Manual de Audit

MANUAL DE AUDIT
PENTRU REALIZAREA AUDITULUI DE

CERTIFICARE A CONTURILOR FEADR
- PERIOADA DE PROGRAMARE 2007-2013 -
Cuprins:
2.1.5 STABILIREA RESURSELOR UMANE SI DE TIMP NECESARE ........................ 40

2.1.5.1 PERSONALUL IMPLICAT IN REALIZAREA AUDITULUI FEADR ............. 40
2.1.5.2 UTILIZAREA ACTIVITATII AUDITULUI INTERN DIN CADRUL
AGENTIILOR DE PLATI ...................................................................................................... 41
3. EXECUTIE. ABORDAREA IN AUDITUL DE CERTIFICARE.TEHNICI SI METODE DE
AUDIT. ........................................................................................................................................... 42
3.1 PROBELE DE AUDIT ................................................................................................... 43
3.2. PROCEDURILE DE AUDIT REALIZATE ....................................................................... 44
3.2.1 EVALUAREA MEDIULUI DE CONTROL INTERN ............................................ 44
3.2.2 EFECTUAREA TESTELOR DE CONTROL ....................................................... 46
3.2.2.1 EVALUAREA REZULTATELOR OBTINUTE IN URMA TESTELOR DE
CONTROL 51
3.2.3 EFECTUAREA PROCEDURILOR DE FOND .................................................... 51
3.2.3.1 EVALUAREA REZULTATELOR OBTINUTE IN URMA PROCEDURILOR
DIRECTE DE FOND ............................................................................................................. 53
3.2.4 EFECTUAREA PROCEDURILOR ANALITICE ................................................. 54
3.2.4.1 EVALUAREA REZULTATELOR IN URMA PROCEDURILOR ANALITICE
54
3.3 EVALUAREA ERORILOR SI FORMULAREA CONCLUZIILOR. ............................ 54
3.3.1 ASPECTE GENERALE......................................................................................... 54
3.3.2 EVALUAREA ERORILOR IN CAZUL TRANZACTIILOR OPERATIONALE
FEADR 55
3.3.3 EVALUAREA ERORILOR IN CAZUL TRANZACTIILOR NEOPERATIONALE
FEADR 58
3.3.4 ALTE CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ERORILE CONSTATATE ................ 58
4. RAPORTARE ........................................................................................................................ 59
4.1 EVALUAREA REZULTATELOR AUDITULUI DE CERTIFICARE SI
VALORIFICAREA ACESTORA .............................................................................................. 59
4.1.1. COMUNICAREA CU ENTITATEA AUDITATA .................................................. 59
4.2 ELABORAREA RAPORTULUI DE AUDIT ................................................................ 60
4.2.2 CARACTERISTICILE RAPORTULUI DE AUDIT............................................... 62
4.2.3 SECTIUNILE RAPORTULUI DE AUDIT ............................................................. 63
1
4.3 ELABORAREA CERTIFICATULUI DE AUDIT .......................................................... 64
4.3.2 STRUCTURA CERTIFICATULUI DE AUDIT ..................................................... 65
4.3.3 FORMULAREA AVIZULUI ................................................................................... 65
4.4. ELABORAREA OPINIEI ASUPRA DECLARATIEI DE ASIGURARE SI PROCEDURI
SPECIFICE DE AUDIT ............................................................................................................. 66
C. ASPECTE SPECIFICE PRIVIND DOCUMENTAREA (ELABORAREA. REVIZUIREA
SI IMBUNATATIREA DOCUMENTATIEI SPECIFICE AUDITULUI. EFICIENTIZAREA
METODOLOGIEI) ......................................................................................................................... 68
1. ASPECTE GENERALE .................................................................................................... 68
2. CONSTITUIREA DOSARELOR DE AUDIT ................................................................... 68
3. ELABORAREA, REVIZUIREA SI IMBUNATATIREA DOCUMENTATIEI SPECIFICE
AUDITULUI DE CERTIFICARE .............................................................................................. 69
3.1. ELABORAREA DOCUMENTATIEI ......................................................................... 69
3.2. REVIZUIREA DOCUMENTATIEI DE AUDIT .......................................................... 71
3.3. IMBUNATATIREA DOCUMENTATIEI SI EFICIENTIZAREA METODOLOGIEI
AFERENTE AUDITULUI DE CERTIFICARE FEADR....................................................... 71
4. ABORDAREA IN AUDITUL DE CERTIFICARE; TEHNICI SI METODE DE AUDIT . 72
4.1. ETAPE IN ABORDARE IN AUDITUL DE CERTIFICARE .................................... 72
4.2. DETERMINAREA NIVELULUI DE ASIGURARE IN AUDIT DE CERTIFICARE 73
4.3. EVALUAREA MEDIULUI DE CONTROL ............................................................... 73
4.4. EFECTUAREA TESTELOR DE AUDIT .................................................................. 73
4.5. METODE SI TEHNICI DE AUDIT ............................................................................ 77
D. ASPECTE SPECIFICE PRIVIND CONTROLUL CALITATII ......................................... 80
1. CONTROLUL CALITATII AUDITULUI ............................................................................... 80
1.1. ASPECTE GENERALE ............................................................................................ 80
1.2. ASIGURAREA CALITATII IN ACTIVITATEA DE AUDIT PE PARCURSUL
PROCESULUI DE AUDIT .................................................................................................... 81
1.2.1. ACTIVITATEA DE INDRUMARE/CONSULTARE ............................................. 81
1.2.2. ACTIVITATEA DE REVIZUIRE ............................................................................ 82
1.2.3. ACTIVITATEA DE SUPERVIZARE ..................................................................... 84
E. EXEMPLE SI FORMATE...................................................................................................... 86
2
A. INTRODUCERE
1. PREZENTAREA MANUALULUI
1.1. OBIECTIVUL MANUALULUI PENTRU REALIZAREA AUDITULUI DE

CERTIFICARE A CONTURILOR FEADR
Obiectivul Manualului pentru realizarea auditului de certificare a conturilor FEADR (identificat

in cele ce urmeaza ca si Manualul de Audit FEADR), este de a stabili metodologia pentru
auditul de certificare a fondurilor pentru agricultura si dezvoltare rurala, respectiv Fondul
European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR), in conformitate cu cerintele
regulamentului CE nr 1290/2005.
Metodologia de audit si abordarea stabilita in acest manual sintetizeaza in forma scrisa

scopul, obiectivele si metodologia privind activitatea de audit desfasurata de Autoritatea de
Audit.
Manualul de audit este destinat personalului din cadrul Autoritatii de Audit, cu atributii in
efectuarea auditului extern asupra programelor finantate din fondurile pentru agricultura si
dezvoltare rurala, tinand cont de particularitatile ce decurg din calitatea de Organism de
Certificare pentru FEADR.
Autoritatea de Audit – Organism de Certificare pentru FEADR, isi va desfasura activitatea de

audit luand in considerare standardele internationale de audit IFAC, precum si legislatia
comunitara si nationala aplicabila fondurilor pentru agricultura si dezvoltare rurala acordate
Romaniei de Uniunea Europeana.
La redactarea Manualului de audit au fost avute in vedere standardele internationale de

audit acceptate si liniile directoare ale Comisiei Europene.
Pe parcursul perioadei de programare, manualul de audit poate fi revizuit si actualizat,

urmare actualizarii strategiilor de audit, implicarii in realizarea auditurilor a unor alte
organisme de audit sau externalizarii unor activitati de audit, observatiilor sau comentariilor
asupra manualului formulate de reprezentanti ai Comisiei Europene, Curtii de Conturi
Europene, modificarilor legislative, organizatorice sau de alta natura, cu efect asupra
activitatii de audit.
1.2. STRUCTURA SI CONTINUTUL MANUALULUI
Manualul de audit de certificare pentru fondurile agricole si dezvoltare rurala cuprinde 4

parti, structurate pe capitole dupa cum urmeaza:
Partea A – Introducere, cuprinde:
1. Prezentarea manualului: identificarea obiectivului manualului, structurii acestuia,

precum si procedura de elaborare si revizuire a manualului.
3
2. Cadrul legal: include standardele de audit internationale aplicabile, cadrul legal
national si comunitar precum si orientarile Comisiei Europene privind implementarea
FEADR.
3. Prezentarea generala a FEADR, cu accent pe obiectivele strategice urmarite
4. Rolul Autoritatii de Audit cuprinde o prezentare generala cu accent pe referinte la
actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea Autoritatii de Audit,
structura organizatorica si atributiile acesteia, obiectivele auditului FEADR urmarite
de catre Autoritatea de Audit.
Partea B – Procesul de audit, cuprinde:
1. Planificarea
2. Executia
3. Raportarea
Partea C – Aspecte specifice privind documentarea
Partea D – Aspecte specifice privind controlul calitatii
Partea E – Exemple si formate
Manualul cuprinde formulare pentru diferite documente de lucru, precum si programe de

audit si liste de verificare, care insa nu au un caracter exhaustiv si limitativ, in sensul ca
auditorii, pe baza rationamentului profesional si in functie de situatiile concrete cu care se
vor confrunta, pot sa desfasoare activitati suplimentare, pe care le vor documenta
corespunzator in documentele de lucru. Pe baza acestor probe, auditorii vor formula
concluzii, care vor fi mentionate in rapoartele de audit.
2. CADRUL LEGAL NATIONAL SI COMUNITAR
2.1. LEGISLATIE NATIONALA APLICABILA
In desfasurarea auditului, Autoritatea de Audit trebuie sa tina cont de urmatoarele acte

legislative:
- Tratatul de Aderare al Romaniei la Uniunea Europeana
- Plan National Strategic (PNS) pentru dezvoltare rurala;
- Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR) avizat de Comisia Europeana si

aprobat in data de 20 februarie 2008 de catre Comitetul de Dezvoltare Rurala,
structura institutionala a Comisiei Europene, cu responsabilitati in acest domeniu
- Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 74/2006
- Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 66/2011
4
- Ordinul MAPDR nr. 422/2006 pentru aprobarea criteriilor de acreditare pentru
Agentiile de plati pentru agricultura, dezvoltare rurala si pescuit si pentru Organismul
coordonator al agentiilor de plati pentru agricultura, dezvoltare rurala si pescuit;
- Ordinul MAPDR nr. 243/2006 privind stabilirea masurilor finantate din FEADR care
vor fi implementate de catre Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit
(APDRP) si, respectiv de Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA).
- Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si

completata prin Legea 217/2008.
2.2. REGULAMENTE EUROPENE RELEVANTE
Organismul de Certificare este responsabil pentru desfasurarea auditului agentiilor de plati in

conformitate cu prevederile reglementarilor comunitare aplicabile, dupa cum urmeaza:
- Regulamentul Consiliului Europei nr.1290 / 21 iunie 2005 privind finantarea politicii

agricole comune;
- Regulamentul European (CE) nr. 1698/2005 privind finantarea sprijinului pentru

dezvoltare rurala acordat din FEADR
- Regulamentul European (CE) nr. 885/2006 privind autorizarea agentiilor de plati si a

altor entitati precum si lichidarea conturilor FEGA si FEADR
- Regulamentul Consiliului Europei nr. 883/21 iunie 2006, cu privire la regulile de

aplicare a Regulamentului CE nr. 1290/2005 in ceea ce priveste inregistrarea
conturilor de catre agentiile de plati, declaratiile de cheltuieli si venituri si conditiile
pentru rambursarea cheltuielilor facute sub FEGA si FEADR;
- Regulamentul Comisiei Europene nr. 1974/2006 de stabilire a regulilor detaliate

pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) Nr. 1698/2005 privind sprijinul
pentru dezvoltare rurala prin FEADR;
- Regulamentul Comisiei Europene nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere in

aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului in ceea ce priveste
punerea in aplicare a procedurilor de control si a ecoconditionalitatii in cazul
masurilor de sprijin pentru dezvoltare rurala
2.3. STANDARDELE INTERNATIONALE DE AUDIT
Pentru realizarea auditului, Autoritatea de Audit, in calitate de Organism de Certificare, isi

planifica si realizeaza auditul in conformitate cu prevederile standardelor internationale de
audit (ISA) si IFAC.
5
2.4. LINIILE DIRECTOARE ALE COMISIEI EUROPENE PRIVIND IMPLEMENTAREA
FEADR
- Linia directoare 1: Trimiterea catre Comisia Europeana pana la data de 1.02.2011 a

tabelelor din anexa nr. III si a anexei nr. IIIA la Regulamentul CE nr. 885/2006
- Linia directoare 2: Acreditarea agentiei de plata in conformitate cu art.6 din

Regulamentul Consiliului nr. 1290/2005 si cu art. 1,2,4,5 si cu anexa la Regulamentul
CE nr. 885/2006
- Linia directoare 3: Strategia de Audit
- Linia directoare 4: Declaratia de Asigurare ce trebuie sa fie emisa de catre Directorul

Agentiei de Plata conform art. 8 (1)(c)(iii) al Regulamentului CE Nr. 1290/2005
- Linia directoare 5: Model de Raport ce trebuie emis de catre Organismul de

Certificare
- Linia directoare 6: Forma, scopul si continutul certificatului de audit emis de catre

organismul de Certificare
- Linia directoare 7: Opinia asupra declaratiei de asigurare conform art. 8 al

Regulamentului CE nr. 1290/2005
- Orientarea CE AGRI (248617/2010) partea A si partea B (AGRI 62148/2010) privind

consolidarea garantiei pentru legalitatea si regularitatea tranzactiilor la nivelul
beneficiarilor finali.
3. PREZENTAREA GENERALA A FONDUL EUROPEAN AGRICOL DE DEZVOLTARE

RURALA (FEADR)
Ca urmare a obligatiilor ce revin Romaniei prin angajamentele asumate in cadrul Tratatului

de aderare la Uniunea Europeana, a fost elaborata o politica nationala pentru sustinerea
activitatilor legate de agricultura si dezvoltare rurala. Strategia, obiectivele si activitatile ce
urmeaza sa fie finantate pentru dezvoltarea agriculturii, se regasesc in Programul National
de Dezvoltare Rurala (PNDR) 2007–2013.
FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala - este un instrument de

finantare creat de Uniunea Europeana pentru implementarea Politicii Agricole Comune,
conceput in baza Regulamentul Consiliului nr. 1290 din 21 iunie 2005 privind finantarea
politicii agricole comune si Regulamentul Consiliului nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005
privind sprijinul pentru dezvoltare rurala.
FEADR contribuie la indeplinirea unor obiective precum:
- Cresterea competitivitatii agriculturii si silviculturii prin sprijinirea restructurarii,

dezvoltarii si inovarii;
- Imbunatatirea mediului si a zonelor rurale prin sprijinirea administrarii terenurilor;
6
- Imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale prin incurajarea diversificarii activitatii
economice;
- Demararea si functionarea initiativelor de dezvoltare locala (LEADER).
Acordarea asistentei financiare, de catre Uniunea Europeana, este conditionata de o

cofinantare nationala, prevazuta in bugetul de stat, conform prevederilor art. 16 „Parteneriat”
din Regulamentul Consiliului nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 si prevederilor din
Planul National Strategic pentru perioada 2007-2013. Acestei contributii publice (20% co-
finantare nationala), i se adauga, pentru anumite tipuri de proiecte, o contributie privata
(25%-60% in functie de partea de finantare publica).
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 prevede un numar de 37 de masuri. Dintre acestea,

conform Programului National de Dezvoltare Rurala, in FEADR sunt cuprinse actiuni de
sprijin, care in functie de obiectivele strategice urmarite, sunt structurate, dupa cum
urmeaza:
AXA PRIORITARA I - Cresterea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier,

cuprinzand:
- Masuri menite sa imbunatateasca cunostintele si sa consolideze potentialul uman
- Masuri menite sa restructureze si sa dezvolte capitalul fizic si sa promoveze inovatia
- Masuri de tranzitie pentru Romania
AXA PRIORITARA II - Imbunatatirea mediului si a spatiului rural, cuprinzand:
- Masuri privind utilizarea durabila a terenurilor agricole
- Masuri privind utilizarea durabila a terenurilor forestiere
AXA PRIORITARA III – Calitatea vietii in zonele rurale si diversificarea economiei

rurale, cuprinzand:
- Masuri privind diversificarea economiei rurale
- Masura privind imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale
AXA PRIORITARA IV LEADER, cuprinzand:
- Masurile 141 si 421, prin intermediul carora, se implementeaza strategiile de

dezvoltare locala de catre GAL, in teritoriile selectate, ofera posibilitatea atingerii
obiectivelor axelor 1, 2 si 3 din FEADR, in concordanta cu strategia elaborata la nivel
local, ce se va materializa prin proiecte realizate individual sau prin cooperare cu alte
GAL-uri/parteneriate.
- Masura 431, divizata in doua sub-masuri, respectiv:
7
- Sub-masura 431.1 sprijina constructia de parteneriate public-private, elaborarea
strategiilor de dezvoltare locale si pregatirea Planului de Dezvoltare Locala in
vederea participarii la selectia GAL-urilor;
- Sub-masura 431.2 ofera sprijin Grupurilor de Actiune Locala pentru: cheltuieli de
functionare, animare si dobandirea de competente.
4. ROLUL AUTORITATII DE AUDIT
4.1. PREZENTARE GENERALA
Pentru Romania, sistemul institutional de administrare, control si implementare aferent

FEADR este alcatuit din:
- Autoritatea de Management, reprezentata de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

- Directia Generala Dezvoltare Rurala - are in responsabilitate functia de implementare si
managementul Programului (DGDR-AM PNDR).
- Agentia de Plati acreditata, reprezentata de Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala

si Pescuit - are in responsabilitate functia de plata (APDRP);
- Organismul de Certificare, reprezentat de Autoritatea de Audit constituita pe langa

Curtea de Conturi a Romaniei – are in responsabilitate certificarea veridicitatii,
integralitatii si acuratetei conturilor Agentiilor de Plati acreditate
Cadrul institutional creat de art.7 din Regulamentul Consiliului nr. 1290/2005 prevede
existenta unui organism de certificare, independent operational fata de Agentia de plati, care
stabileste atestarea conturilor, raporteaza asupra sistemelor de management si control,
verifica elementul national de cofinantare si dispune de nivelul de competenta
corespunzator.
Conform atributiilor stabilite prin Legea nr. 200 din iunie 2005 de la data aderarii Romaniei la
Uniunea Europeana, Autoritatea de Audit, de pe langa Curtea de Conturi, prin directia de
specialitate, indeplineste rolul de organism de certificare pentru FEADR.
4.1.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA A ORGANISMULUI DE CERTIFICARE
Autoritatea de audit este un organism fara personalitate juridica, independent din punct de
vedere operational fata de Curtea de Conturi si fata de entitatile implicate in derularea
fondurilor comunitare, avand sediul central in municipiul Bucuresti, iar la nivel teritorial oficii
regionale de audit.
Autoritatea de Audit, in calitate de Organism de Certificare isi desfasoara activitatea in

conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan international (IFAC), cu legislatia
comunitara si nationala aplicabila fondurilor acordate Romaniei de Uniunea Europeana.
8
Potrivit organigramei, in cadrul Autoritatii de Audit functioneaza Directia de Audit pentru
fondurile SAPARD si fondurile pentru agricultura, dezvoltare rurala si pescuit si care prezinta
urmatoarea structura:
- Serviciul pentru auditul FEGA;
- Serviciul pentru auditul FEADR;
- Serviciul pentru auditul fondului european pentru pescuit (FEP);
- 8 Oficii de audit teritoriale in zonele in care functioneaza centrele regionale ale

agentiei de plati (Alba, Constanta, Dambovita, Dolj, Iasi, Satu Mare, Timis,
Bucuresti).
4.1.2. ATRIBUTIILE AUTORITATII DE AUDIT - ORGANISMUL DE CERTIFICARE

FEADR. PLANIFICAREA STRATEGICA SI ANUALA.
Potrivit prevederilor art.7 din Regulamentul Consiliului nr. 1290/2005, Organismul de

Certificare realizeaza auditul extern al FEADR in vederea certificarii veridicitatii, caracterului
complet si corectitudinii conturilor agentiilor de plati acreditate, tinand cont de sistemele de
control si gestiune stabilite.
Conform prevederilor art.5 din Regulamentul Comisiei nr. 885/2006, principalele atributii ale
Organismului de certificare sunt urmatoarele:
- Eliberarea unui certificat prin care se stabileste daca au fost obtinute asigurari
rezonabile in legatura cu conturile transmise Comisiei, in sensul ca acestea sunt
adevarate, complete si precise si ca sistemele de control intern au functionat
satisfacator;
- Emiterea unui raport al constatarilor prin care se stabileste ca au fost obtinute

asigurari rezonabile in legatura cu respectarea criteriilor de acreditare de catre
Agentiile de plati;
- Emiterea unei opinii asupra declaratiei de asigurare semnata de persoana

responsabila din cadrul agentiei de plati acreditata.
4.2. OBIECTIVELE AUDITULUI DE CERTIFICARE A CONTURILOR FEADR
4.2.1. OBIECTIVE GENERALE
Pentru auditul de certificare al conturilor FEADR, Organismul de Certificare are urmatoarele

obiective generale, decurgand din prevederile Regulamentului Comisiei nr. 885/2006:
9
- Certificarea conturilor anuale ale Agentiei de plati, in ceea ce priveste integralitatea,
acuratetea si veridicitatea acestor conturi;
- Verificarea compatibilitatii sistemelor de management si de control ale Agentiei in

ceea ce priveste capacitatea lor de a asigura conformitatea cheltuielilor cu
prevederile reglementarilor comunitare;
- Verificarea existentei si corectitudinii elementului de cofinantare national (pentru

FEADR);
- Emiterea unei opinii asupra declaratiei de asigurare semnata de persoana

responsabila din cadrul Agentiei de plati acreditata.
4.2.2. OBIECTIVE SPECIFICE
Pentru atingerea obiectivelor cu caracter general, Organismul de Certificare trebuie sa

urmareasca obiective specifice, atat prin auditul la nivel central, cat si regional:
- Procedurile de control intern ale Agentiei sunt teoretic sigure, sunt elaborate in
conformitate cu prevederile reglementarilor comunitare si opereaza satisfacator in
practica;
- Principalele procese din cadrul Agentiei functioneaza in mod eficient;
- Agentia de plati respecta criteriile de acreditare;
- Procedurile agentiei de plati ofera asigurarea rezonabila ca, cheltuielile aferente

FEADR au fost efectuate in conformitate cu regulile Comunitatii si ca recomandarile
de imbunatatire au fost implementate si urmarite;
- Conturile anuale ale Agentiei de plati sunt in conformitate cu inregistrarile si

evidentele contabile ale acesteia;
- Declaratiile de cheltuieli aferente FEADR reflecta o inregistrare materiala veridica,

completa si corecta a operatiunilor aferente FEADR
- Tranzactiile non-operationale, respectiv avansurile platite, garantiile obtinute, si

sumele de incasat respecta prevederile anexei I, anexei III si III A din Regulamentul
Comisiei nr. 885/2006 si a Linilor directoare 1 si 2 ale Comisiei Europene;
- Realizarea unei evaluari a functiei auditului intern din cadrul Agentiei (independenta,
competenta si eficienta auditului intern);
- Urmarirea implementarii de catre Agentie a recomandarilor formulate in rapoartele de

audit emise anterior;
- Declaratia de asigurare emisa de directia generala APDRP e conforma, sub toate

aspectele semnificative cu prevederile art. 3 a Regulamentului CE 885/2006, cu
modificarile ulterioare.
10
4.3. ENTITATI AUDITATE
Auditul realizat de catre Organismul de Certificare se bazeaza pe evaluarea modului de

operare a controalelor cheie operationale si financiare ale Agentiilor, a modului in care
acestea asigura conformitatea cu cerintele reglementarilor comunitare si notionale si pe
evaluarea tranzactiilor derulate aferente fondului.
In acest fel, se vor obtine probe relevante si suficiente pentru a permite concluzionarea
asupra eficacitatii sistemelor de control si a unei piste de audit suficiente in scopul emiterii
certificatului de audit.
4.3.1. SCURTA PREZENTARE A AGENTIILOR DE PLATI
Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit
Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) este o institutie publica, cu
personalitate juridica, in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, avand
calitatea de ordonator tertiar de credite. Aceasta a fost infiintata in scopul implementarii in
perioada 2007–2013 a Planului National de Dezvoltare Rurala, prin Ordonanta de Urgenta
nr.13 din 22 februarie 2006.
Rolul, atributiile si responsabilitatile APDRP sunt stabilite in conformitate cu reglementarile

comunitare, care stabilesc cadrul general de organizare si implementare a finantarilor
FEADR pentru realizarea obiectivelor Politicii Agricole Comune.
APDRP are in principal urmatoarele atributii:
a) Implementarea tehnica si financiara a Programului SAPARD;
b) Implementarea tehnica si financiara a unor masuri de dezvoltare rurala finantate din

Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala (FEADR);
Mai mult, Autoritatea de Management a delegat o parte din functiile specifice Agentiei de
Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, continuand sa pastreze intreaga responsabilitate
pentru managementul si implementarea sarcinilor delegate.
Autoritatea de Management a delegat catre APDRP urmatoarele sarcini:
- Implementarea masurilor din PNDR (primirea, evaluarea, selectarea si contractarea

cererilor de finantare), exceptand trei masuri din Axa I (realizate de Autoritatea de
Management) si selectia Grupurilor de Actiune Locala.
- Inregistrarea, colectarea si stocarea, intr-o forma adecvata monitorizarii si evaluarii,
intr-un sistem informatizat, a informatiilor statistice privind implementarea financiara
si fizica a FEADR.
- Informarea beneficiarilor si a altor organisme participante
Agentia de Plati pentru Interventii in Agricultura – organism delegat pentru

implementarea unor misiuni din cadrul Axei II PNDR
11
APIA a fost infiintata prin Legea nr. 1/2004, ca institutie publica, cu personalitate juridica, in
subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, finantata integral de la bugetul de
stat.
APIA are urmatoarele atributii principale:
a) Elaboreaza si implementeaza procedurile privind aplicarea sistemului de interventie

pentru produsele agricole;
b) Este autoritatea publica responsabila cu implementarea sistemului integrat de

administrare si control (IACS);
c) Implementeaza si administreaza restitutiile la export si sistemul de garantii aferente

restitutiilor;
d) Realizeaza si intretine sistemul de identificare a parcelelor agricole;
Pentru masurile ce prevad plati pe suprafata agricola, implementate de APIA, documentele

sunt pastrate de aceasta, conform delegarii din partea APDRP, fiind astfel insarcinata cu
autorizarea si efectuarea platilor. Avand in vedere acestea, APIA raporteaza APDRP asupra
rezultatelor activitatilor desfasurate in ceea ce priveste FEADR (axa II).
4.3.2. PROCESUL DE ACREDITARE A AGENTIILOR DE PLATI
Verificarea respectarii de catre agentia de plati a criteriile de acreditare este un obiectiv

specific al auditului de cert\ificare a conturilor FEADR.
Procedura de acordare a acreditarii se realizeaza in conformitate cu prevederile art.6 din
Regulamentului Comisiei nr.1290/2005, anexa la Regulamentul Comisiei nr.885/2005 si
Linia directoare nr.2 a CE „Acreditarea - pentru autoritatile nationale implicate in
managementul descentralizat al FEADR si FEGA. Conform acestora, doar agentiile de plata
acreditate sunt abilitate sa primeasca fonduri comunitare de la Fondul european de
garantare agricola FEADR.
Conform liniei directoare nr.2, articolul 3, urmatoarele organisme sunt implicate in procesul
de acreditare: autoritatea competenta, organismul coordonator, agentia de plata si
organismul de certificare, avand urmatoarele functii:
a) Autoritatea competenta: este acel organism din statul membru care are competenta de
a emite si retrage acreditarea si are responsabilitatea de a selecta un organism de
certificare care sa certifice situatiile financiare anuale si sa efectueze un control continuu
al respectarii criteriilor de acreditare.
b) Organismul coordinator: acesta functioneaza ca unic interlocutor al statului membru
respectiv in ceea ce priveste FEGA si FEADR, conform articolului 6, alineatul (3) din
Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. Organismul coordonator are ca sarcini in ceea ce
priveste acreditarea: distribuirea textelor comunitare si a orientarilor aferente catre
agentiile de plata si alte organisme responsabile cu punerea lor in aplicare si
comunicarea catre Comisie a informatiilor prevazute la articolele 6 si 8 din Regulamentul
(CE) nr. 1290/2005;
12
c) Agentia de plata: este un organism acreditat care efectueaza plata cheltuielilor din
fondurile agricole.
d) Organismul de certificare: este desemnat de statul membru in vederea autentificarii
veridicitatii, exhaustivitatii si corectitudinii conturilor agentiei de plata acreditate, tinand
cont de sistemele de control si gestionare stabilite.
4.3.3. SISTEMUL DE CONTROL INTERN AL AGENTIILOR DE PLATI
Evaluarea sistemului de control intern reprezinta o componenta importanta a obiectivelor

auditului realizat de organismul de certificare si are ca scop detectarea disfunctionalitatilor
existente in modul de configurare a acestuia.
Cu prilejul acreditarii APDRP si APIA, a fost stabilit un sistem de control coerent, care sa
asigure implementarea in bune conditii a fondurilor, in conformitate cu prevederile
reglementarilor comunitare.
La nivelul entitatilor din cadrul agentiilor de plati, procedurile de lucru prevad realizarea
urmatoarelor tipuri de controale distinct, enumerate mai jos:
a) Autorizarea platilor, cuprinzand:

- Controale administrative – implica verificarea detaliata si autorizarea
cererilor de finantare si de plata pe baza listelor de verificare si a separarii
sarcinilor in cadrul entitatii;
- Controale la fata locului - implica efectuarea de verificari inainte si dupa
fiecare plata, inclusiv verificari pe teren si examinarea inregistrarilor contabile
realizate de beneficiar, in legatura cu utilizarea fondurilor.
b) Controale aferente executiei platilor – sunt standardizate si implica verificari de
confirmare a faptului ca doar cererile autorizate la plata au fost inaintate pentru a se
efectua plata si ca plata este efectuata corespunzator;
c) Controale aferente contabilitatii – implica efectuarea controalelor asupra
inregistrarilor contabile si a reconcilierilor privind incasarile si extrasele bancare; de
asemenea includ controalele privind transmiterea si reconcilierea lunara a Tabelului
104 si declaratiilor de cheltuieli trimestriale si anuale aferente FEADR.
d) Managementul debitelor – implica realizarea controalelor asupra recunoasterii
tuturor debitelor si inregistrarii acestora in registrul debitorilor, precum si asupra
modului de colectare a iregularitatilor si a altor datorii;
e) Controale aferente avansurilor si garantiilor: implica realizarea controalelor
privind modul de autorizare a acestora, identificarea acestora in inregistrarile
contabile si monitorizarea acestora in vederea asigurarii valabilitatii garantiilor emise
recuperarii avansurilor la termenele stabilite si in perioada de valabilitate a garantiilor
emise;
f) Controale privind auditul intern – furnizeaza asistenta in configurarea, analizarea
si evaluarea operatiunilor de control privind cheltuielile pentru proiectele aferente
masurilor finantate din FEADR si FEGA. Totodata implica: verificarea procedurilor
adoptate de Agentiile de plati pentru a se asigura conformitatea acestora cu regulile
13
comunitare precum si acuratetea completitudinea conturilor; evaluarea rapoartelor
emise si a recomandarilor formulate.
g) Alte tipuri de controale – cu referire expresa la: controlul personalului; controlul prin
supervizare; controlul exercitat de management; controlul financiar preventiv propriu.
14
B. PROCESUL DE AUDIT
1. INTRODUCERE
1.1 Referinta standarde internationale de audit
Standardele internationale de audit ISA 200 “Obiective generale ale auditorului independent
si desfasurarea unui audit in conformitate cu standardele internationale de audit” trateaza
raspunderea generala a auditorului in efectuarea unui audit al situatiilor financiare, stabileste
obiectivele generale ale auditorului independent si explica natura si domeniul de aplicare al
unui audit conceput pentru a permite auditorului atingerea obiectivelor.
Conform ISA 200, par.3 “Scopul unui audit este sa imbunatateasca gradul de incredere al
utilizatorilor vizati ai situatiilor financiare. Acest lucru este obtinut prin exprimarea unei opinii
de catre auditor cu privire la faptul daca situatiile financiare sunt pregatite sub toate
aspectele semnificative in conformitate cu un cadru general de raportare financiara
aplicabil.”
ISA 200, par.5: “Ca baza pentru opinia auditorului, ISA-urile cer ca auditorul sa obtina o
asigurare rezonabila in legatura cu faptul ca situatiile financiare ca intreg nu contin
denaturari semnificative fie ele datorate fraudei sau erorii. Asigurarea rezonabila reprezinta
un nivel de asigurare ridicat. Ea se obtine atunci cand auditorul a obtinut suficiente probe
adecvate de audit pentru a reduce riscurile de audit la un nivel acceptabil de scazut”
Principiile generale ale unui angajament de audit conform ISA 200, sunt urmatoarele:
- Auditorul trebuie sa actioneze in conformitate cu „Codul de etica pentru profesionistii

contabili", emis de Federatia Internationala a Contabililor (IFAC)
- Auditorul trebuie sa desfasoare un angajament de audit in conformitate cu

Standardele Internationale de Audit (ISA)
- Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine

de scepticism profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile
financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. In urma desfasurarii unui audit in
conformitate cu ISA se obtine asigurarea rezonabila a faptului ca situatiile financiare,
considerate in totalitatea lor, nu contin denaturari semnificative. Conceptul privind
asigurarea rezonabila are in vedere cumularea probelor de audit pe baza carora se
formuleaza concluzia de audit.
1.2 Prezentare generala
Etapele procesului de audit sunt
a) Planificarea si identificarea riscului de audit

b) Executie
c) Raportare
15
a) Planificarea si identificarea riscului de audit
In cadrul aceastei etape, auditorii vor planifica activitatea de audit de certificare a conturilor
FEADR, astfel incat auditul sa fie efectuat intr-un mod eficient, respectand termenele
stabilite. Asa cum au fost enumerate si mai sus, activitatile de planificare sunt:
- Intelegerea activitatii entitatii auditate - aceasta constituie prima activitate pe care o

vor desfasura auditorii in planificarea activitatii de audit. Cu toate acestea,
delimitarea in timp a acestei activitati nu este foarte rigida. Ea valorifica informatiile
obtinute anterior la care se adauga informatii noi obtinute si in alte etape ale
auditului;
- Determinarea materialitatii - in aceasta etapa auditorii vor stabili nivelul materialitatii
pentru a determina nivelul erorilor pe care le pot accepta;
- Impartirea situatiilor financiare pe tipuri de operatii
- Identificarea si evaluarea riscurilor – obiectivul auditorului este de a identifica si
evalua riscurile de denaturare semnificativa a informatiilor, datorate fie fraudei, fie
erorii, la nivelul situatiilor financiare si al afirmatiilor, prin intelegerea entitatii si a
mediului sau, inclusiv a controlului intern al entitatii;
- Decizia privind abordarea auditului – abordeaza combinatia diferitelor tipuri de teste
de audit (testare directa de fond, proceduri analitice si teste de control) care sunt
utilizate pentru a obtine probele necesare atingerii obiectivului auditului.;
- Determinarea programului de audit – prin care auditorul trebuie sa elaboreze si sa
documenteze un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea
procedurilor de audit planificate cerute pentru implementarea planului general de
audit;
- Intocmirea planului de audit – in cadrul acestei etape auditorii trebuie sa elaboreze si
sa documenteze un plan de audit, prin care sa descrie scopul si obiectivele auditului,
principalele intrebari la care sa raspunda, natura problemelor de audit necesare a fi
obtinute si metodele prin care se vor obtine precum si bazele pentru evaluarea
acestora;
- Stabilirea resurselor umane si de timp necesare - stabilind momentul in care
auditorul va incepe si va finaliza activitatea de audit de certificare a conturilor FEADR
si resursele umane implicate in efectuarea activitatilor.
b) Executia
Etapa de executie descrie modul in care auditorul pune in executie prevederile planului de
audit aprobat. Activitatile parcurse in cadrul acestei etape ale auditului sunt:
- Evaluarea mediului de control intern,

- Efectuarea testelor de control,
- Efectuarea procedurilor de fond;
- Evaluarea rezultatelor procedurilor de audit; evaluarea slabiciunilor sistemului de
management si control;
- Evaluarea erorilor si formularea concluziilor;
- Raportarea operativa a erorilor semnificative si a suspiciunilor de frauda catre
managementul entitatii auditate, imediat ce acestea au fost identificate;
16
- Revizuirea planului de audit, in cazul in care auditorul obtine informatii noi, sau atunci
cand constata ca premisele avute in vedere la planificarea auditului, sau cele de la
care s-a pornit in planificarea esantionului nu au fost corecte.
c) Raportarea
Este etapa in care auditorul formuleaza o opinie cu privire la ariile acoperite de auditul de
certificare a conturilor FEADR si presupune urmatoarele activitati:
- Evaluarea rezultatelor auditului de certificare si valorificarea acestora

- Elaborarea raportului de audit
- Elaborarea certificatului de audit
2. PLANIFICAREA SI IDENTIFICAREA RISCULUI DE AUDIT
Referinta standarde internationale de audit
Standardele internationale de audit specifice acestei etape sunt dupa cum urmeaza:
- ISA 300 Planificarea auditului situatiilor financiare
- ISA 315 Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa prin

intelegerea entitatii si a mediului sau
- ISA 320 Pragul de semnificatie in planificarea si desfasurarea unui audit
- ISA 330 Raspunsul auditorului la riscurile evaluate
In conformitate cu ISA 300, “Planificarea auditului situatiilor financiare”, par.2, planificarea

unui audit implica “stabilirea strategiei generale de audit, a misiunii si elaborarea unui plan
de audit.”
De asemenea, par.4 specifica: “Obiectivul auditorului este de a planifica auditul astfel incat
acesta sa se desfasoare intr-o maniera eficace”.
Standardul ISA 300, par. 6 specifica faptul ca “auditorul trebuie sa efectueze urmatoarele
activitati la inceputul misiunii de audit:
a) Sa aplice procedurile prevazute de ISA 220 privind continuitatea relatiei cu clientul si

misiunea specifica de audit
b) Sa evalueze respectarea cerintelor etice relevante, inclusiv independenta, in
conformitate cu ISA 220
c) Sa inteleaga termenii misiunii, conform prevederilor din ISA 210.”
Planul general de audit trebuie sa fie suficient de detaliat pentru a servi in calitate de
recomandari la pregatirea si realizarea programului de audit. Forma si continutul planului
general de audit pot varia in functie de complexitatea misiunii de audit, de metodologia si
procedeele tehnice specific utilizate.
17
Auditorul va planifica si va desfasura auditul cu o atitudine si scepticism profesional,
urmarind sa reduca riscul de audit pana la un nivel acceptabil de scazut, prin efectuarea de
proceduri de audit prin care sa obtina probe de audit suficiente si adecvate, astfel incat sa
contureze concluzii rezonabile pe care sa fundamenteze opinia de audit.
In conformitate cu ISA 300, par.7, auditorul trebuie “sa stabileasca o strategie generala de
audit care defineste domeniul de aplicare, plasarea in timp si directia auditului si care
furnizeaza indrumari privind elaborarea planului de audit”.
Standardul de audit ISA 300, par. 8 identifica avantajele stabilirii strategiei generale de audit.
“In stabilirea strategiei generale de audit, auditorul trebuie:
a) Sa identifice caracteristicile misiunii ce ii definesc domeniul de aplicare

b) Sa identifice obiectivele de raportare ale misiunii pentru planificarea plasarii in timp a
auditului si a naturii comunicarilor prevazute
c) Sa ia in considerare factorii care, potrivit rationamentului profesional al auditorului,
sunt semnificativi pentru directionarea eforturilor echipei misiunii
d) Sa ia in considerare rezultatele activitatilor preliminare misiunii si, acolo unde este
aplicabil, masura in care sunt relevante cunostintele dobandite in alte misiuni
effectuate de partenerul de misiune pentru entitate
e) Sa prevada natura, plasarea in timp si amploarea resurselor necesare desfasurarii
auditului”
Astfel, aceasta il ajuta pe auditor sa determine, sub rezerva finalizarii procedurilor auditorului
de evaluare a riscurilor aspecte precum:
- Resursele ce trebuie alocate in anumite domenii specific ale auditului,
- Valoarea resurselor ce trebuie alocate pentru anumite domenii specific auditului
- Momentul in care aceste resurse urmeaza sa fie alocate
Modul in care sunt gestionate, directionate si supervizate acest tip de resurse.
Dupa ce strategia generala de audit a fost stabilita, poate fi elaborat un plan de audit pentru
a aborda diferitele aspecte identificate in strategia generala de audit.
Referinta cerinte regulamente specifice
Conform prevederilor art.5 din Regulamentul Comisiei nr. 885/2006, Organismul de

Certificare va efectua verificari atat in timpul cat si dupa sfarsitul anului financiar. Urmare a
misiunilor de audit, pana cel tarziu la data de 01 februarie a anului urmator anului financiar
auditat, vor fi redactate certificatul de audit, raportul de audit si opinia asupra Declaratiei de
Asigurare, pentru a fi transmise Comisiei Europene, prin Organismul Coordonator al
Agentiilor de plati.
Conform Liniei Directoare nr. 3 a Comisiei Europene, organismul de certificare trebuie sa

elaboreze un document privind strategia de audit, care trebuie pus la dispozitia Comisiei, la
cerere. Acesta trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
1. Sfera si obiectivele auditului;

2. Activitatile de audit principale, rezultate din evaluarea riscurilor;
3. Asigurarea si pragul de semnificatie in materie de audit;
4. Sisteme si controale;
18
5. Abordarea auditului;
6. Natura si gradul de incredere a organismului de certificare in activitatea de audit intern;
7. Raportul de audit, certificatul si avizul organismului de certificare cu privire la declaratia
de asigurare;
8. Un calendar de audit, o descriere a resurselor de audit si un punct de contact (legatura).
Un model de document privind strategia de audit pentru auditul de certificare a conturilor
FEADR a fost inclus in Partea E a acestui manual.
2.1 SUBETAPELE PLANIFICARII SI IDENTIFICARII RISCULUI DE AUDIT. STABILIREA

OBIECTIVELOR MISIUNII DE AUDIT PRECUM SI A DOMENIILOR CHEIE.
ORGANIZARE SI DESFASURAREA MISIUNILOR DE AUDIT.
2.1.1 INTELEGEREA ENTITATII AUDITATE
In etapa de planificare a auditului, auditorii vor realiza intelegerea activitatii entitatii, a

tranzactiilor si a practicilor ce pot avea impact semnificativ asupra situatiilor financiare sau
asupra raportului de audit.
Referinta standarde de audit internationale
Conform standardului ISA 315, “Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare

semnificativa prin intelegerea entitatii si a mediului sau”, par.11, “Auditorul trebuie sa obtina
intelegerea urmatoarelor aspecte:
a) Sectorul de activitate, de reglementare si alti factori externi relevanti inclusiv cadrul

general de raportare financiara aplicabil
b) Natura entitatii, inclusiv:
(i) Operatiunile sale
(ii) Structurile de proprietate si guvernanta
(iii) Tipurile de investitii pe care entitatea le face si pe care planuieste sa le faca,
inclusiv investitiile in entitati cu scop special
(iv) Modul in care entitatea este structurata si finantata, pentru a ii permite
auditorului sa inteleaga clasele de tranzactii, solduri ale conturilor si
prezentari asteptate in situatiile financiare”
ISA 315 prevede ca auditorul:
- Evalueaza proiectarea si punerea in aplicare a controalelor, indiferent daca este

planificata o abordare a auditului bazata pe controale si
- Ia in considerare capacitatea unei organizatii de a identifica riscurile si de a evalua

impactul pe care acesta il poate avea asupra conturilor.
Referinta cerinte reglementari specifice
Conform Liniei Directoare nr.3 a Comisiei Europene, pentru a intelege activitatea entitatilor,
auditorii au nevoie initial de informatii privind mediul de control general al entitatii auditate.
19
Conform Liniei Directoare nr. 3 “Strategia de Audit” Comisiei Europene, organismul de
certificare trebuie sa obtina asigurari in trei domenii:
a) Capacitatea agentiei de plati de a indeplini conditiile de acreditare si de a recunoaste

si a evalua riscurile operationale;
b) Angajamentul agentiei de plati de a pregati conturi anuale de calitate, in conformitate

cu orientarile UE si alte cerinte europene;
c) Infrastructura si activitatile de supraveghere ale agentiei de plati pentru a asigura o

raportare financiara fiabila catre comisie.
Aspecte specifice considerate
Urmatoarele pot fi luate in considerare ca parte din intelegerea activitatii entitatii auditate
- Cadrul legal de functionare al entitatii auditate (inclusive entitatiile subordinate sau

entitatiile la care entitatea auditata raporteaza)
- Natura entitatii (inclusive modul de selectie si aplicare a politicilor contabile)
- Obiectivele si strategiile entitatii auditate si aspectele care pot afecta indeplinirea
acestora, riscurile aferente activitatii care pot duce la prezentari eronate
- Intelegerea procesului prin entitatea auditata isi masoara isi analizeaza evolutia fata
de obiectivele stabilite
- Controlul intern (mediul de control, procesul entitatii de evaluare a riscului, sistemul
informational, activitatile de control, monitorizarea controalelor)
In cazul auditului de certificare, identificarea riscurilor se va realiza in 2 etape, si anume:
a) Evaluarea preliminara a riscurilor

b) Evaluarea eficacitatii agentiei de plati in ceea ce priveste managementul riscurilor
a) Evaluarea preliminara a riscurilor
In evaluarea preliminara a riscurilor se vor parcurge urmatoarele etape:
i. Identificarea obiectivelor principale ale Agentiei, prin discutii cu

conducerea entitatii si analiza planurilor strategice.
ii. Identificarea unitatilor sau proceselor specifice entitatii auditate: in

aceasta etapa se vor identifica si analiza activitatile/procesele si subprocesele
precum si interdependentele existente intre acestea, fixand astfel domeniul
de analiza.
iii. Identificarea riscurilor cu efect asupra realizarii obiectivelor cheie: se vor

identifica acele riscuri care au impactul cel mai direct asupra abilitatii Agentiei
de a indeplini obiectivele propuse. Masurarea riscurilor depinde de
20
probabilitatea de aparitie a riscului si de gravitatea consecintelor
evenimentului (nivelul impactului). Pentru realizarea masurarii riscurilor vom
utiliza drept instrumente de masurare, criterii de apreciere.
b) Evaluarea eficacitatii agentiei de plati in ceea ce priveste managementul riscurilor
Pentru a realiza aceasta evaluare, Organismul de Certificare va trebui:
i. Sa evalueze modul de configurare si implementare a sistemului de control

intern al entitatii auditate;
ii. Sa evalueze daca controalele interne ale entitatii auditate pot identifica
riscurile si sa evalueze impactul pe care potentialele riscuri l-ar putea produce
asupra situatiilor financiare ale entitatii auditate.
Totodata, Organismul de Certificare va urmari sa obtina asigurarea de audit din trei arii, si
anume:
- Abilitatea Agentiei de a indeplini criteriile de acreditare si de a recunoaste si evalua

riscurile operationale;
- Determinarea Agentiei de a intocmi situatii financiare de calitate, in concordanta cu

liniile directoare ale Comisiei Europene si reglementarile comunitare;
- Capacitatea infrastructurii si activitatilor de supraveghere din cadrul Agentiei de a

asigura o raportare financiara de incredere catre Comisia Europeana.
In procesul de evaluare a riscurilor auditorul utilizeaza rationamentul profesional. Astfel, prin

evaluarea riscului se acorda un scor fiecarui potential risc identificat pe baza factorilor de
risc specifici fiecarui proces sau structuri din cadrul entitatii auditate.
Componentele riscului sunt:
a) Probabilitatea de aparitie (ponderea);
b) Nivelul impactului, respectiv gravitatea consecintelor si durata acestora.
a) Masurarea probabilitatii (ponderea) de aparitie a riscurilor

Criteriile utilizate pentru masurarea probabilitatii de aparitie a riscului sunt:
- aprecierea vulnerabilitatii entitatii;
- aprecierea controlului intern.
Probabilitatea de aparitie a riscului variaza de la imposibilitate la certitudine si se va exprima
pe o scara de valori, prezentata in analiza riscurilor (anexa la planul anual de audit).
b) Masurarea gravitatii consecintelor evenimentului (nivelul impactului sau scorul)

Nivelul impactului reprezinta efectele riscului in cazul producerii sale si se poate exprima pe
o scara de valorica pe trei nivele:
21
- Impact ridicat – impact serios si de substanta asupra abilitatii entitatii/procesului
functional de a-si indeplini obiectivele.
- Impact mediu – impact moderat asupra abilitatii entitatii/procesului functional de a-
si indeplini obiectivele.
- Impact redus – impact minim asupra abilitatii entitatii/procesului functional de a-si
indeplini obiectivele.
Clasificarea riscurilor se va face pe baza punctajelor totale obtinute anterior, in urmatoarele
categorii: risc scazut, risc mediu si risc ridicat, ceea ce va conduce la ierarhizarea riscurilor
in scopul orientarii activitatii de audit.
Matricea de evaluare a riscurilor identificate in cursul auditului de certificare a conturilor
FEADR se gaseste in partea E a acestui manual.
Modul in care se realizeaza evaluarea riscului trebuie sa fie coroborata cu metodologia
prezentata in strategia de audit aprobata.
Riscuri potentiale identificate la nivelul conturilor FEADR:
- Riscuri strategice si operationale:

- Neindeplinirea obiectivelor prezentate in PNDR;
- Nivel scazut de absorbtie a fondurilor alocate Romaniei prin FEGA si FEADR;
- Alocarea fondurilor pentru proiecte care nu indeplinesc criteriile de

eligibilitate;
- Nerespectarea termenelor de aprobare a cererilor de finantare si de plata

stabilite prin procedurile de lucru;
- Un sistem inadecvat al tehnologiei informatiei care sa impiedice Agentia in

realizarea functiilor de implementare si plata;
- Insuficienta organizare a resurselor umane;
- Arhivarea necorespunzatoare a documentelor justificative;
- Lipsa unui control asupra operatiilor cu risc ridicat;
- Schimbarile legislative, structurale, manageriale etc.
- Riscuri financiare:
- Protejarea in mod necorespunzator a intereselor financiare ale Comunitatii;
- Erori in intocmirea situatiilor financiare conform reglementarilor comunitare;
- Erori in procesarea platilor (un management defectuos al fondurilor si al

sistemelor operationale, inclusiv al sistemelor de financiare si de
contabilitate);
- Nerecuperarea debitelor si a platilor in exces.
22
- Riscuri cheie:
- Nerespectarea criteriilor de acreditare prevazute in Regulamentul Comisiei nr.
885/2006, PNDR si legislatia nationala (achizitii, auditul intern, contabilizare);
- Efectuarea de plati necuvenite catre beneficiari sau incorect calculate;
- Riscul de frauda.
Surse de informatii
Urmatoare surse de informatii pot fi folosite pentru obtinerea unei intelegeri a entitatii
auditate:
- Informatie obtinuta in misiunile de audit din anii anteriori

- Legislatie specifica (Monitorul Oficial)
- Regulamentele interne si procedurile entitatii auditate
- Proceduri de indentificare a schimbarile comparativ cu anul anterior (schimbare
structura, legislatie specifica, proceduri, personal) - intrucat acestea pot rezulta in
riscuri
- Organigrama entitatii auditate
- Informatii disponibile public (pagina de internet a entitatii auditate)
- Rapoarte de activitate ale entitatii auditate
- Discutii cu reprezentantii entitatii auditate
- Discutii in cadrul echipei de audit legat de posibilitatea de aparitie de prezentari
eronate seminificative
- Rapoarte de verificare, control, revizuire, audit ale altor organisme si cele ale
departamentelor de audit intern
- Proceduri analitice (comparatia cu perioada anterioara)
Documentare
Obtinerea intelegerii entitatii auditate poate sa fie documentata fie in cadrul Planului de audit
fie separat, in cadrul unei foi de lucru specific (vezi partea E), aspectele relevante urmand a
fi incluse in Planul de audit respectiv in Strategia de audit.
In documentarea intelegerii entitatii auditate trebuie specificate sursele de informatii folosite,

precum si aspectele relevante identificate. In cazul in care au fost obtinute informatii in baza
discutiilor purtate cu reprezentantii entitatii auditate se va mentiona data si persoanele cu
care au fost purtate discutiile.
2.1.2 DETERMINAREA MATERIALITATII
Auditorul aplica conceptul de materialitate (sau prag de semnificatie) in planificarea si

desfasurarea auditului, respectand cerintele legate de asigurarea de audit ale Comisiei
Europene.
23
In conformitate cu Standardul international ISA 320, „Pragul de semnificatie in planificarea si

desfasurarea unui audit”, par. 10:
Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al situatiilor

financiare, cat si in relatie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii si prezentarile de
informatii. Pragul de semnificatie poate fi influentat de considerente cum ar fi cerintele legale
si de reglementare, cat si de considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor,
prezentarile de informatii si de relatiile existente intre acestea.
Se desprind de aici doua principii de baza:
1. Nivelul pragului de semnificatie din faza de planificare se defineste drept: valoarea

unica utilizata ca baza pentru planificarea sferei auditului, care va permite
organismului de certificare sa identifice denaturarile semnificative in raport cu
totalitatea conturilor (pe care le auditeaza) si
2. Organismele de certificare trebuie sa examineze anumite conturi (de exemplu,

neregulile) mai detaliat decat ar cere-o pragul de semnificatie din faza de planificare,
pentru a identifica denaturarile considerate semnificative, nu la nivel global, ci in
contextul acestei populatii specifice.
In ceea ce priveste auditul de certificare a conturilor FEADR, in conformitate cu prevederile

anexei IV la Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1828/2006 si a Liniei Directoare 3, auditorii vor
utiliza un nivel de materialitate de 2% aplicabil cheltuielilor declarate Comisiei Europene in
anul de referinta auditat:
- In etapa de planificare a auditului pentru a determina natura, durata si intinderea

procedurilor de audit; si
- In etapa de finalizare a auditului pentru evaluarea efectelor informatiilor eronate.
Conform reglementarilor comunitare, pragul de semnificatie este determinat atat la nivelul

global al situatiilor financiare, cat si in relatie cu soldurile conturilor individuale, cu clasele de
tranzactii si prezentarile de informatii.
La stabilirea pragului de semnificatie, s-a tinut cont de faptul ca exista o relatie inversa intre
pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit si anume, cu cat este mai ridicat nivelul
pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit si invers. Acest aspect va
determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit.
Pragul de semnificatie adoptat constituie valoarea in raport cu care determinam daca erorile,
omisiunile sau greselile identificate in conturile FEADR aferente anului auditat, considerate
individual sau cumulat, indica daca acele conturi ofera o imagine fidela, completa si exacta a
tranzactiilor aferente fondurilor utilizate.
Aspecte specific considerate
Calculul pragului de semnificatie este de 2% din cheltuielile declarate.
24
Surse de informatie
Declaratia de cheltuieli pentru anul care este supus verificarii.
Documentarea
Documentarea calculului pragului de semnificatie este realizata in Strategia de Audit.
2.1.3 IMPARTIREA SITUATIILOR FINANCIARE PE TIPURI DE OPERATII
Nu este cazul
2.1.4 IDENTIFICAREA SI EVALUAREA RISCURILOR. ANALIZA SI MANAGEMENTUL

