Liceul “M.

Eminescu”
Carapciu

Proiect la fizică pe tema:

«Aparate pentru
cercetarea adâncmilor
mărilor și oceanilor »

Profesor:Bostan A.
Constantin
Elevă:Zegrea M.
Marinela

Nava de cercetare marină este o navă specială destinată cercetării

științifice pe mări și oceane, a apelor și reliefului submarin, în special în domenii
de oceanografie, meteorologie, curenți marini, floră și faună etc.
 Aceste nave sunt dotate cu aparatură modernă, laboratoare, precum și cu
ambarcațiuni auxiliare. În afară de echipaj, la bord se află mai mulți oameni de
știință. Unele din aceste nave navighează cu vele, în scopul de a reduce poluarea și
zgomotul produs de motoare.
Navele de cercetare marină sunt asemănătoare navelor obișnuite în ceea ce
privește dimensiunile lor, având deplasamente cuprinse între 800 și 2 000 tone.
Excepții au fost spărgătorul de gheață Obi cu un deplasament de 12 600 tone și
navele Vitiaz și Lomonosov cu deplasament de peste 5 000 tone.
Alte nave importante au fost A. Dohrn, Thalassa (1 500 tone), Albatros (1
450 tone), Argo (2 000 tone), Chain (2 100 tone) etc.
Cele mai multe nave de cercetare marină au fost adaptate și transformate din
nave comerciale, pescadoare, nave militare, dar au fost construite și nave dotate
special.
Navele de cercetări marine sunt prevăzute cu aparatură științifică
complexă precum și cu diverse instalații de ridicat (vinci) care să
permită atât efectuarea sondajelor, cât și lansarea diferitelor
aparate la anumite adâncimi. Navele moderne de cercetări
oceanografice sunt înzestrate cu calculatoare electronice care
procesează și evaluează date gravimetrice și magnetice, poziția
navei, adâncimea apei etc.
Tipuri ce nave:
Navele de cercetare marină pot fi:
nave hidrografice - folosite pentru cercetări hidrografice și seismice ale fundului
mării și geologiei subiacente
nave oceanografice - pot să efectueze cercetări cu privire la caracteristicile fizice,
chimice și biologice ale apei, atmosferei și climei etc.

Сălătoriile istorice:
 Călătoriile întreprinse de:

Cristofor Columb -
(1492-1502)

Magellan -
(1519–1522)

Vasco da Gama -
(1497-1524)

aduc contribuții însemnate la cunoașterea oceanelor, sunt continuate de

navigatorii englezi, olandezi, spanioli, ruși, portughezi etc.
În secolul al XVIII-lea cele mai importante, au fost cercetările
întreprinse de James Cook cu nava Endeavour (1768-1779), de frații
Lapteev (1739-1742) în zona arctică, Celeuskin care a explorat țărmul
de vest al Peninsulei Taimîr (1741) și a atins pentru prima dată cel mai
nordic punct al Asiei, F. Bellingshausen și M. P. Lazarev cu navele
Mirny și Vostok care ajung la Cercul Polar de Sud și dovedesc existența
celui de al șaselea continent, Antarctica.

Nave de cercetări marine din România

 În secolul al XIX-lea pentru efectuarea cercetărilor marine, România a
improvizat mijloacele necesare, prin amenajarea sumară a unor remorchere
maritime, nave militare ușoare de tip canoniere sau vedete.
Cea mai dintâi navă de
cercetări științifice din România a
fost crucișătorul Elisabeta,
nava amiral a flotei militare
române între anii 1888- 1918 pe care
regele Carol I a pus-o la dispoziție
naturalistului Grigore Antipa timp
de nouă luni în anul 1893 pentru o
campanie
oceanografică.
De asemenea, după cel de-al
doilea război mondial, s-au folosit
pescadoare costiere, remorchere salvatoare, traulere de pescuit oceanic, a căror
înzestrare a fost completată cu instalațiile necesare pentru cercetarea marină.
În secolul XX, Institutul Român de Cercetări Marine (I.R.C.M.) a efectuat
cu diverse nave de cercetare marină o serie de cercetări și studii în Marea Neagră,
în special în zona platformei continentale a mării, de interes economic pentru
descoperirea și exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi, cercetări biologice pentru
o mai bună productivitate a speciilor, pentru folosirea energiei valurilor etc.
În prezent, IRCM dispune de două nave de cercetare marină Steaua de Mare
I și vedeta Marsuinul pentru supravegherea delfinilor.
O altă navă activă este Nava Mare Nigrum ce aparține Institutului Național
de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar.

