai important
cărbune);
- ţel mai mare bazin de extrac ie în carieră din România = Motru-
Rovinari.

ţâmpie = formă majoră de relief, cu suprafa a netedă sau uşor ondulată, cu

altitudini cuprinse între 0 şi 300m, cu adâncimea fragmentării sub 100 m şi
cu densitatea fragmentării redusă. Genetic, se împart în: c. de acumulare –
c. piemontane (rezultate prin întrepătrunderea unor conuri de dejec ie), c.
piemontan-terminale (poalele unor conuri de dejec ie care se terminau cu
forme deltaice), c. de glacis (rezultate prin acumulări în pânze la poalele
dealurilor), c. lacustre (fluvio-lacustre, generate prin colmatarea unui lac), c.
tabulare (când c. fluvio-lacustre se păstrează netede pe întinderi mari, iar
râurile s-au adâncit mult), c. de subsiden ă (pozi ionate pe o regiune în curs
de scufundare în care s-au acumulat aluviuni), c. de divagare (pe care apele
curgătoare se revarsă periodic în tendin a de a le înăl a), c. de nivel de bază
(generate prin depuneri fluviatile la altitudini apropiate de 0 m, la
marginea unei mări), c. deltaice (rezultate prin acumulări fluviatile în
golfuri), c. eoliene (formate prin umplerea cu nisip adus de vânt a unor
sectoare coborâte), c. glaciare (generate de fostele calote glaciare, prin
eroziune şi acumulare), c. fluvio-glaciare (sandre, situate la marginea foştilor
ghe ari continentali şi alcătuite din aluviunile transportate de toren ii
rezulta i din topirea ghe ii) şi c. de loess (umplerea este constituită pe mari
grosimi din loess) – c. de eroziune – peneplene (generate prin eroziunea
îndelungată a râurilor), pediplene (rezultate prin îngemănarea
pedimentelor), c. de terase (formate prin eroziunea laterală a râurilor în
detrimentul unui podiş cu altitudini reduse), c. colinare (cu aspect deluros)
şi c. de abraziune (litorale, situate la marginea mării şu rezultate atât prin
eroziune – abraziune –, cât şi prin acumulare).
ţâmpia:
- cu cea mai mare întindere (circa 5.000.000 km2) = C. Amazonului;
- cea mai întinsă din Europa (circa 4.000.000 km2) = C. Europei de Est sau
C. Est-European ;
- cea mai întinsă din Asia (aproximativ 3.000.000 km2) = C. Siberiei de
Vest;
- cea mai întinsă din Australia (460.000 km2) = C. Murray-Darling;
- cea mai întinsă din Africa (200.000 km2) = C. Senegalului;
- cea mai întinsă din România (49.594 km2) = ţ. Român .
- cea mai întinsă de pe o insulă = ţ. Papuaş (în Insula Noua Guinee).

15
ţentral electric eolian = centrală electrică care foloseşte ca energie for ă
vântului. Pe Glob sunt în func iune peste 30.000 de c. e. , cu o capacitate
instalată de peste 6.000 MW, dar energia eoliană utilizată rămâne încă
destul de redusă, ea participând cu un procent mic, la balan a energetică
mondială.
ţentrala electric eolian :
- cea mai veche centrală eoliană a intrat in func iune la Ai-Petru în ţrimeea
(Ucraina)
- cea mai mare c. e. de pe glob, la Brunshutel (Germania - 1981).
- Germania domină industria eoliană în ultimii ani punând în func iune
aproape jumătate din capacitatea anuală nou apărută pe Glob.
Avea o capacitate de 16. 000 MW (2004), care asigura 45.000 locuri
de muncă şi producea 6% din energia electrică a ării.
- cele mai multe instala ii eoliene se găsesc în landurile Schleswig –
Holstein, Brandeburg, Mecklenburg – Vorpomern, Sachsen.

ţentral helioelectric = unitate care transformă direct energia solară în

energie electrică. Radia ia solară se concentrează prin focalizare şi se
transformă în energie intermediară (termică sau mecanică). Mai există o
modalitate directă de transformare a radia iei solare în energie electrică
prin utilizarea celulelor fotovoltaice.
ţentrala helioelectric :
- cea mai mare (fotovoltaică) = Sarnia (Canada);
- cele mai mari şi cunoscute = Solar One în ţalifornia (S.U.A.), Almeria
(Spania), Nyo (Japonia), Odeillo (Fran a).
- cea mai veche (1981) = Adrano în Sicilia (Italia);
- cea mai mare centrală de acest gen este cea de lângă cosmodromul
Edwards, din California.

ţentral nuclear = ansamblu de construc ii, instala ii si echipamente care

transformă energia de fisiune produsă într-un reactor nuclear în energie
termică şi apoi în energie electrică. Este forma de utilizare economică a
energiei nucleare.
Centrala nuclear :
- Cea mai mare din lume = Fukusima (Japonia);
- Cea mai veche din lume(1954): APS-1 Obninsk, aflată în oraşul Obninsk,
la aproximativ 110 kilometri de Moscova.A fost construită în
secret, în 3 ani, astfel încât nici măcar muncitorii nu ştiau ce
construiesc. Avea un singur reactor, denumit AM-1, cu o
capacitate electrică totală de 6 Megawa i, o capacitate netă de
aproximativ 5 Megawa i electrici şi puterea termică de 30
Megawa i putând alimenta doar 2.000 de case. Ruşii au ob inut
astfel o victorie împotriva Statelor Unite ale Americii, în cursa

16
 pentru energia nucleară. Reactorul a fost folosit pentru nevoile
popula iei, dar şi pentru cercetarea militară.

Ciclon tropical = perturba ie atmosferică cu presiune scăzută (minim de 960

mb, uneori şi sub 900 mb) de origine tropicală, cu diametrul de 500-700
km, în care vântul suflă cu viteze de peste 17 m/s sau 61 km/h cu
orientare către centrul numit „ochiul ciclonului” (zeci de kilometri
diametru). Se formează în regiunile intertropicale ale globului pământesc,
în condi iile unui aer umed şi cald, deasupra mărilor şi oceanelor cu
temperaturi ridicate (26.5ţ). Apari ia este legată de obicei de zona de
convergen ă intertropicală, prin creşterea amplitudinii undelor acesteia şi
turbionarea vânturilor care suflă din direc ii contrare. ţând ajunge
deasupra regiunilor de uscat, din cauza intensificării mişcărilor
ascendente, declanşează ploi catastrofale înso ite de vânturi violente, care
fac din acest fenomen atmosferic unul dintre cele mai distrugătoare şi mai
periculoase fenomene naturale de pe glob sub raportul numărului de
victime umane. În diferite regiuni ale lumii poartă şi alte nume (şi în
func ie de viteza maximă a vântului): furtună tropicală (la viteze ale
vântului de 17-32 m/s) şi uragan (la viteze ale vântului de 32-85 m/s)  în
N Oceanului Atlantic, taifun (32-85 m/s)  în V Oceanului Pacific, sau
depresiune tropicală (17-32 m/s)  în partea S a oceanelor Pacific şi Indian.
Ciclonul tropical:
- cu cele mai mari pierderilor de vie i omeneşti (peste 1.000.000 persoane),
este considerat cel din 12-13 noiembrie 1970, care a afectat
teritoriul statului Bangladesh (S Asiei);
- cu cele mai mari pagube materiale (cca. 81,2 miliarde dolari) = uraganul
Katrina (între 25 şi 28 august 2005, în regiunea Golfului Mexic,
Statele Unite ale Americii);
- Regiunea cu cele mai numeroase taifunuri (cca. 21,1 pe an) = SE Asiei
(inclusiv arhipelagurile limitrofe), formate în partea SV a
Pacificului de Nord.

ţonstruc ie = ţonstruc ie înăl ată la suprafa a pământului şi care serveşte la

adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte şi instala ii etc. Este
executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect.
ţonstruc ia:
- cea mai veche clădire din lume: Piramida scufundat - o structură
arhitectonică unică, în vecinătatea insulei Yonaguni, în
extremitatea sudică a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. Este
cunoscut faptul că această piramidă scufundată atrage,
acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice;
- cea mai noua clădire din lume = Kingdom Tower(va fi construit în oraşul
Jeddah din Arabia Saudită, va avea o înăl ime de 1.609 m şi va

17
 costa 30 de miliarde de dolari, iar pentru a urca până la ultimul
etaj cu liftul vor fi necesare 12 minute.
- cea mai înaltă clădire din lume = Burj Khalifa (denumită anterior Ţurj
Dubai este un zgârie-nori din Dubai, cea mai înaltă clădire
construită vreodată de om, măsurând 828 m înăl ime;
- cea mai grandioasă construc ie de pe Terra = Marele Zid Chinezesc 5.000
km lungime; singura construc ie care se vede de pe Lună cu
ochiul liber. Situată în N ţhinei, se desfăşoară între oraşele
Shanhaiguan – (Golful Bo Hai) - Yomenguan şi Yanguan la
poalele mun ilor Nan Shan.
- ţea mai înaltă construc ie a Antichită ii (146,6 m) = Piramida lui Kheops
sau Marea Piramid -situată în apropiere de Cairo (Egipt) în zona
oraşului Giseh.
- cea mai mare clădire din România = Palatul Parlamentului. Are 270 m
lungime, 240 m lă ime, 86 m înăl ime şi 92 m sub pământ. Are 12
nivele la suprafa ă şi alte 8 subterane. Palatul Parlamentului este a
doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil, ca
suprafa ă din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din
lume şi cea mai grea clădire.
- cea mai frumoasă din Ţucureşti = Ateneul Român.

Continent = cea mai întinsă parte a uscatului terestru (formă de relief de

ordinul I) înconjurată total sau aproape total de oceane şi mări. ţ. s-au
format în milioane de ani prin ac iunea for elor tectonice şi, sub aspect
geologic, reprezintă păr ile cele mai groase ale scoar ei terestre. ţele şapte
c. sunt: Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctida, Asia, Australia
(cu Oceania) şi Europa.
Continentul:
- cu cea mai mare suprafa ă (44.579.000 km2, ceea ce înseamnă ⅓ din
întinderea totală a uscatului), cel mai populat (4.126.584.000
locuitori în 2007), cu cea mai joasă cotă (-394 m sub nivelul mării
în preajma Mării Moarte), în centrul căruia se formează cea mai
mare arie anticiclonală din lume, pe teritoriul căruia se află cea
mai întinsă zonă endoreică (lipsită de scurgere sau cu scurgere
episodică), unde au apărut cele patru mari religii ale lumii
(creştinismul, iudaismul, budismul, islamismul), unde au apărut
primele oraşe (acum 9.000 de ani, cel mai vechi oraş fiind Ierihon
de pe teritoriul Turciei) = Asia;
- cu cea mai mică suprafa ă (aproximativ 7.500.000 km2.), cu cel mai mic
număr de locuitori (20.600.000 locuitori, exceptând Antarctida,
care nu are reziden i permanen i), pe teritoriul căruia s-a
descoperit cea mai veche rocă (zirconul, estimat la o vârstă de 4,4
miliarde de ani, în condi iile în care vârsta Pământului este de
aproximativ 4,57 miliarde de ani), situat în întregime în emisfera

18
 sudică, cu cea mai mică altitudine medie (210 m), pe teritoriul
căruia se află 75% din flora mondială (peste 13.000 de specii) =
Australia;
- cu cele mai ridicate temperaturi (3/4 din teritoriul Africii se află în zona
intertropicală), cu cele mai multe state (53 la număr), cu o
suprafa ă aproximativ egală cu a Lunii (30.221.532 km2), cu cele
mai mari amplitudini termice diurne (de până la 60oC), cu cele
mai mari bogă ii minerale (aur, diamante), cu cele mai multe ări cu
o economie subdezvoltată, cu cei mai înal i (membrii tribului
Dinka din Sudan) şi cei mai scunzi (pigmeii din tribul Mbuti din
Congo) oameni de pe glob, cu cea mai mare concentra ie de
animale sălbatice din lume (în Tanzania), cu cea mai mică
densitate medie a popula iei (1 loc./km2.) = Africa;
- acoperit de cea mai întinsă (98% din continent) şi cea mai groasă calotă
glaciară de pe glob (atingând pe alocuri 5.000 m în grosime), cel
mai izolat şi cu cea mai mare altitudine medie (2.165 m), unde s-a
înregistrat cea mai scăzută temperatură măsurată vreodată pe
Pământ (-89,2°ţ, după alte surse -94,5°ţ), unde se înregistrează
cea mai mare valoare a radia iei solare de pe glob (120.000cal/cm2,
cea mai mare parte a energiei pierzându-se însă prin reflec ie) =
Antarctida.

Curent marin / curent oceanic = mişcare progresivă a apei mărilor sau

oceanelor, determinată de vânturile dominante şi de diferen ele de
presiune, temperatură şi salinitate ale apei. După pozi ia în cadrul
oceanului, după cauzele deplasărilor şi natura maselor de apă, se
deosebesc mai multe tipuri: c. litorali  deriva i din mişcarea valurilor
peste/sau aproape de ărm , c. de maree, c. de descărcare  între două
bazine din care unul are un bilan deficitar , c. de vânt (de impulsiune, de
fric iune) – antrenează ape de suprafa ă până la o anumită adâncime unde
mişcarea se anulează prin frecare (adâncimea frecării). În func ie de gradul
de încălzire fa ă de masa de apă înconjurătoare se subîmpart în c. calzi (se
deplasează de la latitudinile joase către cele înalte) şi c. reci (transportă ape
de la marile latitudini spre cele mici). Prin înlocuirea maselor de apă
antrenate de vânturile regulate cu ape de adâncime, se dezvoltă la
suprafa ă c. de compensa ie, precum şi contracuren i, care se deplasează pe
sub c. de vânt, c. de derivă  prelungiri ale curen ilor de suprafa ă datorită
altor cauze , c. de densitate  rezultat al diferen ei de densitate între două
mase de apă, în func ie de temperatură, presiune, salinitate. Din această
categorie fac parte c. de adâncime, foarte len i (sub 10 cm/s), dar cu rol
foarte important pentru via a din adâncul oceanului planetar, c. de
turbiditate  c. de adâncime care se deplasează cu viteze foarte mari şi care
poartă cantită i mari de materiale în suspensie (adesea noroioşi), săpând
adevărate canioane pe abruptul continental şi pe glacisurile submarine  şi

19
 c. de hulă  revenirea apei din lagunele recifilor coralieni în urma revărsării
puternice a valurilor (c. de descărcare).
Curentul marin:
- cel mai mare (lă imea maximă de 500 km, viteza maximă de 50-60 km/h
şi volumul de apă de 100 de ori mai mare decât întreaga re ea de
râuri de pe Terra) = Gulf-Stream / C. Golfului (Atlanticul de
Nord)
- cel mai puternic (transportă 372.000.000 m3 de apă în 6 ore, cu viteza de
până la 40 km/oră şi formează turbioane cu diametrul de 10-15 m)
= Saltstraumen (în Strâmtoarea Saltstraumen – 3 km lungime, 150
m lă ime şi cca. 30 m adâncime –, la 30 km E de oraşul Ţodø,
Norvegia);
- cel mai rece din regiunile aflate la latitudini mici (8oC) = ţ. Perú / C.
Humboldt (SE Oceanului Pacific).
- Conform unor opinii, El Niño („Micuţul”, „Copilaşul”) este un c. cald în
Oceanul Pacific, care înregistrează un maxim în perioada
ţrăciunului şi provoacă dezastre naturale: uragane, inunda ii,
curgeri de noroi, secete prelungite, incendii, dispari ia temporară
a unor specii de peşti etc. Se manifestă la un interval de 3-7 ani.

ţutremur de p mânt / seism = vibra ie (zguduire) bruscă, de scurtă

durată şi neaşteptată a unei por iuni din scoar a terestră, generată de
descătuşarea bruscă a unor importante energii interne, într-un punct din
interiorul litosferei numit focar sau hipocentru. Proiec ia la suprafa ă a
hipocentrului este epicentrul. Pot fi c. de origine tectonică, vulcanică şi de
prăbuşire. Intensitatea c. se măsoară după scara Mercalli (cu 12 grade), iar
magnitudinea, după scara Richter (cu 10 grade).
ţutremurul de p mânt:
- cel mai violent (cu magnitudine 9,5 grade pe scara Richter, durată 10
minute) = Chile (22.05.1960);
- cel mai catastrofal (cu magnitudine 7,2 grade pe scara Richter) ca număr
de victime (830.000 persoane) = în Provincia Shaanxi (China), la
23.01.1556;
- cel mai recent de mare intensitate (9 grade pe scara Richter, durată 5
minute) şi cu cel mai mare număr de replici (262 cu magnitudinea
de 5 şi peste 5 grade pe scara Richter înregistrate în următoarele 7
zile) = în Japonia (11.03. 2011);
- cel mai puternic din România = în 1802 (magnitudine 7,9 grade pe scara
Richter);
- cel mai dezastruos cutremur din România = la 04.03.1977 (magnitudine
7,2 grade pe scara Richter, durată 56 secunde, peste 1.500 de
mor i, peste 11.000 răni i şi 33.000 locuin e distruse);
- 90% din cutremurele de pe Terra şi 80% dintre cele mai mari se produc
pe Cercul de Foc al Pacificului;

20
- ara cu cele mai frecvente cutremure (aproximativ 1.000 cutremure
sesizabile anual, iar de magnitudini mici sunt sute de mii) =
Japonia;
- zone unde nu s-au înregistrat seisme ( zone aseismice) = scutul baltic,
scutul canadian, scutul brazilian, scutul african, scutul
australian, platforma rus , Insula Groenlanda etc.

21
 D

Delt = formă de relief de acumulare formată la gura de vărsare a unui râu

sau fluviu, în mare sau lac. Este alcătuită dintr-un ansamblu de grinduri,
canale, depresiuni cu apă etc. Se deosebesc: d. lobate, cu două sau mai
multe bra e principale (D. Dunării, D. Rhonului, D. Paraná ş.a.),
d. triunghiulare, râul se varsă printr-un bra principal (D. Tibrului),
d. digitale, formate din numeroase bra e (D. Mississippi), şi d. barate, când
frun ile d. au atins curen i litorali sau zone adânci (D. Padului, D. Nilului,
D. Gangelui, D. Irawadi ş.a.).
Delta:
- cea mai mare (cca. 100.000 km2) = D. Gange-Brahmaputra (la vărsarea în
Golful Bengal, S Asiei);
- cu cea mai rapidă avansare (cca. 200 m pe an) = D. Huang He (Fluviul
Galben), la Marea Galbenă, în NE ţhinei (Asia);
- cu cea mai întinsă zonă de stufărişuri = D. Dunării, la Marea Neagră, în E
României (Europa).