RISCULUI LA NIVELUL ENTITATIILOR AUDITATE
Conform standardului de audit ISA 315, „Cunoasterea entitatii si a mediului sau si evaluarea
riscurilor de denaturare semnificativa”, par.3, “obiectivul auditorului este de a identifica si
evalua riscurile de denaturare semnificativa a informatiilor, datorate fie fraudei, fie erorii, la
nivelul situatiilor financiare si al afirmatiilor, prin intelegerea entitatii si a mediului sau,
inclusiv a controlului intern al entitatii, furnizand astfel o baza pentru elaborarea si
implementarea de raspunsuri la riscurile de denaturare semnificativa evaluate.”
In conformitate cu prevederile standardelor internationale de audit si ale Ghidului Comisiei

Europene pentru strategia de audit, evaluarea riscurilor urmareste urmatoarele obiective:
- Sa identifice si sa evalueze modul de configurare a sistemului de control intern al

entitatii auditate si modul de implementare a acestuia;
- Sa identifice si sa evalueze potentialele riscuri la nivelul entitatii si la nivelul

proceselor din cadrul acesteia;
- Sa evalueze daca controalele interne ale entitatii auditate pot identifica, preveni,
elimina sau minimiza riscurile;
- Sa evalueze impactul pe care potentialele riscuri l-ar putea produce asupra

declaratiilor de cheltuieli
25
Conform cerintelor Liniei directoare nr.3 „Strategia de audit” si a anexei la aceasta
„Esantionarea si evaluarea erorilor”, in urma efectuarii procedurilor de audit, organismul de
certificare trebuie sa ofere o asigurare de audit pentru certificarea conturilor de 95%.
Aceasta inseamna ca, prin certificatul si raportul de audit elaborate, auditul va oferi o
asigurare rezonabila ca datele din conturile transmise Comisiei sunt adevarate, complete si
exacte si ca procedurile de control intern au fost aplicate corespunzator.
Aspecte specific considerate
Componenta riscului de audit
Riscul de audit cuprinde trei componente, riscul inerent (RI), riscul de control (RC) si riscul
de nedetectare (RN), fiind obtinut prin formula: RA = RI x RC x RN, unde:
- RI - riscul inerent, reprezinta susceptibilitatea ca o denaturare materiala sa intervina

in declaratiile de cheltuieli certificate catre Comisie, individual sau cumulat,
presupunand ca nu exista controale interne aferente.
- RC - riscul de control reprezinta riscul ca o eroare ce ar putea aparea intr-o categorie

de operatiuni si care ar putea fi materiala in mod individual, sau atunci cand este
cumulata cu alte informatii eronate din alte categorii, sa nu poata fi prevenita,
detectata sau corectata in timp util de controalele interne.
- RN - riscul de nedetectare reprezinta riscul ca o procedura de fond a auditorului sa

nu detecteze o eroare ce exista intr-o categorie de operatiuni si care ar putea fi
materiala in mod individual, sau cand este cumulata cu erori din alte categorii.
In functie de capacitatea de interventie a auditorilor asupra componentelor riscului de audit,

acestea pot fi clasificate in doua mari categorii:
- Riscuri care nu pot fi controlate/influentate de auditori respectiv riscul inerent

si riscul de control. Aceasta categorie presupune existenta riscului ca situatiile
financiare sa contina erori, pe care auditorii nu le pot controla (riscuri) in schimb
ei pot evalua riscurile asociate entitatii.
- Riscuri care pot fi controlate/influentate de auditori respectiv riscul de

nedetectare - constituie riscul ca auditorii, in activitatea lor de audit, sa nu
detecteze in totalitatea erorilor existente in situatiile financiare auditate. Prin
selectarea testelor de fond si modul de aplicare a acestora, auditorii pot controla
sau influenta aceasta categorie de riscuri.
Riscul inerent si riscul de control sunt determinate de capacitatea entitatii auditate de a

preveni si detecta erorile din declaratiile de cheltuieli, in timp ce riscul de nedetectare este
determinat de capacitatea auditorului de a detecta erorile si depinde de natura, intinderea si
durata procedurilor de audit.
Riscul de nedetectare acceptat este de 5% aferent atingerii unui nivel de incredere de 95%.
26
Vor fi luate in considerare aspectele identificate in misiunile anterioare (iregularitati, corectii,
erori) pentru entitatea auditata precum si cele identificate in alte misiuni de verificare,
control, revizuire ale altor organisme si ale departamentelor de audit intern sau similar.
In obtinerea nivelului de incredere dorit pot fi luate in considere si testele de control.
La evaluarea riscurilor, auditorul va avea in vedere ca intre riscul inerent si riscul de control,
pe de o parte, si nivelul acceptabil al riscului de nedetectare exista urmatoarea relatie: cu cat
este mai ridicat nivelul riscului inerent si/sau al riscului de control cu atat va fi necesar un
volum mai mare de lucru pentru reducerea riscului de nedetectare si pentru incadrarea in
nivelul dorit de risc de audit.
Riscul inerent
Factorii riscul inerent:
- Complexitatea reglementarilor comunitare si nationale
- Complexitatea programului, tinand cont de numarul de organisme implicate
- Tipul operatiunilor ce urmeaza a fi implementate
- Valoarea operatiunilor si cota finantarii acestora din fondurile publice
- Tipul beneficiarilor si dispersiei geografice a proiectelor
- Numarul locatiilor
Lista factorilor nu este exhaustiva, auditorul urmand a identifica si evalua riscurile

corespunzatoare mediului de implementare.
Riscul de control
Evaluarea riscului de control se face prin analizarea si verificarea controalelor interne asupra
proceselor si sistemelor IT, a procedurilor de control intern, precum si evaluarea functionarii
eficiente a acestora;
Sistemul de control intern cuprinde atat mediul de control cat si procedurile de control.
Mediul de control include conceptia conducerii si stilul de functionare, stabilirea
responsabilitatilor si a politicilor privind procedurile de control. Acolo unde mediul de control
este ineficient, este improbabil ca procedurile de control sa fie eficiente, oricat de sigure ar
putea aparea in documente.
Procedurile de control reprezinta acele politici si proceduri pe care conducerea entitatii le

stabileste pentru a proteja entitatea impotriva fraudelor, pierderilor, neregularitatilor si
erorilor, avand un rol atat preventiv cat si de detectare.
Controalele preventive sunt destinate pentru a stopa si preveni aparitia erorilor si

neregularitatilor, in primul rand in evidentele contabile. Acestea sunt fie documentare, prin
27
natura (manuale de politici sau proceduri) fie implica proceduri specifice de control aplicate
fiecarei operatiuni.
Controalele de detectare sunt realizate cu scopul de a descoperi si corecta erorile sau

neregularitatile din evidentele contabile, acolo unde acestea exista, avand in general o
semnificatie mai mare pentru auditor in comparatie cu controalele preventive, intrucat, in
mod normal exista o proba documentara, care arata ca acest tip de control a functionat in
conformitate cu destinatia care i s-a dat initial.
Factori de risc de control:
- Calitatea controalelor interne
- Gradul de schimbare sau stabilitate in mediul de control
- Complexitatea structurii organizationale
- Experienta in gestionarea si controlul fondurilor comunitare
- Competenta si gradul de instruire a personalului
- Fluctuatia personalului
- Gradul de incarcare al personalului
- Intarzieri in inregistrarea/reconcilierea datelor in sistemul contabil/sistemul de

monitorizare
Lista factorilor nu este exhaustiva, auditorul urmand a identifica si evalua riscurile

corespunzatoare mediului de implementare.
In urma procesului de evaluare a riscurilor si tinand cont de prevederile Liniei directoare nr.3
„Strategia de audit” si a Liniei directoare nr.5 „Modelul de raport”, Organismul de Certificare
va trebui sa obtina asigurarea de audit prin realizarea muncii de audit asupra urmatoarelor
domenii:
· Respectarea criteriilor de acreditare de catre agentiile de plati, avand in vedere
mediul intern al entitatii (structura organizationala, resurse umane, sarcini delegate),
activitatile de control, informare si comunicare (IT), monitorizare (audit intern);
· Tranzactiile operationale privind populatiile identificate (incluzand populatiile IACS si
non-IACS);
· Tranzactiile non operationale (tabelele din Anexa III la Regulamentul EC nr.
885/2006, avansuri si garantii);
· Verificarea existentei si corectitudinii elementului national de co-finantare pentru
FEADR;
· Modul de implementare a recomandarilor formulate in urma procesului de acreditare
precum si in cadrul altor misiuni de audit.
· Alte domenii analiza datelor statistice: IACS si non-IACS, analiza plafoanelor
financiare, analiza Schemei de Plata Unice (SPS), modularea - constatari asupra
Tabelelor 106, 107, 108.
28
Surse de informatie
Procedurile efectuate pot include
1. Intervievarea conducerii si altor persoane din cadrul entitatii, avand in vedere

informatiile care ar putea fi obtinute si care ar ajuta la identificarea riscurilor de
denaturare semnificativa (intelegerea mediul in care sunt intocmite declaratiile de
cheltuieli, conceptia si eficienta controlului intern al entitatii si a modului in care
managementul a reactionat la constatarile care au rezultat din aceste activitati,
procesul de initiere, procesare sau inregistrare a tranzactiilor complexe sau
neobisnuite, etc.)
2. Proceduri analitice pentru identificarea existentei tranzactiilor sau evenimentelor
neobisnuite si valorilor, indicatorilor si tendintelor care ar putea indica probleme cu
implicatii asupra declaratiilor de cheltuieli si auditului;
3. Observatia si inspectia, care pot cuprinde observatia asupra activitatilor si
operatiunilor entitatii, inspectia documentelor (evidente, manuale de control intern,
rapoarte de implementare a programului operational, procesele verbale ale sedintelor
comitetului de monitorizare), urmarirea tranzactiilor prin sistemul informatic si de
contabilitate;
4. Reefectuarea controalelor realizate de catre entitate;
Sursele utilizate pentru colectarea informatiilor pot fi obtinute prin:
- Rapoartele misiunilor anterioare

- Alte rapoarte ale altor organisme sau departamente specifice
- Teste „de parcurgere” pentru a verifica buna intelegere a schemelor si a procedurilor
de control
- Analiza a procesului de „transpunere”, prin care dispozitiile stabilite in regulamentele

Comisiei Europene sunt incluse in procedurile manuale, de IT si in instructiunile
scrise ale agentiei de plati, precum si
- Activitati de cercetare/observare pentru a stabili:
- daca procedurile scrise ale agentiei privind primirea, procesarea si

autorizarea cererilor sunt complete, actualizate si disponibile pentru intreg
personalul;
- daca sarcinile aferente autorizarii, platii si contabilizarii sunt separate

corespunzator si supuse unui control de supervizare;
- daca exista un program eficient de formare si o rotatie corespunzatoare a

personalului;
- daca exista proceduri adecvate pentru verificarile privind managementul

superior si
29
- daca sunt luate masuri corespunzatoare ca urmare a recomandarilor de
imbunatatire pe care agentiile le-au acceptat ca necesare in cadrul procesului
de acreditare.
De asemenea, premergator unei misiuni de audit, in mod obligatoriu se vor solicita entitatii
auditate toate modificarile intervenite in sistemul de management si control aferente
perioadei ce urmeaza a fi auditata, facandu-se cunoscut entitatii faptul ca netransmiterea
informatiilor/datelor cerute reprezinta o restrangere a ariei auditului.
Documentare
Documentarea nivelului de asigurare dorit (inclusive referintele ca regulamentele specifice)

este realizata in Strategia de Audit.
In cazul in care o parte din asigurare urmeaza a fi obtinuta prin efectuarea de teste de
control se va documenta rationamentul profesional folosit.
Documentarea riscurilor inerente se va face luand in considerare urmatoarele:
- factorii avuti in vedere

- analiza efectuata pe fiecare factor si evaluarea riscului (risc scazut, risc moderat, risc
ridicat)
Documentarea riscului de control se face in functie de decizia luata cu privire la obtinerea

unei asigurari din testele de control sau obtinerea asigurarii exclusiv din testele de fond.
Aspecte specifice considerate privind frauda si eroarea
Atunci cand, in activitatea de audit privind certificarea fondurilor FEADR, auditorii identifica
erori, esecuri ale controalelor sau tranzactii neobisnuite, ei trebuie sa ia in considerare daca
acestea indica existenta unor iregularitati sau fraude.
Urmatoarele situatii vor fi identificate de auditori drept factori ai riscului de frauda:
· Lipsa unor documente justificative

· Existenta unor documente justificative inlocuite sau modificate intr-un anume fel;
· Existenta unor indivizi, in cadrul entitatii auditate, care ar putea obtine beneficii de
ordin financiar in urma efectuarii unei anumite tranzactii si lipsa controalelor asupra
tranzactiilor respective, care sa previna producerea acestui fenomen;
· Posibilitatea de a evita controalele, a unor indivizi aflati in pozitia de a obtine beneficii
de ordin financiar, urmare efectuarii unei anumite tranzactii;
· Refuzul de a pleca in concediu al unor angajati;
· Comportamentul neobisnuit al conducerii si al salariatilor (sacrificiul de sine
exagerat);
· Discretia obsesiva a unui angajat etc.
30
Impactul identificarii si evaluarii riscurilor
In conceperea si aplicarea procedurilor de audit ca raspuns la riscurile evaluate, auditorii vor

avea in vedere circumstantele, componenta si factorii aplicabili cum ar fi:
- Pragul de semnificatie.
- Marimea entitatii.
- Natura activitatii entitatii inclusiv organizarea sa.
- Diversitatea si complexitatea activitatii entitatii.
- Cerintele legale si de reglementare aplicabile.
- Natura si complexitatea sistemelor care fac parte din controlul intern al entitatii
inclusiv utilizarea firmelor de prestari servicii.
2.1.5 DECIZIA PRIVIND ABORDAREA AUDITULUI
Abordarea auditului constituie combinatia diferitelor tipuri de teste de audit care sunt utilizate
pentru a obtine probele necesare atingerii obiectivului auditului.
Un auditor poate testa asertiunile utilizand urmatoarele proceduri:
- Testarea directa de fond – prin care auditorul efectueaza teste asupra fiecarei
operatiuni luata individual
- Procedurile analitice – prin care auditorul compara datele financiare cu informatiile
rezultate din alte surse externe sau interne si cu ajutorul carora poate concluziona
caracterul rezonabil al datelor financiare;
- Testele de control – prin aceste teste se confirma ca sistemele de control intern
sunt adecvate si apoi testeaza daca acestea functioneaza potrivit destinatiei si daca
au functionat corespunzator pe tot parcursul anului auditat. Daca auditorul stabileste
ca riscul de control este redus sau mediu, atunci el trebuie sa testeze controalele.
Referinta standarde internationale de audit
a) Esantionarea:
Conform standardului international ISA 530, „Esantionarea in audit”, par. 4, „Obiectivul

auditorului, atunci cand utilizeaza esantionarea in audit, este de a furniza o baza rezonabila
pentru auditor, de formulare a concluziilor cu privire la populatia din care este selectat
esantionul.”
ISA 530, par. 5: „In contextul ISA-urilor, urmatorii termeni au semnificatiile atribuite mai jos:
Esantionarea in audit (esantionare) – „Aplicarea procedurilor de audit pentru mai putin de

100% din elementele din cadrul unei populatii cu relevanta pentru audit, astfel incat toate
unitatile de esantionare sa aiba posibilitatea de a fi selectate, cu scopul de a furniza
31
auditorului o baza rezonabila in functie de care sa formuleze concluzii cu privire la intreaga
populatie.”
Populatia: reprezinta „intregul set de date din care este selectat un esantion si pe marginea
caruia auditorul doreste sa isi formuleze concluziile.” Prima sarcina in pregatirea esantionarii
este definirea populatiilor care vor fi auditate.
Unitatea de esantionare: “reprezinta elementele individuale care constituie o populatie.” De

exemplu, pentru auditul de certificare, unitatea de esantionare poate fi un proiect, o cerere
de rambursare ori o unitate monetara.
Eroarea tolerabila: “O valoare monetara stabilita de catre auditor cu privire la care auditorul
incearca sa obtina un nivel adecvat al asigurarii ca valoarea monetara stabilita de catre
auditor nu este depasita de denaturarea reala din cadrul populatiei”
Riscul de esantionare:
“Riscul ca in baza unui esantion concluzia auditorului sa fie diferita de concluzia la care s-ar
fi ajuns daca intreaga populatie ar fi fost supusa aceleiasi proceduri de audit. Riscul de
esantionare poate duce la doua tipuri de concluzii eronate:
(i) In cazul unui test al controalelor, concluzia potrivit careia controalele sunt mai
eficiente decat sunt ele in realitate, sau in cazul testelor de detaliu, concluzia ca nu
exista o denaturare semnificativa, cand exista de fapt. Auditorul este preocupat in
primul rand de acest tip de concluzieeronata, deoarece aceasta afecteaza
eficacitatea auditului si exista o probabilitate mai mare de a conduce la o opinie de
audit neadecvata.
(ii) In cazul unei test al controalelor, concluzia potrivit careia, controalele sunt mai putin
eficiente decat sunt ele in realitate, sau in cazul unui test de detaliu, concluzia ca
exista o denaturare semnificativa, cand nu exista de fapt. Acest tip de concluzie
eronata afecteaza eficienta auditului, caci de obicei conduce la o munca
suplimentara pentru a se stabili daca concluziile initiale sunt incorecte.”
Riscul de neesantionare: “Riscul ca auditorul sa ajunga la o concluzie eronata din orice

motiv independent de riscul de esantionare.”
b) Proceduri analitice
Conform standardului ISA 520, “Proceduri analitice”, par.4, “termenul „proceduri analitice”
inseamna evaluarile informatiilor financiare prin analiza relatiilor plauzibile dintre datele
financiare si nefinanciare. Procedurile analitice cuprind, de asemenea, acele investigatii pe
masura necesitatii cu privire la fluctuatiile sau relatiile care sunt discordante in comparatie cu
alte informatii relevante sau care difera cu o suma semnificativa fata de valorile asteptate.”
ISA 520, par. 6: “Auditorul trebuie sa proiecteze si sa efectueze proceduri analitice spre
sfarsitul auditului care sa il ajute pe auditor in formularea unei concluzii generale cu privire la
masura in care situatiile financiare sunt consecvente cu intelegerea entitatii de catre auditor.”
32
Aceste proceduri presupun comparatii intre informatiile financiare ale entitatii si anume (par.
A1):
- “Informatiile comparative pentru perioade precedente

- Rezultatele anticipate ale entitatii, ca de exemplu bugete sau previziuni sau asteptari
ale auditorului, ca de exemplu estimarea amortizarii
- Informatiile din domenii de activitate similare, de exemplu comparatii intre rata dintre
vanzarile si creantele entitatii cu ratele medii din domeniul de activitate, sau cu ratele
altor entitati de marime comparabila din acelasi domeniu de activitate”
Par. 7 al acestui standard prevede faptul ca “Daca procedurile analitice efectuate in

conformitate cu prezentul ISA identifica fluctuatii sau relatii care nu sunt consecvente cu alte
informatii relevante sau care difera cu o suma semnificativa fata de valorile asteptate,
auditorul trebuie sa investigheze asemenea diferente prin:
- Interogarea conducerii si obtinerea de probe de audit adecvate relevante pentru

raspunsurile conducerii; si
- Efectuarea altor proceduri de audit dupa cum sunt sau nu necesare in circumstantele
date.”
c) Teste de control
Standardul international ISA 330, “Raspunsurile auditorului la riscurile evaluate”, par. 6,

prevede: “Auditorul va proiecta si efectua proceduri de audit urmatoare a caror natura,
moment si arie de cuprindere se bazeaza pe, si vin ca raspuns la riscurile evaluate ale unor
denaturari semnificative la nivelul afirmatiilor.”
Par. 8, privind efectuarea testelor de control: “Auditorul va proiecta si efectua teste ale
controalelor pentru a obtine suficiente probe de audit adecvate cu privire la eficacitatea
operationala a controalelor relevante daca:
- Evaluarea auditorului cu privire la riscurile unor denaturari semnificative la nivelul

afirmatiilor se bazeaza pe faptul ca aceste controale functioneaza in mod eficace
(mai exact, auditorul intentioneaza sa se bazeze pe eficacitatea operationala a
controalelor in determinarea naturii, momentului si ariei de cuprindere a procedurilor
de fond); sau
- Doar procedurile de fond nu pot asigura suficiente probe de audit adecvate la nivelul
afirmatiilor”
Testarea directa de fond
Auditorul va testa intotdeauna toate operatiunile care depasesc nivelul materialitatii. De

asemenea, poate decide sa testeze toate acele operatiuni indiferent de valoare care, dupa
parerea sa, comporta un risc special.
Dupa selectarea operatiunilor care trebuie testate urmarind criteriile de mai sus, auditorul va
testa in mod normal un esantion din restul operatiunilor.
33
Esantionarea.Tehnici de esantionare statistica si ne-statistica.Indentificare si
extragerea populatiilor de tranzactii si utilizare instrumentului ACL
Aceasta sectiune trateaza aspectele muncii de audit atunci cand auditorul a decis sa
utilizeze esantionarea pentru efectuarea procedurilor de audit de certificare. Astfel, sunt
tratate utilizarea de catre auditor a esalonarii statistice si nestatistice in proiectarea si
selectarea esantionului de audit, atat pentru tranzactiile operationale si neoperationale,
criteriile de stratificare ale populatiei precum si aspectele legate de extragerea esantionului.
Esantionarea in audit presupune aplicarea procedurilor de audit numai asupra unei parti a
populatiei (elementele cuprinse intr-o categorie de operatiuni economice) astfel incat
auditorul, dupa evaluarea probelor de audit obtinute prin testarea elementelor din esantion,
sa formuleze concluzii in ceea ce priveste populatia.
In cazul auditului de certificare a conturilor FEADR, organismul de certificare nu poate

examina toate tranzactiile agentiilor de plati in cadrul activitatilor lor de audit. Prin urmare,
acestea trebuie sa aleaga un esantion de tranzactii si sa utilizeze rezultatele acestei testari
pentru a trage concluziile privind totalitatea conturilor agentiei de plati.
A se retine ca tranzactiile trebuie testate la nivelul platii catre beneficiarul final si trebuie
acordata o atentie deosebita cheltuielilor FEADR, in cazul caruia beneficiarul final poate fi
mai greu de identificat.
Selectia statistica acopera doua metode posibile:
1. Esantionare aleatorie
2. Esantionare sistematica
Caracterul aleatoriu din esantioanrea aleatorie trebuie sa fie asigurat prin utilizarea unui
software potrivit pentru generarea aleatorie a numerelor ( ex: IDEA/ACL).
In esantionarea sistematica se alege un punct de plecare iar apoi se aplica regula

sistematica de a alegere a elementelor (ex. fiecare al n-lea element de la primul element-
ales aleator).
In realizarea auditului privind modul de utilizarea fondurilor FEADR, strategia de determinare

a esantionului se realizeaza conform anexei „Esantionarea si evaluarea erorilor” la Linia
directoare nr. 3.
Potrivit prevederilor reglementarii comunitare mentionate mai sus, din ratiuni de ordin practic
si de eficienta se va proceda la selectarea unui esantion al tranzactiilor, care se va verifica.
Concluziile desprinse pe baza esantionului se pot extrapola asupra intregii populatii.
Esantionarea reprezinta doar una dintre numeroasele tehnici care exista pentru a obtine
asigurarea rezonabila in ceea ce priveste acuratetea conturilor. Pentru fiecare obiectiv, in
cadrul fiecarei populatii, auditorii pot alege una sau mai multe metode care sa le permita
obtinerea probelor de audit necesare.
Criterii de stratificare a populatiei
34
Prima sarcina care revine in pregatirea esantionarii este definirea populatiilor care vor fi
auditate. In cazul auditului de certificare a conturilor FEADR, populatia reprezinta un
ansamblu de tranzactii pentru care sistemul de control poate fi considerat omogen.
Populatiile care prezinta un sistem de control diferit vor fi tratate in mod diferit si vor fi
esantionate in mod separat.
In ceea ce priveste cheltuielile, se vor identifica populatiile care dispun de sisteme de control
diferite si se vor trata separat. In aceasta situatie, populatiile vor face obiectul unei
esantionari distincte. Conform prevederilor art. 4.1 din anexa la linia directoare nr. 3, vor fi
cheltuieli in cadrul axelor/masurilor IACS si cheltuieli in cadrul axelor/masurilor non-IACS.
Esantionarea tranzactiilor operationale
Conform prevederilor art. 4.2 din anexa la linia directoare nr. 3, tranzactiile operationale
adecvate in general pentru esantionarea statistica in cazul conturilor FEADR sunt:
- Schemele din cadrul FEADR incluse in IACS, adica schemele de ajutor din cadrul
FEADR mentionate la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006;
- Schemele din cadrul FEADR neincluse in IACS, adica schemele de ajutor din cadrul
FEADR mentionate la articolul 25 din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006.
Esantionarea statistica
O conditie prealabila pentru esantionarea statistica este existenta unui „listing” (a unei baze
de date) continand toate tranzactiile care constituie o populatie. Inregistrarile contabile fiind
in general informatizate, acest listing se va obtine de la serviciul contabilizare din cadrul
Agentiei. Aplicarea tehnicilor de audit asistate de calculator reprezinta un mod rentabil de
selectie a esantionului.
Organismul de certificare isi va extrage esantionul ce urmeaza a fi auditat prin metoda

