© Lucia Vreja

ASE, București

Fenomene ce influențează spațiul rural

• Peste tot în lume, spațiul rural este influențat de diverse

fenomene care îi modifică, ireversibil, caracteristicile sociale,
economice, politice, culturale sau de altă natură, trei dintre
acestea prezentând o importanță deosebită:
Ø Industrializarea
Ø Urbanizarea
Ø Globalizarea
© Lucia Vreja

Fenomene ce influențează spațiul rural

ASE, București

• În ultimele decenii, satul tradițional românesc a suferit modificări

majore atât la nivelul specificului localităților rurale, cât și la nivelul
coordonatelor demografice, ocupaționale și valorice ale populației:
Ø Procesele de colectivizare, urbanizare și industrializare masivă
din anii 1950‐1970 au transformat radical activitatea economică,
stilurile de viață și obiceiurile populației, ducând la dispariția
unei forme tradiționale de organizare a vieții sociale.
Ø Dificultățile economice și creșterea eterogenității rurale de după
1989 au determinat, cel puțin pentru primul deceniu de după
revoluție, un proces de reruralizare a țării: mediul rural și
agricultura au jucat rolul de ultim refugiu pentru segmentele din
populație afectate de restructurarea economiei (migrația
urban‐rural, dezindustrializarea, ocuparea majoritar agricolă a
populației rurale, practicarea agriculturii de subzistență pe
scară largă).
© Lucia Vreja
Industrializarea: definiție și caracteristici
ASE, București

• Industrializare = perioadă de majore schimbări sociale și economice, care

transformă o societate agrară într-una industrială, caracterizată de progres
tehnologic, trecerea de la activitatea agricolă la munca în industrie, investiții
financiare masive în noile sectoare industriale, apariția și dezvoltarea de noi
clase sociale și ocupaționale etc.
• Societate industrială = societate caracterizată de producția mecanizată de
bunuri economice și servicii.
Caracteristici principale:
• Creșterea volumului populației: populația lumii a crescut de peste 10 ori între
1750 (725 milioane) și prezent (peste 7,6 miliarde persoane);
• Inversarea raportului rural-urban: în societățile agrare, populația trăia în
proporție de 90% în mediul rural, pe când în unele societăți industrializate
raportul s-a inversat în prezent;
• Producția și consumul de bunuri și servicii pe cap de locuitor este de peste
10 ori mai mare comparativ cu societățile agrare;
• Dezvoltarea sistemelor de comunicații și a rețelelor de transport din întreaga
lume;
• Amplificarea rolului grupurilor secundare (organizații) și scăderea importanței
grupurilor primare (familia).
© Lucia Vreja
ASE, București
Cauze ale Revoluției Industriale
• Factori economici: resurse naturale și geografice;
• Factori politici: relațiile politice cu alte regiuni ale lumii
(colonialismul) și relațiile cu țările vecine (perioadă de pace și
stabilitate);
• Factori legislativi: eliminarea barierelor comerciale între Anglia
și Scoția, statul de drept (recunoașterea și respectarea
contractelor), legislație favorabilă înființării de societăți
comerciale, economia de piață;
• Factori psihologici: promovarea individualismului, interesului
personal și spiritului antreprenorial;
• Factori culturali: progresul științei și transferul de cunoaștere,
religia.
© Lucia Vreja
ASE, București
Industrializarea în România
• Rata de creștere a producției industriale în România a fost una
dintre cele mai ridicate din Europa: cu 458% în perioada 1953-
1968 și de peste 44 ori în întreaga perioadă 1950-1989, cu un
ritm mediu anual de 10,2%;
• în 1988, producția de oțel în România era de 621 kg/locuitor, cu mult
peste producția altor țări precum SUA (363 kg), Suedia (577 kg) sau
Franța (319 kg).
• Pe sectoare economice, în perioada 1950‐1989 ponderea
agriculturii în PIB a scăzut la aproape jumătate (de la 28% în
1950 la 15,9% în 1974 și 14% în 1998), concomitent cu
creșterea ponderii industriei (de la 44% în 1950 la 56,6% în
1974 și 58% în 1989) ca urmare a investițiilor publice masive
(crearea a mii de unități de producție, multe dintre ele fiind însă
supradimensionate).
Surse: http://old.presidency.ro/static/rapoarte/Raport_final_CPADCR.pdf
https://www.money.ro/anul-economic-1989-marcat-de-plata-datoriei-externe/
http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/cum-evoluat-productia-agricola-in.html
© Lucia Vreja
ASE, București
Industrializarea în România
• Procesul de industrializare a dus la modificări importante ale structurii
ocupaționale a populației: ponderea populației ocupate în agricultură a
scăzut de la 74,1% în anul 1950, la 49% în 1970 și 27,5% în 1989,
concomitent cu creșterea ponderii populației ocupate în industrie și
construcții (de la 14,3% la 30,8% și, respectiv, peste 40%), dar și în sectorul
serviciilor și cel al comerțului.
• În termeni absoluți, populația ocupată în agricultură a scăzut de la 6,23
milioane în 1950, la 3,06 milioane în 1989.
• În prezent: - populația ocupată în agricultură este de doar 2,1 milioane
persoane (23,7% din totalul populației ocupate);
- agricultura produce mai puțin decât în perioada comunistă și funcționează
la 60% din capacitatea anului 1989, în principal din cauza fărâmițării
terenurilor și a lipsei spiritului antreprenorial și cooperatist din partea micilor
producători;
- ponderea în PIB a agriculturii este de doar 4,7%, în vreme ce industria
contribuie cu 24,2% la formarea PIB.