Denumire geografic = nume geografic care desemnează locuri existente,

fluvii, unită i de relief, regiuni, ări, etc.
Denumirea geografic :
- cea mai scurtă = localitatea “A”(este situată atât în Suedia cât şi în
Norvegia. În limbile nordice, A înseamnă rău); comuna ,,Y” din
Fran a;
- cea mai lungă = dealul din Noua Zeelandă= Taumatawhakatangihangak
oauauotamateaturipukaka pikimaungahoronukupokaiwhe nua
kitanatahu (are 85 de litere);
- satul cu cel mai lung nume din lume =
Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwyll
llantysiliogogogoch ( ara Galilor);
- Locul cu cele mai multe denumiri geografice(28) = Peten-Itza-lac in
Guatemala: 1. Yaxha; 2. Yaxja; 3. Yza; 4. Itza; 5. Ytza; 6.Peten-Itza;
7. Peten-Ytza; 8. Peten-Yza;9.Remediod del Peten; 10. Nuestra
Senora de la Remedios y San Pablo del Itza; 11. Neustra Senora de
los Remedios del Peten; 12. Peten; 13. Del Peten; 14. de Itza del
Peten; 15. De Itza de Peten; 16. San Andres; 17. De San Andres; 18.
Chaltuna; 19. de Chaltuna; 20. Chaltuna o del Peten Itza; 21. Taiza;
22. Taysal; 23. Haltunna; 24. Jaltunna; 25. Flores; 26. del Flores etc.

22
Depresiune = formă de relief cu altitudini mai joase fa ă de terenurile din jur,
cu aspect de excava iune şi cu dimensiuni foarte variate (de la dolină până
la bazin oceanic). După pozi ia geografică se deosebesc: d. intermontane
(între ramuri muntoase: D. Californiei, D. Qaidam, D. Transilvaniei ş.a.),
d. intramontane (în interiorul unei ramuri muntoase: D. Petroşani,
D. Loviştei, D. Ţraşovului, D. Giurgeului, D. Maramureşului ş.a.), d. golf
(pătrund sub forma unui golf în interiorul muntelui: D. Zarandului,
D. Ţeiuşului, D. Vadului ş.a.), d. submontane (la poalele muntelui:
D. Nem ului, D. Vrancei, D. Făgăraşului, D. Sibiului, D. ţâmpulung, D. Novaci
ş.a.) şi d. intracolinare (între dealuri: D. Dumitreşti, D. Policiori, D. Podeni,
D. Târgu Jiu ş.a.). După geneză se disting: d. tectonice (D. Californiei,
D. Transilvaniei, D. ţomăneşti, D. Petroşani, D. Ţeiuşului ş.a.), d. de baraj
vulcanic (D. Giurgeului, D. Ciucului ş.a.) şi d. de eroziune (D. Elanului,
D. Turda - Alba Iulia ş.a.).
Depresiunea:
- cea mai adâncă de pe uscat (-2.467 m, la 1.800 m deasupra nivelului
mării) = D. Hollick Kenyon Plateau (în Antarctida), este acoperită
cu un strat de gheată gros de 4.264 m;
- cea mai mare din Europa şi România (26.675 km²) = D. Transilvaniei / D.
ţolinar a Transilvaniei (în interiorul ţarpa ilor Româneşti);
- unde poate fi studiată zilnic deplasarea plăcilor tectonice = D. Afar / D.
Danakil (în NE Africii, Etiopia); ini ial a fost un golf al Mării
Roşii, dar prin evaporare a rezultat această d. formată pe o pătură
de sare de până la 5.000 m. grosime;
- în care s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură pe termen lung
(48,9°ţ timp de 43 de zile consecutiv) = Valea Mor ii (în
California, Statele Unite ale Americii).

Deşert / pustiu = regiune cu climat arid – sub 250 mm precipita ii, cu

regimul de cădere extrem de neordonat –, cu condi ii improprii pentru
via ă (cu biodiversitatea extrem de redusă ca specii şi indivizi). După
condi iile climatice se disting: d. calde (D. Sahara, D. Australiei, D. Kalahari,
D. Arabiei ş.a.) şi d. reci (D. Gobi, D, Tibet, D. Patagoniei ş.a.).
Deşertul:
- cel mai întins (8.800.000 km2, cca. 1/3 din suprafa a Africii şi întins pe
teritoriul a 10 state: Egipt, Tunisia, Algeria, Libia, Maroc, Niger,
Mauritania, Mali, Ciad si Sudan), cu cea mai mare duna de nisip
(5 km lungime, 430 m înăl ime) = D. Sahara (Africa);
- cel mai uscat (1,8 mm în 10 ani; prima ploaie, după 400 de ani, s-a
înregistrat în 1971) şi cu cele mai înalte dune de nisip = D.
Atacama (Chile, America de Sud);
- în care Soarele străluceşte cel mai mult (4.000 ore pe an, adică 11 ore pe
zi) = D. Arizona (Statele Unite ale Americii);

23
 - cel mai întins din zona temperată (2.000 km lungime, 800 km lă ime pe
direc ia N-S şi cca. 1.000 m alt. medie) = D. Gobi (China);
- cel mai întins din Emisfera Sudică (3.830.000 km2) = Marele Desert
Australian (Australia);
- cel mai întins aflat intr-o peninsulă (650.000 km2) = D. Rub Al- Khali (în
Peninsula Arabia);
- în care se afla cel mai îndepărtat punct de pe uscatul Terrei fa ă de
Oceanul Planetar = D. Dzosotin Elisun (China);
- cel mai mare de sare (10.000 km2, la 3.600 alt.) = D. Salar din Uyuni
(Bolivia, America de Sud);
- cel mai mare de ghips (780 km2) = D. White Sands (în New Mexico,
Statele Unite ale Americii);
- cel mai populat (peste 1.000.000) = D. Atacama (Chile).

Diamant = varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă şi cu luciu

puternic. Este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră pre ioasă foarte
apreciată, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele (10 pe scara
Mohs); cristalizează în sistem cubic cu structură reticulară tridimensională.
Se asociază cu rocile vulcanice bazice şi se întâlneşte în aluviunile râurilor
din jurul surselor primare. Cele mai mari au fost botezate Koh-I-Nor (186
carate), Orlov (196 carate), Imperial (457carate), Cullinan (3 .025 carate).
Diamant:
- cele mai mari rezerve mondiale = Australia (51%);
- cele mai mare mină de suprafa ă = Mirna (Siberia-Rusia);
- cel mai mare producător = Botswana;
- cel mai mare producător de diamante industriale = Congo ( Zair);
- cel mai mare diamant din lume = Cullinan (Africa de Sud).

Dorsal oceanic / dorsal submarin = lan muntos submarin, specific

fundului oceanic, format din materia ieşită din Astenosferă. Se înal ă cu
2.000-3.000 m peste câmpiile abisale (ieşită la suprafa ă formează insule;
exemplu Insula Islanda) şi are lă imea la bază de 1.000-2.000 km. Unele d.
o. au pe axul central văi de tip rift (adânci de 1.500-2.000 m, sub nivelul
crestelor, şi late de 20-50 km). D. o. cu rift central sunt de tip atlantic, iar cele
fără rift, sunt de tip pacific.
Dorsala oceanic :
- cea mai întinsă (cca. 40.000 km) = D. Atlantic / D. Medio-Atlantic (în
Oceanul Atlantic).

24
 E

Eclips = fenomen astronomic prin care un corp ceresc, din cauza situării lui
în spatele altui corp ceresc, ori a trecerii prin conul de umbră al acestuia,
poate dispărea din câmpul de observare. De pe Terra se pot identifica:
a) e. de Soare, când Luna, în deplasarea ei pe orbită în jurul planetei, se află
pe aceeaşi linie cu aceasta şi cu Soarele, interpusă între ele (Pământ – Lună
– Soare); b) e. de Lună, produsă când cele trei corpuri cereşti se găsesc pe
aceeaşi linie, dar Pământul ocupă pozi ia de mijloc, conul său de umbră
dezvoltat acoperind satelitul (Lună – Pământ – Soare). E. asemănătoare se
înregistrează la toate planetele cu sateli i.
Eclipsa:
- de Soare cea mai recentă = 25 noiembrie 2011 (a fost vizibilă şi din
Europa);
- totală de Soare, viitoare = 13 noiembrie 2012 (vizibilă din N Australiei şi
Pacificul de Sud);
- de Soare totală vizibilă din România = 11 august 1999;
- totală de Lună cea mai recentă = 10 decembrie 2011;
- par ială de Lună, viitoare = 4 iunie 2012.

Estuar = partea terminală a unui organism fluvial, preponderent cu aspect de

pâlnie. Se formează acolo unde marea sau oceanul, în care se varsă fluviul,
are maree puternică.
Estuarul:
- cu cea mai mare lungime (800 km) = e. fluviului Obi (Federa ia Rusă);
- cel mai larg (220 km) = Rio de la Plata (fluviilor Parana şi Uruguay);
- cel mai scurt (1,7 km), cu cea mai mică suprafa ă (0,18 km2) şi cel mai
pu in adânc (circa 1 m) = E. Palmiet (Republica Africa de Sud).

25
 F

Faun = totalitatea speciilor de animale aflate într-o anumită arie geografică

naturală, dintr-un teritoriu administrativ sau dintr-o epocă din istoria
geologică a Terrei.
Fauna:
- înregistrează cel mai mic număr de specii în Antarctida;
- dispărută din cauza omului numără cca. 120 specii de mamifere şi peste
150 specii de păsări;
- ţel mai mare reprezentat al f. (30 m lungime şi 180 t greutate) = balena
albastr (Balaenoptera musculus);
- ţel mai mare reprezentant al f. de uscat (cca. 4 m înăl ime şi 3-5 t
greutate) = elefantul african (Loxodonta africana);
- Cea mai mare pasăre zburătoare (cca. 1-1,5 m lungime şi peste 3 m la
anvergura aripilor) = condorul (Vultur gryphus), trăieşte în
America de Sud;
- ţea mai mare pasăre alergătoare (până la 2,75 m înăl ime şi peste 100 kg
greutate) = stru ul (Struthio camelus), trăieşte în Africa;
- cel mai mare şarpe (10-12 m lungime) = anaconda (Eunectes murinus),
trăieşte în America de Sud;
- ţea mai mare şopârlă (2-3 m lungime şi 110-130 kg greutate) = varanul
de Komodo (Varanus komodoensis).

Fiord = golf care pătrunde adânc, ramificat, în interiorul uscatului, rezultat în

urma invadării de către mare a unei văi glaciare adânci, după topirea
ghe arului care acoperea regiunea respectivă.
Fiordul:
- cel mai lung (313 km) = Nordvestfjord / Nordvest Fjord (Insula
Groenlanda);
- cel mai adânc (1.308 m adâncime maximă) = Sognefjord / Sognefjorden
(SV Peninsulei Scandinavă, Norvegia).

Fluviu = sistem acvatic de apă curgătoare, important ca lungime şi debit, care

se varsă într-un bazin oceanic, mare sau chiar într-un lac de mari
dimensiuni. Poate forma la gura vărsare o deltă sau un estuar.
Fluviul:
- cel mai lung din lume (6.690 km) şi singurul din Africa ce curge pe
direc ia sud-nord = Nil (după unele surse Amazon = 7.025 km);

26
 - cu cea mai largă albiei de curgere (25 km după confluen a cu Madeira) =
Amazon;
- cu cea mai largă gură de vărsare (estuar – 800 km lungime, 30-90 km
lă ime şi 10-12 m adâncime) = Obi;
- cu cel mai mare bazin hidrografic (6.150.000 km2) şi cu cel mai mare debit
mediu (180.000 m3/s) = Amazon;
- cu cel mai mare număr de afluen i şi subafluen i (15.000) = Amazon;
- cu cel mai mic număr de afluen i (5 - Bahr el Ghazal, Bahr el Zaraf, Sobat,
Ţahr el Azrak şi Atbara) şi cu distan a cea mai mare pe care nu
primeşte niciun afluent (2.700 km) = Nil;
- cu cele mai mari varia ii ale debitului (de la 500 m3/s pe timp de iarnă
până la 7000 m3/s în timpul verii) datorită traversării a 3 regiuni
climaterice (ecuatorială, subecuatorială şi tropicală) = Nil;
- cu cea mai mare turbiditate permanentă, cea mai mare cantitate de
aluviuni transportă anual (peste 900 milioane m3) şi cu cea mai
rapidă avansare anuală a deltei (aproximativ 200 m) = Huang He;
- cu cea mai înaltă cădere de apă (cascada Victoria - înăl ime 128 m, lă ime
1.708 m, debit mediu 550 milioane litri/minut) = Zambezi;
- cu cele mai multe schimbări naturale ale albiei de curgere (27) şi ale gurii
de vărsare (5) = Huang He;
- cu cele mai multe modificări artificiale ale cursului (în anii 1765, 1821,
1877, 1893, 1932, 1952; diguri – peste 4.000 km lungime –, canale şi
baraje) = Mississippi;
- cu cele mai vechi măsurători organizate ale nivelului apelor (Templul
Kom Ombo) şi cu cele mai vechi lucrări de iriga ie = Nil;
- cu cea mai mare lungime de pătrundere a apelor de la gura de vărsare
spre amonte în timpul fluxului mareic (cca.1.000 km; fenomenul
„pororoca”) = Amazon;
- cu cele mai multe ări (10 - Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, ţroa ia,
Serbia, România, Ţulgaria, Republica Moldova şi Ucraina) şi
capitale (4 – Viena, Bratislava, Ţudapesta şi Ţelgrad) străbătute =
Dun rea;
- cu cel mai lung curs navigabil (transatlanticele pătrund aproximativ 1.600
km, iar vasele mai mici 3.700 km, de la gura fluviului) = Amazon;
- ale cărui ape antrenează cea mai puternică hidrocentrală opera ională din
lume (Hidrocentrala „Celor Trei Defilee” – putere 18,2 GWh) =
Yangtze.

Fos abisal / groap abisal = formă depresionară a reliefului major al

fundului oceanic, alungită şi îngustă (în general cu aspect de şan arcuit),
cu versan ii foarte înclina i, cu adâncimea de peste 6.000 m. Se formează,
obişnuit, la contactul a două plăci tectonice: cea grea se subduce, iar cea
uşoară încalecă placa subdusă. F. a. este înso ită, în numeroase cazuri, de o
ghirlandă de insule.

27
 Fosa abisal :
- cea mai adâncă de pe Glob (după diferite surse: 11.033 m, 11.034 m,
11.516 m sau 11.521 m) = G. Marianelor (în Oceanul Pacific);
- cea mai adâncă din Oceanul Atlantic (după diferite surse: 8.742 m, 9.218
m sau 9.219 m) = F. Puerto Rico;
- cea mai adâncă din Oceanul Indian (după diferite surse: 7.437 m sau
7.450 m) = G. Jawa;
- cea mai lungă (cca. 5.900 km) = F. Atacama (în Oceanul Pacific, în lungul
ărmurilor statelor Peru şi ţhile).

Frontier = spa iul de separa ie dintre state, de natură conven ională sau
impus, care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state.
Frontiera:
- cea mai lungă = Statele Unite ale Americii- Canada;
- Cele mai multe f. terestre = China (14 ări)
- Cea mai mare f. dintre doua ări = Statele Unite ale Americii - Canada.

28
 G

Gaz natural = este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în
straturile din adâncime ale pământului. Gazul se formează din organisme
microscopice moarte, în condi iile în care este izolat de aerul atmosferic, la
temperaturi foarte mari si presiuni ridicate. A luat naştere pe fundul mărilor în
urma procesului de sedimentare, si apoi acoperirea cu un strat de pământ
impermeabil a zonei, evitându-se astfel contactul cu aerul.
Gaz natural:
- cea mai mare producătoare (57,8 miliarde m3-2011) = Rusia;
- cele mai mari zăcăminte = Zapoliarnoie( Rusia);
- cele mai mari rezerve(47,7 trilioane m3) = Rusia;
- cel mai mare câmp gazeifer = Urengoi (SV Siberiei);
- cele mai mari consumatoare = Statele Unite ale Americii şi Rusia;
- cel mai mare importator de gaze lichefiate din lume = Japonia.
- cele mai importante rezerve actuale ( 70 miliarde m3), în România =
Platforma continental a M rii Negre;
- În 1909 a fost descoperit un depozit de gaz metan în zona Sărmăşel,
jude ul Mureş;
- În 1917 oraşul Turda devenea primul oraş din Europa iluminat cu gaz
natural;
- În 1927 este montată prima sta ie de comprimare a gazelor naturale din
Europa, la S rm şel;
- În 1959 România devenea prima ar exportatoare de gaze naturale din
Europa, exportând în Ungaria.

Geografie = ştiin a care studiază exteriorul Pământului (numit mediu

geografic sau înveliş geografic), care este un sistem complex, deschis,
unitar şi dinamic, alcătuit din relief, aer, apă, vie uitoare, sol şi societatea
omenească, între care există rela ii spa iale, statice, dinamice şi temporale
care asigură un schimb de materie, energie şi informa ie şi a cărui
cunoaştere se realizează, preponderent, prin metode pur geografice. G. îşi
are originea în două domenii apărute încă din antichitate – fiziografia (se
ocupa cu descrierea locurilor) şi geografia (cunoaşterea Pământului ca
întreg prin măsurarea fenomenelor şi dimensiunilor sale) – şi sa dezvoltat
în perioada marilor descoperiri geografice (secolele XIV-XVI) şi în secolele
XIX şi XX. Ramurile g. sunt: g. fizică – geomorfologie (geomorfologie
generală – structuralo-tectonică, climatică, morfometria, morfografia,
morfogeneza sau geomorfologia dinamică şi geomorfologia aplicată – şi

29
 geomorfologie regională), meteorologie (meteorologie dinamică,
meteorologie sinoptică, agrometeorologie, meteorologie aeronautică etc.) şi
climatologie (climatologie generală sau genetică, climatologia maselor de
aer, climatologie dinamică sau climatologie sinoptică), hidrologie
(oceanografie, limnologie, telmatologie, hidrogeologie, hidrologie
fluviatilă sau potamologie şi glaciologie), g. solurilor sau pedogeografie şi
biogeografie (fitogeografia, zoogeografia, ecologia şi chorologia), g. umană –
g. popula iei, g. aşezărilor (g. rurală şi g. urbană), g. economică (g. resurselor,
g. industriei, g. agriculturii, g. transporturilor g. schimburilor economice şi
g. turismului), g. socială (g. comportamentală, g. lingvistică şi g. medicală),
g. politică (g. electorală şi etnogeografie), g. culturală (g. confesională şi
g. culturilor umane) şi g. istorică şi toponimie geografică – şi g. regională.
Geografia:
- ca nume, provine din limba greacă: geea = pământ şi graphein = a
descrie;
- ca termen (nume), a fost dat de Eratostene (275-195 î.ţh.);
- modernă a fost întemeiată de Alexander von Humboldt (1769-1859);
- umană (antropogeografia) a fost creată de Friedrich Ratzel (1844-1904);
- modernă românească a fost fondată de Simion Mehedin i (1868-1962).