esantionarii bazate pe unitatea monetara (MUS), tinand seama ca serviciile Comisiei
Europene utilizeaza aceasta metoda de selectie in auditurile sale si recomanda aceasta
metoda si Organismelor de certificare. Aceasta reprezinta o metoda de esantionare statistica
prin care o tranzactie cu o valoare mare are o probabilitate mai ridicata de a fi selectata in
esantion decat o tranzactie cu o valoare mai mica.
Populatii reduse
Utilizand metoda de esantionare statistica, cum este si MUS, pentru un nivel de incredere si
un prag de semnificatie date, dimensiunea esantionului va fi intotdeauna aceeasi, indiferent
de dimensiunea populatiei. Metoda de esantionare statistica nu este, prin urmare, eficienta
pentru populatiile cu un volum redus de tranzactii (mai mic de 2,000).
Totusi, daca pentru populatia aleasa, numarul tranzactiilor este mai mic de 2,000, se pot
utiliza, ca alternativa, tehnicile de esantionare nestatistica. Selectia aleatorie a elementelor
este, de obicei, adecvata; o posibilitate este esantionarea sistematica, in care se foloseste
un interval fix de esantionare n (in functie de dimensiunea populatiei), alegand o valoare
initiala aleatorie apropiata de punctul de inceput si selectand fiecare al n-lea element ulterior.
Valoarea monetara a fiecarui element selectat este asadar irelevanta.
35
In cazul in care numarul de elemente (N) care formeaza populatia este in general redus
(adica mai mic de 2 000 de elemente), dimensiunile minime recomandate ale esantioanelor
pentru testele de fond sunt dupa cum urmeaza:
N Esantion
1-9 1
10-250 10
251-500 20
501-2000 30
In cazul in care N este mai mare de 2,000, se va prefera esantionarea statistica.
Daca utilizeaza aceasta abordare, organismele de certificare trebuie sa specifice clar

numarul exact de tranzactii care constituie populatia, impreuna cu valoarea monetara a
esantionului si toate erorile constatate. Trebuie calculata o rata de eroare (totalul erorilor
impartit la valoarea esantionului).
Planificarea marimii esantionului
Nivelul pragului de semnificatie trebuie stabilit la 2%, dupa cum s-a precizat mai sus.
Organismul de certificare trebuie sa estimeze erorile susceptibile sa fie gasite prin aplicarea
procedurilor de audit. Aceasta va reprezenta, in mod normal, o proportie relativ redusa a
materialitatii. In anexa la linia directoare nr.3 se arata ca pentru un nivel scazut al erorilor se
poate opta pentru o rata de 10% din materialitate.
Linia directoare nr.3 a Comisiei Europene fixeaza nivelul de incredere legat de testele de
audit la 95%. O parte din acest nivel de incredere se poate asigura prin testarea sistemelor.
Daca aceasta testare ofera rezultate bune, nivelul de incredere poate fi redus la 85%. Chiar
si acest nivel poate fi redus, dar numai in situatii bine stabilite.
In cadrul esantionarii cu metoda MUS, se obtine un esantion reprezentativ, ceea ce

inseamna ca oricare ar fi marimea populatiei, marimea esantionului este mereu aceeasi,
nefiind necesar un efort de audit suplimentar.
In unele cazuri, avand in vedere ca activitatea de audit se realizeaza pe parcursul

exercitiului financiar, ansamblul populatiei, materialitatea si marimea esantionului se vor
baza pe estimari, motiv pentru care se vor alege valori, cu prudenta, atata timp cat nu se
cunoaste valoarea reala a populatiei. Cand valoarea intregii populatii este cunoscuta, la
sfarsitul exercitiului financiar, se va realiza o reevaluare a modului de realizare a
esantionarii.
Esantionarea tranzactiilor neoperationale
Populatii care nu sunt adecvate pentru esantionarea statistica
- Neregulile comise in cadrul FEADR, in conformitate cu anexa III la Regulamentul

(CE) nr. 885/2006 al Comisiei (sunt cuprinse coloanele: recuperari, cazuri noi,
36
corectii si sume declarate nerecuperabile, prevazute in Linia directoare nr. 1
revizuita);
- Alte datorii din cadrul FEADR, in conformitate cu anexa IIIA la Regulamentul (CE) nr.
885/2006 al Comisiei (sunt cuprinse coloanele: recuperari, cazuri noi, corectii si
sume declarate nerecuperabile);
- Avansuri si garantii FEADR.
Dimensiunile minime recomandate ale esantioanelor (aici N reprezinta numarul miscarilor

pentru fiecare coloana in cursul anului) pentru testele de fond sunt dupa cum urmeaza:
N Esantion
1-9 1
10-250 10
251-500 20
501-2000 30
2001+ 40
Organismele de certificare nu trebuie sa testeze mai mult de 40 de elemente per coloana,

dar o pot face, daca considera necesar.
Extragerea esantionului
Esantionul se va extrage pe baza intervalului de esantionare calculat si a unei valori de

pornire aleatorii. Aceasta operatie se poate efectua manual sau cu ajutorul unor instrumente
informatice.
Organismele de certificare trebuie sa faca o prezentare defalcata a cheltuielilor brute supuse

auditului (a se vedea tabelele din Anexa E. a manualului), care trebuie reconciliate cu
declaratiile anuale din cadrul FEADR.
In procesul de elaborare al esantionului se va tine cont si de urmatoarele aspecte:
a) Marimea populatiei;
b) Pragul de materialitate;
c) Nivelul de eroare estimat;
d) Evaluarea preciziei in planificare;
e) Evaluarea factorului de asigurare.
a) Marimea populatiei/populatiilor – se va analiza omogenitatea controalelor in cadrul

axelor/masurilor supuse auditului si se vor defini populatiile ce vor fi auditate.
b) Pragul de semnificatie – Se determina ca procent din cheltuielile estimate sau/si
realizate la nivelul exercitiului financiar auditat.
c) Nivelul de eroare estimat – se determina ca procent din valoarea materialitatii, in
functie de anumite criterii. Conform anexei la linia directoare nr.3, nivelul de eroare
estimat variaza intre 10% si 15%.
37
d) Precizia planificarii –reprezinta estimarea gradului de extindere a erorii totale in cadrul
populatiei. Ea reflecta nesiguranta asupra erorii totale care exista deoarece doar un
esantion de tranzactii va fi examinat. Ecartul intre materialitate si nivelul estimat al
erorilor va fi folosit ca baza pentru stabilirea preciziei planificarii, ca masura pentru
evaluarea nivelului de incertitudine in estimarea nivelului tolerabil al erorii. In practica,
precizia planificarii se stabileste intre 80-90% din diferenta dintre materialitate si nivelul
estimat al erorii.
e) Factorul de asigurare – nivelul de incredere fixat la 95%, ne conduce la un factor de
asigurare de 3.
Procedurile analitice
Conform ISA 520, par. 3, in contextul standardelor internationale de audit, termenul de

proceduri analitice inseamna „evaluari ale informatiilor financiare prin analiza relatiilor
plauzibile dintre datele financiare si nefinanciare”.
Procedurile analitice cuprind, de asemenea, acele investigatii considerate necesare cu

privire la fluctuatiile sau relatiile care sunt discordante in comparatie cu alte informatii
relavante sau care difera semnificativ fata de valorile asteptate.
Testarea controalelor interne
Conform ISA 330 „Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate”, atunci cand
evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa de catre auditor la nivel de asertiune include
estimarea ca sistemele de control opereaza eficient, auditorul trebuie sa efectueze teste ale
sistemelor de control pentru a obtine suficiente probe de audit privind faptul ca sistemele de
control operau eficient la momente relevante in cursul perioadei supuse auditului.
De asemenea, testarea controalelor interne in cadrul auditului de certificare a conturilor

FEADR au fost analizate in Capitolul 4 – “Executie” al acestui manual.
Daca auditorul prin analiza controalelor entitatii auditate decide ca nu se poate baza pe
controalele interne ale entitatii, abordarea auditului va fi directionata catre efectuarea
testarilor directe de fond, concomitent cu aplicarea procedurilor analitice.
Chiar daca auditorul se bazeaza pe controalele interne, este necesar sa se efectueze
intotdeauna cateva teste directe de fond. De asemenea, auditorul poate considera utilizarea
muncii altor auditori sau experti cum ar activitatea auditorilor interni. Si in acest caz, auditorul
va efectua cateva teste directe de fond.
Programul de audit
Auditorul trerbuie sa elaboreze si sa documenteze un program de audit care sa stabileasca

natura, durata si intinderea procedurilor de audit planificate cerute pentru implementarea
planului de audit general.
Programul de audit serveste ca un set de instructiuni adresate auditorilor din echipa de

audit, fiind un sprijin real pentru activitatea acestora pe teren, la entitatile auditate.
Programul de audit constituie un mijloc de control si evidenta a desfasurarii activitatii.
38
Programul de audit contine obiectivele specifice, controalele cheie, procedurile de fond
aplicate (teste de control, teste de detaliu, proceduri analitice, etc).
Programele de audit pot fi revizuite ori de cate ori este necesar in timpul derularii auditului,
ca urmare a schimbarii conditiilor sau rezultatelor asteptate ale procedurilor de audit.
Programele de audit aporbate sunt transmise echipelor de auditori, inclusiv celor din cadrul
Oficiilor Regionale.
Un model de program de audit pentru Auditul de certificare a conturilor FEADR se regaseste

in Anexa B.3.1 a acestui manual.
Planul de audit
Conform ISA 300 par.9, auditorul trebuie “sa elaboreze un plan de audit care trebuie sa
includa o descriere a:
- Naturii, plasarii in timp si amplorii procedurilor planificate de evaluare a riscurilor

- Naturii, plasarii in timp si amplorii procedurilor de audit suplimentare planificate la
nivelul afirmatiilor
- Alte proceduri planificate de audit”
Auditorii trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan de audit, prin care sa descrie

scopul si obiectivele auditului, principalele intrebari la care sa raspunda, natura problemelor
de audit necesare a fi obtinute si metodele prin care se vor obtine precum si bazele pentru
evaluarea acestora.
De asemenea, planul de audit va include un sumar al rezultatelor procedurilor analitice

realizate, un grafic al efectuarii in timp a auditului si al elaborarii raportului de audit precum si
costurile misiunii. Planul de audit trebuie sa fie un document succint, dar cuprinzator.
Planul de audit contine informatii sintetice, structurale pe sectiuni, cum ar fi:

- Cadrul legal al auditului;
- Aria de aplicabilitate a auditului;
- Entitatile auditate (incluzand o scurta descriere a structurii, atributiilor acestora, a
programului operational implementat);
- Atributiile autoritatii de audit;
- Obiectivele si scopul auditului;
- Analiza de risc;
- Abordarea auditului;
- Resurse umane si de timp necesare (inclusiv experti externi,daca este cazul);
- Calendarul auditului;
- Forma, continutul si destinatarii raportului de audit
39
Planul de audit poate fi revizuit si amendat in situatiile in care intervin modificari, cu
aprobarea persoanelor autorizate care au aprobat planul initial. Acesta, impreuna cu
programele de audit si listele de verificare se transmit si oficiilor regionale de audit in
vederea realizarii misiunii de audit.
In cazul planului de audit al Autoritatii de Audit, acesta trebuie sa fie documentat si elaborat
in vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil si sa sintetizeze in forma scrisa
strategia de realizare a auditului Agentiei de Plati pentru Dezvoltarea Rurala de Pescuit
(APDRP) si a celorlalte institutii implicate in derularea fondurilor FEADR. Prin structura sa,
planul de audit trebuie sa ofere o imagine sintetica a obiectivelor si abordarii auditului, sa
prezinte o evaluare preliminara a riscurilor identificate ca rezultat al intelegerii domeniului de
audit, sa stabileasca modul de realizare a misiunii in teren la entitiatile auditate si sa
stabileasca modul de prezentare a rezultatelor auditului.
Planificarea misiunii de audit are in vedere obtinerea unei asigurari rezonabile ca nivelul
central al APDRP, Centrele sale Regionale, Oficiile Judetene si Organismele delegate
functioneaza conform procedurilor de lucru elaborate si isi indeplinesc sarcinile conform
cerintelor Regulamentului Comisiei Europene Nr. 1290/2006 privind finantarea politicii
agricole comune, a normelor de aplicare a acestuia si Ordinul MADRP Nr 422/2006 pentru
aprobarea criteriilor de acreditare pentru Agentiile de Plati pentru agricultura, dezvoltare
rurala si pentru Organismul coordonator al agentiilor de plati pentru agricultura, dezvoltare
rurala si pescuit.
2.1.5 STABILIREA RESURSELOR UMANE SI DE TIMP NECESARE
2.1.5.1 PERSONALUL IMPLICAT IN REALIZAREA AUDITULUI FEADR
Directia din cadrul Autoritatii de Audit cu atributii de audit privind fondurile pentru agricultura,
dezvoltare rurala si pescuit cuprinde auditori financiari, atat la nivel central, cat si in cadrul a
8 Oficii regionale (Alba, Constanta, Cluj, Dambovita, Dolj, Iasi, Satu Mare, Timis, Bucuresti).
Matricea privind responsabilitatile pe niveluri de incadrare a personalului se prezinta in

tabelul de mai jos:
Responsabilitati Director Sef Auditor Auditor

serviciu asistent
Coordoneaza realizarea planului de audit X
pentru FEGA si FEADR
Asigura suport tehnic membrilor echipei de X X
audit
Monitorizeaza performantele membrilor X X
echipei de audit
Asigura realizarea planului de audit pentru X
FEGA si FEADR
Participa la realizarea planului de audit X X
Evalueaza riscurile de audit aferente X X
entitatilor auditate si axelor/masurilor
finantate prin FEADR
40
Responsabilitati Director Sef Auditor Auditor
serviciu asistent
Stabileste aria de aplicabilitate a auditului si X X X
obiectivele auditului
Evalueaza controalele operationale si X X
financiare din cadrul entitatilor auditate
Realizeaza misiunile de audit FEADR (aplica X X X

procedurile de audit in cadrul entitatilor
auditate conform standardelor de audit)
Formuleaza constatarile si recomandarile X X X
desprinse in urma aplicarii procedurilor de
audit
Obtin, evalueaza si documenteaza probele X X X
de audit
Coordoneaza si supervizeaza raportul de X
audit privind FEADR
Asigura realizarea raportului de audit privind X
FEADR
Participa la realizarea raportului de audit X
Alte activitati X X X X
Cerinte privind experienta profesionala
Peste 7 ani experienta X X
Peste 2 ani experienta X X
Experienta privind cunoasterea si aplicarea X X X X
standardelor internationale de audit
2.1.5.2 UTILIZAREA ACTIVITATII AUDITULUI INTERN DIN CADRUL AGENTIILOR DE

PLATI
Standardul international de audit ISA 610 „Utilizarea activitatii auditorilor interni”, par. 6,
precizeaza ca: „atunci cand entitatea are o functie de audit intern pe care auditorul extern o
considera relevanta pentru audit, obiectivele auditorului extern sunt:
a) Sa stabilesasca daca si in ce masura va utiliza activitatea specifica a auditorilor

interni; si
b) In cazul in care va utiliza activitatea specifica a auditorilor interni, sa stabileasca daca

activitatea este adecvata pentru scopurile auditului.”
Par. 3 al acestui standard descrie relatia dintre functia de audit intern si auditorul extern:
„Obiectivele functiei de audit intern sunt stabilite de conducere si, acolo unde este cazul, de
persoanele insarcinate cu guvernanta. Desi obiectivele functiei de audit intern si cele ale
auditorului extern sunt diferite, este posibil sa existe similitudini intre maniera in care functia
de audit intern si auditorul extern isi ating obiectivele.”
Conform ISA 610, par. 11 si par. 12, „pentru ca auditorul extern sa utilizeze activitatea
specifica a auditorilor interni, auditorul extern trebuie sa evalueze si sa indeplineasca
proceduri de audit cu privire la acea activitate pentru a stabili gradul de adecvare al acesteia
pentru scopurile auditului extern.
41
In vederea determinarii gradului de adecvare a activitatii specifice desfasurate de auditorii
interni pentru scopurile auditului extern, auditorul extern trebuie sa evalueze daca:
a) Activitatea a fost intreprinsa de auditori interni competenti, instruiti in prealabil in mod

adecvat din punct de vedere tehnic;
b) Activitatea a fost supravegheata, revizuita si documentata corespunzator;
c) Au fost obtinute probe de audit adecvate astfel incat auditorii interni sa poata formula
concluzii rezonabile
d) Concluziile formulate corespund circumstantelor si daca rapoartele intocmite de

auditorii interni sunt concordante cu rezultatele activitatii desfasurate si
e) Exceptiile sau aspectele neobisnuite descrise de auditorii interni au fost rezolvate in

mod corespunzator.”
Conform Liniei Directoare nr. 3 „Strategia de Audit”, Organismul de certificare se poate baza
pe activitatea de audit intern, atat in legatura cu cerintele de fond ale auditului FEADR (in
masura in care organismul de certificare a selectat un esantion de tranzactii pentru
examinare), cat si in legatura cu alte proceduri de audit efectuate in cadrul procesului de
certificare. Organismul de certificare trebuie sa se bazeze in totalitate pe Standardul
International de Audit (ISA) 610 pentru a stabili daca natura si dimensiunea activitatii de
audit intern corespund scopurilor certificarii.
In ceea ce priveste functia de audit intern a agentiilor de plati, fiind o functie de monitorizare,
este evaluata separat de catre Autoritatea de Audit. Aceasta trebuie sa verifice daca
procedurile adoptate de agentia de plati sunt suficiente pentru a controla respectarea
normelor comunitare si pentru a garanta ca evidentele contabile sunt exacte, complete si
intocmite la timp. De asemenea, trebuie sa evalueze functionarea controalelor privind
cheltuielile efectuate in cadrul schemelor FEGA si FEADR, sa raporteze si (dupa caz) sa
adreseze recomandari in aceasta privinta.
3. EXECUTIE. ABORDAREA IN AUDITUL DE CERTIFICARE.TEHNICI SI METODE

DE AUDIT.
Etapa de executie descrie modul in care auditorul pune in executie prevederile planului de
audit aprobat.
Activitatile parcurse in cadrul acestei etape ale auditului sunt in principal urmatoarele:
- Efectuarea procedurilor de audit (testele de control, proceduri de fond);
- Evaluarea rezultatelor procedurilor de audit; evaluarea slabiciunilor sistemului de

management si control;
- Analizarea si evaluarea erorilor identificate;
42
- Raportarea operativa a erorilor semnificative si a suspiciunilor de frauda catre
managementul entitatii auditate, imediat ce acestea au fost identificate;
- Revizuirea planului de audit, in cazul in care auditorul obtine informatii noi, sau atunci
cand constata ca premisele avute in vedere la planificarea auditului, sau cele de la
care s-a pornit in planificarea esantionului nu au fost corecte.
3.1 PROBELE DE AUDIT
Potrivit ISA 500 “Probe de audit”, par.4, “Obiectivul auditorului este de a concepe si
desfasura proceduri de audit astfel incat sa ii permita auditorului sa obtina suficiente probe
de audit adecvate pentru a putea ajunge la concluzii rezonabile pe care sa isi bazeze opinia”
Termenul probe de audit reprezinta informatiile obtinute de catre auditor in vederea

formularii constatarilor, recomandarilor si a concluziilor, dupa caz, pe care se va fundamenta
opinia de audit.
Probele de audit pot fi:
a) Generate direct de auditori
b) Obtinute de la terti
c) Colectate de la entitatile auditate.
Auditorii trebuie sa obtina probe de audit suficiente, credibile, relevante si rezonabile pentru
a fi capabili sa emita concluzii rezonabile cu privire la obiectivul ce urmeaza a fi realizat,
astfel:
- Probe de audit suficiente vor fi obtinute daca se aplica programe de audit care
cuprind o combinatie adecvata de teste de control si de proceduri de fond.
- Probele de audit sunt credibile daca acestea sunt impartiale. Credibilitatea probelor
de audit depinde de natura, sursa si metodele de obtinere ale acestora.
- Probele de audit sunt relevante daca au legatura/corespund obiectivelor de audit si

sustin elocvent constatarile auditului.
- Proba de audit este apreciata ca rezonabila daca este obtinuta in conditii economice.
Economicitatea se evalueaza prin raportarea costului de obtinere a probei la
rezultatul scontat.
Credibilitatea probelor de audit documentare depinde de sursele de obtinere, care poate fi

interna sau externa (probe de audit generate direct de catre auditori, obtinute de la terti sau
colectate de la entitatile auditate) si de natura lor, care poate fi vizuala, documentara sau
verbala.
In stabilirea credibilitatii probelor de audit se va tine cont de urmatoarele:
- Probele de audit din surse externe (de exemplu, confirmarea de la o terta parte) sunt
mai credibile decat cele generate intern;
43
- Probele de audit generate intern sunt mai credibile, atunci cand sistemul contabil si
sistemul de control intern sunt functionale;
- Probele de audit obtinute direct de catre auditor sunt mai credibile decat cele
obtinute de la entitate;
- Probele de audit sub forma de documente sunt mai credibile decat declaratiile orale.
De aceea, auditorii vor incerca sa obtina confirmarea documentara a probelor orale
(de exemplu, inregistrarea scrisa a interviurilor).
In vederea colectarii probelor de audit, pentru fiecare obiectiv specific auditorii vor elabora
programe de audit, asa cum a fost specificat si in partea de planificare de mai sus.
Programele de audit contin activitatile pe care auditorii le vor desfasura in cadrul entitatilor
auditate, pentru colectarea probelor de audit si sunt insotite de liste de verificare sau
chestionare. Pe baza acestor probe, se vor formula concluzii, mentionate in programul de
audit.
Programele de audit si listele de verificare intocmite in cadrul etapei de planificare a misiunii

de audit nu au un caracter exhaustiv si limitativ. Auditorii care le vor aplica, pe baza
rationamentului profesional, in functie de situatiile concrete cu care se vor confrunta, pot sa
desfasoare activitati suplimentare, pe care le vor documenta corespunzator in foile de lucru.
3.2. PROCEDURILE DE AUDIT REALIZATE
Conform Standardului international de audit ISA 500, par. A10, “probele de audit in vederea
formularii de concluzii rezonabile pe care se bazeaza opinia auditorului sunt obtinute prin
desfasurarea de:
a) Proceduri de evaluare a riscului si
b) Proceduri de audit ulterioare, care cuprind:
(i) Teste de control
(ii) Proceduri de fond, inclusiv teste de detaliu si proceduri analitice”
In cazul auditului de certificare a conturilor FEADR, procedurile desfasurate cuprind:
proceduri de evaluare a mediului de control intern a agentiilor de plati, efectuarea testelor de
control si procedurilor de fond.
3.2.1 EVALUAREA MEDIULUI DE CONTROL INTERN
Evaluarea sistemului de control intern aferent agentiilor de plati se va realiza prin:
a) Efectuarea de teste de parcurgere pentru a confirma intelegerea tuturor

axelor/masurilor/activitatilor si pentru a identifica si evalua intr-o forma preliminara
controalele existente;
b) Revizuirea procesului de transpunere a cerintelor comunitare in manualele de

proceduri ale Agentiilor de plati;
44
c) Activitati pentru a stabili:
- Existenta responsabilitatilor bine definite ale managementului Agentiei;
- Existenta si operativitatea unui compartiment de audit intern independent;
- Competenta personalului si existenta unor programe permanente de pregatire

profesionala adecvate;
- Atitudinea pozitiva a managementului privind controlul intern;
- Existenta si functionarea unui sistem de raportare adecvat;
- Existenta si functionarea adecvata a unor sisteme de control bazate pe

evaluarea riscurilor.
d) Realizarea testelor de audit prin care se va stabili daca:
- Procedurile scrise privind primirea, evaluarea si autorizarea cererilor de ajutor

sunt complete si disponibile pentru intreg personalul;
- Modul in care schimbarile intervenite in legislatie si proceduri privind

conformitatea, eligibilitatea si selectarea cererilor de ajutor financiar,
contractarea, autorizarea si efectuarea platilor sunt implementate in sistemele
agentiei;
- Exista proceduri adecvate in ceea ce priveste selectarea cererilor de ajutor

financiar si a celor de plata cat si pentru controalele managementului si daca
atributiile privind autorizarea, plata si contabilitatea sunt separate
corespunzator si fac obiectul supervizarii;
- Exista o formare si o rotatie corespunzatoare a personalului;
- Se intreprind actiuni adecvate, ca raspuns la recomandarile de imbunatatire a

activitatii formulate cu ocazia procesului de acreditare.
Evaluarea sistemului de control intern al Agentiilor de Plati si conformitatea acestora cu

criteriile de acreditare se va realiza de catre organismul de certificare pe baza unor matrice
in care se va acorda un punctaj de la 1 la 5 privind modul in care au functionat controalele
interne. Punctajele acordate au urmatoarea semnificatie:
- 1: nerespectarea clara a criteriilor de acreditare sau deficiente grave (gravitatatea
deficientelor conduce la imposibilitatea Agentiei de a-si indeplini sarcinile stabilite
prin Articolul 6(1) din Regulamentul 1290/2005);
- 2: slab (alte deficiente care nu au primit scorul 1, dar care vor trebui urmarite conform
Articolului 2 (1) din Regulamentul 885/2006);
- 3: adecvat (dar e necesara imbunatatirea);
- 4: bine (sunt evidentiate doar aspecte minore);
- 5: cea mai buna practica.
45
Matricele de verificare mentionate mai sus sunt cuprinse in Anexa nr. B.4.1 a acestui
manual.
3.2.2 EFECTUAREA TESTELOR DE CONTROL
Aspecte generale
Aceasta etapa a auditului implica documentarea sistemelor relevante (inclusiv informatii

corespunzatoare referitoare la pista de audit), impreuna cu testarea controalelor, pentru a
examina daca sistemele opereaza conform descrierii, si daca acestea sunt eficiente.
Intr-o prima faza trebuie identificat modul de exercitare a controalelor. Din acest punct de
vedere, controalele pot fi:
- Manuale (executate de personal)