Surse: http://old.presidency.ro/static/rapoarte/Raport_final_CPADCR.pdf
http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/cum-evoluat-productia-agricola-in.html
https://www.zf.ro
© Lucia Vreja
ASE, București
Urbanizarea: definiție
• Urbanizarea = creșterea treptată a numărului de persoane care
trăiesc în zonele urbane și modurile în care fiecare societate se
adaptează la această schimbare.
Ø În prezent, 54% din populația lumii locuiește în zone urbane,
cu diferențe majore între țările dezvoltate (ex. SUA, țările
vest-europene) și cele mai puțin dezvoltate (din Africa, Asia
și America de Sud);
Ø ONU estimează că, până în 2050, spațiul urban va cuprinde
aproximativ 64% din lumea în curs de dezvoltare și 86% din
lumea dezvoltată.
• Deși nu este un fenomen relativ nou, este asociat cu
modernizarea, raționalizarea și industrializarea societății.
© Lucia Vreja
ASE, București
Urbanizarea în România
• În România, industrializarea și urbanizarea reprezintă două
procese puternic interconectate, cu un ritm accelerat începând
cu anii 1950, marcat de creșterea numărului localităților urbane
și de creșterea numărului populației urbane;
• Numărul populației rurale s-a redus considerabil, de la 76,6%
din totalul populației țării în 1948, la doar 45,7% în anul 1990,
ca urmare a creșterii cererii de forță de muncă pentru industrie;
• Migrația masivă rural-urban a făcut ca, în anii 1970-1980, marile
orașe să fie declarate orașe închise, din cauza imposibilității
menținerii unui ritm de creștere urbană adecvat cererii
existente;
• Începând cu anii 1970, planurile de dezvoltare teritorială au pus
mai degrabă accentul pe dezvoltarea unor localități urbane mai
mici sau pe transformarea unor comune în orașe.
© Lucia Vreja
ASE, București
Evoluții post-1989
• Scăderea nivelului de trai al populației rurale: restructurarea
economiei a dus la apariția de forme sociale noi, precum
șomajul, agricultura de subzistență și sărăcia extremă;
• Fluctuația ponderii populației rurale ocupate în agricultură: de
la peste 75% din totalul populației rurale ocupate în perioada
1998‐2000, aceasta a scăzut la circa 60% în prezent;
• Scăderea producției agricole după 1990 și fărâmițarea
exploatațiilor au dus la supraocuparea agricolă;
• Îmbătrânirea populației ca rezultat al migrației interne din
perioada comunistă și migrației externe de după 1990;
• Practicarea agriculturii de subzistență (muncă în gospodărie,
neremunerată).
© Lucia Vreja