Geosfer = subunitate majoră (pătură) în structura Pământului, diferită ca

densitate, structură şi evolu ie, cu aspect de înveliş relativ rotund. Se
deosebesc: endosfere – nucleul (între 2.900 km şi centrul Pământului),
mantaua (dezvoltată între discontinuită ile Guttemberg-Wiechert şi
Mohorovičič) şi scoar ă (crustă, discontinuitatea Mohorovičič şi atmosferă
sau hidrosferă) – şi exosfre – reliefosfera (totalitatea formelor de relief),
atmosfera (învelişul gazos), hidrosfera (totalitatea apelor), biosfera (învelişul
biotic), pedosfera (totalitatea solurilor) şi antroposfera (sociosfera, societatea
omenească).

Gheizer = izvor termal intermitent, format în regiunile vulcanice, care aruncă

din interiorul scoar ei terestre, la mari înăl imi, apă fierbinte (până la
100oţ) încărcată cu minerale (As, Si, Ţo, ţl etc.) şi vapori de apă. Se
formează din cauza vaporilor care se acumulează sub presiune în
profunzime. ţoloana de apă fierbinte generată se ridică până la 40 m, iar
cea a vaporilor, până la 150 m. Erup ia încetează când presiunea vaporilor
scade mult.
Gheizerul:
- cel mai cunoscut, fiind situat în partea central-sudica a Islandei, la cca. 50
km de vulcanul activ Hekla = Geisyr;
- cel mai înalt (coloana de apă fierbinte ajunge la 90-120 m) activ =
Steamboat Geyser (în Parcul Na ional Yellowstone, Statele Unite
ale Americii);

30
 - care a avut cea mai înaltă erup ie de apă şi vapori ( 460m), fiind activ în
perioada 1899-1904 = Waimangu (Noua Zeelanda);
- Cea mai mare concentra ie de g. (cca. 300) = Parcul Na ional
Yellowstone.

Ghe ar = masă de ghea ă acumulată pe uscat, acolo unde zăpezile persistă de

la un an la altul (limita zăpezilor permanente este la altitudini de peste:
4.500 m în regiunile intertropicale, 3.000 m în regiunile temperate şi 0 m în
regiunile polare). G. rezultă din compactarea şi cristalizarea firnului
(ghea ă spongioasă). După locul de acumulare, formă şi mărime g. se
împart în două categorii cu mai multe subtipuri: g. continentali (calote
glaciare sau inlandsis) – antarctic (o platoşă de ghea ă, de mai multe mii de
metri grosime, care se continuă printr-o banchiză), groenlandez (o calotă de
ghea ă care se continuă cu limbi glaciare), islandez (ghe ari mici din cauza
interferen ei cu vulcanii activi) şi spitzberg (combina ie de calotă cu g. de
tip alpin) – şi g. montani – alpin (de vale, cu o limbă glaciară simplă),
pirenean (de circ sau suspendat, fără limbă glaciară), himalayan, lobat (stea sau
de tip Kilimandjaro, cantonat în craterul unui vulcan, debordând lateral
prin limbi), alaskian (piemontan, cu limba glaciară care coboară la baza
muntelui, pe fâşia de câmpie litorală) şi scandinav (de platou, cu mase de
ghea ă groase pe platouri).
Gheţarul continental:
- cu cea mai mare suprafa ă (12.477.000 km2 vara, iar după alte surse:
13.586.310 km2 sau 13.979.000 km2), cu cel mai mare volum de
ghea ă (cca. 90% din volumul total de ghea ă de pe Glob), cel mai
gros (maxim 4.270 m) şi cea mai „izolată” calotă (America de Sud
cel mai apropiat continent, la cca. 1.000 km) = Antarcti (ghea a
ocupă 95% din suprafa a continentului şi 86% din suprafa a totală
acoperită cu ghea ă de pe Glob);
- cu cea mai mare înăl ime a banchizei (90 m) formată de prelungirea
calotei glaciare în apele Oceanului Planetar = Antarctic;
- islandez din Vatnajökull (19.500 km2, 1.000 m grosime maximă) con ine
aproximativ atâta ghea ă cât în to i ceilal i ghe ari ai Europei la un
loc;
- cu cea mai mare valoare a radia iei solare de pe Pământ (cca. 120.000
calorii/cm²) = Antarctic;
- cu cea mai mare viteză de deplasare (cca. 7.500 m/an) = Jakobshavn (în
Insula Groenlanda);
- cu cel mai mare număr de aisberguri (15.000) şi cea mai mare contribu ie
prin topire (28%) la creşterea nivelului Oceanului Planetar =
Groenlandez;
- cu locuitori permanen i (eschimoşi şi europeni) = Groenlandez;
- fără locuitori permanen i = Antarctic;

31
 - cu cel mai sudic punct antarctic locuit temporar (din 1993) = Sta iunea
american de cercetare ştiin ific Amundsen – Scott (marchează
Polul Sud);
- Primul biolog din lume care a cercetat calota de ghea ă şi via a antarctică
a fost românul Emil Racovi , în timpul expedi iei antarctice
belgiene (1897-1899), la bordul navei „Ţelgica”.
Ghe arul montan:
- cel mai mare (lungime 77 km, lă ime 1,7-3,1 km, grosime 700-1000 m,
volum 144 km3, viteza medie de deplasare 0,8 m/zi), la cea mai
mare altitudine (6.200 m) şi cu cea mai mare viteză de deplasare
(cca. 180 m/an) = G. Fedcenko (în Mun ii Pamir, Tadjikistan);
- cel mai mic ghe ar (sub 100 m lungime)= G. Icebox (în Parcul Na ional
Revelstoke, Canada);
- cel mai lung (145 km) = G. Habarrd (Mun ii Alaska, Statele Unite ale
Americii);
- cel mai lung din Africa (2,5 km) = G. Drygalski (în Mun ii Kilimanjaro,
Tanzania);
- cel mai sudic ghe ar al Europei = G. Calderone (în Mun ii Apenini,
Italia);
- pe care sunt amenajate pârtii de schi (40 km de pârtii), func ionale 356
zile/an = G. Kitzsteinhorn (în Mun ii Alpii Răsăriteni, Austria);
- ţel mai greu bloc de ghea ă (între 30 şi 40 milioane tone) desprins în
urma unui seism (22.02.2011, în Noua Zeelandă, cu magnitudine
6,3 grade pe Scara Richter) = Gh. Tasman (Mun ii Alpii Noii
Zeelande);
- ţea mai lungă peşteră de ghea ă (42 km) şi cea mai înaltă forma iune
masivă de ghea ă (25 m) = Peştera Eisriesenwelt (în Mun ii
Alpi, Austria);
- ţei mai mici ghe arii (nu au limbă glaciară deoarece zăpada căzută şi
ghea a topită sunt aproximativ egale cantitativ) = ghe arii de tip
circ (sau pirineeni);
- În perioada 1900 – 1993, un număr de 7 ghe ari montani din cei 18
existen i pe Muntele Kenya s-au topit;
- ţontinentul cu cea mai mare suprafa ă ocupată de ghe ari montani
(115.020 km2) = Asia.

Golf = sinuozitate în litoral prin care apa mării sau oceanului pătrunde în
interiorul uscatului. În func ie de fizionomie, g. sunt: larg deschise
(Valencia, Genoa ş.a.), sub formă de pâlnie (estuare şi riass-uri) şi închise de
un cordon sau prag (limanuri).
Golful:
- cel mai mare (2.172.000 km2) = G. Bengal (între Peninsula India şi
Peninsula Indochina, parte a Oceanului Indian);

32
- cel mai întins din Europa (177.000 km2) = G. Botnic (între Peninsula
Scandinavă şi Istmul Karelia, în N Mării Ţaltice);
- cu cea mai ridicată temperatură (35,6oC) = G. Persic (între Peninsula
Arabia şi Mun ii Zagros, SV Asiei)

33
 H

Hidrocentral = centrală electrică în care energia apelor curgătoare este

transformată în energie electrică.
Hidrocentrala:
- cea mai mare cu o putere de 12. 600 MW putere instalată = Itaipu
America de Sud pe fluviul Parana la grani a dintre Ţrazilia şi
Paraguay. ţomplexul de baraje şi hidrocentrale se întinde pe o
lungime de 8 km. ţele 18 agregate a câte 700 MW fiecare produc
anual 75 miliarde kW/h. energie electrică;
- cea mai mare hidrocentrală în construc ie = Trei Defilee este situată în
ţhina (provincia Hubei) şi va avea o putere instalată de 13.000
MW (mai mare decât cea din Itaipu); barajul are 2,3 km. lungime
şi o capacitate de 18,2 GW/h, rezervorul se întinde pe o distan ă
de 660 km, ocupă o suprafa ă de 1084 km2;
- cel mai puternic sistem de hidrocentrale cu o putere de (20.000 MW) de
pe fluviul Columbia; fluviul are un bazin extins pe o suprafata
de 671 000 km2 – cel mai mare lac, numit Franklin D. Roosevelt,
este format în spatele barajului Grand Coolee (terminat in 1942);
apele sale pun în mişcare turbinele uneia din cele mai mari
hidrocentrale de pe glob – Grand Coolee (putere instalată: 6 480
MW în anul 1993);
- Brazilia a aprobat construirea unuia din cele mai mari baraje şi h. din
lume, în pădurea amazoniană, barajul Belo Monte ar putea livra
6% din necesarul de electricitate al ării şi va fi a treia
hidrocentrală din lume după ţhina cu Trei Defilee şi Itaipu.
- Cea mai mare hidrocentrală din România = Por ile de Fier I.
- ţea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale României = Lotru
– Ciunget, pe râul Lotru (lacul de acumulare Vidra).

34
 I

Insul = por iune de uscat înconjurată din toate păr ile de apă. Pot fi:
i. fluviatile (ostroave sau crivine = I. Ţananal, Ţalta Ţrăilei ş.a.), i. lacustre
(I. Manitoulin ş.a.), i. continentale (I. Madagascar, I. Baffin ş.a.) şi i. oceanice
(vulcanice – I. Islanda, I-le Hawaii ş.a. – sau coraligene – I-le Maldive,
I-le Marshall ş.a.). I. se grupează în ghirlande de insule (I-le Kurile,
I-le Aleutine ş.a.) şi arhipelaguri (Arh. Filipine, Arh. Indonezian ş.a.).
Insula:
- cea mai întinsă (2.166.086 km2) = I. Groenlanda;
- cea mai mare de origine fluvială (25.000 km2) = I. Bananal (Brazilia);
- cea mai mare de origine lacustră (2.766 km2) = I. Manitoulin (în N
Lacului Huron, Canada);
- cea mai mare înconjurată de ape dulci (42.000 km2) = I. Marajó (în
regiunea de vărsare a fluviului Amazon, Brazilia);
- cea mai mică = Ţishop Rock (SV Marii Ţritanii), pe care încape doar un
far maritim;
- cea mai izolată = I. Bouvet (în S Oceanului Atlantic), nu are reziden i
permanen i şi apar ine Norvegiei;
- artificială cea mai mare (70.000 m2) = Kings Island (Danemarca);
- pe care a avut loc cea mai puternică explozie vulcanică din Antichitate, a
cărei cauză a rămas neidentificată = I. Thira (în Arhipeleagul
ţicladelor, Grecia), pe care se afla cetatea Atlantis, prima afectată
de erup ie, fapt care a generat mitul Atlantidei;
- cu cea mai joasă presiune atmosferică de pe Glob (657,9 mm coloană de
mercur) = I. Guam (în Arhipeleagul Marianelor, Oceanul Pacific,
Statele Unite ale Americii);
- cu cea mai mică varia ie de temperatură de-a lungul anului = I. Fernando
de Noronha (în Oceanul Atlantic, Ţrazilia);
- lemurienilor, a râmelor cu lungimi de 2 metri şi a scheletelor de păsări
uriaşe, a grafitului = I. Madagascar (Oceanul Indian),
supranumită „Marea Insulă Roşie”;
- cea mai populată (110.000.000 locuitori) = I. Java (Indonezia);
- renumită pentru cele mai rare mărci poştale = I. Mauritius (în Oceanul
Indian);
- cea mai mare din România (cca. 1,5km2) = Sacalinul Mare (în Marea
Neagră);

35
 - cea mai mare de origine fluvială din România (960 km2) = Ţalta Ţr ilei /
Insula Mare a Ţr ilei (pe Dunăre).

Istm = fâşie de uscat, mărginită de ape, care leagă regiuni de uscat mai întinse:
două continente – I. Panamá (America de Nord de America de Sud), I. Suez
(Asia de Africa) ş.a. – şi o peninsulă de continent - Kra (Peninsula Malacca
de Asia), I. Corint (Peninsula Peloponez de Europa) ş.a.
Istmul:
- cel mai îngust (8 km lă ime minimă şi 23 km lă ime maximă) = I. Perekop
/ Perekops’kyy Pereshyyok (în ucrainiană) / Or (în tătară), leagă
Peninsula Crimeea de Europa;
- cel mai lat (200 km lă ime minimă) = I. Tehuantepec (în Mexic), leagă
America de Nord de America ţentrală Istmică;
- sec ionat de cel mai lung canal maritim (ţanalul Suez, lung de cca. 160
km, leagă Marea Mediterană de Marea Roşie) = I. Suez (în Egipt).

36
 L

Lac = acumulare de apă într-o excava iune de pe o suprafa ă continentală.

După originea excava iunii (depresiunii sau cuvetei) ori a barajului din
aval, care opreşte scurgerea unei ape curgătoare, se disting: l. naturale –
l. tectonice (L. Titicaca, L. Tanganyika, L. Malawi, L. Baikal, L. Balaton, Marea
ţaspică ş.a.), l. vulcanice (L. Trasimeno, ţrater Lake, L. Sfânta Ana ş.a.),
l. glaciare (L. Ţoden, L. Zănoaga, L. Ţucura, L. Ţâlea, L. Geneva, L. ţomo,
L. Maggiore ş.a.), limane fluviatile (L. Oltina, L. Bugeac, L. Snagov,
L. ţăldăruşani ş.a.), limane fluvio-maritime (L. Babadag, L. Techirghiol,
L. Mangalia, L. Tatlageac ş.a.), lagune (Razim, Siutghiol, Maracaibo, Vene ia
ş.a.), l. carstice (L. Buhui, L. Iezerul Ighielu ş.a.), l. de tasare în loess (L. Movila
Miresii, L. Ianca ş.a.), l. de baraj natural (Lacu Roşu, L. Sarez, L. ţuejdel ş.a.)
etc. – şi l. antropice sau artificiale – l. de baraj hidroenergetic (L. Bratsk,
L. Nasser, L. Izvorul Muntelui ş.a.), iazuri şi heleştee (L. Dracşani, L. Geaca,
L. aga, L. ţefa ş.a.), l. de agrement (L. Herăstrău, L. ţişmigiu ş.a.) etc.
Lacul:
- cel mai întins (371.000 km²) = M. ţaspic (în Iran, Federa ia Rusă,
Kazahstan, Turkmenistan şi Azerbaidjan);
- artificial cel mai întins (8.502 km²) = L. Volta (în Ghana);
- cel mai întins cu apă dulce (82.362 km2) = L. Superior (între ţanada şi
Statele Unite ale Americii, America de Nord);
- cel mai adânc cu apă dulce (1.637 m), cu cel mai mare volum de apă dulce
(23.000 km3) şi cel mai vechi (25.000.000 ani) = L. Baikal (în
Federa ia Rusă);
- situat la cea mai joasă altitudine (-399m) = M. Moart (în Israel, Iordania);
- situat la cea mai mare altitudine (6.390 m) = L. Ojos del Salado (în
Argentina);
- cel mai mare format într-un crater meteoritic (53 km2, 251 m adâncime) =
L. Chubb (în ţanada);
- navigabil situat la cea mai mare altitudine (3.812 m) =L. Titicaca (în Peru,
Bolivia);
- cu cea mai mare transparen ă (43,3 m) = L. Crater (în Statele Unite ale
Americii);
- cel mai migrator = L. Alakol (în Kazahstan), avansează continuu spre N;
- cu cea mai poluată suprafa ă lacustră din lume (folosit din 1951 de
Uniunea Sovietică drept groapă de gunoi pentru deşeuri
radioactive şi resturi industriale) = L. Karachai (în Federa ia
Rusă);

37
 - cu cea mai ridicată salinitate (37-40%) = L. Assal (în Djibouti);
- cel mai fierbinte (82-91.5oC temperatura apei la mal) = L. Fierbinte (în
Republica Dominicană);
- cu cinci straturi de apă cu proprietă i diferite (apă dulce, apă pu in sărată,
apă sărată, apă de culoare roşie şi apă săturată cu hidrogen
sulfurat) = L. Mogil’noe (în insula rusă Kildim din Marea
Barents);
- cel mai otrăvitor = L. Mor ii (în Insula Sicilia, Italia), din cauza acidului
sulfuric care ieste din cuvetă;
- a cărui apă poate fi folosită la scris ca orice cerneală = L. Sidi Mohamed
Ben-ali (în Algeria);
- cu cele mai mari varia ii de întindere şi volum de apă din cauza
condi iilor climatice şi meteorologice (2 ani durează evaporarea
completă a apei lacului) = L. Eyre (în Australia);
- subteran cel mai întins (25.000 m2) = L din Peştera Drachenhauchloch (în
Namibia);
- cel mai întins (104 km2) situat pe o insulă (I. Manitoulin) a unui alt lac
(L. Huron) = L. Manitou (în ţanada);
- cel mai întins din România (41.500 ha) = Laguna Razim;
- cel mai adânc din România (29 m) = L. Z noaga (glaciar, în Mun ii
Retezatului);
- ţel mai întins complex lacustru cu apă dulce (245.000 km2 – L. Superior,
L. Michigan, L. Huron, L. Erie, L. Ontario) şi cel mai întins sistem de
naviga ie continentală = Marile Lacuri (în Statele Unite ale
Americii şi ţanada);
- Cele mai multe lacuri (16) interconectate prin cascade = L. Plitvice (în
ţroa ia);
- ţontinentul cu cel mai întins sistem de lacuri tectonice (L. Mobutu Sese
Seko, L. Edward, L Kiwu, L. Tanganyka, L. Rukwa, L. Malawi ş.a.) =
Africa;
- ara cu cele mai numeroase lacuri (cca. 60.000) = Finlanda.