- Computerizate (executate cu ajutorul sistemelor IT)
Controalele pot fi grupate pe elemente cheie ale sistemului dar, indiferent de modul de
grupare al acestora, evaluarea lor trebuie sa furnizeze o imagine de ansamblu asupra
mediului de control instituit la nivelul entitatii auditate.
Dupa aceasta etapa are loc o evaluare preliminara care presupune identificarea si evaluarea
controalelor cheie pe baza documentelor din etapa de planificare, a rezultatelor auditurilor
precedente si a rationamentului profesional.
Evaluarea controalelor cheie se formalizeaza intr-un document de lucru care sta la baza
intocmirii listelor de verificare pentru testarea acestora. De mentionat ca auditorul trebuie sa
concentreze testele asupra acelor controale care reduc riscurile specifice si materiale,
identificate in etapa de evaluare a riscului, deoarece ar putea fi ineficient sa evalueze,
documenteze si testeze acele controale (asupra riscurilor), care nu au un impact material.
Auditorii trebuie sa testeze controalele cheie care au fost identificate, prin examinarea unui
esantion de tranzactii sau operatiuni care au facut obiectul acelor controale. Deoarece,
auditorii urmaresc evaluarea eficientei practice a controalelor, metoda de selectare a
esantionului si natura testelor efectuate ar trebui sa asigure:
- obtinerea de probe privind functionarea controalelor pe toata perioada auditata (se

va acorda atentie la perioadele in care a lipsit personalul cheie);
- obtinerea de probe privind functionarea controalelor asupra tuturor tipurilor de
tranzactii (se va acorda atentie la cele cu valoare mica dar, cu volum mare; la cele
refacute dupa ce nu au trecut initial de control etc.)
Testarea controalelor va fi efectuata pe baza programului stabilit in faza de planificare care

cuprinde controalele cheie identificate si care trebuie testate, probele pe care auditorul
doreste sa le obtina, volumul planificat al testelor care urmeaza a fi executat.
Aspecte importante in testarea controalelor sunt dupa cum urmeaza:
46
- Controalele pot fi testate de catre auditor prin: observarea si chestionarea
personalului, incercand sa identifice nepotriviri intre ceea ce a observat si ce au
relatat persoanele responsabile.
- Daca controalele interne privesc mai multe operatiuni individuale, auditorul poate
examina un esantion selectat statistic sau in urma rationamentului profesional.
- Examinarea documentelor poate fi combinata cu reefectuarea controalelor
(reverificarea unei reconcilieri) in scopul obtinerii unor probe de audit de incredere.
- Un element pe care auditorii il vor urmari este acela daca, pe baza rezultatelor
controalelor instituite, managerii au dispus corectarea erorilor.
- Rezultatele testelor de control vor fi documentate in documente de lucru, descriindu-
se problemele sau erorile identificate in timpul auditurilor, efectele acestora si solutiile
recomandate.
- Punctele slabe identificate, insotite de recomandari corespunzatoare, vor fi aduse la
cunostinta organismului auditat.
Aspecte specifice auditului de certificare a conturilor FEADR
Prin efectuarea testelor de control in cadrul auditului de certificare a conturilor FEADR, se

urmareste certificarea conformitatii, eligibilitatii si selectiei cererilor de ajutor financiar,
contractarea, autorizarea si efectuarea platilor.
Prin testele de control se vor evalua procedurile APDRP si APIA pentru a verifica existenta
controalelor operationale privind conformitatea, eligibilitatea si selectarea cererilor de ajutor
financiar, contractarea, autorizarea si efectuarea platilor si inspectiile fizice, urmarindu-se
daca ofera asigurarea rezonabila ca:
- Cererile de ajutor financiar aprobate respecta criteriile de conformitate, eligibilitate si

selectie;
- Au fost contractate doar cererile de ajutor financiar selectate;
- Au fost inaintate la plata doar cererile autorizate, conform procedurilor;
- Plata este facuta doar beneficiarului, in contul bancar al acestuia;
- Toate sumele pentru care transferurile nu sunt efectuate sunt re-creditate in conturi;
- Procedurile pentru stabilirea si recuperarea debitelor sunt adecvate si sunt
respectate.
In cadrul organismelor de la nivel teritorial care indeplinesc functii de implementare si de
autorizare a platilor, se va analiza modul in care acestea exercita controalele specifice
stabilite prin procedurile de lucru acreditate.
Controale pot fi grupate pe elemente cheie ale sistemului dar, indiferent de modul de
grupare al acestora, evaluarea lor trebuie sa furnizeze o imagine de ansamblu asupra
mediului de control instituit la nivelul entitatii auditate/programului auditat.
47
Testele de control efectuate de catre Organismul de Certificare vor urmari functionarea
urmatoarelor arii, ca elemente cheie al mediului de control intern:
- Auditul intern;
- Control si antifrauda;
- Mentinerea criteriilor de acreditare;
- Sistemul contabil si sistemul IT, intocmirea situatiilor financiare.
Auditul intern
Pe parcursul testelor de control, se va analiza eficacitatea functionarii auditului intern al

Agentiei, ca un element cheie al mediului de control intern, sub urmatoarele aspecte:
- Independenta auditului intern fata de celelalte compartimente din cadrul Agentiei si
modalitatea de raportare a acestuia;
- Calitatea muncii auditului intern, prin urmarirea procedurilor pe care le efectueaza in
cadrul esantionului selectat;
- Modul in care auditul intern asigura detectarea si corectarea erorilor precum si
verificarea periodica a tuturor sistemelor;
- Organizarea auditului intern, alocarea personalului pe misiuni si instruirea acestuia.
De asemenea, se vor analiza activitatile specifice auditului intern, referitoare la conturile
FEADR, care presupun evaluarea:
- Verificarilor efectuate de auditul intern, in ceea ce priveste conformitatea procedurilor
de lucru ale Agentiei cu prevederile comunitare;
- Planurilor de audit ale compartimentului de audit intern, pentru analiza controalelor
efectuate de acest compartiment;
- Rapoartelor de audit intern si a recomandarilor pentru imbunatatirea activitatii;
- Rapoartelor de audit intern asupra sistemului contabil;
- Rapoartelor asupra implementarii modificarilor aparute in procedurile masurilor
acreditate.
Control si antifrauda
In cadrul testelor de control, se vor analiza procedurile si activitatea Directiei de control si
antifrauda si se vor evalua rezultatele si implicatiile constatarilor acesteia, cu precadere in ce
priveste criteriile de acreditare. De asemenea, se va evalua planul de control si modul de
aplicare a procedurilor interne de lucru specifice acestui compartiment in ceea ce priveste
constatarea si recuperarea debitelor, in stricta concordanta cu prevederile comunitare.
Mentinerea criteriilor de acreditare
Organismul de certificare are, in conformitate cu articolul 5 din Regulamentul nr. 885/2006 al

Comisiei, urmatoarele obligatii in ceea ce priveste acreditarea:
48
- Sa prezinte un certificat anual indicand in ce masura procedurile de control intern
au functionat corespunzator.
- Sa prezinte un raport anual indicand in ce masura AP continua sa indeplineasca
criteriile de acreditare.
Proceduri si aspecte legate de acreditare supuse verificarilor

Procedurile supuse controlului sunt urmatoarele:
- Autorizarea;
- Efectuarea platilor;
- Inregistrarea contabila;
- Avansurile si garantiile; si
- Gestionarea creantelor.
Elementele acreditarii supuse controlului sunt:

§ Mediu intern:
- Structura organizatorica;
- Resursele umane;
- Sarcinile delegate;
§ Informare si comunicare
- Activitatile de control;
- Comunicarea;
§ Monitorizare
- IT
- Monitorizarea continua si
§ Auditul intern.
Verificarea respectarii criteriilor de acreditare prin teste de control este exemplificata in

Anexa B.4.2 a acestui manual. Examinarea gradului in care agentiile de plata respecta
criteriile de acreditare trebuie indicata in matricele conform Liniei directoare nr.9 a Comisiei
Europeane incluse in Anexa B.4.2/A, a manualului, utilizand urmatoarele calificative:
· 1: nerespectare evidenta a criteriilor de acreditare sau deficiente grave (gravitatea

deficientelor este de natura a impiedica agentia de plata sa realizeze sarcinile stabilite la
articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005)
49
· 2: ineficient (alte deficiente care nu se incadreaza la punctul (1), dar care trebuie
monitorizate in conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr.
885/2006)
· 3: adecvata (probleme minore semnalate, dar cu posibilitati de imbunatatire sau nu s-au

identificat probleme). Aceasta nota corespunde notelor de „3”, „4” si „5” din matricea
prevazuta in Linia directoare nr. 2 pentru organismele de certificare in ceea ce priveste
acreditarea.
Daca in matricea sus-mentionata apar notele 1 si/sau 2, se intocmeste un tabel conform

modelului din Anexa B.4.2/B, care sa prezinte, in functie de criteriul de acreditare si de
populatie, deficientele identificate de importanta majora si medie, precum si o scurta
descriere a situatiei si a masurilor de remediere care sunt necesare in continuare.
Populatiile care trebuie indicate sunt: FEGA - acoperite de IACS, FEGA - neacoperite de
IACS, FEGA - debitori, FEADR - acoperite de IACS, FEADR - neacoperite de IACS si
FEADR-debitori.
Pentru ca autoritatea competenta sa se conformeze obligatiei prevazute in articolul 2

alineatul (1) din Regulamentul nr. 885/2006, DG AGRI considera ca este necesara
intocmirea acestor patru documente (o declaratie, un raport, o matrice conforma cu modelul
din anexa 1 si un tabel conform cu modelul din anexa 2). Totusi, statele membre si
autoritatile competente pot depasi prezentele recomandari.
Sistemul contabil si sistemul IT, intocmirea situatiilor financiare
i. Evaluarea sistemului contabil
Evaluarea generala, privind sistemul contabil, urmareste daca:
- Toate cheltuielile aferente FEADR au fost inregistrate corect in registrele Agentiei;

- Exista o pista de audit clara, de la primire cerere de ajutor financiar/contractare pana
la inregistrarea finala a platii;
- Se pastreaza o evidenta clara a cererilor de plata ajutorului financiar si a platilor
efectuate pe baza acestora;
- Reconcilierile dintre cereri primite, contractele incheiate, cererile de plata, ordinele de
plata si inregistrarile contabile sunt complete si periodice;
- Intocmirea declaratiilor de cheltuieli trimestriale si previziunile de cheltuieli au fost
realizate conform prevederilor anexei X si XI din Regulamentul Consiliului
nr.883/2006);
- S-a realizat intocmirea tabelelor privind platile necuvenite, inclusiv dobanda aferenta
conform modelului stabilit in Anexa III si III A din Regulamentul Consiliului
nr.885/2006;
- S-a realizat contabilizarea cheltuielilor eligibile, pe masuri, exprimate atat in moneda
nationala cat si in euro. Contabilitatea angajamentelor si platilor se realizeaza in
registre contabile separate, datele fiind procesate electronic. In registrele contabile
se inregistreaza, de asemenea, detalii privind datoriile de recuperat.
50
Elemente cheie in abordarea auditului, pentru acest domeniu, sunt:
- Verificarea daca Declaratiile de cheltuieli trimestriale si anuale intocmite reflecta

corespunzator datele din balanta Agentiei;
- Verificarea respectarii principiului contabilitatii de angajamente pentru inregistrarea
contractelor, verificarea intrarilor de fonduri si a platilor efectuate, pentru a asigura
exhaustivitatea financiara a Declaratiei de cheltuieli anuala.
ii. Evaluarea sistemului de control IT
In cadrul sistemului de control IT, se vor analiza controalele existente si aplicate in sistemul
contabil si in bazele de date existente la nivelul Agentiei, pentru a stabili daca datele sunt
protejate si accesul este controlat corespunzator.
Concluzionarea pe baza testelor de control
Dupa efectuarea testelor de control auditorul va analiza si evalua probele obtinute. Dupa
aceasta etapa, tinand cont de obiectivul programului de audit, isi va formula concluziile la
care a ajuns cu privire la functionarea controalelor cheie testate. In functie de concluziile
obtinute auditorul poate aprecia ca
a) Pe parcursul perioadei verificate, controale instituite la nivelul entitatii au functionat in
mod corespunzator
b) In general, controalele au functionat in mod satisfacator, iar deficiente gasite nu sunt
de natura sa influenteze modul de desfasurare a activitatii de la nivelul entitatii si nu
exista consecinte financiare.
c) Controalele instituite nu au functionat la un nivel adecvat. In aceasta situatie, auditorul
trebuie sa-si extinda verificarile cautand sa identifice toate zonele de risc unde
acestea nu au functionat si, totodata, sa evalueze daca in aceasta situatie exista si
consecinte financiare. In acest caz auditorul va solicita entitatii sa cuantifice impactul
financiar.
3.2.2.1 EVALUAREA REZULTATELOR OBTINUTE IN URMA TESTELOR DE CONTROL
In cazul in care se constata ca unele controale nu au functionat corespunzator se va analiza

posibilitatea testarii altor controale (alternative). In cazul in care nu se pot identifica controale
alternative sau daca controalele alternative se dovedesc ineficace, auditorul trebuie sa
revizuiasca planul de audit.
In mod uzual, aceasta situatie conduce la efectuarea unui volum sporit de proceduri directe
de fond. Cu toate acestea, daca testele de control ale auditorului esueaza, aceasta nu
inseamna in mod obligatoriu ca exista erori banesti sau neregularitati in categoria de
operatiuni testata.
3.2.3 EFECTUAREA PROCEDURILOR DE FOND
51
Conform ISA 330 „Raspunsul auditorului la riscurile evaluate”, par.4, procedurile de fond
sunt „proceduri de audit proiectate pentru a detecta denaturari semnificative la nivelul
afirmatiilor.”
Aspecte generale
ISA 330 precizeaza ca natura riscului si a afirmatiei sunt relevante pentru proiectarea
testelor de detaliu. De exemplu, testele de detaliu legate de asertiunea cu privire la realitatea
tranzactiilor, ar putea implica selectarea dintre elementele unei valori cuprinse intr-o situatie
financiara si obtinerea probelor de audit relevante. Pe de alta parte, testele de detaliu legate
de afirmatia cu privire la exhaustivitate pot presupune selectarea dintre elementele care se
preconizeaza ca sunt incluse in valoarea cuprinsa in situatiile financiare relevanta si
investigarea faptului daca acestea sunt incluse.
In aceasta etapa se va analiza respectarea urmatoarelor asertiuni cu privire la operatiunile

supuse auditului:
- Exhaustivitatea – daca toate operatiunile relevante au fost inregistrate;
- Acuratetea – daca toate operatiunile au fost declarate si inregistrate cu precizie (la

valoarea corecta);
- Realitatea – daca toate tranzactiile declarate si inregistrate sunt reale (daca sunt
inregistrate in perioada in care s-au efectuat);
- Regularitatea – daca toate tranzactiile si operatiunile sunt in concordanta cu legile si

reglementarile relevante;
- Prezentarea – daca toate operatiunile sunt clasificate si descrise conform

reglementarilor in vigoare (codificate si prezentate corect).
In testarea directa de fond se vor folosi urmatoarele proceduri de audit:
- Inspectia – examinarea fizica a imobilizarilor corporale, a inregistrarilor sau a

documentelor;
- Intervievarea – obtinerea de informatii verbale sau scrise de la entitatea auditata,
sau de la persoanele care le poseda, fie din interiorul, fie din afara entitatii.
- Confirmarea – primirea unui raspuns direct, scris sau verbal, de la o terta parte
independenta, pentru a verifica acuratetea informatiilor sau pentru a corobora
informatiile continute in inregistrarile contabile;
- Calculul –consta in verificarea acuratetei aritmetice a documentelor sursa si a
inregistrarilor contabile sau in efectuarea de calcule independente;
- Observarea – urmarirea de catre auditor a unui proces sau a unei proceduri
realizate de alte persoane, de exemplu, observarea de catre auditor a procesului de
verificare a eligibilitatii cererilor de finantare si respectiv de observare a aplicarii
procedurilor de evaluare-selectare etc.
52
Aspecte specifice pentru auditul de certificare FEADR
In cazul auditului de certificare a fondurilor FEADR, testele de detaliu se vor realiza asupra:
- Tranzactiilor operationale respectiv: conformitatea, eligibilitatea si selectarea
cererilor de ajutor financiar, contractarea, autorizarea si efectuarea platilor, inspectiile
fizice.
- Tranzactiilor non-operationale respectiv: debitorii, avansurile si garantiile, alte
sume care intra sub incidenta anexei III A din regulamentul 885/2006, modificat prin
regulamentul 1233/2007.
Natura testelor de detaliu poate varia in functie de tipul tranzactiilor operationale realizate de
agentiile de plati, dar in principal se vor avea in vedere urmatoarele aspecte, ce vor fi incluse
in listele de verificare utilizate:
- Cererile de finantare si de plata au fost procesate in conformitate cu procedurile

elaborate;
- Informatiile au fost incluse corect in sistemul informatic existent la nivelul agentiilor

de plati;
- Rezultatele verificarilor administrative si la fata locului au fost luate in considerare

pentru procesarea cererilor de plata;
- Platile unice pe suprafata corespund cu drepturile;
- Agentiile de plati au dedus in mod corespunzator sumele platite necuvenit, conform

prevederilor art.6 (b si c) din regulamentul ce nr.885/2006, nerecuperate la sfarsitul
anului financiar auditat;
- Refacerea calculelor realizate de agentiile de plati;
- Platile au fost realizate in mod corect catre beneficiarii finali si au fost inregistrate in
registrele contabile;
- Verificarea acuratetei, corectitudinii si completitudinii tabelului F-audit.
3.2.3.1 EVALUAREA REZULTATELOR OBTINUTE IN URMA PROCEDURILOR

DIRECTE DE FOND
Evaluarea rezultatelor procedurilor directe de fond trebuie sa fie realizata tinand cont, daca
acestea s-au aplicat asupra tuturor operatiunilor sau numai asupra unui esantion al
acestora.
a) Categoriile de operatiuni nu au fost esantionate
Aceasta evaluare consta in analizarea rezultatelor procedurilor directe de fond care s-au
aplicat asupra tuturor tranzactiilor (testate 100%). In acest caz, auditorul nu extrapoleaza
53
erorile constatate, intrucat impactul acestora este limitat la tranzactiile unde au fost
identificate.
b) Tranzactiile au fost esantionate
Daca auditorul constata erori intr-un esantion, el estimeaza nivelul erorii pentru intreaga
populatie. Aceasta operatiune este denumita extrapolarea erorilor. Modul in care auditorul
extrapoleaza erorile depinde de metoda de selectie a esantionului.
3.2.4 EFECTUAREA PROCEDURILOR ANALITICE
Procedurile analitice constau in analizarea indicatorilor si a tendintelor semnificative, inclusiv

analizarea fluctuatiilor si a relatiilor cu alte informatii relevante in cazul in care apar
discrepante sau in cazul in care sunt foarte diferite de valorile previzionate. Prin compararea
datelor financiare cu informatiile rezultate din alte surse, auditorii evalueaza daca anumite
valori/cifre sunt rezonabile. Procedurile analitice se aplica in special categoriilor de
operatiuni sau tranzactii unde cifrele sunt usor de preliminat si care nu variaza semnificativ
de la un an la altul.
De exemplu, auditorul poate efectua o revizuire analitica preliminara, care consta in
compararea datelor (cheltuieli, indicatori realizati) din perioada auditata si din perioada
precedenta si analizarea evolutiilor, tendintelor si identificarea elementelor care inregistreaza
cresteri sau diminuari semnificative.
Daca constata variatii semnificative fata de perioada precedenta auditorul va discuta cu
conducerea entitatii pentru a identifica cauzele producerii acestor diferente si va decide cum
trebuie abordata activitatea de audit si daca exista categorii de operatiuni care trebuie
testate in detaliu.
3.2.4.1 EVALUAREA REZULTATELOR IN URMA PROCEDURILOR ANALITICE
Daca procedurile analitice permit formularea unei previziuni in limitele unei diferente
acceptabile, atunci auditorul poate sa se bazeze pe asigurarea planificata. In cazul in care,
procedurile analitice nu indica o previziune in limitele diferentei acceptabile, atunci
asigurarea planificata nu poate fi preluata, iar auditorul trebuie sa adopte proceduri
alternative de audit, menite sa conduca la obtinerea asigurarii planificate.
Aceasta inseamna, de regula, efectuarea mai multor teste directe de fond. Daca diferenta
acceptabila este depasita sau nu, diferentele dintre previziuni si cifrele din conturi nu
constituie erori. Aceste diferente nu ar trebui sa fie incluse in evaluarea generala a erorilor.
3.3 EVALUAREA ERORILOR SI FORMULAREA CONCLUZIILOR.
3.3.1 ASPECTE GENERALE
Prezentul capitol trateaza responsabilitatea auditorului in evaluarea efectului denaturarilor

identificate asupra auditului si a denaturarilor necorectate, daca exista.
54
In procesul de planificare si efectuare a procedurilor de audit, precum si la evaluarea si
raportarea rezultatelor auditului, auditorul trebuie sa ia in considerare riscul aparitiei unor
denaturari semnificative. Denaturarile pot aparea din fraude sau erori.
Conform standardului international de audit ISA 450 „Evaluarea denaturarilor identificate pe

parcursul auditului”, par.6, „auditorul va determina daca strategia generala de audit si planul
de audit trebuie revizuite daca:
- Natura denaturarilor identificate si circumstantele in care acestea au avut loc indica

faptul ca ar putea sa existe alte denaturari, care daca ar fi considerate in mod
agregat impreuna cu denaturarile cumulate in timpul auditului, ar putea fi
semnificative, sau
- Totalitatea denaturarilor cumulate pe parcursul auditului se apropie de valoarea
pragului de semnificatie determinat.”
In scopul obtinerii probelor de audit, auditorii trebuie sa evalueze si sa investigheze erorile

identificate pentru a estima impactul lor asupra opiniei de audit, precum si pentru a stabili
activitatea suplimentara pe care trebuie sa o desfasoare.
Auditorii vor realiza o analiza calitativa aprofundata a tuturor erorilor/denaturarilor constatate,

pentru a stabili daca acestea indica slabiciuni ale sistemului de control si/sau incalcari ale
regulilor Comisiei.
In aceasta etapa auditorul:
- Va analiza eroarea identificata apreciind daca este individuala sau de natura

sistemica
- Va identifica cauza/cauzele care au condus la producerea erorii
- Va identifica controalele instituite pentru prevenirea si detectarea erorii precum si
cauza nefunctionarii lor (ex. Eroare umana).
Imediat ce auditorul descopera erori sau slabiciuni ale sistemului de control, el va investiga
cum si de ce s-au produs acestea. Erorile descoperite in timpul efectuarii testelor sugereaza
existenta unor slabiciuni si solicita ca auditorul sa revizuiasca evaluarea riscului. Daca in
evaluarea testelor de control auditorii constata ca, unele controale nu au functionat
corespunzator vor analiza posibilitatea testarii altor controale (alternative).
3.3.2 EVALUAREA ERORILOR IN CAZUL TRANZACTIILOR OPERATIONALE FEADR
Erorile sistematice si erorile aleatorii
Pentru a determina daca eroarea din cadrul unei populatii date este semnificativa, auditorul
trebuie sa stabileasca natura fiecarei erori. Concret, auditorul trebuie sa determine daca
eroarea identificata este sistematica sau aleatorie.
Trebuie sa se procedeze cu grija la clasificarea erorilor ca aleatorii sau sistematice si in

special la clasificarea erorilor ca erori cunoscute, atunci cand poate nu toate tranzactiile
afectate de un anumit tip de eroare au fost identificate.
55
Cazurile care necesita o atentie deosebita la calcularea nivelurilor de eroare includ:
- Platile lipsite de suficiente documente justificative;

- Erorile in cadrul platilor care sunt contestate de beneficiari si/sau care fac obiectul
unor litigii.
Erorile sistematice sunt cele care survin in mod normal in imprejurari bine definite si care
afecteaza in mod normal o mica proportie din tranzactii. De exemplu, se poate stabili ca un
anumit tip de eroare este asociat cu tranzactiile procesate manual sau ca eroarea a survenit
numai intr-o anumita perioada de timp.
In cazul in care s-a descoperit o posibila eroare sistematica, testarea problemei specifice
identificate se poate extinde, daca este necesar, pana la examinarea tuturor tranzactiilor
care ar fi putut fi afectate de o eroare de acest tip. Aceasta testare trebuie sa permita
auditorului sa cunoasca efectul erorii sistematice asupra intregii populatii. Aceasta eroare
este ulterior definita drept o „eroare cunoscuta” si nu este necesara nicio extrapolare.
Cu toate acestea, in cazul in care auditorul nu poate testa toate tranzactiile care au fost
afectate, aceasta eroare sistematica trebuie in mod normal tratata ca o eroare aleatorie.
Erorile aleatorii sunt cele care ar fi putut surveni in oricare dintre tranzactiile care nu au fost
esantionate pentru testare. De exemplu, daca se depisteaza o eroare la introducerea
datelor, este necesar sa se presupuna ca acelasi tip de eroare ar fi putut, in principiu, sa
afecteze oricare dintre tranzactiile neesantionate. Prin urmare, organismul de certificare
trebuie sa extrapoleze toate erorile aleatorii asupra intregii populatii, pentru a estima efectul
total al acestora.
Daca se constata ca erorile se datoreaza mediului de instituire a controlului sau procedurilor

de lucru pentru desfasurarea acestuia, atunci se poate aprecia ca eroarea identificata ar
putea fi sistemica.
Analiza efectuata si criteriile avute in vedere pentru a evalua daca erorile sunt
aleatorii/intamplatoare, sistemice sau indica suspiciunea de frauda vor trebui sa fie
documentate de auditori in documentele de lucru. Decizia de incadrare a unei erori in una
din categoriile mentionate anterior va trebui sa fie temeinic fundamentata, precizandu-se
totodata si testele efectuate sau orice alta informatie care au condus la o astfel de decizie.
Eroarea cea mai probabila

Eroarea cea mai probabila este termenul care reprezinta, la fiecare populatie, suma erorilor
aleatorii extrapolate.
Precizia
Precizia este estimarea intervalului in care se situeaza eroarea totala in cadrul populatiei.
Aceasta reflecta incertitudinea in ceea ce priveste marimea erorii totale existente, datorita
faptului ca doar un esantion redus de tranzactii a fost examinat.
Tratarea supraevaluarilor si a subevaluarilor
Conform Anexei la linia directoare a Comisiei Europene nr.3, in cazul in care pe parcursul
auditului sunt descoperite atat supraevaluari, cat si subevaluari, procedura este dupa cum
urmeaza:
56
- Se calculeaza nivelul erorii celei mai probabile si al erorii maxime pentru supraevaluarile
flagrante (se ignora subevaluarile);
- Se calculeaza nivelul erorii celei mai probabile si al erorii maxime pentru subevaluarile
flagrante (se ignora supraevaluarile).
Cele doua metode nu pot fi combinate. Calculul erorii celei mai probabile se bazeaza pe
metoda indicata mai jos.
Calculul erorii celei mai probabile si al erorii probabile totale