Nave de cercetări marine din Ucraina

Nava Laguna
Pe 28 august, nava medie de cercetare electronică a Forțelor Navale
Ucrainene, cunoscută sub numele “Laguna”, a părăsit Baza Navală “Sud” - Odesa
pentru efectuarea unor noi teste
cu echipamentul la bord.
 Aceasta este a doua ieșire în larg a navei de la sosirea sa la Odesa, unde a
avut loc instalarea la bord a sistemelor și echipamentelor de cercetare.
Noua navă este echipată cu tehnologie de cercetare de ultimă generație,
printre care sistemul de interceptare și analiză a semnalelor (SIGINT) “Melkhior”.
Sistemul “Melkhior”, care este componenta de bază din dotarea navei,
utilizează tehnica de radiolocație pasivă pentru analiza amprentei electromagnetice
specifice fiecărui emițător interceptat sau chiar a operatorilor care lucrează cu
acestea. Tehnologia permite interceptarea semnalelor emise la distanțe de până la
450 km, respectiv peste distanța orizontului radio, prin valorificarea undelor
reflectate de suprafețele de separație ale straturilor atmosferei. Lungimea navei este
de 55 de metri, lățimea de zece, iar deplasamentul de 1.220 de tone. Are o
autonomie de 28 de zile, în care poate parcurge 7.200 mile marine (peste 13.000
km), fiind deservită de un echipaj format din 29 de persoane.
Nava medie de cercetare electronică „Laguna”, singura de acest tip din
înzestrarea Forțelor Armate ale Ucrainei, a fost construită pe corpul navelor civile
de pescuit Proiect 502EM, cu modernizări specifice noii destinații. Construcția sa a
fost finalizată pe 23 aprilie 2019, la șantierul naval “Kuznitsa na Rybalskomu” din
Kiev. La începutul lunii octombrie, nava a fost transferată la Odesa, unde a fost
dotată cu echipamentul necesar.
Din datele prezentate pe mai multe siteuri de specialitate, rezultă că nava are
la bord echipamente care îi permit interceptarea traficului radio, transmisii
secretizate, localizarea surselor de semnal, analiza și procesarea semnalelor,
crearea profilelor acustice și electromagnetice ale navelor și submarinelor,
monitorizarea traficului maritim și monitorizarea exercițiilor militare desfășurate
pe mare sau în zonele de coastă.
Referitor la sistemul de interceptare și analiză a semnalelor “Melkhior”,
trebuie spus că Ucraina are experiență în dezvoltarea unei astfel de tehnologii. Încă
din perioada sovietică, în Ucraina se produceau renumitele sisteme Kolciuga, care,
deși au fost promovate ca radare, în realitate sunt sisteme de sprijin electronic de
tip ESM (Electronic Support Measures). În principiu, funcționarea acestora se
bazează pe utilizarea unor receptoare cu sensibilitate ridicată, care acoperă o bandă
cât mai largă de frecvențe. Semnalele interceptate sunt analizate din punct de
vedere al unui set extins de parametri, iar datele sunt comparate cu cele deținute
într-o bază de date activă. Localizarea sursei de emisie se efectuează prin utilizarea
simultană a mai multor sisteme și suprapunerea direcțiilor de emisie identificate de
acestea.

Nava “Noosfera”
Războiul din ultima lună din Ucraina înseamnă şi multiple situaţii dramatice, a
fiecărui om şi fiecărei familii în parte. Dar situaţia oamenilor, munca cărora
presupune delegarea în misiuni de lungă durată, naşte situaţii şi mai ieşite din
comun. Într-o asemenea situaţie s-au pomenit şi marinarii şi oamenii de ştiinţă de
pe nava spărgătoare de gheaţă Noosfera, care au pornit încă pe timp de pace în
prima misiune spre Antarctica a Ucrainei de 20 de ani încoace, iar acum, după ce
au ajuns în Chile şi sunt într-o situaţie
incertă, echipajul îşi doreşte să revină
acasă.
Ucraina are o bază pe continentul
sudic din 1996 încoace, numită
Academik Vernadsky şi situată pe insula
Galindez din Antarctica. Dar, de 20 de
ani încoace nu a existat nici o misiune
ştiinţifică adevărată, baza de acolo fiind doar menţinută într-o minimă funcţionare.
În 2021, Centrul Naţional Ştiinţe Antarctice din Ucraina a achiziţionat spărgătorul
de gheaţă RRS James Clark Ross de la Centrul Antarctic Britanic, care l-a folosit
timp de 30 de ani, construcţia navei fiind finalizată în noiembrie 1990. După
achiziţia de la britanici, în august 2021, ucrainenii au redenumit-o în Noosfera şi
au planificat renaşterea cercetărilor lor ştiinţifice adevărate spre Antarctica.
La 28 ianuarie 2022, nava Noosfera a plecat din portul Odessa spre prima
misiunea antarctică a ţării vecină din ultimii 20 de ani încoace. Era vreme de pace,
iar cei 28 de marinari şi oameni de ştiinţă şi-au luat la revedere de la familii,
sperând să-i revadă cu bine după câteva luni bune de muncă în Antarctica. Direcţia
iniţială de deplasare era spre Chile, unde nava trebuia să facă un popas pentru a
mai lua la bord alţi membri de echipaj, după care să meargă spre Antarctica.
La 14 martie, nava a ajuns în Chile. Însă între timp, în Ucraina a început
războiul. Iar marinarii şi oamenii de ştiinţă de pe navă s-au pomenit în situaţia în
care familiile lor, rămase acasă, sunt în pericol şi trăiesc o adevărată dramă. Şi
pentru că dacă pleacă spre Antarctica, marinarii nu vor mai avea zile în şir
conexiune fiabilă cu familiile lor, echipajul şi-a rugat căpitanul iniţial să mai stea o
perioadă în Chile, lângă ţărm, pentru a urmări situaţia de acasă. Ieri, după peste 10
zile de staţionare, căpitanul Pablo Panasyuk spunea că nu poate porni spre
Antarctica, pentru că e prea dificil pentru echipajul său. Sunt prea îngrijoraţi cu
toţii, iar mulţi dintre ei cer ca nava să revină acasă de urgenţă, pentru ca cei de pe
navă să-şi poată apăra familiile, dar şi
totodată să se poată înrola în apărarea
directă a ţării lor. În acelaşi timp, nava
are la bord provizii pentru un an întreg
de funcţionare a bazei Akademik
Vernadsky, plus multe alte materiale de
construcţie, materiale ştiinţifice şi toate
materialele ce trebuiau folosite în
cercetările lor ştiinţifice, şi ar trebui să
livreze cel puţin proviziile spre Antarctica. Totodată, planul iniţial era ca 12 dintre
membrii echipajului să rămână în Antarctica pentru cel puţin un an, înlocuindu-i pe
cei 12 oameni prezenţi acum la baza din Antarctica, care au stat acolo deja 13 luni.