Limb = sistem abstract, complex, de comunicare verbală între membrii unei

comunită i umane, istoric constituită, caracterizat prin structură
gramaticală, fonetică lexicală proprie, etc.
Limba:
- cea mai veche = sumerian (limbă izolată deoarece nu este înrudită cu
nicio altă limbă, nici chiar cu limbile vorbite în regiunile
învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea
formând o singură familie).
- cea mai vorbită = ţhineza mandarin (limba oficială în Republica
Populară ţhineză, Taiwan şi una din limbile oficiale în Singapore.
De asemenea, este una din limbile oficiale ale Organiza iei

38
 Na iunilor Unite. Din popula ia ţhinei, aproximativ 95% sunt
vorbitori de chineză)
- cea mai grea = Tuyuca (vorbită în estul Amazonului; ceea ce o face însă
extrem de dificilă e cerin a, ca la sfârşitul propozi iilor, conform
căreia acolo trebuie să existe un verb, care sa explice de unde ştie
vorbitorul ceea ce a spus).
- Cea mai mare concentrare de limbi/idiomuri vorbite (869, sau peste 700)
= Papua-Noua Guinee. Mun ii înal i şi vegeta ia luxuriantă fac, ca
grupurile de oameni sa trăiască izolat şi să vorbească în medie
4.500 de băştinaşi aceeaşi limbă.

39
 M

Mamifer = animal vertebrat superior, care are corpul acoperit cu păr, naşte
pui vii pe care îi hrăneşte cu laptele propriu.
Mamiferul:
- cel mai mare (cca. 30 m lungime şi 180.000 kg greutate) = balena albastr
(Balaenoptera musculus);
- cel mai mare de uscat (cca. 4-5 m lungime şi 3.000-5.000 kg greutate) =
elefantul african (Loxodonta africana);
- carnivor terestu cel mai mare (3 m lungime, 1,8 m înăl ime şi 300-400 kg
greutate) = ursul polar (Ursus maritimus);
- carnivor cel mai mic (15 cm lungime şi 50-100 g greutate) = nrv stuica
(Mustela nivalis);
- terestru cel mai rapid (90 km/h) = ghepardul (Acinonyx jubatus);
- care trăieşte la cea mai mare altitudine (cca. 6.000 m, în Podişul Tibet,
Asia) = iacul (Poephagus grunniens);
- zburător = liliacul (Plecotus auritus şi Nyctalus noctula);
- cel mai bizar (cu trup de castor, cioc şi picioare de ra ă şi depune ouă) =
ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus).

Mare = vastă întindere de apă stătătoare, adâncă şi sărată desfăşurată la

exteriorul oceanelor sau comunică cu oceanul prin strâmtori. După
aşezarea geografică sunt: m. mărginaşe (situate la exteriorul bazinelor
oceanice pe platforme continentale = M. Nordului, M. Japoniei ş.a.),
m. continentale (în interiorul continentului şi comunică cu oceanul prin
strâmtori înguste = M. Ţaltică, M. Neagră ş.a.), m. intercontinentale (între
doua sau trei continente = M. Mediterană ş.a.) şi m. interinsulare (între
arhipelaguri = M. Djawa, M. Banda ş.a.).
Marea:
- cea mai întinsă (5.500.000 km2) şi cea mai adâncă (5.860 m) =
M. Filipinelor;
- cu cea mai redusă suprafa ă (11.000 km2) = M. Marmara;
- cu cea mai mică adâncime (9 m adâncime medie şi 13 m adâncime
maximă) = M. Azov;
- cea mai caldă (32oţ) şi cu cea mai ridicată salinitate (40‰) = M. Roşie;
- cu cea mai mică salinitate (2‰ în Golful Finic) = M. Ţaltic ;
- cu cea mai mare transparen ă (66,5 m) = M. Sargaselor;
- singura cu două straturi de apă cu proprietă i diferite şi cu cele mai
numeroase denumiri de-a lungul timpului (Ashena = Neagră,

40
 Posomorâtă; Pontus Axeinos = M. Inospitalieră; Pontus Euxeinos =
M. Ospitaleră; Marea Maggiore = Marea cea Mare ş.a.) = M. Neagr .

Maree = oscila ie periodică a nivelului mărilor şi oceanelor determinată de

atrac ia Lunii şi a Soarelui. La ărm se prezintă sub formă de undă de
transla ie. Rezultatele acestor atrac ii sunt ridicarea şi coborârea nivelului
apei, care înaintează peste uscat (flux) şi, apoi, se retrage (reflux).
Amplitudinea m. sau marnajul reprezintă diferen a dintre flux şi reflux, iar
zona intertidală sau intercotidală este fâşia de oscila ie. Perioada m. este de 12
ore şi 25 minute, iar unda m. înconjoară Globul în 24 ore şi 50 minute.
Momentul fluxului nu reprezintă şi momentul trecerii Lunii peste
meridianul locului. Din această cauză a fost introdus termenul de ora
portului. În estuare, unda de apă sărată pătrunde pe gura fluviilor,
împingând apa dulce în amonte. Fenomenul este numit: mascaret, pe Sena,
pororoca, pe Amazon, şi bora, pe Gange.
Mareea:
- cea mai mare (16,3 m) = Fundy Bay (Canada);
- cea mai reprezentativă prin fenomenul de flux şi reflux = Mont Saint-
Michel (în Golful Saint-Malo din Marea Mânecii, NV Fran ei),
stâncă din granit (900 m diametru şi 80 m înăl ime) care în timpul
fluxului este insulă.

Marée neágr = Pânză de petrol care pluteşte pe suprafa a mării, rezultată

din accidente ale petrolierelor, sau ale platformelor de extrac ie a
petrolului.
Mareea neagr :
- cea mai mare a avut loc după explozia platformei petroliere Deepwater
Horizon din 20 aprilie 2010, exploatată de grupul petrolier
britanic Ţritish Petroleum (ŢP), şi la pu ul Macondo, care se află la
1.500 de metri sub apă. ţatastrofa a cauzat moartea a 11 persoane
şi deversarea, timp de trei luni, a peste 4 milioane de barili de
petrol în Golful Mexic;
- din Alaska (Exxon Valdez) din 1989, cel de-al doilea dezastru ecologic ca
mărime a dus la moartea a 250.000 de păsări şi a 2.800 de vidre.

Megalopolis = reprezintă forma cea mai înaltă de aglomerare urbană,

rezultată în urma includerii succesive a unor conurba ii, interurba ii şi
unor oraşe propriu-zise, sau aşezări rurale. Este un ansamblu de aşezări
orăşeneşti cu o desfăşurare spa ială foarte mare, ce s-a dezvoltat, de-a
lungul căilor de comunica ie (litorale, văi, linii de contact), pentru a
favoriza legăturile permanente între spa iile componente.
Megalopolisul:
- cel mai întins (183.760 km2) = Boswash, este desfăşurat pe litoralul NE al
Statelor Unite ale Americii, între Ţoston şi Washington;

41
 - cel mai mare (populat), cu peste 60.000.000 locuitori, cu cca. 600 km
lungime = Tokaido desfăşurat între Tokyo şi Kobe, pe teritoriul a
10 prefecturi pe o suprafa ă de 50.000 km2 (Tokyo este considerat
cea mai mare aglomerare urbană: 35.676.000 locuitori în 2009);
- care are forma de „U” cu baza spre litoral ce se extinde pe 1.000 km
lungime = Sao Paolo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte , Brazilia;
- sud-african = Pretoria-Johanesburg;
- olandez = Randstad-Holland: Utrecht-Amsterdam-Haga-Rotterdham;
- britanic = Middlands: Manchester-Birmingham-Leeds;
- german = Koln-Dortmund-Diusburg-Essen-Bochum;
- australian = Melbourne-Sydney-Adelaine.

Magistral feroviar = arteră de circula ie feroviară de mare importan ă.

Magistrala feroviar :
- cea mai lungă de pe glob = Transiberianul are 9.302 km este dublă şi
complet electrificată şi leagă Moscova de Vladivostok prin
Celeabinsk, Omsk, Habarovsk;
- cea mai lungă din Europa = Atena - Istambul - Sofia - Bucureşti-
Budapesta – Viena - Berlin;
- cea mai lungă din Asia = Transmongolianul: Beijing- Ulan Bator-
Irkutsk;
- cea mai lungă din Australia (4.400 km) = Transaustralianul = Perth-
Sydney;
- cea mai lungă din America de Sud = Transandinul: Buenos Aires -
Mendoza - Val Paraiso;
- cea mai lungă din Africa = Transafricana între Lagos si Monbassa de
6.350 km care leagă 6 ări şi 5 capitale;
- cea mai lungă din America de Nord = New York- Chicago- San
Francisco;
- la cea mai mare altitudine = Lima - Oroya Peru la 4.829m;
- la cea mai mică altitudine, 107 m adâncime maximă; -40 m sub nivelul
mării = Eurotunelul.
- prima cale ferată subacvatică între Europa şi Marea Ţritanie =
Eurotunelul, prin Canalul Mânecii.
- prima linie de c. f. din România între Ţaziaş – Oravi a - 52km-(anul
1854);
- prima linie îngustă de c. f. = Arad - Pâncota –(anul 1922);
- prima rută electrificată cu ecartament normal - ţâmpina – Ţraşov - (anul
1965);
- primul traseu construit în România = Bucureşti – Giurgiu făcând
abstrac ie de liniile construite anterior în cuprinsul Imperiului
Habsburgic (din 1867 Austro-Ungaria) şi Otoman, care astăzi se
află pe teritoriul României.

42
Meteorit = element solid provenit din spa iul interplanetar, cu mărime
variabilă (de la particule la blocuri), bogat în silica i (m. pietros) sau fier (m.
feros), care, atras de Terra, pătrunde în atmosferă cu viteză ce poate depăşi
100 km/s, unde se încălzeşte, se aprinde, se volatilizează sau ajunge până
la sol (bolid) şi creează prin izbire o puternică undă de şoc şi un crater
meteoric. Zilnic cad pe Pământ 10-20 t de praf cosmic, cenuşă provenită din
arderea meteori ilor şi meteori i.
Meteoritul:
- cel mai mare găsit (cca. 60 t, în 1920) = Hoba West (în NE Namibiei,
Africa), alcătuit din fier (82,4%) şi nichel (16,4%);
- cel mai mare expus (din fier, cca. 30,8 t, găsit în 1894 în NV Groenlandei)
= Cape York / Agpalilic, expus în muzeul Hayden Planetarium
din New York, Statele Unite ale Americii;
- Cel mai mare crater meteoritic (250-300 km în diametru) = Vredefort (în
Provincia Free State, Africa de Sud);
- ţel mai adânc crater meteoritic (220 m adâncime, cu diametrul de 13,7
km) = Deep Bay (în Saskatchewan, ţanada), are o vechime de
până la 150.000.000 ani;
- ţel mai întins lac format într-un crater meteoritic (53 km2 şi adânc de 251
m) = Lacul Chubb (în ţanada).

Metrou = mijloc de transport în comun, urban, pe cale ferată proprie

subterană, mai rar aeriană sau la nivelul solului, alcătuit din mai multe
vagoane de mare capacitate; tren subteran, metropolitan.
Metroul:
- ţea mai veche locomotivă cu aburi din lume (10 ian. 1863) = Londra;
- ţea mai veche locomotivă electrificată din lume (anul 1890) = Londra;
- cea mai extinsă re ea de metrou din lume(409 km) = Londra: 8 linii
principale, 273 de sta ii, 570 trenuri, 4.134 vagoane şi transportă
aproximativ 800 mil. călători anual;
- cel mai utilizat sistem de transport subteran (metrou) din lume =
Moscova, inaugurat în 1935, cu linia Sokolniki-Park Kultury cu
cele mai luxoase sta ii din lume;
- cel mai monumental şi mai elegant metrou din lume = Moscova, sta iile
sale fiind adevărate opere de artă şi arhitectură; are 8 linii
principale, 230 km lungime, 141 sta ii, aproximativ 3.500 de
vagoane, transportând aproape 3,3 mld. călători anual;
- cu cele mai multe sta ii (469) = New York – inaugurat la 27 octombrie
1904, ajungându-se în 1937 la 493 km re ea opera ională,
transportând zilnic aproximativ 4,2 mil. călători; în prezent, doar
383 km de re ea opera ională transportă zilnic 3,3 milioane
călători.

43
Minereu de fier = asocia ie naturală de minerale metalice din care se pot
extrage unul sau mai multe metale cu importanta economică.
Minereu de fier:
- Cele mai mari rezerve mondiale = Rusia şi Ucraina;
- Cel mai mare zăcământ de fier = Kursk-Belgorod (peste 50 miliarde de
tone ). ţoncentrarea unei atât de mari cantită i de fier într-un
perimetru restrâns a determinat formarea celei mai mari anomalii
magnetice de pe planetă. Zăcământul a fost descoperit în anul
1748. Minereurile situate la adâncimi cuprinse între 60 şi 650 m,
sunt exploatate din anul 1952, fiind scoase circa 20.000. tone pe zi.
Anomalia magnetică de la Kursk este cea mai mare de pe Glob,
fiind cunoscută pentru imensa concentrare într-un singur loc a
milioane de tone de fier. Acest lucru face ca zăcământul să se
comporte ca un uriaş magnet natural, deviind acul busolei de la
direc ia lui firească (N), sau afectând aparatura de bord a
avioanelor. Este localizat în provinciile ruseşti Kursk, Ţelgorod şi
Oriol. Anomalia a fost descoperită în 1733 de astronomul şi
academicianul rus Piotr Inohod ev;
- cu cel mai mare con inut în Fe (78%) = Magnitania Gora (M-tii Ural);
- cea mai mare carieră = Serra das Crajas (Brazilia);
- cel mai mare producător = China;
- cel mai mare exportator = Brazilia;
- cel mai mare importator =Japonia.
- cele mai mari cantită i în România se extrag din: Ghelari şi Teliuc (în
estul Munţilor Poiana Rusc );
- cel mai mare centru siderurgic = Galaţi (materie primă de import adusă
pe Dunăre).

Mlaştin = teren cu exces de umiditate, generat de pânza de apă stătătoare

superficială, de mică adâncime, cu regim temporar, invadat de vegeta ie
acvatică. A rezultat, fie prin colmatarea unor microdepresiuni, mici lacuri
etc., fie dintr-o insuficientă drenare a terenului. M. pot apărea pe
continente (m. continentale) – în albii, in preajma izvoarelor, în crovuri, în
locul lacurilor secate, în depresiunile intramontane, în tundră etc. –, pe
litoral (m. de litoral) şi în regiunile estuarelor afectate de maree (m. de
estuar). După modul de alimentare cu apă, profilul suprafe ei terenului şi
vegeta ie, m. se deosebesc în: m. eutrofe, cu profil plan, alimentate cu ape
din precipita ii, subterane şi de suprafa ă, cu vegeta ie de baltă (apar în
locul lacurilor colmatate, în luncile râurilor etc.), m. metotrofe, cu pozi ie
intermediară, şi m. oligotrofe, cu profil bombat (din cauza acumulărilor de
muşchi şi turbă), alimentate de ploi şi zăpezi (în regiunile cu climat umed
şi rece: în mun ii înal i, în depresiunile intramontane, în tundră etc.)
Mlaştina:

44
 - cea mai întinsă (170.000 km2) = Gran Pantanal (pe teritoriul Braziliei,
Ţoliviei şi Paraguay, în America de Sud);
- cea mai întinsă din Emisfera Nordică (53.000 km2) = M. Vasyugan
(Federa ia Rusă);
- eutrofă este numită ploştin , în Muntenia şi Oltenia, bahn , în Moldova,
rovin , în Muntenia, rogoaze, în Depresiunea Ţraşovului, şi
mocire, în Maramureş;
- oligotrofă este numită tinov în ţarpa ii Orientali.

Mortalitatea = reprezintă un fenomen demografic ce măsoară frecven a

deceselor pe o perioadă determinată, de obicei un an, în cadrul unei
popula ii. Rata generală a m. se calculează prin raportarea numărului de
decese la numărul popula iei dintr-o localitate, jude , regiune sau din
întreaga ară. M. infantilă este un termen care se referă la decesul copiilor
înainte de a împlini un an. Rata m. infantile este un indicator demografic ce
reprezintă numărul copiilor deceda i la 1.000 de naşteri, înainte de a
împlini vârsta de un an.
Mortalitatea:
- cea mai mare (24,08‰) = Angola;
- cea mai mică (2,11‰) = Emiratele Arabe Unite;
- infantilă cea mai mare (180,21‰) = Angola;
- infantilă cea mai mică (2,31‰) = Singapore;
- în România = 11,88‰;
- infantilă în România = 22,90‰.

Munte = formă de relief pozitivă cu altitudinea mai mare de 800-1.000 m şi cu

adâncimea fragmentării de peste 300 m. În func ie de geneză sunt: m. de
cutare şi încreţire (M. Alpi), m. vulcanici (M. Harghitei) şi m. de eroziune
(proveni i prin fragmentarea unui podiş înalt).
Muntele:
- cel mai înalt din lume (8.850 m în Vârful Everest sau Chomolungma «Zei a
mamă a mun ilor») = M. Himalaya;
- cel mai înalt măsurat de la baza sa submarină (10.203 m) = M. Mauna
Kea sau M. Alb (în Insulele Hawaii);
- cel mai înalt măsurat din centrul planetei (raza ecuatorială fiind mai
lunga cu circa 22 km) = M. Chimborazo «Muntele de zăpadă»;
- cel mai înalt din America de Sud (6.960 m în Vârful Aconcagua) şi cel mai
lung sistem muntos din lume (7.600 km.) = M. Anzi;
- cel mai înalt din America de Nord (6.194 m în Vârful McKinley) =
M. Alaska;
- cel mai înalt din Africa (5.895 m în Vârful Kibo) = M. Kilimandjaro;
- cel mai înalt din Europa (5.642 m în Vârful Elbrus) = M. Caucazul Mare;
- cel mai înalt din Australia (2.229 m în Vârful Kosciuszko) = Alpii
Australieni;

45
 - cel mai înalt de pe o insulă (4.884 m) = Gunung Jayakusema sau Punčak
Jaya (în Insula Noua Guinee);
- cel mai înalt din România (2.544 m în Vârful Moldoveanu) =
M. F g raşului;
- acoperit în permanen ă cu zăpadă la Ecuator = M. Kenya (5.200 m, în
Africa).