Principiul fundamental care sta la baza metodei de evaluare MUS este acela ca, in cazul in
care se descopera o eroare, aceasta exista in aceeasi proportie in ansamblul populatiei.
De exemplu, in cazul in care se descopera ca o plata de 50 de euro este supraevaluata cu 5
euro, exista o eroare de 10%. Aceasta eroare de 10% este apoi utilizata pentru calcularea
erorii celei mai probabile. A se retine ca valoarea tranzactiei in sine este irelevanta pentru
calculul erorii.
Pentru un nivel de incredere specificat si un interval de esantionare furnizat in prealabil in
scopul testarii, programul informatic calculeaza automat precizia (produsul celor doua) si,
daca s-au introdus datele privind erorile, acesta calculeaza si eroarea cea mai probabila.
Aceasta este suma erorilor aleatorii extrapolate pe baza datelor furnizate privind erorile.
Programul software calculeaza automat totalul limitei superioare a erorii, care include si
precizia. Adunand limita superioara a erorii cu orice erori cunoscute se obtine eroarea totala.
Procedurile de urmat in cazul identificarii unei erori semnificative
Conform Anexei 1 a Liniei Directoare nt. 3 „Evaluarea erorilor”, eroarea totala trebuie
comparata cu pragul de semnificatie a populatiei supuse auditului pentru a stabili daca s-a
descoperit o eroare semnificativa. Cifrele utilizate trebuie sa fie cele finale. Acestea pot fi
diferite de cele utilizate pe parcursul planificarii.
In cazul in care s-a descoperit o eroare semnificativa la esantionare, aceasta nu inseamna
ca populatia trebuie imediat calificata. Organismul de certificare va trebui sa intreprinda
actiuni suplimentare pentru a stabili mai bine masura in care eroarea exista in cadrul
populatiei.
Exista doua optiuni care trebuie examinate de organismul de certificare:
1. Cresterea ratei de eroare estimate – aceasta are ca efect diminuarea
intervalului de esantionare si cresterea dimensiunii esantionului. In acest caz,
fiecare eroare descoperita are un efect mai redus asupra erorii totale. Astfel,
eroarea totala va scadea si poate intra in pragul de semnificatie.
2. Reexaminarea erorilor care au fost extrapolate – exista posibilitatea ca
acestea sa nu fie erori aleatorii, ci sa survina numai intr-o parte a populatiei si sa
poata fi tratate ca erori cunoscute.
Cu toate acestea, marirea dimensiunii esantionului la sfarsitul exercitiului financiar este
dificila din lipsa de timp si, eventual, din motive practice (in cazul in care sunt necesare vizite
la numeroase administratii locale). Din acest motiv, se recomanda organismelor de
57
certificare sa stabileasca pragul de semnificatie din faza de planificare si ratele de eroare
estimate la un nivel moderat.
Procedurile de urmat in cazul in care erorile efective depasesc erorile asteptate
Anexa 1 a Liniei Directoare nr. 3 „Evaluarea erorilor” precizeaza ca in acest caz, Organismul
de Certificare nu poate trage concluzia ca s-au indeplinit obiectivele de audit.
Pentru aceasta, auditorii trebuie sa mareasca dimensiunea esantionului pentru a testa daca
exista si alte erori in esantionul suplimentar.
In cazul in care procentajul total de erori descoperite este sub rata anticipata de 10%, se
poate concluziona ca ipotezele organismului de certificare au fost confirmate printr-o testare
detaliata.
In cazul in care Organismul de Certificare descopera o rata de eroare de 15%, nu se poate
concluziona cu un grad de incredere de 95% ca nivelul de eroare este nesemnificativ
(indiferent de aprecierile privind LSE), intrucat ipoteza initiala a organismului de certificare
privind gradul erorilor in cadrul populatiei (care afecteaza dimensiunea esantionului testat)
nu a fost confirmata de realitate.
In acest caz, Organismul de Certificare trebuie fie:
a) Sa reexamineze erorile descoperite sau
b) Sa efectueze teste de audit suplimentare pentru a ajunge la o concluzie cu privire la

existenta unei erori semnificative in cadrul contului.
3.3.3 EVALUAREA ERORILOR IN CAZUL TRANZACTIILOR NEOPERATIONALE

FEADR
In cazul tranzactiilor neoperationale, conform Anexei 1 a liniei directoare nr. 3 „Evaluarea

erorilor” a Comisiei Europene, se vor intocmi liste detaliate de erori, in acelasi fel ca si in
cazul elementelor esantionate statistic.
Avand in vedere ca nu este posibila o extrapolare statistica a erorilor, valorile inregistrate si

cele auditate (diferentele reprezinta erorile) trebuie insumate. Pentru a obtine rata de eroare,
eroarea totala trebuie impartita la valoarea totala a elementelor verificate.
3.3.4 ALTE CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ERORILE CONSTATATE
Anexa 1 a Liniei Directoare nt. 3 „Evaluarea erorilor” precizeaza ca in afara de analiza

cantitativa a erorilor constatate, Organismul de Certificare trebuie, de asemenea, sa
efectueze o analiza calitativa a acestor erori.
De exemplu, ratele de eroare constatate (oricat de reduse) pot sa indice vulnerabilitati grave
in materie de controale si/sau incalcari ale normelor Comisiei, care necesita o atentie
speciala din partea organismelor de certificare si/sau efectuarea de teste suplimentare (sau
consemnarea unor rezerve in certificatul de audit).
58
Organismul de Certificare trebuie sa mentioneze clar numarul de erori formale constatate in
cadrul fiecarui esantion. O eroare formala este o eroare fara efect financiar (plata este
corecta in ceea ce priveste suma), dar reprezinta o tranzactie in cadrul careia unul sau mai
multe controale au dat gres (de exemplu, o cerere neautorizata la nivelul corect).
4. RAPORTARE
Acest capitol trateaza responsabilitatea auditorului de a formula o opinie cu privire la ariile

acoperite de auditul de certificare a conturilor FEADR, si anume:
- Capacitatea agentiei de plati de a indeplini conditiile de acreditare si de a recunoaste

si a evalua riscurile operationale;
- Angajamentul agentiei de plati de a pregati conturi anuale de calitate, in conformitate

cu orientarile UE si alte cerinte europene;
- Infrastructura si activitatile de supraveghere ale agentiei de plati pentru a asigura o

raportare financiara fiabila catre comisie.
4.1 EVALUAREA REZULTATELOR AUDITULUI DE CERTIFICARE SI

VALORIFICAREA ACESTORA
La finalul misiunii de audit, auditorul trebuie sa evalueze rezultatele procedurilor de audit,

pentru a ajunge la concluzia daca sistemul de management si control functioneaza eficient si
daca declaratiile de cheltuieli contin erori materiale care ar putea sa induca in eroare pe
utilizatorii acestora.
De asemenea, in procesul de evaluare a rezultatelor procedurilor de audit, auditorii

utilizeaza si rationamentul profesional. De aceea, evaluarea trebuie sa fie bine documentata
astfel incat sa poata fi revizuita. Astfel de masuri ajuta la obtinerea asigurarii ca, toate
constatarile si consecintele au fost analizate corespunzator inainte de formularea unei opinii.
Procesul de audit insa nu se incheie cu intocmirea raportului final de audit, discutarea

recomandarilor si cu depunerea planului de actiune de catre entitatile auditate. Este necesar
ca echipa de audit sa monitorizeze implementarea recomandarilor formulate, ca ultima etapa
a procesului de audit.
4.1.1. COMUNICAREA CU ENTITATEA AUDITATA
Un alt aspect important in ceea ce priveste valorificarea rezultatelor auditului de certificare

este comunicarea cu entitatea auditata, intrucat o comunicare optima asigura eficienta
procesului de audit. Prezentarea raportului preliminar si a recomandarilor sunt aspecte cheie
ale acestei comunicari.
Modul in care auditorul comunica entitatii auditate deficientele si punctele slabe identificate
pe parcursul desfasurarii activitatii de audit este Scrisoarea catre conducere. Scopul
acestei scrisori este urmatorul:
59
- Sa comunice conducerii entitatii auditate deficientele constatate pe parcursul
desfasurarii auditului precum si modul in care acestea pot fi remediate;
- Sa furnizeze conducerii rezultatul unei evaluari realizate in mod independent, in

domeniul de competenta al auditorului;
- Sa imbunatateasca comunicarea cu entitatea auditata si sa furnizeze o baza pentru

valorificare;
- Sa stimuleze o abordare profesionala a auditului;
- Sa includa raspunsurile conducerii, la recomandarile ce urmeaza sa fie formulate de

auditor in raport si sa le utilizeze, ulterior, in procesul de valorificare a auditului;
Formatul scrisorii catre conducerea entitatii auditate nu este stabilit printr-un standard.
Continutul, marimea si forma de prezentare a scrisorii pot fi stabilite de auditor, pe baza
judecatii profesionale. Totusi, aceasta va contine urmatoarele elemente:
a) Entitatea/persoana careia ii este adresata;
b) Informatii privind obiectivul auditului, corelat cu subiectul scrisorii si domeniul

auditat;
c) Perioada auditata;
d) Relatarea pe scurt a constatarii;
e) Recomandarea (daca este cazul) si termenul in care conducerea entitatii trebuie

sa raspunda cu privire la constatarile si recomandarile formulate;
f) Semnatura si data.
Auditorul trebuie sa comunice cat mai repede posibil managementului entitatii, constatarile
faptice insotite de dovezi scrise, atunci cand:
- identifica slabiciuni importante ale controalelor interne ale entitatii;
- suspecteaza existenta unor fraude sau se constata ca exista indicatori

suficienti care sa ateste aparitia unei fraude, chiar daca efectul potential
asupra declaratiilor de cheltuieli auditate nu este material;
- descopera erori importante.
4.2 ELABORAREA RAPORTULUI DE AUDIT
Raportul de audit este mijlocul principal de comunicare si informare a rezultatelor muncii

auditorilor catre toate persoanele interesate. Fiecare constatare din raport trebuie sustinuta
prin dovezi corespunzatoare si sa fie in acord cu domeniul si cu obiectivele auditului.
60
Avand in vedere prevederile art.5 din Regulamentul Comisiei nr.885/2006, planificam auditul
de certificare a conturilor aferente FEADR se desfasoara atat pe parcursul anului financiar,
cat si dupa incheierea acestuia.
Ca urmare, pentru anul financiar auditat, organismul de certificare intocmeste:
a) Scrisoarea catre conducerea entitatii auditate, ce contine informatiile aferente

auditului realizat pentru perioada auditata, in cursul anului. Acest raport va fi mai
putin detaliat, scopul intocmirii fiind acela de a usura munca de audit desfasurata
dupa inchiderea anului financiar.
b) Raport de audit anual, care contine informatiile aferente auditului realizat pentru
intregul an financiar.
a) Scrisoarea catre conducerea entitatii auditate.
Continutul, marimea si forma de prezentare a scrisorii sunt stabilite de auditorii Organismului

de Certificare, pe baza judecatii profesionale. Aceasta va contine urmatoarele elemente: cui
ii este adresata; informatii privind obiectivul auditului, corelat cu subiectul scrisorii si
domeniul auditat; perioada auditata; relatarea pe scurt a constatarii; recomandarea si
termenul in care conducerea entitatii ia masuri de inlaturare a deficientelor constate;
semnatura si data (scrisoarea va fi semnata de presedintele Autoritatii de audit).
Dupa primirea raspunsurilor de la entitatea auditata, care dupa eventualele clarificari vor fi
incluse in raportul de audit, ce va fi redactat in forma finala.
b) Raportul de audit anual
Conform Regulamentului (CE) NR. 885/2006 al Comisiei Europene, art. 4, Organismul de

certificare intocmeste un raport cu concluziile sale. Acesta se semneaza de membrii echipei
de audit, se supervizeaza de directorul directiei si se aproba de presedintele Autoritatii de
audit.
In raportul de audit anual se mentioneaza daca:
a) Agentia de plata indeplineste conditiile de autorizare;

b) Procedurile agentiei de plata permit declararea faptului ca, cu un grad rezonabil de
fiabilitate, cheltuielile atribuite FEADR au fost efectuate in conformitate cu normele
comunitare si ce recomandari au fost eventual formulate si puse in aplicare in ceea
ce priveste imbunatatirile;
c) Conturile anuale mentionate la articolul 6 alineatul (1) a Regulamentului sunt in
conformitate cu registrele si evidentele agentiei de plata;
d) Declaratiile referitoare la cheltuieli constituie o evidenta materiala veridica, completa
si exacta a operatiilor atribuite si FEADR;
e) Interesele financiare ale comunitatii sunt protejate in mod corespunzator in ceea ce
priveste avansurile platite, garantiile obtinute, precum si sumele care trebuie
incasate.
De asemenea, Regulamentul (CE) NR. 885/2006 precizeaza ca raportul de audit trebuie
insotit de:
61
- Informatii privind numarul si calificarile personalului care efectueaza auditul,
activitatea desfasurata, numarul tranzactiilor examinate, nivelul pragului de
semnificatie si nivelul de incredere obtinut, deficientele intalnite in materie de control
si recomandarile in vederea unor imbunatatiri si operatiunile efectuate atat de catre
organismul de certificare, cat si de alte organisme interne si externe de audit asupra
agentiei de plati de la care s-au obtinut toate sau o parte din asigurarile organismului
de certificare privind chestiunile raportate;
- Un aviz privind declaratia de asigurare mentionata la articolul 8 alineatul (1) litera (c)
punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.
Inaintea elaborarii raportului, trebuie sa existe o asigurare ca documentele de lucru sunt

pregatite in mod corespunzator si ca acestea furnizeaza informatii si probe suficiente pentru
constatarile, concluziile si recomandarile auditului.
4.2.2 CARACTERISTICILE RAPORTULUI DE AUDIT
Pentru a se conforma standardelor de raportare, raportul de audit trebuie sa indeplineasca

anumite caracteristici, in sensul ca acesta trebuie sa fie:
- Accesibil: Raportul de audit trebuie sa fie simplu si sa utilizeze un limbaj cat mai
clar posibil, pentru a fi usor accesibil destinatarilor. In cazul in care sunt utilizati
termeni tehnici, abrevieri sau acronime, acestia vor fi definiti in detaliu intr-un
glosar separat.
- Precis/exact: Raportul trebuie sa se bazeze pe probe suficiente, relevante si

solide. Sfera auditului, metodologia, procedurile si constatarile trebuie sa fie
descrise cu precizie.
- Cuprinzator: Raportul trebuie sa includa toate informatiile necesare pentru a

asigura intelegerea concluziilor auditului.
- Obiectiv: Impactul unui raport de audit este semnificativ mai mare atunci cand
probele de audit sunt prezentate de o maniera obiectiva si impartiala. Existenta
oricarui conflict de interese cu entitatea auditata poate crea suspiciuni si poate
afecta credibilitatea, independenta si obiectivitatea rapoartelor de audit, ale
auditorilor implicati, precum si a institutiei insasi.
- Credibil: Informatiile prezentate trebuie sa fie suficiente si relevante, pentru a

convinge pe utilizatorii acestora de realitatea constatarilor, rezonabilitatea
concluziilor si caracterul benefic al implementarii recomandarilor. Raportul de audit
trebuie sa includa numai constatarile care sunt sustinute de probe de audit
suficiente si relevante.
- Clar: Constatarile trebuie sa fie exprimate cu precizie si fara posibilitatea

interpretarii eronate. In acest scop se recomanda utilizarea formulelor standard ce
au un continut si un sens general acceptat. Raportul trebuie sa aiba o structura
logica, iar faptele si concluziile trebuiesc prezentate cu precizie.
62
- Concis: Raportul de audit trebuie sa fie concis si sa contina numai aspectele
relevante scopului auditului, fara a include detalii nesemnificative care ii pot afecta
accesibilitatea si credibilitatea.
- Competent: Raportul de audit trebuie intocmit astfel incat sa reflecte competenta

si profesionalismul auditorilor, precum si calitatea activitatii de audit realizate.
4.2.3 SECTIUNILE RAPORTULUI DE AUDIT
Conform Liniei Directoare nr.5 a Comisiei Europene, „Model de raport pentru organismele de
certificare”, raportul de audit va include urmatoarele sectiuni:
1. Rezumat, cuprinzand urmatoarele sectiuni:
- Introducere, cuprinzand obiectivele si scopul auditului, baza legala a
auditului, prezentarea pe scurt a entitatilor si a sistemului de management si
control auditat, perioada auditata si data raportului
- Concluzii, cuprinzand cele mai importante constatari si recomandari si

concluzia generala a auditului
- Conformitatea cu orientarile Comisiei, cuprinzand liniile directoare ale

Comisiei Europene, utilizate in activitatea de audit
- Evaluarea generala, cuprinzand observatii detaliate pe fiecare arie de audit:

Evaluarea sistemului de control intern si a respectarii criteriilor de acreditare,
a erorilor – pe populatii incluse si neincluse in IACS 78, erorilor aferente
cheltuielilor de functionare – populatii nestatistice si erorilor – Cheltuieli, altele
decat de functionare
- Natura constatarilor respectiv, in functie de tipul auditului efectuat, o analiza

a slabiciunilor identificate, clasificate in functie de importanta lor: majora,
medie.
2. Strategia de audit, cuprinzand urmatoarele sectiuni:

- Rezumatul strategiei de audit, cuprinzand un rezumat al obiectivellor
auditului, principalelor activitati de audit, rezultatelor din evaluarea riscurilor,
asigurarea si pragul de semnificatie ale auditului, sistemele si controalele
aferente, abordarea auditului, natura si gradul de incredere al organismului de
certificare in activitatea de audit intern, a auditorilor, specialistilor si expertilor
subcontractati de terti, etc.
- Activitatile desfasurate: sumarizare a activitatilor desfasurate in cadrul

auditului, pe baza populatiilor selectate
3. Comparatia dintre declaratiile trimestriale si cele anuale, cuprinzand

reconcilierea declaratiilor trimestriale si anuale ale conturilor FEADR,
Reconcilierea declaratiei anuale cu datele din tabelele cu X ale conturilor FEADR,
Reconcilierea informatiilor solicitate in anexa III si anexa IIIA la Regulamentul
885/2006 cu cele din registrul debitorilor – FEADR, Reconcilierea declaratiei
anuale privind cheltuielile FEADR si anexele III si IIIA.
63
4. Raportul dintre principalele organisme si structura agentiei de plati,
continand Cadru institutional, Structura agentiei de plati, Organisme delegate,
5. Respectarea criteriilor de acreditare, sectiune ce descrie situatia actuala a
autorizarii ca baza pentru evaluarea generala a sistemului de control intern
6. Tranzactii operationale, sectiune prin care se furnizeaza o evaluare a
rezultatelor pentru fiecare populatie auditata: rezultatele testelor in ceea ce
priveste populatia FEADR inclusa in IACS, rezultatele testelor in ceea ce priveste
populatia FEADR neinclusa in IACS
7. Tranzactii neoperationale, furnizeaza o evaluare a rezultatelor testelor
efectuate pentru fiecare populatie auditata: rezultatele verificarii tabelelor din
anexa III – nereguli, rezultatele testelor din tabelele anexei IIIA, rezultatele
testelor referitoare la avansuri si garantii
8. Alte chestiuni, cuprinzand actiunile desfasurate, constatarile si concluziile cu
privire la analiza statisticilor referitoare la controalele privind sprijinul pentru
dezvoltarea rurala si analiza plafoanelor financiare
9. Urmarirea (follow-up) recomandarilor din exercitiile precendente, cuprinzand
recomandarile de importanta majora si medie din exercitiile precedente, situatia
masurilor luate si observatiile agentiei de plati precum si situatia tuturor erorilor
financiare identificate in decursul exercitiului precedent.
Prima forma a raportului se prezinta conducerii in faza de proiect si va avea anexat un
centralizator al constatarilor si recomandarilor aferente.
4.3 ELABORAREA CERTIFICATULUI DE AUDIT
In conformitate cu prevederile art. 5.3 din Regulamentul Comisiei nr.885/2006, organismul

de certificare trebuie sa intocmeasca un certificat care mentioneaza daca a obtinut
asigurarile rezonabile privind veridicitatea, integritatea si exactitudinea conturilor care trebuie
transmise Comisiei, precum si privind buna functionare a procedurilor de control intern.
Documentul trebuie sa ofere si confirmarea faptului ca auditul s-a derulat in conformitate cu

dispozitiile articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 885/2006 al Comisiei in ceea ce
priveste natura si cantitatea activitatii necesare pentru a obtine asigurari rezonabile.
Certificatul are la baza examinarea procedurilor, precum si a unui esantion de tranzactii. In

ceea ce priveste structurile administrative ale agentiei de plata, examinarea se limiteaza la a
controla ca acestea permit asigurarea verificarii corectei aplicari a normelor comunitare
inainte de efectuarea platilor.
Orice exceptie majora trebuie mentionata in certificat si trebuie sa se faca trimitere la textul
explicativ din raportul de audit. Tipul avizului („fara rezerve”, „cu rezerve” etc.) trebuie clar
indicat in functie de categoriile enumerate in matrice si exemplele de certificate de audit din
anexa.
64
Este necesar ca organismul de certificare sa emita un aviz cu rezerve numai in cazul in care
valoarea totala a erorilor descoperite (si anume, suma erorilor din toate posturile de
cheltuieli) depaseste importanta relativa (2 % din totalul cheltuielilor anuale).
De asemenea, erorile semnificative constatate la nivelul posturilor trebuie sa fie analizate

intr-un context mai larg. In cazul in care aceste erori nu sunt semnificative la nivelul
declaratiei anuale FEADR, este necesar, in mod normal, ca organismul de certificare sa
includa un paragraf de tip observatie in avizul fara rezerve pe care il emite.
4.3.2 STRUCTURA CERTIFICATULUI DE AUDIT
Conform Liniei directoare nr. 6 a Comisiei Europene „Formatul, domeniul de aplicare si

continutul certificatului emis de organismul de certificare”, Certificatului de audit contine
urmatoarele paragrafe:
1. Responsabilitatea conducerii in ceea ce priveste conturile anuale

2. Responsabilitatea organismului de certificare
3. Avizul
De asemenea, Certificatul de audit trebuie sa specifice urmatoarele:
- Organismul de certificare,
- Agentia de plati,
- Exercitiul financiar FEADR,
- Datele de debut si incheiere a auditului,
- Data emiterii certificatului,
- Numele si functia semnatarului certificatului de audit.
4.3.3 FORMULAREA AVIZULUI

Linia directoare nr.6 „Forma, scopul si continutul certificatului organismului de
certificare”, defineste tipurile de avize, conform Standardelor Internationale de Audit
ISA 700 “Formularea unei opinii si si raportarea cu privire la situatiile financiare” si
ISA 705 “Modificari ale opiniei raportului auditorului independent”:
1. Aviz fara rezerve ((A1))
„Avizul fara rezerve trebuie emis atunci cand auditorul conclude ca declaratiile financiare
sunt veridice si corecte sau sunt prezentate corect, sub toate aspectele importante, in
conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil.”
2. Aviz fara rezerve ((A2)) cu paragraf de tip observatie
65
„In anumite situatii, raportul de audit poate fi modificat prin adaugarea unui paragraf de tip
observatie pentru a sublinia un element care are o incidenta asupra declaratiilor financiare si
care este inclus intr-o nota detaliata anexata la declaratiile financiare. Adaugarea unui astfel
de paragraf nu afecteaza avizul auditorului. Acest paragraf ar trebui inclus, de preferinta,
dupa cel referitor la avizul auditorului, dar inainte de sectiunea din raport care trateaza alte
obligatii de raportare specifice, dupa caz. Paragraful de tip observatie contine, in general, o
indicatie a faptului ca avizul auditorului nu este pus in cauza.”
3. Aviz cu rezerve ((B)-(E))
„Este posibil ca un auditor sa nu poata emite un aviz fara rezerve in urmatoarele situatii si
daca, in opinia auditorului, acestea au sau pot avea efecte semnificative asupra declaratiilor
financiare:
(1) Exista o limitare a domeniului de aplicare al activitatii auditorului; sau
(2) un dezacord cu conducerea in ceea ce priveste validitatea principiilor contabile alese,

modul de aplicare a acestora sau caracterul adecvat al informatiilor furnizate in declaratiile
financiare.
Situatia descrisa la punctul (1) poate conduce la un aviz fara rezerve (C) sau la
imposibilitatea de exprimare a unui aviz (D). Situatia descrisa la punctul (2) poate conduce la
un aviz cu rezerve (B) sau la un aviz nefavorabil (E).
Un aviz cu rezerve (B)/(C) trebuie emis atunci cand auditorul conclude ca nu se poate
exprima un aviz fara rezerve, dar ca efectul oricarui dezacord cu conducerea sau limitarea
domeniului de aplicare al activitatii nu are o importanta majora si nu priveste un numar mare
de elemente pentru a genera un aviz nefavorabil sau imposibilitatea exprimarii unui aviz. Un
aviz cu rezerve se traduce prin „sub rezerva” efectelor elementelor la care se refera
rezervele exprimate.
Imposibilitatea de exprimare a unui aviz (D) trebuie formulata atunci cand efectul posibil al
limitarii activitatii are o importanta atat de semnificativa si se refera la un numar atat de mare
de elemente, incat auditorul nu a fost in masura sa colecteze suficiente dovezi de audit si,
prin urmare, nu este in masura sa exprime un aviz privind declaratiile financiare.
Un aviz nefavorabil (E) trebuie exprimat atunci cand efectul unui dezacord are o importanta
atat de semnificativa si se refera la un numar atat de mare de elemente din declaratiile
financiare, incat auditorul conclude faptul ca un aviz cu rezerve nu este adecvat pentru a
indica natura incompleta sau inexacta a declaratiilor financiare.”
In cazul in care auditorul emite un aviz de alt tip decat fara rezerve, trebuie inclusa in raport
o descriere clara a tuturor motivelor esentiale si, in masura posibilului, o cuantificare a
posibilelor efecte asupra declaratiilor financiare. In general, aceste informatii trebuie sa
figureze intr-un paragraf distinct, anterior paragrafului de avizare sau celui referitor la
imposibilitatea exprimarii unui aviz privind declaratiile financiare si poate include o trimitere
la nota detaliata anexata declaratiilor financiare, dupa caz.”
4.4. ELABORAREA OPINIEI ASUPRA DECLARATIEI DE ASIGURARE SI PROCEDURI