Efecte negative ale urbanizării

ASE, București

• Efecte economice: creșterea costului vieții; apariția de noi clase

sociale/profesionale și segregarea de clasă; creșterea inegalităților
și disparităților de venituri etc.;
• Efecte asupra mediului: poluare ridicată (fabrici, transport, locuințe
etc.), reducerea biodiversității, creșterea emisiilor de CO2;
• Efecte asupra sănătății: creșterea ratei mortalității (datorate bolilor
transmisibile și netransmisibile) și scăderea speranței de viață în
țările sub-dezvoltate și în zonele sărace; apariția unor noi probleme
de sănătate (ex.: a scăzut riscul subnutriției, însă a crescut riscul
obezității sau diabetului asociat alimentației);
• Efecte sociale: relațiile sociale primare sunt înlocuite cu cele
secundare; grad scăzut de integrare; fragmentare și izolarea
indivizilor;
© Lucia Vreja
ASE, București
Globalizarea
• Globalizarea = proces prin care idei, resurse, practici sau
indivizi operează în context global și nu local;
Ø schimbările nu apar doar în interiorul unei societăți/culturi, ci
și între societăți.
• Globalizarea reprezintă un ansamblu de fenomene: liberalizare
economică și piață liberă a mărfurilor și serviciilor; dominația
valorilor culturii occidentale; proliferarea noilor tehnologii
informaționale (Internet); „integrare globală” etc.;
• Globalizarea își are originea într-o combinație de factori
tehnologici (ex.: comunicații, transport etc.) și forțe politice
(ex.: destrămarea URSS, dispariția fostelor state comuniste,
apariția unor structuri supra-statale etc.)
© Lucia Vreja
ASE, București
Impactul globalizării
• Cultural – elemente ale culturii populare (ex.: filme, muzică etc.)
sunt pentru divertisment, dar poartă și valoare culturală (ex.: rolul
femeii, obediența față de părinți); dispariția distanțelor fizice prin
intermediul unor conexiuni comunicaționale diverse;
• Economic – activitățile economice au loc între persoane care
locuiesc în diferite părți ale lumii, bunurile fiind produse și vândute
la nivel internațional;
Ø efecte pozitive: interdependența duce la armonie/pace, la
dezvoltare economică și la îmbunătățirea standardelor de viață;
Ø efecte negative: exploatarea țărilor sărace; propagarea globală
a efectelor unei eventuale crize, ca rezultat al interdependenței.
• Politic: apariția corporațiilor care pot fi mai mari și mai puternice
decât guvernele naționale; creșterea numărului de organizații
internaționale cu activitate în toate sferele vieții sociale.
⇒ imperialism cultural: nu se dezvoltă o cultură globală, ci unele
culturi sunt occidentalizate.
© Lucia Vreja
ASE, București
Abordări ale globalizării
• Abordarea globalistă sau hiper-globalistă: globalizarea este un proces
natural și inevitabil de integrare economică ce a creat deja o economie
globală, în care granițele naționale sunt dizolvate iar agenții economici
sunt organizați pentru a concura pe o piață globală;
Ø Pentru unii autori, globalizarea are efecte pozitive (emanciparea
indivizilor prin răspândirea capitalismului și a democrației liberale),
însă pentru alții globalizarea marchează „triumful capitalismului
global opresiv”.
• Abordarea tradiționalistă sau sceptică: globalizarea a fost promovată
doar pentru a susține proiectul expansiunii capitaliste, însă economiile
și statele naționale continuă să fie importante; mai mult, guvernele
naționale și grupările regionale de națiuni (precum UE) pot contracara
capitalismul global;
• Abordarea transformaționalistă: există procese de integrare și
interdependență care transformă relațiile sociale, economice, culturale
și politice, însă globalizarea este incompletă, iar consecințele sunt
imprevizibile, putând exista atât beneficii, cât și provocări.
Sursa: https://revisesociology.com
© Lucia Vreja

Efectele globalizării în mediul rural

ASE, București

• În UE, regiunile predominant rurale (44,9%) și intermediare (43.2%)

constitute 88% din suprafața totală, includ aproximativ 59% din
populația totală (28% în mediul rural și 31,6% în orașe mici și
suburbii), generează circa 44,5% din PIB-ul Uniunii și oferă 53% din
locurile de muncă (2015);
• În contextul globalizării, agricultura și silvicultura sunt vulnerabile în
fața competiției globale și dereglementării, comunitățile rurale sunt
expuse migrației transnaționale și internaționalizării proprietății, iar
practicile de management al mediului sunt puse sub semnul
întrebării de intervenția actorilor globali;
• Provocările globalizării vizează nu doar agricultura (ex.: prin
implicațiile liberalizării comerțului global), ci și comunitățile rurale
în ansamblul lor, economiile rurale și mediul;

Sursa: Comisia Europeană, Eurostat

© Lucia Vreja

Efectele globalizării în mediul rural

ASE, București

• Corporațiile transnaționale sunt deja prezente în industriile rurale

tradiționale: în sectorul agro-alimentar, piața de semințe e dominată de
câteva corporații transnaționale (Monsanto/SUA, Corteva Agriscience
(DowDuPont)/SUA, Syngenta (ChemChina)/China, Limagrain/Franța,
Bayer/Germania și KWS/Germania); 90% din comerțul cu grâu și porumb
e controlat de cinci companii globale (Cargill-SUA, Continental Grain-
SUA, Bunge-Argentina, Louis Dreyfus Company-Franța și Archer Daniels
Midland-SUA).
• „Precum imperiile coloniale din trecut, corporațiile transnaționale și-au extins
suveranitatea economică asupra afacerilor oamenilor din mediul rural din întreaga
lume. Oamenii din mediul rural își pierd suveranitatea, deoarece corporațiile își
folosesc puterea economică pentru a domina economiile locale și a obține
controlul asupra guvernelor locale. Sunt exploatate resursele rurale de neînlocuit,
inclusiv oamenii și culturile din mediul rural - nu pentru a beneficia oamenii din
mediul rural, ci pentru a spori bogăția investitorilor corporativi. Aceste corporații
sunt entități pur economice, fără capacitatea de a se angaja în viitorul
comunităților rurale. Singurul lor interes este să extragă averea economică
rămasă din mediul rural. Acesta este colonialismul economic clasic” (John Ikerd,
The Economic Colonization of Rural America; Increasing Vulnerability in a Volatile
World, 2018).