Muzeu = Institu ie care se ocupă cu strângerea, păstrarea şi expunerea

obiectelor care prezintă interes istoric, ştiin ific, artistic etc.; clădire în care
sunt expuse aceste obiecte, pentru a putea fi vizionate de către doritori.
Muzeul:
- cel mai mare din lume = Muzeul Luvru (franceză Musée du Louvre,
suprafa ă: 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destina i expozi iilor);
- cel mai vechi din lume = British Museum (exponatele variază de la
mumii egiptene la comori romane);
- cel mai vizitat din lume = Muzeul Luvru.
- Cel mai mare oraş- m. în aer liber = Roma.

46
 N

Natalitatea = este un fenomen demografic care are în vedere numărul

născu ilor vii în cadrul unei colectivită i umane într-o anumită perioadă de
timp determinată, de regulă un an. Termenul se foloseşte uneori, cu sensul
de rata de natalitate. Rata generală a n. se calculează după formula:

unde N reprezintă numărul născu ilor vii, iar P efectivul popula iei.
Natalitatea:
- cea mai mare (51,6‰) = Niger;
- cea mai mică (7,42‰)c = Hong Kong;
- în România = 21,72‰.

Ninsoare = cădere a precipita iilor sub formă de zăpadă.

Ninsoarea:
- care a produs cel mai gros strat de zăpadă (4.455 mm) = 26-31 decembrie
1955, în Thompson Pass (Alaska, Statele Unite ale Americii);
- care a produs cel mai gros strat de zăpadă în 24 ore (1.870 mm) = 14-15
aprilie 1921, în Silver Lake (ţolorado, Statele Unite ale Americii);
- este forma de precipita ie aproape exclusivă în Antarctida.

Nor = grupare de produse de condensare în stare lichidă, solidă sau mixtă

aflate în suspensie în atmosferă. Marea majoritate a norilor se formează în
troposferă la diferite etaje  inferior (de la suprafa a solului până la 2 km),
mijlociu (2-7 km) şi superior (5-13 km), constituind sursa precipita iilor
atmosferice. Se clasifică după numeroase criterii: aspect exterior, înăl ime,
geneză, structură microfizică etc.. Principala clasificare, după aspectul lor
exterior, privit de jos, grupează norii în zece genuri (subdivizate în specii
şi varietă i): ţirrus (ţi), ţirrocumulus (ţc), ţirrostratus (ţs), Altocumulus
(Ac), Altostratus (As), Nimbostratus (Ns), Stratocumulus (Sc), Stratus (St),
ţumulus (ţu) şi ţumulonimbus (ţb). După înăl imea la care se dezvoltă
în troposferă se clasifică în: nori inferiori (St, Sc); nori mijlocii (Ac, As); nori
superiori, la înăl imi de peste 7000 m (ţi, ţc, ţs) şi nori de dezvoltare
verticală, care pot avea bazele în etajul inferior, iar vârfurile în etajul
mijlociu (Ns) sau superior (ţb, ţu). Uneori norii se formează şi în
stratosferă: n. sidefii (la 20-25 km înăl ime, asemănători norilor ţirrus) şi n.
argintii (cu aspect cirriform, observabili pe cerul nop ii la înăl imi între 70
şi 90 km).

47
Norul:
- cel mai înalt din troposferă (la cca. 8.000 m altitudine) = Cirrus;
- cel mai coborât din troposferă (până la 100-400 m altitudine) = Stratus;
- cu cea mai mare dezvoltare pe verticală din troposferă (8.000-13.000 m) =
Cumulonimbus.

48
 O

Oaz = loc cu izvoare de apă şi cu vegeta ie bogată în mijlocul unui pustiu

nisipos, a unui deşert.
Oaza:
- cea mai mare din lume = Al Liwa- Emiratele Arabe Unite
- cea mai mare de pe coasta de vest a Mării Moarte = Ein Gedi (Ein Gedi a
fost declarată în 1971 rezerva ie naturală şi este una dintre cele
mai importante rezerva ii în Israel.
- cea mai frumoasă = Ubari (Libia).
- Statul cu cele mai mari o. din lume = Emiratele Arabe Unite(situat în
sud-estul Peninsulei Arabice, în Golful Persic (în Orientul
Mijlociu).

Ocean = întindere vastă de apă sărată acumulată în marile depresiuni ale

scoar ei terestre şi care separă continentele. O. (Pacific, Atlantic, Indian,
Arctic şi Austral) comunică larg între ele şi, împreună cu mările mărginaşe,
formează Oceanul Planetar (326.000.000 km2; 70,8% din suprafa a
globului).
Oceanul:
- cel mai întins (179,7 milioane km²) şi cel mai adânc (-11.034 m în Groapa
Marianelor) = O. Pacific;
- cu cea mai mică întindere (14,79 milioane km2) şi cel mai pu in adânc
(–5.499 m adâncimea maximă) = O. Arctic;
- cu cel mai mare număr de mări incluse (30) = O. Pacific;
- cu cel mai mic număr de mări incluse (5 – Ross, Bellingshausen, Weddell,
Antilelor Meridionale şi Depresiunii Argentiniene) = O. Austral
(Antarctic);
- cu cea mai ridicată temperatură medie a apelor (36,6°ţ, în august, în
Golfului Persic) = O. Indian;
- cu cea mai caldă apă (20°ţ temperatura medie iarna în regiunea
intercontinentală) şi cu cea mai mare salinitate medie (35,4-36,5‰,
din cauza evapora iei mari) = O. Indian;
- cu cea mai mare întindere de apă oceanică înghe ată (11.000 km2 iarna şi
8.000 km2 vara) = O. Arctic;
- cu cea mai înaltă maree (17-19 m) = O. Atlantic;
- cu cel mai puternic curent oceanic (Curentul Golfului) = O. Atlantic;

49
 - cu cea mai lungă fosă oceanică (5.900 km) şi cu cea mai mare dezvoltare a
forma iunilor coraligene (Marea Ţarieră de ţorali: 2.300 km
lungime, 2-150 km lă ime, până la 250 m grosime) = O. Pacific;
- cu cel mai mare număr de mun i submarini (1.400) şi cu cel mai înalt
vulcan submarin (Makarov Seamount – 5.038 m altitudine fa ă de
fundul oceanului) = O. Pacific;
- cu cel mai lung lan muntos subacvatic – Dorsala Atlantică (40.000 km,
care are Insula Islanda ca singură regiune din acest lan muntos
aflată la suprafa a apei) = O. Atlantic;
- cu cea mai mare arie vulcanică activă (concentrează peste 350 vulcani, din
cei 600 existen i în prezent) = O. Pacific;
- cu cel mai mare număr de insule (aproximativ 25.000, majoritatea grupate
în: Melanezia, Micronezia, Polinezia şi Noua Zeelandă) =
O. Pacific;
- cu cea mai mare suprafa ă insulară (3,7 mii km2) în raport cu cea a acvatoriului
(14,79 milioane km2) = O. Arctic;
- cu cel mai mic număr de insule (peste 1.100, din care doar 200 sunt locuite) =
O. Indian;
- Ultimul o. clasificat şi acceptat printr-o decizie a Organiza iei
Interna ionale Hidrografice (în anul 2000) = O. Austral
(Antarctic).

Oraş = localitate de mari dimensiuni, cu o popula ie minimă ce variază de la o

ară la alta, cu o structură profesională a popula iei în care predomină cea
ocupată în ramurile neagricole, cu un mod de via ă diferit de cel rural,
având condi ii de trai mai bune, şi numeroase dotări edilitar gospodăreşti.
Clasificarea o.: dup pozi ia geografic = litorale, de munte, de deal şi podiş;
interioare, de câmpie la contactul principalelor forme de relief, de-a lungul
arterelor hidrografice; după mărime demografică: foarte mici (sub 20.000
locuitori), mici (20.000-50.000 locuitori), mijlocii (50.000-100.000 locuitori),
mari (100.000- 1.000.000 locuitori), foarte mari (peste 1.000.000 locuitori);
dup morfostructur : radiar, concentrice, polinucleare, rectangulare, liniare şi
biliniare – geometrice; dup fizionomie: de tip european, de tip nord-american,
de tip asiatic; dup func ii sunt: complexe (majoritatea oraşelor), industriale,
comerciale (exemplu oraşele-porturi), culturale, de învă ământ,
administrativ-politice (oraşele capitale de state), de servicii.

Oraşul:
- cel mai mare (14.987.000 locuitori în 2010) = Shanghai (China);
- cel mai mic (23 locuitori) = Hum (situat în NV ţroa iei);
- cel mai frumos = Paris;
- cel mai vechi (mileniul 7 î.ţh.) = Ierihon (Palestina);
- cel mai N = Thule (Groenlanda);
- cel mai S = Ushuaia ( ara de Foc, Argentina);

50
- cel mai mare, aflat dincolo de Cercul Polar Arctic (320.000 locuitori în
2005) = Murmansk;
- cel mai mare o.-muzeu în aer liber = Roma;
- cu cea mai mare suprafa ă (40.978 km2) = Mount Isa (în NE Australiei);
- singurul o.-port la cinci mări (Marea Neagră, Marea Albă, Marea Ţarents,
Marea Ţaltică, Marea ţaspică) = Moscova (prin intermediul
canalelor şi râurilor);
- situat pe cele mai multe insule (118; sau 300 după alte surse) = Vene ia;
- singurul ce se desfăşoară pe teritoriile a două continente (Europa şi Asia)
= Istanbul (fost ţonstantinopol, Ţizan ), cu o popula ie de peste
12,5 mil. locuitori;
- cu cea mai lungă denumire = Bangkok; pentru localnici: „Grungthep
Mahanakhorn” adică „Marele oraş al îngerilor”, aceasta fiind
prescurtarea celui mai lung nume de o., consemnat în ţartea
Recordurilor „Krung Thep Mahanakhorn
Bowornrattanakosinthara Mahintharayutthaya Mahadilok
Phopnopharatana Ratchathani Burirom Udomratchaniwet
Sanamahasathan Amornphiman Awatansathit Sakkathatiya
Vishnukamprasit” ceea ce înseamnă în traducere apropiată:
„Marea Metropolă a Îngerilor, Nemuritoarea Bijuterie A Lui
Indra, Marea Neinvinsă Dintre Toate Oraşele Asiei, ţapitala
Bucuriei Împodobită ţu Nouă Pietre Pre ioase, ţea mai De Seamă
Locuin ă A Regelui, Domiciliului Permanent Dat De ţătre Indra şi
ţonstruit De ţătre Vishnukarma, Unde Locuieşte Zeul Suprem
Reîncarnat”. Localnicii îi spun pe scurt „Krung Thep” = „Oraşul
Îngerilor”;
- cel mai vechi din Europa = Cadiz (Spania);
- cel mai îndepărtat fa ă de mare = Urumchi (la cca. 2.400 km în orice
direc ie);
- cel mai vechi scufundat = Pavlopetri (Grecia);
- la cea mai mare altitudine 5.100 m în Mun ii Tangulla Shan, fiind fondat
în 1955 = Wenzhuan;
- cu cea mai mare suprafa ă (265.953 km2) = Hulunbuir din Mongolia;
- cel mai mare din România (1.921.751 locuitori) = Ţucureşti;
- cel mai mic din România (1.802 locuitori) = Ţ ile Tuşnad;
- cel mai vechi din România = Histria.

51
 P

Parc na ional = teritoriu cu peisaje naturale şi seminaturale cu întindere

mare, care cuprinde valori floristice, faunistice, geomorfologice şi
peisagistice de mare valoare ştiin ifică şi estetică. În cadrul p. n. sunt
cuprinde mai multe zone: zone integral ocrotite (accesibile numai oamenilor
de ştiin ă), zone turistice (vizitabile numai în condi ii dinainte stabilite),
zone tampon (separă primele două tipuri de zone şi reduc presiunile
turistice asupra zonelor integral ocrotite) şi zone reziden iale (în care sunt
incluse laboratoarele de cercetări ştiin ifice, spa iile de cazare etc.).
Func iile p. n. sunt de protec ie, ştiin ifice, economice, educativ-didactice,
de recreare şi reconfortare.
Parcul na ional:
- cel mai întins (cca. 972.000 km²) şi cel mai N (între 71o şi 82o latitudine N)
= Groenlanda;
- continental cel mai întins (44.807 km²) = Wood-Buffalo National Park /
P. N. al Bizonului-de-p ure (în regiunea preriilor, Canada);
- cel mai S (55o latitudine S) = Parque Nacional Tierra del Fuego / P. N.
ara de Foc (Chile, America de Sud);
- cel mai vechi (1872), cel mai complex, cu cele mai numeroase gheizere
(peste 300) = Yellowstone National Park (96 % - Wyoming, 3% -
Montana, 1% - Idaho, Statele Unite ale Americii);
- cu cea mai bogată faună mare (peste 30 specii) şi cca. 500 specii păsări =
Serengeti (în N Tanzaniei, Africa);
- submarin, cel mai întins (670.800 km2) = Marea Ţarier de ţorali (în E
Australiei);
- cel mai vechi din România (1935) = P. N. Retezat (în Mun ii Retezatului,
ţarpa ii Meridionali).

Pas = partea mai joasă sub formă de înşeuare din cadrul unei culmi (care pune
în legătură două văi), a unui munte ori între două culmi sau lan uri
muntoase, care face mai uşoară trecerea acestora.
Pasul:
- cel mai înalt din lume (5.781 m) = P. Muztaghdavan sau Muztagh Davan
(în Mun ii Karakorum);
- cel mai înalt din România (2.145 m) = P. Urdele (Mun ii Parângului);
- cu cea mai mare cantitate de zăpadă căzută într-o singură ninsoare (între
26 şi 31 decembrie 1955 stratul de zăpadă acumulat a fost de 4.455

52
 mm) = Thompson Pass (în Mun ii ţhugach din Alaska, Statele
Unite ale Americii).

Pas re = animal vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi

adaptate, de obicei, pentru zbor şi cioc în partea anterioară a capului.
Pas rea:
- zburătoare cea mai mare (cca. 1-1,5 m lungime şi peste 3 m la anvergura
aripilor) = condorul (Vultur gryphus), trăieşte în America de Sud;
- nezburătoare cea mai mare (până la 2,75 m înăl ime şi peste 100 kg
greutate) şi cea mai rapidă (aleargă cu 70 km/oră) = stru ul
(Struthio camelus), trăieşte în Africa;
- cea mai mică şi singura care zboară în toate direc iile (înainte, înapoi, în
zigzag, pe loc) = colibri / pas rea „musc ”;
- care se hrăneşte cu resturile de carne din gura crocodililor = pluvianul
(Pluvianus aegyptius);
- cea mai mică din România (cca. 5 g) = auşelul (Regulus regulus).

P dure = fitocenoză al cărui strat principal este constituit din una sau mai
multe specii de arbori. Se eviden iază: p. boreală de răşinoase (cu molid, pin,
brad, larice etc.), p. nemorală (cu fag, stejar, mesteacăn, ar ar etc.),
p. mediteraneană (cu stejar veşnic verde, stejar de plută, pin de Alep, cedru
de Liban etc.), p. musonică (cu teck, sal etc.), p.-galerie (în lungul râurilor din
zona tropicală) şi p. ecuatorială (cu palmier de ului, arbore de cauciuc,
palmier de cocos etc.).
P durea:
- ecuatorială cea mai întinsă (cca. 5.500.000 km2) = P. Amazonian , situată
pe teritoriul statelor: Brazilia, Bolivia, Peru, Columbia, Venezuela,
Guyana şi Surinam (America de Sud);
- cu cea mai bogata biodiversitate = Parcul National Yasuni (9.820 km2), în
E Ecuadorului, (America de Sud);
- cea mai N cu aspect tropical (40o15’ latitudine N) = Letea (în NE Deltei
Dunării, România);
- cea mai întinsă plantata de om (1.500.000 ha; cca. 1.500 km lungime şi
între 5 si 20 km lă ime, în 1974) = Barajul Verde, în Algeria
(Africa);
- pietrificată cea mai mare (381 km2) = Petrified Forest, în SE Painted
Desert (Deşertul Pictat) din statul Arizona (V Statelor Unite ale
Americii);
- din piatră cea mai mare (cca. 40.000 ha) = P durea de Piatr din Yunnan
(Shi Lin), într-o regiune carstică din S Chinei (Asia);
- Singurul continent fără p. = Antarctida.

53
Peninsul = por iune de uscat de dimensiune şi formă diversă, înconjurată
din trei păr i de apă, care înaintează în largul oceanului, al mării sau al
unui lac.
Peninsula:
- cu cea mai mare suprafa ă (3.250.000 km2.) şi cu cele mai mari rezerve de
petrol din lume = P. Arabic ;
- cu cea mai mare suprafa ă din Europa (800.000 km2.) = P. Scandinav ;
- cu cea mai mare suprafa ă din Africa (750.000 km2.) = P. Somalia;
- cu cea mai mare suprafa ă din America de Nord (2.000.000 km2.) =
P. Alaska;
- cu cea mai mare suprafa ă din Australia (195.000 km2.) = P. Cape York.

Peşter = cavitate rezultată prin dizolvarea de către apă a calcarului, gipsului

şi altor roci cu ciment calcaros (conglomerate etc.). Este compusă din
galerii şi săli, iar în interiorul acestora se găsesc forme endocarstice
(stalactite, stalagmite, coloane, draperii, domuri ş.a.).
Peştera:
- cea mai adâncă (-2.190 m) = Voronya / Krubera (în Masivul Arabika din
V Mun ilor ţaucaz);
- cea mai lungă (196 km) = Hölloch, în Alpii ţalcaroşi (cantonul Schwyz
din Elve ia, Europa);
- la cea mai mare altitudine (cca. 6.650 m) = Rakhiot Peak, în Masivul
Nanga Parbat din Mun ii Himalaya (Pakistan, Asia);
- cu cea mai mare sală (5 km lungime, 150 de metri lă ime şi 200 m
înăl ime) = Son Doong, în Parcul Na ional Phong Nha-Ke Bang,
provincia Quang Binh din Vietnam (SE Asiei);
- cu cea mai mare stalactită (59,4 m lungime şi 18 m diametru) = Cuevas de
Nerja, în Andaluzia (Spania, Europa);
- cu cea mai lungă stalagmită (32,6 m) = Krásnohorská, în platoul
Slovensky Kras din E Slovaciei (Europa).
- cu cel mai adânc aven (603 m) = Vrtoglavica, în Masivul Kanin din Alpii
Iulieni din Slovenia;
- cea mai lună formată în sare (5,591 km) = Malham Ma’Ara, în Masivul
Sedom din Israel (Asia);
- cea mai lungă formată în gips (183 km) = Optimisticeskaia, în Podişul
Volâno-Podolic din Ucraina (Europa);
- cea mai lungă din România (47 km) = P. Vântului (în Mun ii Pădurea
ţraiului, Mun ii Apuseni, jude ul Ţihor);
- cea mai complexă, cu cea mai mare cascadă subterană (82 m, ţascada
Ventilatorului, perfect verticală) şi cea mai mare în dolomite din
România = P. din Valea Rea (în Platoul ţarstic Padiş din Mun ii
Apuseni, jude ul Ţihor);
- cu printre cele mai vechi picturi rupestre din Europa (cca. 35.000 ani) = P.
Coliboaia (în Valea Sighiştelului din Mun ii Apuseni, România);

54
 - Cel mai mare complex de p. (627,6 km lungime) = Mammoth Cave
System (Peştera Mamutului), în statul Kentucky, Statele Unite ale
Americii.