SPECIFICE DE AUDIT
66
Conform art.5 din Regulamentul Comisiei si prevederilor Liniei directoare nr.7 a Comisiei
Europene, Autoritatea de audit trebuie sa emita o opinie asupra declaratiei de asigurare
emisa de directorul general al agentiei de plati.
Conform art. 8(1)(c)(iii) al Regulamentului (CE) nr. 1290/2005, Directorul General al APDRP,
trebuie sa transmita Comisiei conturile anuale ale agentiei impreuna cu Declaratia de
asigurare.
67
C. ASPECTE SPECIFICE PRIVIND DOCUMENTAREA (ELABORAREA. REVIZUIREA SI
IMBUNATATIREA DOCUMENTATIEI SPECIFICE AUDITULUI. EFICIENTIZAREA
METODOLOGIEI)
Acest capitol trateaza responsabilitatea Autoritatii de audit de a intocmi documentatia de

audit aferenta auditului de certificare a conturilor FEADR.
Astfel, conform standardului international de audit ISA 230 „Documentatia de audit”, par. 5
„obiectivul auditorului in aceasta etapa este de a intocmi documentatia de audit care
furnizeaza:
a) Evidenta suficienta si adecvata a modului in care este fundamentat raportul

auditorului; si
b) Dovada faptului ca auditul a fost planificat si efectuat in conformitate cu IAS-urile si

dispozitiile legale si de reglementare aplicabile.”
1. ASPECTE GENERALE
Auditorul trebuie sa documenteze aspectele care sunt importante, pe masura desfasurarii

activitatilor de audit, pentru furnizarea de probe care sa sustina opinia de audit si probe care
sa arate ca auditul a fost realizat in conformitate cu standardele internationale de audit,
regulamentele Comisiei Europene si cu legislatia nationala in vigoare.
Documentarea inseamna materialele (documentele de lucru) pregatite de si pentru auditor,

sau obtinute si pastrate de auditor in cursul efectuarii auditului. Documentul de lucru este
suportul material pe care auditorul isi consemneaza observatiile, descrierile, aprecierile,
concluziile asupra domeniului la care lucreaza la un moment dat.
2. CONSTITUIREA DOSARELOR DE AUDIT
Documentele de lucru se pot prezenta sub forma inscrisurilor pe suport de hartie, pe film, pe
medii de inregistrare electronice sau pe alti purtatori de informatii, care:
- Ajuta la planificarea si executia auditului.
- Ajuta la supravegherea si revizuirea activitatii de audit;
- Inregistreaza probele de audit care rezulta din activitatea de audit realizata pentru
ca auditorul sa-si poata sustine opinia.
Documentele de lucru se organizeaza in doua tipuri principale de dosare de audit:

dosarul permanent si dosarul curent.
68
In dosarele permanente se vor organiza toate informatiile si documentele care vor fi
utilizate in actiuni de audit viitoare. Existenta unui dosar permanent permite evitarea repetarii
unor activitati in fiecare an si transmiterea elementelor principale de cunoastere a entitatilor
auditate de la un an la altul. Totusi, aceste dosare vor fi actualizate ori de cate ori apar
modificari fata de continutul lor.
Dosarele curente includ toate documentele de lucru referitoare la anul supus auditarii.
Auditorul poate considera util sa consulte dosarele curente ale anului anterior pentru a
vedea problemele si modalitatea in care acestea au fost depasite.
Dosarul curent poate include: programele de audit si documentele de lucru aferente, listele
de verificare utilizate, copii ale minutelor reuniunilor comitetului de monitorizare, notele
discutiilor avute cu entitatea auditata, comentariile formulate cu ocazia revizuirii
documentelor de lucru, analizele unor evenimente ulterioare si concluziile auditului,
documentele care sustin concluziile si opinia auditorului (analize, reconcilieri, teste de
rationament, examinarea documentelor de sustinere, documente cu caracter informational,
documente din afara entitatii).
3. ELABORAREA, REVIZUIREA SI IMBUNATATIREA DOCUMENTATIEI SPECIFICE

AUDITULUI DE CERTIFICARE
3.1. ELABORAREA DOCUMENTATIEI
Aspecte generale
La intocmirea documentelor de lucru auditorii au in vedere urmatoarele aspecte:
- Sa fie completate si intocmite cu acuratete pentru a asigura o fundamentare

corespunzatoare a constatarilor, concluziilor si recomandarilor;
- Sa fie clare si inteligibile si sa nu mai necesite explicatii verbale suplimentare; sa fie

lizibile si aranjate in ordine;
- Informatiile continute sa se refere la aspecte importante (materiale), relevante si utile

din punct de vedere al obiectivelor stabilite pentru audit;
- Daca documentele de lucru au atasate materiale si documente copiate acestea

trebuie sa fie indosariate si referantate impreuna;
- La documentele de lucru nu vor fi atasate materiale si documente copiate care nu fac

obiectul continutului documentului de lucru, asigurandu-se astfel evitarea unei “arhive
inutile”;
- Documentele de lucru elaborate in forma electronica sunt supuse acelorasi

standarde de pregatire, revizuire si pastrare, ca si in cazul documentelor de lucru
elaborate manual. Pentru a se asigura o protectie impotriva pierderii unor date si
informatii esentiale, auditorul, in timp ce pregateste sau stocheaza documentele de
lucru in forma electronica, trebuie sa faca periodic copii de rezerva ale fisierelor intr-o
baza care ofera siguranta.
69
Informatiile incluse in documentele de audit
Documentele de lucru trebuie sa contina urmatoarele informatii: antetul Curtii de Conturi –

Autoritatea de Audit; numele si semnatura persoanei care a intocmit/revizuit documentul si
data intocmirii/revizuirii; scopul intocmirii; analiza etapelor parcurse si a procedurilor aplicate;
constatarile, recomandarile si concluziile; referinta documentului de lucru si referinte la alte
documente de lucru, anexe.
Suplimentar, documentul de lucru va furniza informatii detaliate referitoare la:
- Scopul activitatii, munca depusa si metodologia urmata;
- Metoda si dimensiunea esantionului, daca a fost folosita esantionarea
- Lista documentelor verificate si a discutiilor realizate;
- Valoarea cheltuielii auditate; valoarea cheltuielii in care au fost identificate erori

sau nereguli;
- Concluzii si tipul constatarii pentru raportarea dintr-o anumita categorie;
- Documente de planificare si programe ale misiunii de audit;
- Chestionare de control, diagrame, liste de verificare si narative;
- Date organizationale cum ar fi organigrame si fise de post; copii ale contractelor si

acordurilor importante;
- Informatii referitoare la operare si politicile financiare;
- Rezultatele evaluarilor controlului;
- Analize si teste ale tranzactiilor, proceselor si inregistrarilor contabile; rezultate ale

procedurilor de audit analitice;
- Comunicarile finale si raspunsuri ale managementului entitatilor auditate.
Pe masura desfasurarii activitatilor de audit din etapele de planificare, executie si raportare,

auditorii vor documenta aspectele care sunt importante, pentru furnizarea de probe care sa
sustina opinia de audit si probe care sa arate ca auditul a fost realizat in conformitate cu
Standardele Internationale de Audit IFAC, regulamentele comunitare si cu legislatia
nationala in vigoare
Referentarea documentelor de audit
In documentele de lucru, auditorul trebuie sa faca trimiteri incrucisate la alte documente sau
informatii pentru a usura munca de revizuire iar constatarile sa poata fi urmarite din etapa
elaborarii raportorului de audit preliminar, pana la raportul de audit final. Daca nu este
inclusa nici o trimitere incrucisata, supervizorul poate intampina greutati in analizarea,
interpretarea datelor sau a informatiilor din documentele de lucru intocmite de auditor.
70
Referintele incrucisate dintre programele de audit si rezultatele testelor de fond efectuate
sau dintre raportul de audit si documentele suport sunt exemple tipice unde aceasta tehnica
este folositoare atat pentru utilizatori cat si pentru cei care revizuiesc.
Ca regula generala, se va folosi urmatoarea metoda de trimitere incrucisata pe fiecare

document de lucru, astfel:
- In coltul din dreapta sus, va fi specificat nr. de index acordat documentului;
- In cadrul documentului, se va specifica nr. de index al documentului din care

provine informatia/constatarea;
- In coltul din stanga jos, se va specifica nr. de index al documentului unde se duce
informatia/constatarea;
Codificarea documentelor de audit
Documentele intocmite in cadrul unei misiuni de audit vor avea urmatoarea codificare
- Plan de audit – PA
- Anexe la planul de audit – PA_nr. (in situatia in care nu exista codificare pentru
documentul anexat) sau PA_nr_tip document (ex PA_1, PA_1_TC1)
- Program de audit – PR – vor fi codificate atat obiectivele generale (OG) cat si
obiectivele specifice (OS) ex. PR1_OG1_OS1
- Teste de detaliu – TD
- Teste de control – TC
- Liste de verificare – LV
- Document de lucru - DL
- Probe de audit (provided by client – PBC, provided by auditor – PBA)
Cand se face referire la sectiunile din raport vor fi avute in vedere cele specifice tipului de
raport de audit intocmit.
3.2. REVIZUIREA DOCUMENTATIEI DE AUDIT
Procesul de revizuire a documentatiei de audit a fost analizat in cadrul partii C a acestui

manual, „Controlul calitatii auditului”, in cadrul Capitoulul 2, Subcapitolul 2.2.
3.3. IMBUNATATIREA DOCUMENTATIEI SI EFICIENTIZAREA METODOLOGIEI

AFERENTE AUDITULUI DE CERTIFICARE FEADR
Imbunatatirea procedurilor si documentatiei aferente auditului de certificare in scopul

eficientizarii metodologiei aferente auditul de certificare a conturilor FEADR trebuie urmarita
in primul rand de catre Autoritatea de Audit, pe baza experientei acumulate in urma
auditurilor efectuate.
71
De asemenea, auditorii se pot orienta catre recomandarile facute ca urmare a desfasurarii
controlului calitatii auditului de catre Directia de coordonare, metodologie, sinteza,
evaluarea calitatii auditului, auditul sistemelor IT si pregatirea profesionala a personalului in
cadrul Autoritatii de Audit, detaliata in partea C a acestui manual. Unul din obiectivele
auditului calitatii urmareste imbunatatirea procedurilor si documentatiei de audit, ca urmare a
constatarii unor situatii in care acestea s-au dovedit a fi neeficiente si/sau neaplicabile.
Nu in ultimul rand, Autoritatea de Audit poate apela la serviciile consultantilor externi. In

cazul in care Autoritatea de Audit alege utilizarea activitatii unui expert pentru imbunatatirea
procedurilor si a documentatiei de audit, trabuie sa se tina cont de prevederile Standardelor
Internationale de Audit ISA 620 „Utilizarea activitatii unui expert din partea auditorului”, si
anume:
§ ISA 620/A4: „ Este posibil sa fie necesar un expert din partea auditorului in vederea
asistarii auditorului [...] in evaluarea suficientei si a gradului de adecvare a probelor
de audit obtinute in scopul formularii unei opinii de audit”
§ ISA 620/11: „Auditorul trebuie sa incheie o intelegere cu expertul in scris, acolo unde
este adecvat cu privire la urmatoarele aspecte:
- Natura, domeniul de aplicare si obiectivele activitatii expertului respectiv;
- Rolurile si responsabilitatile auditorului si ale expertului respectiv;
- Natura, plasarea in timp si amploarea comunicarii dintre auditor si expert,
inclusiv forma oricarui raport ce urmeaza a fi furnizat de catre expert;
- Necesitatea ca expertul din partea auditorului sa observe cerintele privind
confidentialitatea.”
Conform par.3 al acestui standard, „Auditorul este singurul responsabil pentru opinia de
audit exprimata, iar aceasta responsabilitate nu este redusa prin utilizarea de catre auditor a
activitatii unui expert din partea auditorului.”
4. ABORDAREA IN AUDITUL DE CERTIFICARE; TEHNICI SI METODE DE AUDIT
4.1. ETAPE IN ABORDARE IN AUDITUL DE CERTIFICARE
Abordarea auditului se refera la modul in care auditorii combina diferitele tipuri de

teste/proceduri in scopul obtinerii de probe de audit pentru realizarea obiectivelor auditului.
Conform Liniei directoare nr.3 a Comisiei Europene, etapele principale in abordarea de audit
sunt:
a) Determinarea nivelului de asigurare in auditul de certificare

b) Evaluarea mediului de control
c) Activitatea organismului de certificare privind conformarea agentiei de plati la
conditiile de acreditare
d) Efectuarea testelor de audit.
72
4.2. DETERMINAREA NIVELULUI DE ASIGURARE IN AUDIT DE CERTIFICARE
Nivelul total de siguranta necesar pentru testele de audit a fost stabilit la 95%. Acest grad
general de siguranta a auditului se obtine din:
§ evaluarea mediului de control, inclusiv testele de conformitate si
§ testele de fond ale dosarelor.
4.3. EVALUAREA MEDIULUI DE CONTROL
Activitatea organismului de certificare trebuie sa inceapa cu o analiza a mediului general de

control. Evaluarea mediului de control intern ca procedura de audit a fost de asemenea
analizata in cadrul acestui manual, Partea B, Capitolul 4 „Executie”, subcapitolul 4.2
„Proceduri de audit realizate”.
Aceasta etapa include, printre altele:
- Teste „de parcurgere” pentru a verifica buna intelegere a schemelor si a procedurilor

de control;
- Analiza a procesului de „transpunere”, prin care dispozitiile stabilite in regulamentele
ce sunt incluse in manualul, in procedurile informatice, precum si in instructiunile
scrise ale agentiei de plati precum si
- Activitati pentru a stabili:
§ daca indrumarile scrise privind primirea, procesarea si autorizarea cererilor
sunt complete, actualizate si disponibile pentru intreg personalul;
§ daca autorizarea, plata si contabilizarea sunt separate corespunzator si
supuse unui control de supervizare;
§ daca exista o formare si o rotatie corespunzatoare ale personalului;
§ daca exista proceduri adecvate pentru verificarile privind managementul
superior si
§ daca sunt luate masuri corespunzatoare ca urmare a recomandarilor de
imbunatatire pe care agentiile le-au acceptat ca necesare in cadrul procesului
de acreditare.
4.4. EFECTUAREA TESTELOR DE AUDIT
In conformitate cu considerentul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei

Europene, cele doua fonduri FEGA si FEADR trebuie tratate separat. In plus, avand in
vedere ca o populatie se defineste ca un set de tranzactii pentru care sistemul de control
poate fi considerat omogen, schemele incluse in IACS si neincluse in IACS trebuie, de
asemenea, tratate separat.
Pe aceasta baza, in linia directoare 3 „Strategia de audit” a Comisiei Europene, au fost

identificate urmatoarele populatii aferente FEADR:
73
§ Schemele din cadrul FEADR incluse in IACS, adica schemele de ajutor din cadrul
§ Schemele din cadrul FEADR neincluse in IACS, adica schemele de ajutor din cadrul
§ Gestionarea datoriilor din cadrul FEADR.
Testele de audit realizate pentru fiecare populatie de mai sus, cuprind:
a) Teste de conformitate
b) Testele de fond
a) Teste de conformitate
Evaluarea mediului de control va trebui confirmata prin cateva teste de conformitate. In mod
normal, acesta este singurul mod de obtinere a gradului de siguranta a controlului necesar
pentru a reduce dimensiunile esantioanelor la testele de fond.
Testele de conformitate trebuie sa fie clar diferentiate de testele de fond mentionate la
punctul b) si trebuie efectuate inaintea acestora.
Linia directoare nr. 3 a Comisiei Europene precizeaza ca pentru fiecare agentie de plati,
trebuie testate cel putin 10 elemente per populatie. In practica, acest lucru inseamna ca se
pot selecta 10 elemente care sa acopere simultan cele trei controale principale de mai jos
(privind autorizarea, platile si contabilizarea), cu un esantion separat constituit din 10
elemente care sa acopere avansurile (si garantiile aferente) si inca 10 elemente care sa
acopere conturile debitoare.
Testele de conformitate cuprind la nivelul fiecarei agentii:
- Controale de autorizare: prin care se testeaza elementele detaliate ale procedurilor

de autorizare (controalele administrative si cele la fata locului), precum si o analiza a
controalelor privind pastrarea datelor de referinta, precum sistemele de inregistrare a
solicitantilor. Aceasta trebuie sa includa verificari pentru a stabili daca modificarile
rezultate din noua legislatie comunitara sunt puse in aplicare cu promptitudine in
sistemele agentiei de plati;
- Controale aferente platilor: realizate pentru a evalua daca numai cererile aprobate
sunt selectate si transferate la plata, daca plata se efectueaza numai catre solicitant
sau catre beneficiarul final, in contul bancar al solicitantului sau al cesionarului si nu
in numerar, daca toate platile la care nu se efectueaza transferurile sau nu se
incaseaza cecurile sunt restituite fondului, daca „cheltuielile negative” sunt controlate
si procesate corespunzator in registrul debitorilor; precum si daca exista niveluri
corespunzatoare de securitate, inclusiv o inregistrare a identitatii semnatarului, in
cazul in care platile sunt aprobate electronic etc.
- Controalele contabile: realizate cu scopul de a evalua daca toate incasarile

(inclusiv veniturile alocate, taxele si alte creante) si platile FEADR au fost inregistrate
corect in registrele agentiei de plati, daca exista o pista clara de audit intre cererea
74
initiala si inregistrarea finala, daca pastrarea inregistrarilor solicitantilor este
controlata in mod satisfacator, daca regularizarile dintre registru, plati si sistemele
operationale sunt complete si actualizate, daca pentru interventie, cantitatile si
costurile aferente sunt procesate corect si prompt si inregistrate pe loturi identificabile
in contul corect in toate etapele, daca tabelele F-audit au fost intocmite corect, daca
sumele depuse in conturile de asteptare ar fi modificat declaratia anuala in cazul in
care aceste conturi ar fi fost lichidate etc.
- Gestionarea datoriilor: Pentru auditarea controalelor asupra conturilor debitoare,

organismul de certificare trebuie sa examineze procedurile agentiei de plati aferente
regularizarii cifrelor din registrul conturilor debitoare cu inregistrarile din sistemele
operationale, aferente recuperarii si nerecuperarii datoriilor, sa se asigure ca, in
cadrul sistemului, exista un mecanism functional pentru calculul dobanzilor debitoare
- Controale aferente avansurilor si garantiilor: prin intermediul carora organismul

de certificare trebuie sa stabileasca daca inregistrarile contin toate informatiile
necesare pentru a permite identificarea, urmarirea maturitatii si contabilizarea in
conditii corespunzatoare, daca se efectueaza reconcilieri interne regulate cu platile
bancare, cu fisierele/sintezele de plati autorizate de la departamentele de autorizare,
cu avansurile anterioare/ulterioare, cu platile finale si (daca este cazul) cu
inregistrarile privind garantiile si garantiile aferente, daca se efectueaza analize
interne periodice asupra conturilor de plati in avans si asupra inregistrarilor privind
garantiile, eliberarea garantiilor bancare si valorificarea garantiilor.
b) Testele de fond
Sunt specifice in functie de tipul tranzactiilor la care se refera:
- Tranzactiile operationale (reprezentand in general cheltuieli brute)
- Tranzactiile neoperationale
Testele de fond aferente tranzactiilor operationale
Linia directoare nr. 3 a Comisiei Europene precizeaza ca in general, pentru aceasta testare
a cheltuielilor trebuie extras, cu ajutorul MUS, un esantion de tranzactii individuale si supus
unor teste de fond. Natura exacta a acestor teste poate varia in functie de tipul de tranzactie
operationala si de sistemele instituite in cadrul fiecarei agentii de plati, dar ele trebuie sa
testeze obligatoriu urmatoarele:
- Cererile au fost procesate in conformitate cu instructiunile scrise,
- Datele au fost introduse corect in sistemul informatic;
- Nu s-au efectuat procesari si plati in cazul in care controalele de validare au esuat

sau nu au fost inchise;
75
- Rezultatele controalelor administrative si la fata locului sunt luate in considerare la
procesarea cererilor;
- Platile corespund drepturilor;
- Agentia de plati a scazut in mod corect toate platile necuvenite, conform articolului 6
literele (b) si (c) din Regulamentul (ce) nr. 885/2006, nerecuperate la sfarsitul
exercitiului financiar;
- Se recalculeaza platile (verificand si daca agentia de plati a utilizat cursul de schimb

corect in cazurile in care platile s-au efectuat in moneda nationala, si daca s-a aplicat
corect deducerea pentru modulare in conformitate cu articolul 7 din Regulamentul
(ce) nr. 73/2009);
- Se verifica daca plata este inregistrata corect in registrele contabile si daca s-a
efectuat catre beneficiarul corect (verificand si daca agentia de plati a inregistrat
corect ratele de cofinantare a cheltuielilor FEADR) si
- Se verifica daca datoriile sunt consemnate pentru recuperare (dupa cum este cazul
pentru plata).
Testele de fond aferente tranzactiilor neoperationale
Conform liniei directoare nr. 3 a Comisiei Europene, acestea sunt grupate in 3 categorii
principale: nereguli, alte venituri alocate, avansuri si garantii.
Neregulile conform anexei III la Regulamentul 885/2006
Pentru a efectua testarea de fond a exactitatii neregulilor raportate conform anexei III la
Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei, organismul de certificare trebuie:
· sa testeze un esantion de recuperari, cazuri noi, corectii si sume declarate

nerecuperabile, pentru a se asigura ca acestea sunt inregistrate in mod
corespunzator in registrul conturilor debitoare;
· sa auditeze datoria restanta raportata conform anexei III si sa se asigure ca

aceasta corespunde celei din registrul debitorilor.
Alte venituri alocate in temeiul anexei IIIA la Regulamentul (CE) nr. 885/2006 (modificat prin
Regulamentul (CE) nr. 1233/2007)
Pentru a efectua testarea de fond a corectitudinii, organismul de certificare trebuie:
· Sa testeze un esantion de recuperari, cazuri noi, corectii si sume declarate

nerecuperabile, pentru a se asigura ca acestea sunt inregistrate in mod
corespunzator in registrul conturilor debitoare;
· Sa auditeze datoria restanta raportata conform anexei III A si sa se asigure ca

aceasta corespunde celei din registrul debitorilor.
76
Testarea exhaustivitatii anexelor III/IIIA
Pe langa testarea de conformitate a modului de gestionare a creantelor si in afara de

testarea de fond a anexelor III si IIIA, organismul de certificare trebuie sa se asigure si ca
evidenta creantelor este completa, verificand in acest scop daca registrul debitorilor si anexa
III si/sau anexa IIIA cuprind, acolo unde este cazul, cazurile cu erori financiare pe care
organismul de certificare le-a identificat:
- La examinarea statisticilor privind controalele (incluse si neincluse in IACS);
- La testarea de conformitate a cheltuielilor (inclusiv examinarea rapoartelor de

inspectie si reefectuarea controalelor la fata locului);
- La testarea de fond a cheltuielilor [inclusiv urmarirea (follow-up) erorilor financiare

identificate in cursul exercitiului precedent].
Avansurile si garantiile
Referitor la sectiunile 5.2.1 si 5.2.2 din Linia directoare nr. 2, organismul de certificare
trebuie sa confirme ca avansurile si garantiile sunt corecte in ceea ce priveste contul,
cuantumul si perioada de timp, in principal prin testarea comparativa cu documentele
justificative. De asemenea, trebuie sa se asigure:
- Ca garantiile exista si sunt pastrate la loc sigur;
- Ca se accepta numai garantii bancare standard aprobate care raman valabile.
4.5. METODE SI TEHNICI DE AUDIT
Auditorii trebuie sa obtina probe de audit suficiente, credibile si relevante pentru a fi capabili
sa emita concluzii rezonabile privind modul de utilizare a FEADR puse la dispozitia
Romaniei.
Pentru obtinerea unor probe de audit suficiente si relevante, auditorii vor aplica urmatoarele
tehnici de audit:
- Inspectia documentelor, inregistrarilor contabile si a activelor fizice;

- Vizite la sediile Agentiei (central si regional), Organismelor delegate, Autoritatii
Competente si la beneficiarii de fonduri;
- Interviu cu experti si reprezentanti ai managementului din cadrul entitatilor
auditate;
- Observarea procesului de aplicare a procedurilor de lucru acreditate de catre
personalul cu atributii specifice de implementare si supervizare;
- Confirmarea tranzactiilor de catre beneficiarii de fonduri;
- Verificarea calculelor aritmetice din documentele sursa si inregistrarile contabile;
77
- Analiza situatiilor financiare ale Agentiei si ale beneficiarilor de finantare;
- Obtinerea de informatii, verbal sau in forma scrisa, de la persoanele responsabile
si competente.
La alegerea tehnicilor de audit, utilizate pentru obtinerea probelor de audit, se va avea in
vedere calitatea informatiilor, care trebuie sa fie suficiente, relevante si sa ofere o asigurare
rezonabila.
Astfel, auditorii vor aplica tehnicile de audit mentionate asupra:
· Tuturor tranzactiilor, in cazul unei populatii omogene care are un numar mic de
tranzactii (testare 100%); sau
· Unui esantion reprezentativ pentru populatia auditata.
Auditul se va desfasura asupra populatiilor, aplicand diferite teste de control si proceduri de
fond, exemplificate in tabelul urmator:
ABORDAREA PENTRU FIECARE POPULATIE