Petrol = rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, cu

reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural
de hidrocarburi şi de al i compuşi organici, care se extrage din pământ şi
care serveşte drept materie primă în industria chimică; i ei. Petrolul s-a
format în urma descompunerii materiei organice provenită din
microorganisme planctonice care au populat mările din trecut şi care, după
moartea lor, au căzut pe fundul mărilor şi au fost incluse în mâlurile in
curs de acumulare.
Petrol:
- cea mai mare producătoare (422,9 milioane t în 2001 sau 11,9% din
produc ia mondială) = Arabia Saudit ;
- cele mai multe rezerve = Golful Persic;
- cele mai mari rezerve submarine = Oceanul Pacific (35,5% din totalul
mondial al rezervelor oceanice);
- cele mai importante zăcăminte = Ghewar şi Safaniya (Arabia Saudită);
- cea mai veche sondă = Pennsylvania (Statele Unite ale Americii).
- cele mai mari rezerve de p., 264,6 miliarde de barili, cu o valoarea de
29,75 trilioane USD = Arabia Saudit .
- România locul 3 în Uniunea Europeană, după Marea Ţritanie şi
Danemarca.

Plac tectonic = bucată relativ independentă din scoar a terestră, de forma

unei calote sferice, care intră în contact cu blocurile vecine prin regiuni de
subduc ie (aliniamente de ciocnire dintre două p. t., unde una cade în
Astenosferă şi se topeşte) şi rifturi (văi prin care vin lave din adâncime).
Are în componen ă atât pătură granitică (de tip continental), cât şi pătură
granitică (de tip oceanic). P. t. se împart în: p. mari (p. majore) –
P. Eurasiatică, P. Americană, P. Africană, P. Australo-indiană, P. Antarctică şi
P. Pacifică –, subplăci (mezoplăci) – P. Arabă, P. ţaraibilor, P. ţocos,
P. Filipineză, P. Gorda, P. Nazca, şi P. Somaleză – şi p. minore (microplăci) –
P. Adriatică, P. Egeeană, P. Turcă ş.a. Dinamica p. t. constituie esen a teoriei
tectonicii globale:
Placa tectonic :
- majoră, alcătuită preponderent din scoar ă de tip oceanic = P. Pacific ;
- cu cea mai ridicată viteză de deplasare (11-12 cm/s, de-a lungul faliei
anatolice) = P. Turc .

Planet = corp ceresc cu dimensiuni mari, care se învârteşte în jurul unei stele,
pe o orbită în formă de elipsă (mişcare de revolu ie), şi în jurul unei axe
(mişcare de rota ie). Primeşte lumină şi căldură de la stea şi reflectă o parte

55
 din lumina primită. În Sistemul Solar se găsesc opt p.: Mercur, Venus,
Pământ (Terra), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
Planeta:
- cea mai mare din Sistemul Solar (cu diametrul de 11,2 ori mai mare ca al
Pământului) şi cu numeroşi sateli i naturali (16, dintre care patru
au fost descoperi i de Galileo Galilei: Io, Callisto, Ganymede şi
Europa) = Jupiter;
- renumită pentru frumuse ea datorată numeroaselor sale inele şi cu cei
mai numeroşi sateli i naturali (18) = Saturn;
- cea mai apropiată de Soare (57.910.000 km) şi fără niciun satelit natural =
Mercur;
- pe care Soarele răsare la vest şi apune la est (acest fapt se datorează
mişcării de rota ie retrograde a planetei, în sensul invers acelor de
ceas) = Venus;
- cu cea mai înaltă forma iune de relief din Sistemul Solar (un vulcan al
cărui vârf atinge 25 km.) = Marte;
- prima planetă descoperită prin telescop (în 1871 de către William
Herschel) = Uranus;
- unică până acum pe care s-a putut dezvolta via a şi continuă să existe =
P mânt.

Platin = metal pre ios, alb-cenuşiu, lucios, dur, foarte maleabil şi ductil;
element chimic ce are numărul atomic 78, masa atomică 195,09, punctul de
topire de 1.774 0 C, iar punctul de fierbere de 3.8000 ţ. Se găseşte în natură
în stare pură, sau aliat în special cu celelalte metale platinice. Se
întrebuin ează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de
precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară.
Platin :
- cel mai mare producător = Africa de Sud;
- cele mai mari bazine de exploatare = Bushveld, Witwatersrand.

Podiş = formă majoră de relief, alcătuită din interfluvii largi sub formă de
platouri, cu altitudini de peste 200 m, despăr ite de văi adânci, cu
adâncimea fragmentării de peste 100 m. Se împart în: p. structurale (cu
rocile dispuse orizontal, cu strate dure la suprafa ă = P. Colorado), p. de
eroziune (dispuse peste platforme înalte care coincid cu suprafe ele de
eroziune = P. Guyanelor) şi p. de acumulare (prin acumularea sedimentelor
între lan urile muntoase – P. Marelui Bazin – sau la baza mun ilor, cărate e
ape, rezultând piemonturi – P. Getic).
Podişul:
- situat la cea mai mare altitudine (4.785 m. altitudine medie) şi cel mai
întins din lume (2.000.000 km2) = P. Tibet;
- unde s-a înregistrat cea mai ridicată presiune atmosferică (812,8 mm, în
decembrie 1968) = P. Siberiei Centrale (în localitatea Agata);

56
 - cel mai întins din România (peste 22.200 km2) = P. Moldovei;
- cel mai mare podiş de sare din lume (12.000 km2) = P. Salar de Uyuni
(Bolivia).

Popula ie = termen ce exprimă numărul locuitorilor într-o anumită arie

geografică, la un moment dat.
Popula ia:
- cea mai mare densitate a p. (16.410 loc./km2) = Monaco; principat pe
coasta Mării Mediterane, axat pe prelungirile calcaroase ale
Alpilor Maritimi, în apropierea oraşului francez Nisa (14 km),
unul din „statele pitice” ale Europei, având suprafa a de 195 ha,
popula ia de 32.000 locuitori.
- cea mai mică densitate a p. (1,6 loc./km2) = Mongolia; situată în partea
centrală a Asiei, între 4136’-5209’ latitudine N şi 8747’-11954’
longitudine E, având grani e cu Federa ia Rusă şi ţhina; are
suprafa a de 1.565.000 km2 şi popula ia de 2,35 milioane locuitori.
- Statul cel mai populat (1,5 miliarde locuitori) = China;
- Statul cel mai pu in populat (749 locuitori în 1992) = Vatican.
- România = 21.904.551 locuitori (93 loc./km2).

Port = complex tehnic amenajat pe malul unei ape pe care se poate naviga ,
prevăzut cu instala iile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea
şi repararea navelor maritime sau fluviale. Oraş care are func ie portuară.
Port:

- cel mai important port din lume din punct de vedere al traficului
comercial = Shanghai;
- cel mai mare p. fluvial = Duisburg, oraş-port în Germania, - situat la
confluen a Ruhr-ului cu Rinul,– cu o suprafa a de apă de cca. (220
ha), se află la (250 km) distan ă de ărmul Mării Nordului. Traficul
intens este asigurat de 20 dane (bazine portuare) cu 44 km de
cheiuri (din care 25 km sunt destina i transbordării mărfurilor);
alte instala ii sunt cele peste 100 macarale, o suprafa ă de
depozitare de ( 5.000 ha), cu (88) de magazii etc.;
- cel mai mare p. natural = Guanabara (Rio De Janeiro), situat în SE
Braziliei, p. natural Guanabara se suprapune golfului Guanabara
(429 km2); Intrarea dinspre Oceanul Atlantic în portul Guanabara
se face pe aliniamentul Pao de Acucar, celebra „căpătână de
zahăr”, aflată la o altitudine (395 m) în V, şi cu Pico de Papagaio în
E;
- cel mai mare port din Europa = Rotterdam - este situat în V Olandei, pe
un bra al Rhinului (Rhein, Rijn) numit Nieuwe Maas, la 22 km
distan ă de Marea Nordului. Europoort-ul, bazin situat în

57
 apropierea Mării Nordului, având 6.670 ha (cel mai mare bazin
artificial din lume);
- cel mai mare complex portuar ca desfăşurare a frontului de apă (1. 215
km); cel mai mare trafic de mărfuri containerizate din Statele
Unite ale Americii = New York-New Jersey - dispune de 261 dane
pentru traficul de mărfuri generale şi 130 alte dane (mineraliere,
petroliere etc.), astfel că pot fi operabile simultan 391 nave;
- cel mai mare trafic de mărfuri containerizate din lume = Hong Kong.

Precipita ii = totalitatea formelor produselor de condensare şi sublimare a

vaporilor de apă din atmosferă, reprezentate de particule de apă în formă
lichidă sau solidă, care cad din nori (uneori din cea ă) şi ating suprafa a
terestră. După starea de agregare a apei, se deosebesc: p. lichide (ploaia),
p. solide (ninsoarea, măzărichea, grindina etc.) şi p. mixte (lapovi a). După
durată şi intensitate se clasifică în: p. de lungă durată, p. toren iale, averse şi
burni e. După geneză se împart în: p. convective (care cad din nori
convectivi), p. frontale (care cad din sistemele noroase ale fronturilor calde,
reci şi ocluse) şi p. orografice (care cad din norii forma i prin ascensiunea
for ată a aerului saturat pe versan i).
Precipita ii:
- record (peste 10.000 mm pe an) = Assam (regiune în India, Asia);
- cea mai mare cantitate căzută într-un an (22.990 mm în 1861) =
Cherrapundji („Polul Ploii”), oraş în statul Assam, NE Indiei;
- cu cele mai mari cantită i din România (1.631,5 mm pe an, recordul fiind
de 2.370 mm în 1980) = Stâna de Vale (în Mun ii Apuseni);
- maxime căzute în 24 ore (1.870 mm) = Cilaos (localitate în Insula
Réunion, în Oceanul Indian);
- maxime căzute în 24 ore în România (530,6 mm, la 30 august 1924) =
C. A. Rosetti (localitate în Delta Dunării);
- maxime sub formă de zăpadă căzute în 24 ore (1.870 mm de zăpadă, în
14-15 aprilie 1921) = Silver Lake (SV statului Colorado, Statele
Unite ale Americii);
- maxime căzute într-o oră (305 mm în iunie 1907) = Holt (localitate în
statul Missouri, Statele Unite ale Americii;
- maxime căzute într-un minut (31 mm în iulie 1956) = Unionville
(Maryland, Statele Unite ale Americii);
- unde cantitatea de apă nu depăşeşte 1 mm în 3 ani = Wadi-Halfa („Polul
Uscăciunii”), localitate în Sudan.
- ţel mai mare număr anual de zile cu p. = 350, pe Muntele Wai’ale’ale din
Insula Kauai, din Hawaii;
- ţea mai mare cantitate de zăpadă înregistrată într-o singură ninsoare
(între 26 şi 31 decembrie 1955 stratul de zăpadă acumulat a fost de
4.455 mm) = Thompson Pass (în Mun ii ţhugach din Alaska,
Statele Unite ale Americii);

58
 - ţapitala cu cea mai mare cantitate de p. într-un an (5.131 mm) =
Monrovia (Liberia, în V Africii);
- Oraşul cu cea mai redusă cantitate de p. = 0,5 mm pe an (în oraşul Luxor,
Egipt);
- ţel mai arid loc (1,8 mm în 10 ani; prima ploaie, după 400 de ani, s-a
înregistrat în 1971) = Deşertul Atacama (Chile, America de Sud);
în oraşul ţalama nu s-au semnalat precipita ii din timpuri
istorice, iar din cauza lipsei de umiditate aici nimic nu putrezeşte.

Presiune atmosferic = for a pe care coloana verticală de aer (întinsă de la

suprafa a Pământului până la limita superioară a atmosferei) o exercită
prin greutatea ei pe unitatea (orizontală) de suprafa ă terestră (1 cm2). În
sistem interna ional, unitatea de măsură a p.a. este pascalul (sau
newton/m2), dar în meteorologie se utilizează milibarul (mb) sau
hectopascalul (hPa = 100 pascali) şi milimetrul coloană de mercur (mm).
Valoarea medie (normală) a p. a. este considerată cea de la nivelul mării, la
temperatura de 0ºţ şi 45º latitudine, fiind egală cu greutatea unei coloane
de mercur de 760 mm înăl ime, cu sec iunea de 1 cm2, adică cu 1,013250
dyne/cm2 sau 1 013,25 mb (hPa).
Presiunea atmosferic :
- cea mai ridicată (1.083,8 mb, la 31 decembrie 1968) = Agata, localitate în
Podişul Siberiei ţentrale, Rusia (după unele surse: 1.085,6 mb =
Tosontsengel – la 19 decembrie 2001 –, localitate în NV
Mongoliei, Asia).
- cea mai joasă (875,9 mb, la 24 septembrie 1958) = Insula Guam, în
Arhipelagul Marianelor (Oceanul Pacific).

Produsul intern brut (PIB) = indicator macroeconomic care reflectă suma

valorii de pia ă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului
final, produse în toate ramurile economiei, în interiorul unei ări în decurs
de un an. Acesta se poate calcula şi la nivelul unei regiuni sau localită i.
PIB-ul pe cap de locuitor = PIB-ul împăr it la numărul locuitorilor.
PIB = C+G+I+(X-M), unde: C - consum privat, G - cheltuieli
guvernamentale, I - investi iile companiilor în bunuri de capital, X -
export, M - import.
PIŢ în 2010:
- cel mai mare (14.657.800 mil. USD) = Statele Unite ale Americii;
- cel mai mic (152 mil. USD) = Kiribati;
- cel mai mare pe locuitor (108.832 USD) = Luxemburg;
- cel mai mic pe locuitor (180 USD) = Burundi;
- în România = 161.629 mil. USD;
- în România pe locuitor = 7.542 USD.

59
Produsul na ional brut (PNB) = indicator macroeconomic în care alături
de PIB, este cuprins şi venitul rezultat din investi iile efectuate şi din
proprietă ile de inute de autohtoni în afara grani elor.
Produsul na ional brut:
- cel mai mare pe locuitor (peste 37.000 USD) = Elve ia, situată în Europa
ţentrală, are o suprafa ă de 41 288 km2 şi o popula ie de (6.872.000
locuitori), cu o densitate de 163 loc./km2;
- cu cel mai mare volum (cca. 5.500 miliarde USD) = Statele Unite ale
Americii, ceea ce înseamnă PNŢ-urile cumulate al următoarelor
trei state în ierarhia mondială: Japonia, Germania şi Fran a; în
schimb, în ceea ce priveşte PNŢ/loc., deşi valoarea este ridicată
(peste 23.000 USD/loc.), ocupă doar locul 7 pe Glob.

Punct cardinal = Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direc ii principale
ale orizontului, care ajută la determinarea pozi iei unui punct de pe Glob.
Punctul cardinal:
- cel mai sudic locuit permanent = Sta ia Amundsen-Scott (este sta ia
americană de cercetare ştiin ifică pe platoul înalt din Antarctida);
- cel mai sudic sat un cătun, tot chilean, = Puerto Toro;
- cel mai nordic locuit permanent = Alert, Nunavut(situat la doar 817 km
de Polul Nord, pe Insula Ellesmere);
- cea mai nordică aşezare groenlandeză actuală este un sat inuit,
Siorapaluk;
- cel mai rece punct locuit permanent: Oimeacov (Rusia)( se află pe valea
fluviului Indighirka, unde s-a inregistrat, în februarie 1964,
temperatura minima absoluta de -71,10 C);
- cel mai nordic în România = Horodiştea (jude ul Ţotoşani);
- cel mai sudic în România = Zimnicea (jude ul Teleorman);
- cel mai estic în România = Sulina (jude ul Tulcea);
- cel mai vestic în România = Beba Veche (jude ul Timiş).

60
 R

Radia ie solar = ansamblul radia iilor emise de Soare care intră în

atmosfera Pământului. Se propagă cu viteza de 300 000 km/s, sub formă
de unde electromagnetice ale căror lungimi de undă sunt cuprinse între
0,170 şi 4,000 μ (intensitatea maximă fiind centrată pe 0,475 μ). Spectrul
vizibil (0,400–0,760 μ) reprezintă 50% din totalul radia iilor, spectrul
infraroşu (>0,760 μ) 43%, iar spectrul ultraviolet (0,400 μ) 7%. La trecerea
prin atmosferă suferă schimbări ale compozi iei spectrale şi ale intensită ii,
ca urmare a difuziei şi absorb iei, ajungând pe suprafa a terestră sub formă
de r. directă şi r. difuză. ţonstituie sursa de încălzire şi de energie a
proceselor chimice şi biologice de pe Pământ şi din atmosfera acestuia.
Radia ia solar :
- cu cea mai ridicată valoare (120.000 cal/cm2) = Antarctida (cea mai mare
parte a sa se pierde prin reflec ie).

Râu = apă curgătoare permanentă, de importan ă medie s-au redusă, cu un

bazin hidrografic relativ omogen, izvor, afluen i şi gură de vărsare.
Alimentarea sa se poate face din izvoare, ploi, lacuri, zăpezi şi ghe ari. În
func ie de etajele de relief prin care curg r. se împart în: r. de munte, r. de
deal şi r. de câmpie.
Râul:
- considerat cel mai lung afluent (3.379 km) = Rio Madeira, se varsă în
Amazon (America de Sud);
- considerat cel mai lung subafluent (1.609 km) = Pilcomayo, se varsă în
fluviul Paraguay, iar Paraguaiul, în fluviul Paraná (America de
Sud);
- cel mai scurt (36 m) = D River, leagă Lacul Deavolului cu Oceanul Pacific
(în statul Oregon, Statele Unite ale Americii);
- intern cel mai lung din România (789 km) = Mureş, afluent al Tisei;
- integral intern cel mai lung din România (698 km) = Olt, afluent al
Dunării.

Rezerva ie a biosferei = regiune protejată de mare întindere cu valoare

interna ională, menită să asigure protejarea vie ii pe Terra în condi ii
optime. ţonservă integralitatea, func ionalitatea şi evolu ia naturală a
ecosistemelor şi sunt alcătuite din mai multe districte: zona strict protejată,
zona tampon, zona culturală, zona turistică, zona cu activită i umane

61
 cotidiene etc. Suprafa a tuturor r. b. de pe Glob se ridică la cca. 170.000.000
ha.
Rezerva ia biosferei:
- cea mai întinsă din America de Sud (170.000 km2) = Gran Pantanal (pe
teritoriul Ţraziliei, Ţoliviei şi Paraguay, în America de Sud);
- cea mai întinsă din Africa (cca. 72.000 km2) = Tassili n'Ajjer / Platoul
Râurilor (în SE Algeriei), în Deşertul Sahara;
- cea mai bogata biodiversitate = Parcul National Yasuni, 9.820 km2 în E
Ecuadorului, (America de Sud);
- cea mai importantă din zona subtropicală a Americii de Nord şi
importantă zonă umedă (cca. 560.000 ha) = Parcul Na ional
Everglades (în Peninsula Florida, Statele Unite ale Americii);
- cea mai mare situată într-un arhipelag (cca. 750.000 km2) = Galapagos (în
Oceanul Pacific, Ecuador);
- unică deltă = Delta Dun rii (România), cca. 580.000ha;
- cea mai S = Capul Horn / Cabo de Hornos (în ţhile, America de Sud),
include, zone litorale, insule şi arii marine (4.900.000 ha);
- ţontinentul cu cele mai numeroase rezerva ii ale biosferei (122 în 1995,
cca. 11.000.000 ha) = Europa;
- Statul ce cea mai întinsă suprafa ă ocupată cu rezerva ii ale biosferei (cca.
1.600.000 ha) = Federa ia Rus ;
- Statul european cu cele mai numeroase rezerva ii ale biosferei (17 în
1995) = Bulgaria.

Rezerva ie natural = arie cu peisaj natural sau seminatural în care se

conservă floră, vegeta ie, faună, ecosisteme valoroase sau amenin ate cu
dispari ia etc. Este alcătuită din mai multe zone – tampon, administrativă,
turistică, ştiin ifică etc. – şi poate fi vizitată pe trasee marcate. R. n. se
împart în: r. geologice şi geomorfologice, r. speologice, r. paleontologice,
r. botanice (folristice), r. forestiere, r. zoologice (faunistice), r. mixte (complexe)
etc.
Rezerva ia natural :
- cea mai veche pentru ocrotirea arborilor Sequoia (1864) = Yosemite
(Mun ii Sierra Nevada, ţalifornia, Statele Unite ale Americii);
- cea mai veche, în totalitate marină (1960) = Key Largo Coral Reef
Preserve (pe coasta Peninsulei Florida, Statele Unite ale Americii);
- cea mai mare pentru urşii pana (peste 1.000 exemplare) = Wuolong (în
Provincia Siciuan, China);
- unic habitat pentru leu în Asia = Gir (în India);
- unicat, cu ecosistem ce func ionează pe baza chemosintezei = Peştera de
la Movile (în Podişul Mangaliei, România);
- cea mai N pădure cu aspect tropical (40o15’ latitudine N) = Letea (în NE
Deltei Dunării, România);

62
 - cea mai valoroasă de coabitare a speciilor de stejar indigene şi de
hibridare a acestora din Europa = P durea Ţejan (jude ul
Hunedoara, România);
- cu narcise, cea mai întinsă din Europa (cca. 395 ha) = Poienile cu Narcise
din „Dumbrava Vadulu” (în Depresiunea Făgăraşului, România);
- cu cel mai mare ghe ar fosil din România (75.000 m3) = Peştera Sc rişoara
(E Mun ilor Ţihorului, jude ul Alba, România).

Rut maritim = cale de naviga ie pe mare sau ocean ce leagă două

puncte(porturi)aflate pe continente diferite.
Ruta maritim :
- cea mai periculoasă = Golful Aden(se găseşte între Oceanul Indian între
Yemen pe coasta de sud a Peninsulei Arabia şi Somalia (în estul
Africii).
- cea mai aglomerată = Strâmtoarea Akashi (Podul Akashi-Kaikyo
cunoscut şi sub numele de Pearl Ţridge, este un pod suspendat în
Japonia care traversează Strâmtoarea Akashi; asigurând legătura
între Maiko în Kobe şi Iwaya pe Insula Awaji)
- cele mai semnificative şi cunoscute canale care scurtează rutele de
naviga ie maritime: Canalele Suez şi Panama(Canalul Panama are
o lungime de 80 km si datorită ecluzelor sale echilibrează o
diferen ă de nivel de 26 m; Canalul Suez aflat la vest de Peninsula
Sinai, este un canal de 163 km lungime situat în Egipt, între
oraşele Port Said la Marea Mediterană şi Suez (al-Suways) la
Marea Roşie).

63
 S

Satelit natural = corp ceresc cu dimensiuni variabile care se învârteşte în

jurul unei planete, pe o orbită frecvent eliptică, şi, odată cu planeta, în jurul
unei stele. În Sistemul Solar au fost identifica i 61 de s.n.
Satelitul natural:
- cel mai mare din întreg Sistemul Solar (cu dimensiuni apropiate de cele
ale planetei Mercur: 5.262 km. în diametru) = Ganymede (satelit al
planetei Jupiter);
- cel mai mic din întreg Sistemul Solar (12,6 km în diametru) = Deimos
(satelit al planetei Marte);
- cu cea mai scăzută temperatură din tot Sistemul Solar = Triton (satelit al
planetei Neptun);
- care se roteşte mai repede decât oricare altă planetă = Metis (satelit al
planetei Jupiter);
- cu atmosfera asemănătoare cu cea a planetei Pământ de la începuturile
existen ei acesteia = Titan (satelit al planetei Saturn);
- al Terrei = Luna.

Secet = fenomen meteorologic complex, caracterizat prin insuficien a sau

absen a totală a precipita iilor, temperaturi ridicate şi valori mari ale
deficitului de satura ie, extinse pe perioade lungi de timp (săptămâni şi
chiar luni de zile). În aceste condi ii rezervele de apă din sol se micşorează
şi provoacă dificultă i creşterii şi dezvoltării plantelor. Se disting: seceta
atmosferică (cu precipita ii foarte reduse, temperaturi ridicate şi deficit de
umezeală prelungit numai în aer), s. pedologică (cu deficit de umezeală
prelungit până la epuizarea rezervelor de apă din sol) şi s. mixtă (când cele
două faze se asociază şi sunt compromise par ial sau în totalitate
produc iile agricole).
Seceta:
- cea mai îndelungată (prima ploaie căzând după 400 de ani, în 1971) =
Deşertul Atacama (Chile, America de Sud);
- cea mai severă din România (până la 192 zile fără apă) = 1945-1946, în E
ării.

Stea = corp ceresc de formă sferică sau aproape sferică alcătuit din materie
gazoasă (predominant hidrogen şi heliu), în stare incandescentă, din cauza
reac iilor termonucleară, şi cu lumină proprie.
Steaua:

64
 - cea mai mare (265 mase solare) şi cu cea mai mare luminozitate (de cca.
10 milioane de ori mai mare ca a Soarelui) = S. R136a1
(descoperită, în 2010, de astrofizicienii de la Universitatea din
Sheffield, Marea Britanie);
- a doua ca mărime şi strălucitoare = S. „Pistol” (descoperită, în 1997, de
cercetătorii de la Universitatea Astronomică din ţalifornia, Statele
Unite ale Americii);
- din Sistemul Solar în care se află Terra = Soarele.

Strâmtoare marin = fâşie îngustă de apă – de la sub un kilometru la câ iva

kilometri lă ime – care face legătura între două bazine ale aceleiaşi mări –
S. Messina (în Marea Mediterană, între Marea Ionică şi Marea Tireniană),
S. Otranto (în Marea Mediterană, între Marea Ionică şi Marea Adriatică)
ş.a. – între două mări – S. Kierci (între Marea Azov şi Marea Neagră),
S. Tătară (între Marea Ohotsk şi Marea Japoniei) ş.a. – între o mare şi ocean
– S. Gibraltar (între Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic), S. Windward
(între Marea ţaraibilor şi Oceanul Atlantic), S. Bass (între Marea Tasmaniei
şi Oceanul Indian) ş.a. – şi între două oceane – S. Magelan (între Oceanul
Atlantic şi Oceanul Pacific), S. Bering (între Oceanul Pacific şi Oceanul
Arctic) ş.a.
Strâmtoarea marin :
- cea mai lungă (cca. 800 km) = S. T tar / Tatarskij Proliv (între Insul
Sahalin şi Asia, în Federa ia Rusă);
- cea mai lată (1.140 km) = S. Drake (între Insula Diego Ramirez şi Insula
Shetland de Sud), leagă Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific;
- cea mai îngustă (6 m) = Seil Sound / Strath-Clyde (în Marea Ţritanie,
între Insula Seil şi Insula Marea Ţritanie);
- cu cel mai puternic curent (Saltstraumen – transportă 372.000.000 m3 de apă în 6
ore, cu viteza de până la 40 km/oră şi formează turbioane cu diametrul de
10-15 m) = S. Saltstraumen (la N de Cercul Polar Arctic), care uneşte
Saltfjorden cu Skjerstadtfjorden (Norvegia);
- intercontinentală cea mai îngustă (între 660 şi 3.800 m lă ime) = S. Bosfor
/ Karadeniz Ţoğazi (în Turcia, între Peninsula Ţalcanica şi
Peninsula Asia Mică), leagă Marea Neagră de Marea Marmara;
- navigabilă cea mai îngustă (între 59 şi 1.600 m lă ime) = S. Chalkida /
Evripos (în Marea Egee, Grecia), între Insula Eubeea şi Peninsula
Ţalcanică.

65
 Ş

Şisturi bituminoase = roci sedimentare caustobiolitice cu o propor ie

redusă de materie organică, din care se ob in uleiuri de şist, asemănător
petrolului, şi gaze, la temperaturi de peste 5000 C.
Şisturile bituminoase:
- cu cel mai mare con inut de petrol = Australia (Glen Davis-30.9%);
- cea mai veche exploatare = Fran a (anul 1838);
- cele mai mari rezerve – 70% din cele cunoscute = America de Nord
(Platoul Colorado), America de Sud şi Rusia;
- cea mai mare cantitate extrasă (4 mil. t) = China ;
- cele mai sub iri depozite ( 4 m) = Spania;
- cele mai groase depozite ( 600m) = Statele Unite ale Americii.
Nisipuri asfaltice = roci sedimentare ce con in intr-o propor ie ridicată
hidrocarburi gudronate.
- cele mai mari rezerve peste 600 milioane tone = America de Nord;
- cele mai mari zăcăminte = Canada (Alberta);
- cea mai veche exploatare = Athabasca (1906) Canada.

66
 T

Teleferic = funicular amenajat pentru transportul persoanelor.

Telefericul:
- cel mai lung = Moanda M’Ţinda, 76 km, între Gabon şi ţongo;
- cel mai înalt şi lung pentru persoane = Merida – (Venezuela);
- cel mai înalt stâlp de t. 113,5 m) = Kaprun- Kitzsteinhorn.

Temperatura aerului = caracteristica fizică şi principalul parametru al stării

aerului. Înregistrează varia ii temporare periodice (diurne şi anuale),
temporare neperiodice (de la un an la altul şi de lungă durată) şi varia ii
teritoriale. Se măsoară cu termometrul şi termograful în grade ţelsius,
Fahrenheit şi Kelvin.
Temperatura:
- maximă a celei mai călduroase zile = 57,8°ţ, la 13.09.1922, în localitatea
Al ’Aziziah (Libia);
- minimă a celei mai friguroase zile = -89,2°ţ, la 21.07.1983, la sta iunea
meteorologică rusă Vostok (Antarctica);
- maximă a Emisferei Sudice = 52,2°ţ, la 16.01.1889, în localitatea
Cloncurry (Australia);
- maximă a Emisferei Nordice = 56,7°ţ, la 10.06.1913, în localitatea
Furnache Creek (Statele Unite ale Americii);
- minimă a Emisferei Nordice = -71,1°ţ, la 06.02.1933, în localitatea
Oimeakon (Federa ia Rusă);
- maximă înregistrată în Antarctida = 15°ţ, la 05.01.1974, la sta iunea
meteorologică rusă Vanda;
- medie anuală cea mai ridică dintr-o capitală = 28°ţ, la Bangkok
(Thailanda);
- medie anuală cea mai scăzută dintr-o capitală = -4°ţ, în Ulan Ţator
(Mongolia);
- maximă în România = 44,5°ţ, la 10.08.1951, în localitatea Ion Sion
(jude ul Ţrăila);
- minimă în România = -38,5°ţ, la 24.01.1942, în localitatea Bod (jude ul
Ţraşov);
- Cele mai mari amplitudini de la zi la noapte = 40-50°ţ, în Sahara.
- ţea mai mare amplitudine de la vară la iarnă = în regiunile polare.
- Cea mai mică amplitudine de la vară la iarnă = în regiunea ecuatorial .

67
Tunel = amenajare subterană care permite unei căi de comunica ie să străbată
în condi ii optime, masive muntoase, sau locuri inaccesibile.
Tunelul:
- cel mai lung de tip feroviar (53,9 km) = Seikan – în N. Japoniei pe
magistrala Shinkansen; uneşte insulele Hanshu şi Hokkaido
având 3 sec iuni: două terestre şi una submarină (care se întinde
pe 23,3 km, la o adâncime de 240 m sub nivelul mării şi 100 m
sub fundul mării); T. Seikan are o func ionalitate complexă, cu
trei căi de rulare: una pentru trenurile rapide Shinkansen, alta cu
ecartament îngust, alta pentru traficul auto;
- cel mai lung de tip feroviar care străbate regiuni muntoase (19.823 m) =
Simplon II - leagă localită ile Ţrig (Elve ia) şi Islle (Italia) – pe sub
Alpii Pennini (3.552 m. altitudine), înal imea maximă (2.135 m.);
- cel mai lung care trece prin masivul St. Gotthard – Alpii Elve ieni
(57km.), va fi inaugurat în 2017;
- cel mai lung de tip rutier (11.600 m) şi cel mai înalt tunel de pe
continental european; porneşte de la (1.274 m altitudine) = Mont
Blanc – şi are două benzi de circula ie a câte 3,7 m fiecare, este
străbătut de cca. 600.000 autovehicule/an;
- cel mai mare de alimentare cu apă (168,9 km) lungime şi un diametru de
(4,1 m) = T. Catskille Mountain-New York – asigură alimentarea
marii metropole;
- cel mai mare t. pentru iriga ii având (82,5 km) şi un diametru de (5,35 m)
= Orange-Fish - traversează podişul Zuurberg din partea central-
sudică a Africii de Sud; Sistemul de conducte Orange Fish
stabilizează arealele cultivate cu citrice şi legume din partea
sudică a Republicii Africa de Sud şi asigură irigarea, în plus, a
încă 146.000 hectare.

68
ar = teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere
administrativ şi politic într-un stat.
ara:
- cu forma cea mai alungită (lungime 4.300 km, lă ime 15- 435 km) = Chile;
- unica din lume încă divizată = Coreea (ţoreea de Nord şi ţoreea de
Sud);
- căreia îi apar ine cea mai mare insulă a Terrei = Danemarca (Groenlanda
- de 50 de ori mai întinsă decât Danemarca);
- singura din lume mărginită de trei oceane (Atlantic, Pacific şi Artic) =
Canada;
- cel mai N stat de pe glob (aproape 1/3 din suprafa a sa este situată
dincolo de Cercul Polar de Nord = Finlanda;
- cu cel mai simplu drapel = Libia (un dreptunghi verde fără niciun alt
semn)
- care are drapelul de formă pătratică = Elve ia şi Vatican (restul ărilor au
drapelele de formă dreptunghiulară);
- cu mai multe capitale = Olanda (Amsterdam şi Haga) şi Filipine (Manila
şi Ţaguio –capitala de vară; Africa de Sud (Cape Town
(legislativă), Pretoria (administrativă) Bloemfontein (judiciară);
- cu cea mai mică altitudine medie = Maldive;
- cu cea mai redusă altitudine maximă (1,8m) = Maldive;
- cel mai mic stat insulă din lume (21 km2 ) = Maldive;
- cu cele mai multe denumiri( ara Polderelor, ara Lalelelor, ara Morilor
de Vânt, ara de Jos) = Olanda;
- cea mai întinsă (17.075.400 km2) = Rusia (de 72 ori mai întinsă decât
România);
- cu cea mai redusă suprafa ă de pe glob (0,44 km2) = Vatican;
- cu cele mai lungi frontiere terestre = Rusia;
- cu cea mai mare desfăşurare în longitudine (este străbătută de 11 fusuri
orare) = Rusia;
- cu cei mai mul i vecini (14) = Rusia;
- cea mai tânără din lume = Sudanul de Sud;
- singura care începe cu litera „Y” = Yemen;
- cu cel mai mare număr de locuitori 1,4 miliarde, (19,25% din popula ia
lumii) = China
- cu cel mai mic număr de locuitori 67 loc, (0,000001% din popula ia lumii)
= Insulele Pitcaim;

69
- cu cel mai mare PIB (4.657.800 mil. USD) = Statele Unite ale Americii;
- cu cel mai mic PIB (152 mil. USD) = Kiribati.

70
 U

Uraniu = element radioactiv de culoare alb-argintie, care se găseşte în natură,

mai ales în pleblendă, fiind un amestec de trei izotopi, cu masa atomică
238, 235 şi 234. Se întrebuin ează ca material radioactiv, în fisiunea
nucleară, în reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, în pilele
atomice, precum şi la datări în arheologie. A fost descoperit de chimistul
german M.H. Klaproth în 1789, iar radioactivitatea uraniului a fost
descoperită în 1896 de către fizicianul francez H. A. Becquerel.
Uraniul:
- cele mai mari rezerve = Australia;
- cel mai mare producător = Kazahstanul;
- cea mai mare mină = Rossing (Namibia);
- cea mai mare mină de uraniu în construc ie = Trekkopje (Namibia).
- Prima reac ie de fisiune nucleară a avut loc în 1938.

71
 V

Val = undă cu mişcare ondulatorie, care afectează suprafa a oceanelor, mărilor

şi lacurilor şi care se propagă în suite. Elementele v. sunt: vârful (partea cea
mai înaltă), creasta (linia cea mai înaltă), flancurile (pantele laterale) şi baza
(talpa, linia cea mai joasă care uneşte cele două adâncimi laterale). Se
împart în: v. forţate (generate de vânt, cutremure – tsunami – etc.),
v. libere (hule, derivă din valurile for ate), v. de larg (nu deplasează apă) şi
v. litorale (de translaţie, care deplasează ape). La furtuni obişnuite, au
înăl imi de 4-5 m în mări şi 6-8 m în oceane. V. oceanice provocate de
cutremure de pământ şi erup ii vulcanice – tsunami – pot atinge înăl imi
de 20-40 m şi lungimi de 400 m.
Valul:
- cel mai înalt măsurat pe Oceanul Planetar = 34 m (în Oceanul Pacific, la E
de Arhipelagul Filipine); a fost văzut în noaptea de 6 spre 7
februarie 1933 şi a fost produs de o furtună puternică (viteza
vântului era de 126 km/oră);
- seismic cel mai înalt (67 m amplitudine), a avut loc în Oceanul Pacific,
lângă Alaska, şi a fost provocat, la 28 martie 1964, de un seism cu
epicentrul în Golful Prince William (America de Nord);
- cel mai puternic produs de o alunecare de teren (înalt de 524 de m) a lovit
regiunea Lituya Bay, din Alaska, în noaptea de 7 spre 8 iulie 1958.

Vale = formă de relief negativă, cu aspect de depresiune extrem de alungită şi

îngustă, rezultată prin adâncirea unui curs de apă. Elementele unei v. sunt:
talvegul (canalul de etiaj), albia minoră (încadrată de maluri), albia majoră
(lunca), terase, versan i şi, uneori, nivele de eroziune. După geneză
(agentul care le-a creat) se găsesc: v. fluviatile (sau fuviale, create de apele
curgătoare permanente), v. toren iale (cu ape cu regim de scurgere
toren ial), v. create de şiroire şi v. glaciare (formate de curgerea limbilor
glaciare). După înfă işare sunt: v. simetrice, v. asimetrice (cu un versant
evoluat diferit), chei (clisuri, v. înguste, fără luncă, cu pere i abrup i), defilee
(v. înguste dar şi cu unele por iuni largi, tăiate în mun i ori în podişuri cu
roci dure) şi canioane (defilee foarte largi şi foarte adânci care se adâncesc
în podişurile tabulare înalte). După pozi ia fa ă de structură şi mişcările
neotectonice: v. consecventă (în lungul stratelor), v. subsecventă (evoluată
perpendicular pe înclinarea stratelor), v. obsecventă (invers înclinării
stratelor), v. de sinclinal (pe sinclinal), v. de anticlinal (inversiune de relief),

72
 ruz (dezvoltată pe flanc de anticlinal), v. de butonieră (pe anticlinal), v. de
falie (axată pe o falie), v. de fractură, v. de graben, v. epigenetică
(v. supraimpusă, încătuşarea v. într-o pătură cu rocă dură după ce, ini ial, s-
a adâncit într-o pătură de roci moi), v. antecedentă (v. s-a încătuşat în loc
datorită mişcărilor tectonice pozitive ulterioare instalării râului) ş.a. După
stadiul de evolu ie: v. incipientă (de la ravene până la văiugi), v. tânără (care
se adânceşte şi are profilul transversal în V ascu it), v. matură (în formă de
V deschis, cu luncă), şi v. bătrână (sub formă de copaie, fără eroziune în
adâncime).
Valea:
- cea mai adâncă (6.009 m) = Yarlung Tsangbo / Brahmaputra (în Mun ii
Himalaya şi Podişul Tibet, ţhina), creată de fluviul Ţrahmaputra;
- de tip canion, cea mai mare (349 km lungime, 6-30 km lă ime, 2.133 m
adâncime) = Grand Canyon sau Gran Canyon (Marele Canion, în
Arizona, Statele Unite ale Americii);
- de tip defileu, cea mai lungă din Europa (144 km) = Defileul Dun rii /
Defileul Por ile de Fier / Defileul Ţaziaş - Turnu Severin /
Defileul Ţaziaş - Vârciorova (între România şi Serbia), separă
Mun ii Ţanatului şi Podişul Mehedin i de ţarpa ii Transdunăreni
şi de Podişul Miroč;
- de tip chei, cea mai lungă din România (19 km) = ţheile ţaraşului (în
Mun ii Ţanatului).

Vânt = mişcare orizontală a aerului generată de for a gradientului baric

(diferen a de presiune dintre două sectoare ale atmosferei) şi modificată de
for ele ţoriolis, de frecare şi centrifugă. V. se clasifică după mai multe
criterii, între care: a) după regimul anual – v. permanente (v. alizee, v. de
vest şi v. polare), v. sezoniere (musonii) şi v. întâmplătoare – şi b) după locul
de provenien ă (v. de munte, v. de litoral, v. de vale, v. de ghe ar şi v. de
avalanşă).
Vântul:
- cu cea mai mare viteză la nivelul mării = 327 km/h, la Commonwealth
Bay;
- cu cea mai mare viteză dintr-o regiune montană = 372 km/h, în 1934, în
Muntele Washington (Statele Unite ale Americii);
- cu cea mai mare viteză într-o tornadă = 512 km/h, la 03.05.1999, în
Oklahoma (Statele Unite ale Americii);
- cel mai rar (bate odată la 20-25 de ani, toamna) şi cel mai fierbinte
(generează creşterea bruscă a temperaturii aerului cu 50°ţ) =
Simunul (Simoom) (Africa);
- cu cea mai mare intensitate = 12 grade pe scara Beaufort – uraganul
(format deasupra Oceanului Atlantic), taifunul (format deasupra
Oceanului Pacific) şi ciclonul (format deasupra Oceanului Indian);
- cel mai constant ca direc ie şi viteză, cu precipita ii reduse şi temperaturi
ridicate = Alizeul;

73
 - care aduce cea mai mare cantitate de precipita ii (medie anuală
10.000 mm) = Musonul;
- cu cea mai îndelungată frecven ă într-un an = 340 zile, „Polul
Vânturilor” (Antarctica);
- cu cea mai mare viteză din România (30-35 m/s) = ţriv ul.

Vegeta ie = totalitatea comunită ilor de plante dintr-un teritoriu, distribuite şi

asociate după condi ii naturale.
Vegeta ia:
- înregistrează cel mai mare număr de specii în bazinul Amazonului;
- înregistrează cel mai redus număr de specii în Antarctica;
- ţea mai longevivă plantă (15.000 ani) = macrosamaia, o ferigă din
Australia;
- ţel mai longeviv arbore (trăieşte peste 5.000 ani) = baobabul (Adansonia
digitata), trăieşte în Africa;
- ţel mai înalt copac (peste 100 m înăl ime şi 36 m circumferin a
trunchiului) şi Sequoia (Sequoia sempervirens), trăieşte în
America de Nord;
- Planta cu cele mai lungi rădăcini (până la 130 m) = smochinul s lbatic,
din Echo Caves (Africa de Sud);
- ţopacul cu cea mai întinsă coroană (pe o suprafa ă de 2-4 ha) = ficusul
pagodelor (Ficus bengalensis), din India;
- Specia erbacee cea mai înaltă (până la 25 m lungime) şi singura din esen ă
lemnoasă = bambusul (Bambusa arundinacea);
- Planta cea mai mare frunză (2 m în diametru) = Victoria regia – un nufăr
amazonian (America de Sud);
- Planta cea mai mare floare (1 m în diametru şi 3 m în circumferin ă) =
Rafflesia arnoldi – din Arhipelagul Indonezian;
- Planta carnivoră care se hrăneşte cu păsări mici, şoareci, broaşte, şopârle
ş.a. = Nepenthes petiolata – din Arhipelagul Filipinez;
- Lemnul abanosului (Diospyros ebenum) nu pluteşte pe apă din cauza
densită ii foarte mari.

Vulcan = formă de relief rezultată în urma acumulării lavei şi a produselor

piroclastice în jurul unui crater situat pe o linie de fisură profundă.
Aparatul vulcanic este compus din con, crater şi coş. V. se împart în: v.
activi (erup în vremuri istorice sau actuale), v. stinşi (nu au erupt în
vremuri istorice, dar pot erupe) şi v. vechi (fără condi ii geologice pentru
erup ie). După fizionomie şi natura elementelor componente, pot fi de tip:
stratovulcan (strombolian sau vezuvian, constituit din alternan e de lave
şi proiec ii vulcanice), vulcanian (dintr-un con simplu de scorii), pelean
(cumulovulcan, fără crater, cu aspect de cupolă sau dom), Bandi-San (un
con de sfărâmături sau din materiale piroclastice), ecosez (stratovulcan
scufundat în partea centrală din cauza unei subsiden e), gazos (maare,

74
cratere rezultate prin explozii, fără piroclastite şi iviri de lavă), hawaian
(soclu, scut, platou vulcanic, con cu dimensiuni de zeci de km şi cu pantă
foarte mică), islandez (cu lavă fluidă întinsă unilateral pe câ iva km) şi
compus (alcătuit din mai multe conuri şi cratere).
Vulcanul:
- cel mai nordic (71o latitudine nordică, conul său se înal ă dintr-o mare de
ghe ari) = V. Beerenberg (din Norvegia);
- cel mai sudic (77o35’ latitudine sudică) = V. Erebus ( în Antarctida);
- activ cel mai înalt (6.370 m.) = Vulcanul Antofalla (situat tot în Mun ii
Anzi, pe teritoriul Argentinei);
- activ cu cea mai lungă perioadă de activitate (6.000 ani) şi cel mai înalt
din Europa (3.340 m) = V. Etna;
- cu cele mai frecvente explozii în epoca contemporană (2.000 erup ii în
perioada 1900-1958) = V. Asama (din centrul Insulei Honshū,
Japonia);
- cu cea mai puternică erup ie vulcanică din timpurile moderne (aprilie
1815; erup ia sa a fost de opt ori mai violentă decât cea a
vulcanului din Insula Krakatoa, din august 1883, în cazul căruia
zgomotul a fost auzit în Australia şi în Madagascar, iar cenuşa sa
vulcanică a făcut de mai multe ori înconjurul lumii, înainte de a se
depune într-un strat de 60 cm) = V. Tambora (în Indonezia);
- cu cel mai mare crater (circumferin a de 114 km) = V. Aso Shan (din
Insula Kyūshū, Japonia);
- cu cea mai mare înăl ime a norului de erup ie (peste 6.000 m, în timpul
erup iei sale din 1888 au fost arunca i în aer un miliard de m3 de
rocă în numai două ore) = V. Bandai San (din Insula Honshū,
Japonia);
- cu cea mai perfectă formă conică, simetrică (între 1.500 şi 1.900 m
altitudine, este înconjurat de 100 de conuri, iar între acestea şi
vulcanul principal există o depresiune cu lacuri vulcanice) = Fuji-
Yama sau Fuji San (în Japonia);
- latent cel mai înalt (6.723 m, conul său fiind acoperit de zăpadă) =
V. Llullaillaco (în Mun ii Anzi);
- în al cărui crater se găseşte un lac de mercur, este situat lângă oraşului
Veracruz (în Mexic);
- în craterul căruia se află, încă din 1928, un lac de lavă fierbinte =
V. Nyiragongo (în Marele Graben, ţongo);
- care aduce la suprafa ă prin erup ie o substan ă de tip carbonatit, care, la
contactul cu aerul umed, se transformă în carbonat de sodiu =
V. Ol Doinyo Lengai (în Tanzania; în limba tribului masai,
numele său înseamnă «Muntele lui Dumnezeu»);
- submarin cel mai înalt (5.038 m) = V. Macarov (în Oceanul Pacific);
- stins cel mai înalt (6.960 m) = V. Aconcagua ( în Mun ii Anzi);

75
- stins al cărui fund cu o suprafa ă de 260 km2 adăposteşte una dintre cele
mai mari zone cu faună sălbatică ocrotită din Africa =
V. Ngorongoro (în Tanzania; numele său înseamnă «gaură mare»);
- ţea mai activă zonă vulcanică din lume (peste 200 de vulcani, unii încă
activi) se află în Islanda (aceştia sunt prezen i chiar şi sub mare,
pe lângă coastele insulei);
- Cel mai lung sistem muntos vulcanic (1.740 km) = Arhipeleagul
Aleutine (format din circa 150 de insule vulcanice);
- ţel mai întins lan vulcanic din Europa (300 km) se află în Mun ii
ţarpa i.

76
 ŢIŢLIOGRAFIE SELEţTIV

Ţadea L., Niculescu Gh., Roată S., Ţuza M., Sandu Maria (2001), Unită ile de
relief ale României, I, ţarpa ii Meridionali şi Mun ii Ţanatului, Edit. Ars
Docendi, Ţucureşti.
Ţogdan Octavia, Marinică I. (2007), Hazardele meteo-climatice din zona temperată:
geneză şi vulnerabilitate cu aplica ii la România, Edit. Universită ii „Lucian
Blaga”, Sibiu.
Ţreban V. (1980), Dic ionar al limbii române contemporane – de uz curent, Edit.
Ştiin ifică şi enciclopedică, Ţucureşti.
Ţuza M., Mărcule I. (1999), Rezerva iile naturale de importan ă na ională din
jude ul Alba, Jurnal geografic, Vol. II, Ţucureşti.
Ciulache S., Ionac Nicoleta (1995), Fenomene geografice de risc, partea I, Edit.
Universită ii din Ţucureşti.
Ciulache S., Ionac Nicoleta (2003), Dic ionar de meteorologie şi climatologie, Edit.
Ars Docendi, Ţucureşti.
Cote P. (1967), Europa şi Asia – geografie fizică, Edit. Didactică şi Pedagogică,
Ţucureşti.
Dragomirescu Ş., Săgeată R. (2011), Statele lumii contemporane, Edit. Corint,
Ţucureşti.
Drăgulescu ţ., Ţuza M. (2000), Rezerva ii şi monumente ale naturii, Facultatea de
Geografie a Turismului, Sibiu.
Erdeli Gh., ţândea Melinda, Ţraghină ţ., ţostachie S., Zamfir Daniela (1999),
Dic ionar de geografie umană, Edit. ţorint, Ţucureşti.
Gîştescu P. (1990), Fluviile Terrei, Edit. Sport-Turism, Ţucureşti.
Grecu Florina (2004), Hazarde şi riscuri naturale, edi ia a II-a cu adăugiri, Edit.
Universitară, Ţucureşti.
Grecu Florina (2007), Glaciologie, Edit. ţredis, Ţucureşti.
Grecu Florina, Palmentola G. (2003), Geomorfologie dinamică, Edit. Tehnică,
Ţucureşti.
Hârjoabă I., Rusu E. (1995), Geografia continentelor: Africa, Edit. Didactica şi
Pedagogică, Ţucureşti.
Ianoş I., Iacob Gh. (1989), ţâmpiile Terrei, Edit. Albatros, Ţucureşti.
Ielenicz M., ţomănescu Laura, Nedelea Al., Mihai Ţ., Oprea R., Pătru Ileana
(1999), Dic ionar de geografie fizică, Edit. ţorint, Ţucureşti.
Ilinca L. I., Ilinca Iulia Anca (2009), Geografia la superlativ, Edit. Tiparg, Piteşti.
Ilinca N. (2004), Geografie umană – popula ia şi aşezările omeneşti, Edit. CD. Press,
Ţucureşti.
Lungu M. (2004), Statele lumii, Edit. Steaua Nordului, ţonstan a.
Marin I. (1993), Geografia lumii, Tip. Universită ii Ţucureşti.
Marin I., Luchian N. (1996), Geografia fizică a României şi geografia fizică a Europei,
Univ. din Ţucureşti, Facultatea de Geografie, ţatedra de Geografie
Regională.

77
Matei H. ţ., Negu S., Nicolae I. (2008), Enciclopedia statelor lumii, Edit. Meronia,
Ţucureşti.
Mărcule I., Mărcule ţătălina (2008), Aspecte privind hidrografia Europei şi a
României, Liceul – prezent şi viitor, Vol. V, Ţucureşti.
Mărcule I., Popa-Tutoveanu Aurora, Mărcule ţătălina (2009), Aspecte privind
relieful Europei, Liceul – prezent şi viitor, Vol. VI, Ţucureşti.
Mărcule I., Mărcule ţătălina, Marcu Daniela, Mărcule V. (2010), Superlativele
României. Mică enciclopedie, Edit. Meronia, Ţucureşti.
Mândru O. (2008), Atlas geografic şcolar, Edit. ţorint, Ţucureşti.
Muică ţristina, Geacu S., Sencovici Mihaela (2006), Ţiogeografie generală, Edit.
Transversal, Ţucureşti.
Muica ţristina, Muică Ileana (2011), Factorii naturali de risc în activitatea turistică,
Edit. Universitară, Ţucureşti.
Negoescu Ţ., Vlăsceanu Gh. (2004), Geografie economică. Resursele Terrei, Edit.
Meteor Press, Ţucureşti.
Negut S., Nicolae I. (1999) Cartea recordurilor geografice, Edit. Meronia, Ţucureşti.
Negu S., Nicolae I. (2007), Superlativele Terrei. O enciclopedie, Edit. Meronia,
Ţucureşti.
Posea Gr., Ţarbu N., ţiulache S., Posea Aurora, Nicolae I., Ştefănescu Ioana,
Vespremeanu E., Giurescu M. (1986), Geografia de la A la Z. Dic ionar de
termeni geografici, Edit. Ştiin ifică şi Enciclopedică, Ţucureşti.
Posea Gr., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1979), Geomorfologie, Edit.
Didactică şi Pedagogică, Ţucureşti.
Rusu E. (1999), Geografia continentelor: Australia şi Oceania, Edit. Didactica şi
Pedagogică, Ţucureşti.
Rusu E. (2003), Geografia continentelor: Asia, Edit. Didactica şi Pedagogică,
Ţucureşti.
Teodorescu V., Alexandrescu Valeria (2001), Terra: geografia resurselor, Edit.
Funda iei România de Mâine, Ţucureşti.
îştea D., Ţacinschi D., Nor R. (1965), Dic ionar meteorologic, C.S.A. Institutul
Meteorologic, Ţucureşti.
Velcea Valeria (1995), Geomorfologie generală, Facultatea de Geografia
Turismului, Sibiu.
Vlăsceanu Gh., Florescu Gheorghina (2001), Geografia şi economia resurselor
agroturistice, Edit. Universitas, Ţucureşti.
***(1992), Atlasul geografic al lumii, Edit. Didactică şi Pedagogică, Ţucureşti.
***Dexonline.ro.
***(1995), Instruc iuni pentru sta iile meteorologice. Efectuarea observa iilor
meteorologice şi prelucrarea lor în scopuri climatologice, INMH, Ţucureşti.
***Oceanografie, www.mindrescu.net/ro/predare/cursuri/oceanele...
***Travelsplendid.ro.
*** Wikipedia.ro.
***www.ecology.md.
***www.descopera.ro.
*** www.scritube.com.

78