Populatia DOC AR CT ST CRM IAS 200Y
Cheltuieli
Mii RON
1) FEADR – IACS -
Autorizare –controale la fata
ü ü ü ü ü
locului
Autorizare –controale
ü ü ü
administrative
Executia platilor ü ü ü ü ü
Contabilitate ü ü ü ü ü
2) FEADR– Non-IACS -
Autorizare –controale la fata
ü ü ü ü
locului
Autorizare –controale
ü ü ü ü
administrative
Executia platilor ü ü ü ü
Contabilitate ü ü ü ü ü ü
Depozitare publica ü ü ü ü
Avansuri si garantii ü ü
3) Debitori – FEADR ü ü ü ü -
NOTA
DOC : Documentarea masurii si teste de parcurgere
AR : Revizuire Analitica, Discutii
CT : Teste de conformitate a procedurilor si controalelor
ST : Teste de detaliu ale dosarelor selectate
CRM : Testarea sistemului bazat pe Riscul Managementului Computerizat
utilizand tehnici de audit asistate de calculator
IAS : Analiza rapoartelor Serviciului de Audit Intern
78
79
D. ASPECTE SPECIFICE PRIVIND CONTROLUL CALITATII
1. CONTROLUL CALITATII AUDITULUI
Acest capitol trateaza responsabilitatile specifice ale autoritatii de audit in ceea ce priveste
procedurile de control al calitatii pentru auditul de certificare a conturilor FEADR.
Aspectele tratate in ceea ce urmeaza sunt:
- Aspectele generale ale controlului calitatii, urmarind de asemenea prevederile

standardelor internationale de audit
- Asigurarea calitatii in activitatea de audit pe parcursul procesului de audit, tratand
aspecte legate de activitatea de indrumare/consultare, activitatea de revizuire si
activitatea de supervizare
1.1. ASPECTE GENERALE
Conform Standardului international de audit ISA 220, „Controlul calitatii pentru un audit al
standardelor internationale”, par.6, „obiectivul auditorului in aceasta etapa este de a
implementa proceduri de control al calitatii la nivelul misiunii de audit care sa ii furnizeze
auditorului asigurarea rezonabila ca:
a) Auditul se conformeaza standardelor profesionale si dispozitiilor legale si de

reglementare aplicabile si
b) Raportul emis de catre auditor este adecvat circumstantelor”
Asigurarea calitatii muncii de audit presupune din partea autoritatii de audit, elaborarea de
proceduri care sa permita evaluarea activitatilor de audit pe parcursul desfasurarii intregului
proces de audit, inclusiv a modului in care se implementeaza recomandarile formulate pe
baza constatarilor auditului.
Autoritatea de Audit trebuie sa asigure calitatea activitatii de audit la fiecare nivel, atat pe
parcursul desfasurarii procesului de audit, cat si dupa finalizarea acestuia, urmarind
valorificarea concluziilor potrivit procedurilor specifice.
Calitatea intr-o misiune de audit este obtinuta atunci cand:
- Au fost respectate propriile proceduri de lucru;
- A fost utilizata documentatia de audit standardizata;
- Misiunea de audit are ca rezultat un impact pozitiv asupra activitatii desfasurate de

catre entitatile auditate;
- Obiectivele, aria de cuprindere si procedurile auditului sunt reevaluate in mod

constant pentru a asigura folosirea eficienta a resurselor de audit;
80
- Obiectivele auditului sunt atinse intr-o maniera eficienta si la timp;
- Activitatea de audit este documentata in mod corespunzator;
- Entitatea auditata are posibilitatea pe baza constatarilor, concluziilor si

recomandarilor auditorilor sa initieze masuri de remediere in timp util si acolo unde
este cazul, chiar pe parcursul misiunilor de audit;
- Sunt intrunite conditiile de aplicare ale standardelor internationale de audit si

cerintele de etica din codul de etica IFAC: integritatea, obiectivitatea, competenta
profesionala si comportamentul profesional.
Asigurarea calitatii activitatii de audit se realizeaza de catre autoritatea de audit la doua

nivele:
- Primul nivel se realizeaza pe parcursul procesului de audit, atat la directiile de audit

cat si la nivelul oficiilor regionale de audit, si consta in indrumarea si informarea
auditorilor, revizuirea documentelor de lucru intocmite de auditori si monitorizarea
permanenta a activitatii aferente procesului de audit.
- Al doilea nivel consta in examinarea rapoartelor de audit intocmite de auditori
pentru a constata modul in care s-a desfasurat munca de revizuire pentru fiecare din
etapele procesului de audit: planificare, executie, raportare, implementarea
recomandarilor.
1.2. ASIGURAREA CALITATII IN ACTIVITATEA DE AUDIT PE PARCURSUL

PROCESULUI DE AUDIT
In misiunile de audit, vor fi implicati, atat auditorii publici externi de la sediul central, cat si
auditorii din structurile teritoriale ale autoritatii de audit. Pe parcursul desfasurarii activitatii de
audit, auditorii trebuie sa beneficieze de indrumare/consultare iar activitatea acestora este
supusa procesului de revizuire si supervizare.
Personalul de conducere (sef oficiu regional de audit, sef serviciu, director directie,
vicepresedinte coordonator, presedinte etc.) impreuna cu personalul de executie din cadrul
autoritatii de audit are responsabilitatea realizarii, la standarde de calitate, a misiunilor de
audit.
Activitatea auditorilor trebuie sa fie analizata corespunzator la fiecare nivel ierarhic, inainte
sa fie formulate concluziile finale si sa se elaboreze rapoartele de audit. Aceasta
revizuire/supervizare trebuie efectuata asupra fiecarei etape a procesului de audit.
1.2.1. ACTIVITATEA DE INDRUMARE/CONSULTARE
Pe parcursul desfasurarii activitatilor de audit, auditorii publici externi beneficiaza de

indrumare corespunzatoare. Aceasta poate fi efectuata atat de catre personalul de
conducere cat si de membrii cu experienta ai echipelor de audit. Pentru a oferi o indrumare
eficienta, este necesar ca sa fie indeplinite o serie de conditii privitoare la:
- Intelegerea si aplicarea standardelor internationale de audit;
81
- Cunoasterea si aplicarea corespunzatoare a reglementarilor comunitare si nationale
privind FEADR;
- Insusirea prevederilor din manualele de proceduri aplicabile masurilor FEADR;
- Cunoasterea planului de audit, a programelor si a listelor de verificare;
- Aplicarea tehnicilor de audit in concordanta cu natura activitatii auditate si cu bugetul

de timp alocat misiunii.
In ceea ce priveste consultarea, standardul international de audit ISA 220, par.18,

precizeaza ca „personalul de conducere trebuie:
- Sa isi asume responsabilitatea pentru efectuarea de catre echipa misiunii de audit

a consultarilor adecvate in legatura cu aspectele dificile sau contencioase;
- Sa fie convins ca membrii echipei misiunii au intreprins consultari adecvate pe

parcursul misiunii, atat in cadrul echipei, cat si cu alte parti la un nivel adecvat din
cadrul firmei sau din afara acesteia
- Sa fie convins ca natura si domeniul de aplicare al acestor consultari si concluziilor

rezultate de pe urma acestora, sunt convenite cu partea consultata si
- Sa stabileasca ca au fost implementate concluziile rezultate de pe urma acestor

consultari.”
Astfel, pe parcursul desfasurarii activitatii de audit de certificare trebuie sa aiba loc

consultari cu persoane cu experienta, fie din interiorul, fie din afara institutiei (fara a afecta
independenta institutionala) sau intre auditori/echipe de audit atunci cand:
- Este necesara identificarea domeniilor cu un grad mai ridicat de specificitate;
- Este necesara identificarea modului de lucru in vederea rezolvarii unor

probleme/situatii complexe sau neobisnuite;
- Se aplica reglementari tehnice nou emise pentru sectoarele cu cerinte speciale, in

domeniile contabilitatii, auditului sau raportarii;
- In vederea asigurarii unei consultari inter-institutionale se pot incheia, acolo unde

este necesar, acorduri de consultare cu alte institutii publice, pentru a suplimenta
resursele autoritatii de audit.
1.2.2. ACTIVITATEA DE REVIZUIRE
Conform ISA 220, par. 16, la sau inainte de data raportului auditorului, „partenerul de
misiune trebuie, printr-o revizuire a documentatiei de audit si o discutie cu echipa misiunii sa
fie convins ca au fost obtinute suficiente probe de audit adecvate si pentru a sprijini
concluziile obtinute si pentru ca raportul de audit sa fie emis.”
82
Mai mult, in ISA 220, par. 18 se precizeaza ca revizuirile oportune ale urmatoarelor aspecte
de catre coordonatorul de misiune, la stadiile corespunzatoare pe parcursul unei misiuni,
permit rezolvarea unor aspecte semnificative in timp util, spre convingerea coordonatorului
de misiune la sau inainte de data raportului auditorului:
- Domeniilor critice ale rationamentului, in special cele referitoare la aspecte dificile

sau contencioase identificate pe parcursul misiunii
- Riscurilor semnificative si
- Altor aspecte pe care coordonatorul misiunii le considera importante
Principalele etape ale procesului de revizuire a activitatii de audit in cadrul autoritatii de

audit, precum si termenele pentru realizarea activitatilor, sunt detaliate in continuare.
1.2.2.1. REVIZUIREA IN ETAPA DE PLANIFICARE A MISIUNILOR DE AUDIT
Dupa elaborarea de catre auditori (atat cei din sediul central cat si cei din teritoriu), in functie
de particularitatile auditului, a documentelor de lucru, listelor de verificare, programelor de
audit, are loc revizuirea documentatiei de audit in vederea intocmirii planului de audit.
Revizuirea documentatiei de audit se realizeaza in termen de 5 zile si se formalizeaza prin

semnarea documentatiei de audit si completarea listei de verificare corespunzatoare
nivelului ierarhic de sef de serviciu/sef oficiu regional de audit
Documentatia de audit revizuita de seful oficiului regional de audit se inainteaza cu 10 zile

inainte de definitivarea planului de audit pentru armonizare cu celelalte documente aferente
misiunii de audit ce urmeaza a se efectua. Planul de audit se elaboreaza la nivelul directiei
de specialitate sub coordonarea sefului de serviciu.
Directorul directiei de specialitate revizuieste planul de audit in termen de 5 zile si

completeaza lista de verificare corepunzatoare nivelului sau ierarhic
Vicepresedintele coordonator avizeaza planul de audit semnat de catre directorul directiei in

termen de 2 zile.
Presedintele Autoritatii de Audit aproba planul de audit avizat de catre vicepresedintele

coordonator in termen de 2 zile. Un exemplar al planul de audit si documentatia aferenta se
trimite oficiului regional de audit.
1.2.2.2. REVIZUIREA PE PARCURSUL EXECUTIEI AUDITULUI
In aceasta etapa a auditului, un rol important in munca de revizuire revine sefului de

serviciu/sefului oficiului regional de audit care are responsabilitatea verificarii modului in care
se realizeaza activitatea de audit in conformitate cu planul de audit.
In vederea revizuirii pe parcursul executiei auditului seful de serviciu/seful oficiului regional

de audit:
- Va verifica daca au fost aplicate procedurile si tehnicile de audit specificate prin
83
planul de audit
- Constatarile formulate sunt sustinute cu probe de audit adecvate (sa fie de incredere,
relevante si concludente)
- Verifica daca obiectivele stabilite prin planul de audit au fost indeplinite
- Verifica daca concluziile exprimate sunt in concordanta cu rezultatele muncii depuse
si sustin opinia de audit
Revizuirea efectuata de catre seful de serviciu/seful oficiului regional de audit se
concretizeaza prin semnarea documentelor de lucru si/sau a listelor de verificare si prin
completarea listei de verificare privind controlul calitatii auditului corepunzatoare nivelului
ierarhic.
Revizuirea efectuata de catre seful de serviciu/seful oficiului regional de audit se face pe

toata perioada executiei auditului.
Pe baza documentatiei revizuite de seful de serviciu/seful oficiului regional de audit se trece

la etapa de elaborare a proiectului raportului de audit.
1.2.2.3. REVIZUIREA IN ETAPA DE RAPORTARE
Elaborarea proiectului raportului de audit/raportului de audit final se face de catre echipa de

audit din cadrul directiei de specialitate sub coordonarea sefului de serviciu iar revizuirea
acestuia se asigura de catre directorul directiei de specialitate.
Astfel, seful de serviciu/seful oficiului regional de audit
- Va verifica daca constatarile si recomandarile formulate ce vor fi incluse in raportul

de audit sunt corect formulate si daca au fost in prealabil conciliate cu punctul de
vedere al entitatii (pentru raportul de audit final)
- Activitatea desfasurata si rezultatele obtinute au fost documentate in mod adecvat.
In vederea efectuarii revizuirii, directorul
- Va evalua daca obiectivele stabilite prin planul de audit au fost indeplinite

- Va analiza daca concluziile exprimate sunt in concordanta cu rezultatele muncii
depuse si sustin concluzia/opinia de audit
- Verifica daca redactarea raportului de audit este exacta, clara, concisa.
Directorul directiei de specialitate/seful de serviciu poate solicita oricand probele de audit
care au stat la baza deficientelor consemnate in centralizatorul constatarilor transmis la nivel
central.
1.2.3. ACTIVITATEA DE SUPERVIZARE
84
Reprezinta activitatea de indrumare/consiliere si verificare care se asigura de la nivelul
vicepresedintelui coordonator, al carei scop este de a se asigura ca obiectivele misiunii au
fost stabilite si indeplinite in conditii de calitate.
Activitatea de supervizare presupune urmarirea modului de realizare a misiunii de audit si
indeosebi abordarea problemelor semnificative ce apar pe parcursul derularii misiunii de
audit
In principal activitatea de supervizare va urmari daca:
- Activitatea de audit s-a efectuat in conformitate cu standardele internationale de
audit, cerintele legale ale Comisiei Europene si nationale, cu cerintele normative in
vigoare;
- Au fost atinse obiectivele misiunii de audit
- Concluziile/opinia formulate sunt documentate corespunzator si sunt in concordanta
cu activitatea efectuata.
Avantajul supervizarii consta in utilizarea experientei si rationamentului profesional al
personalului de conducere din cadrul Autoritatii de Audit.
85
E. EXEMPLE SI FORMATE
Formatele atasate reprezinta sugestii pentru documentarea muncii de audit. Dupa caz,
auditorul poate folosi si alte formate pentru foile de lucru si/sau suplimenta formatele folosite
conform cu instructiuniile sau aprobarea coordonatorului misiunii.
Exemplele incluse reprezinta o modalitatea de documentare a unui test efectuat si reprezinta

un dosar de audit complet.
Lista formatelor include
- E.1 Model program de audit

- E.2 Model de strategie de audit
- E.3 Model matrice evaluare riscuri
- E.4 Model matrice verificare control intern
- E.5 Model test de control pentru verificarea criteriilor de acreditare
- E.6 Model documentare intelegerea entitatii
Lista exemplelor include Listele revizuite de Verificare in Teritoriu
- OS1 teritoriu-tranzactii operationale

- OS2 teritoriu criterii acreditare
- OS3 teritoriu-tranzactii non operationale
- central
86
Curtea de Conturi a României
Autoritatea de Audit Ediţia 1
Direcţia de Audit pentru Fondurile Sapard şi Fondurile pentru Agricultură, Dezvoltare Revizia 1
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
Manual de audit pentru certificare a conturilor FEADR E.1
ANEXA E.1
PROGRAM DE AUDIT
ACTIUNEA
Perioada auditului:
DE AUDIT
PROGRAM
DE AUDIT
ÎNTOCMIT: DATA: Semnătura
Semnătura
REVIZUIT: DATA:
Obiectivul
de audit:
Obiective
specifice
Tehnici de
audit
recomandate
1
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
Realizată
Nr. crt. Activitatea de audit Observaţii Referinta
Da Nu sau
N/A
CONSTATĂRI ŞI CONCLUZII PRIVIND OBIECTIVUL SPECIFIC 1:
CONSTATĂRI ŞI CONCLUZIE PRIVIND OBIECTIVUL SPECIFIC 2:
CONCLUZIE PRIVIND OBIECTIVUL PROGRAMULUI:
2
a Ediţia 1
Autoritatea de Audit
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
ANEXA E.2
Model de strategie de audit
1. INTRODUCERE
- Identificarea autorităţii de audit responsabile pentru conceperea strategiei de audit şi a oricăror
organisme intermediare ce au contribuit. Explicarea procedurii urmate pentru conceperea
strategiei de audit.
- Specificarea obiectivelor generale ale strategiei de audit.
- Explicarea funcţiilor şi a responsabilităţii autorităţii de audit şi a oricăror organisme ce
desfăşoară audituri sub responsabilitatea sa.
- Indicarea independenţei autorităţii de audit faţă de autoritatea de management şi de autoritatea
de certificare.
2. ARIA DE APLICABILITATE ŞI OBIECTIVELE AUDITULUI

- Prezentarea FEADR şi a zonelor acoperite de strategie.
- Baza legala privind implementarea FEADR.
- Cadrul institutional de implementare si control a FEADR
- Rolul autoritatii de audit, cu indicarea cadrului naţional de reglementare ce afectează autoritatea
de audit şi funcţiile acesteia,obiectivelor auditului si a atributiilor autoritatii de audit.
- Indicarea perioadei acoperite de strategie.
3. SISTEMELE DE CONTROL ALE AGENTIILOR DE PLATI

- Descriere organizarii agentiilor de plati auditate
- Procesul de acreditare a agentiilor de plati
- Relaţia dintre organismele cheie şi agenţiile de plăţi
- Sistemul de control intern al agenţiilor de plăţi
4. IDENTIFICAREA RISCURILOR DE AUDIT ŞI A ACTIVITĂŢILOR CHEIE DE AUDIT

- Intelegerea sistemului de control al agentiei de plati
- Identificarea riscurilor cheie de audit aferente agentiei de plati
- Clasificarea riscurilor identificate
- Domeniile cheie de audit identificate
5. ASIGURAREA DE AUDIT ŞI MATERIALITATEA

- Asigurarea de audit
- Materialitatea
6. EVALUAREA RISCURILOR
- Indicarea procedurilor urmate, inclusiv gradul în care au fost luate în considerare rezultatele
auditurilor anterioare.
1
a Ediţia 1
Autoritatea de Audit
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
- Indicarea factorilor de risc luaţi în calcul, inclusiv orice chestiuni orizontale identificate drept
zone de risc.
- Indicarea rezultatelor prin identificarea şi stabilirea priorităţilor în ce priveşte principalele
organisme, procese, controale şi programe şi axele de priorităţi ce urmează să fie supuse
auditurilor.
7. ABORDAREA ŞI PRIORITĂTILE AUDITULUI

- Indicarea metodologiei de audit ce trebuie urmată, luând în considerare standardele de audit
acceptate la nivel internaţional, manualele de audit şi alte documente specifice.
- Etapele auditului
- Strategia de determinare a eşantionului
- Strategia generală de audit
- Metode şi tehnici de audit
- Natura şi extinderea asigurării autoritatii de audit privind munca auditului intern din cadrul
agentiei de plati
8. UTILIZAREA ACTIVITĂŢII ALTOR EXPERTI

- Indicarea măsurii în care anumite componente sunt auditate de către alţi auditori şi măsura în
care se poate avea încredere pe asemenea activităţi.
- Explicarea modului cum autoritatea de audit va asigura calitatea muncii desfăşurate de către
alte organisme de audit, luând în calcul standardele de audit acceptate la nivel internaţional.
9. RAPORTAREA
- Indicarea procedurilor interne de raportare, cum ar fi rapoartele de audit provizorii şi finale şi
dreptul organismului auditat de a fi audiat şi de a oferi o explicaţie înaintea adoptării unei poziţii
finale
- Raportul de audit (scrisoare către management, raport final de audit)
- Certificatul de audit
- Opinia asupra declaraţiei de asigurare
- Comunicare cu entitatea auditata
10. ALOCAREA RESURSELOR UMANE SI DE TIMP NECESARE

- Indicarea resurselor planificate a fi alocate
- Programul activităţilor autoritatii de audit
2
Curtea de Conturi a României Ediţia 1
Autoritatea de Audit Revizia 1
Direcţia de Audit pentru Fondurile Sapard şi Fondurile pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
ANEXA E.3
MATRICEA DE EVALUARE RISCURILOR IN AFERENTE AUDITULUI DE CERTIFICARE FEADR
ACTIUNEA
Perioada auditului:
DE AUDIT
ENTITATE:
ÎNTOCMIT: DATA: Semnatura
Semnatura
REVIZUIT: DATA:
Activitati Riscurile au fost clasificate pe baza punctajelor totale obţinute, asfel:

Ø risc redus (cu punctaj >sau: cu 1 şi <10).;
desfasurate
Ø risc mediu (cu punctaj : cu 10 şi <20).;
Ø GRAD RISC(cu punctaj : cu 20 şi <sau: cu 25).
Domeniile (componentele modelului COSO) pentru care, in urma analizei de risc puncajul a fost cuprins intre
>10 si <25, au fost considerate domenii cu risc mediu si ridicat si au făcut obiectul auditului.
1
Cod anexă:
COMPONENTE EVALUATE EVALUARE RISCURI EVALUARE GENERALĂ
Potenţiale riscuri Punctaj total

Nr. Impact Probabilitate Comentarii
(Impact X
crt. identificate (de la 1 la 5) (de la 1 la 5)
Probabilitate)
privind punctajul acordat
NON NON NON

IACS IACS IACS
IACS IACS IACS
A STRUCTURA ORGANIZATORICA
Risc 1
Risc 2
....
GRAD RISC :
PONDERE :
B RESURSE UMANE
GRAD RISC:
PONDERE :
C SARCINI DELEGATE
GRAD RISC:
PONDERE :
D ACTIVITATI DE CONTROL
CONTROALE ADMINISTRATIVE
I · TRANZACTII
OPERATIONALE
AUTORIZARE PLATI 2
Cod anexă:
EFECTUARE PLATI
CONTABILITATE
GRAD RISC :
· TRANZACTII NON
OPERATIONALE
DEBITORI
AVANSURI SI GARANTII
GRAD RISC :
II CONTROALE PE TEREN
GRAD RISC :
PONDERE :
E COMUNICARE
GRAD RISC :
PONDERE :
F SISTEMUL IT
3
Cod anexă:
GRAD RISC :
PONDERE :
G MONITORIZARE CONTINUA
GRAD RISC :
PONDERE :
H AUDIT INTERN
GRAD RISC :
PONDERE:
4
Cod anexă:
Componenetele analizei de risc au fost:
DOMENIILE DE RISC IMPACTUL RISCULUI PONDERE

NR.CRT.
1 2 3 TOTALA
1. Structura organizational redus mediu Inalt
2. Resurse umane redus mediu Inalt
3. Sarcini delegate redus mediu Inalt
4. Activitati de control redus mediu inalt
5. Comunicare redus mediu inalt
6. IT redus mediu inalt
7. Monitorizare continua redus mediu inalt
8. Audit intern redus mediu inalt
TOTAL 100
PUNCTAJ >:1, <10 :10, <20 :20, <:25

EVALUARE RISC SCAZUT MEDIU RIDICAT
5
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
ANEXA E.4
EVALUAREA SISTEMULUI DE CONTROL INTERN AL AGENTIILOR DE PLATI SI

CONFORMITATEA CU CRITERIILE DE ACREDITARE
ACTIUNEA DE
Perioada auditului:
AUDIT
ENTITATE:
ÎNTOCMIT: DATA: Semnatura
Semnatura
REVIZUIT: DATA:
Activitati
desfasurate
Evaluare Punctajele acordate au urmatoarea semnificatie:
1. nerespectarea clara a criteriilor de acreditare sau deficiente

grave (gravitatatea deficientelor conduce la imposibilitatea
Agentiei de a-si îndeplini sarcinile stabilite prin Articolul 6(1) din
Regulamentul 1290/2005);
2. slab (alte deficiente care nu au primit scorul 1, dar care vor trebui
urmarite conform Articolului 2 (1) din Regulamentul 885/2006;
3. adecvat (dar e necesara îmbunatatirea);
4. bine (sunt evidentiate doar aspecte minore);
5. cea mai buna practica.
1
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
În cazurile când o procedura sau o componenta nu este valabila, se va indica

N/A (nu e cazul).
Interpretare Grila orientativa va cuprinde rezultatul pentru fiecare element specific de
acreditare, iar evaluarea generala a sistemului de control intern se va face în
rezultate
functie de punctajele acordate dupa cum urmeaza:
· Daca grila orientativa cuprinde cuprinde câteva note „1” si/sau „2”,
sistemul de control intern este ineficient;
· Daca majoritatea notelor din grila orientativa sunt „3” (si numarul
de note „2” este foarte limitat), sistemul de control intern poate fi
considerat adecvat;
· Daca majoritatea notelor din grila sunt cel putin „3” (si câteva de
„4”), sistemul de control intern poate fi considerat bun;
· Daca toate notele din grila sunt cel putin „4”, sistemul de control
intern poate fi considerat foarte bun.
Matricea IV
Aferenta masurilor FEADR ce sunt administrate prin IACS, stabilite în anexa V la

Regulamentul Consiliului nr. 1782/2003.
MATRICE IV – Evaluarea criteriilor de acreditare pentru FEADR – masuri IACS
Componente Informatii si
Mediul intern Monitorizare
evaluate comunicare
Activita
Structur
Resurs Sarcini ti de Monitoriz
a Comuni Audit
e delegat control IT are
Proceduri organiza care intern
umane e continua
tionala
Controale * * * * * * * *
Autorizare administrative
Controale la
* * * * * * * *
fata locului
Efectuare plati * * N/A * * * * *
Contabilitate * * N/A * * * * *
2
Rurală şi Pescuit
Cod anexă:
Matricea V
Aferenta masurilor FEADR ce nu sunt administrate prin IACS, si anume orice alte
masuri de ajutor FEADR.
MATRICE V - Evaluarea criteriilor de acreditare pentru FEADR – masuri non – IACS
evaluate comunicare
Activitat
Structur
Resurs i de Monitoriz
a Sarcini Comuni Audit
e control IT are
Proceduri organiza delegate care intern
umane continua
tionala
Controale * * * * * * * *
Autorizare administrative
Controale la
* * * * * * * *
fata locului
Efectuare plati * * N/A * * * * *
Contabilitate * * N/A * * * * *
Avansuri si garantii * * N/A * * * * *
Matricea VI
Aferenta neregularitatilor conform Articolului 32 din Regulamentul nr. 1290/2005.
MATRIX VI - Evaluarea criteriilor de acreditare pentru FEADR – Debite
evaluate comunicare
Activitat
Structur
Resurs i de Monitoriz
a Sarcini Comuni Audit
e control IT are
Proceduri organiza delegate care intern
umane continua
tionala
Managementul debitelor
* * N/A * * * * *
FEADR
3
Direcţia de Audit pentru Fondurile Sapard şi Fondurile pentru Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Revizia 1
Pescuit
Cod anexă:
ANEXA E.2
TEST DE CONTROL PENTRU VERIFICAREA RESPECTATII CRITERIILOR DE ACREDITARE
TIP AUDIT PERIOADA AUDITULUI:
ENTITATE
DOMENIU DE AUDIT
CODUL PROCEDURII
INTOCMIT: DATA: Semnatura
Semnatura
REVIZUIT: DATA:
Pescuit
Cod anexă:
Fiecare dintre aspectele verificate va fi prezentat în detaliu în documentele de lucru.
Nr Criterii de acreditare Aspecte verificate Da Nu Observatii Referinta

crt
.
1 Mediul Intern
(A) Structura organizatorica
(B) Resurse umane
(C) Sarcini delegate 1.Există un acord scris între APDRP şi

APIA privind atribuţiile delegate APIA
pentru CNDP1 si măsurile cuprinse in axa
II?
2. Sunt asigurate drepturile APDRP de
interogare şi citire a bazei IACS?
2 Activitati de control
(A) Proceduri pentru autorizarea
cererilor
(i) Agenţia stabileşte procedurile

primirii, înregistrării şi tratării
cererilor, precum şi o descriere a
tuturor documentelor care trebuie
utilizate.
Orice agent responsabil de

(ii) ordonanţare dispune de o listă de
control detaliată a verificărilor pe
Pescuit
Cod anexă:

crt
.
care trebuie să le efectueze; acesta
alătură documentelor justificative
care însoţesc cererea o atestare în
care certifică faptul că au fost
efectuate aceste controale. Această
atestare se poate face sub formă
electronică. În plus, se certifică
faptul că activitatea a fost revizuită
de către un cadru superior.
O cerere de plată se ordonanţează

(iii) numai după realizarea unui număr
suficient de
controale menite să verifice dacă
aceasta este conformă cu
reglementările
comunitare. Aceste controale includ
controalele prevăzute de
regulamentul care
reglementează măsura specifică în
temeiul căreia se solicită ajutorul,
precum şi
controalele prevăzute la articolul 9
din Regulamentul (CE) nr.
1290/2005 care are
ca obiect prevenirea şi depistarea
oricărei fraude sau nereguli, luând
în considerare,
în special riscurile asumate. În
(F) cazul FEADR se pun în aplicare
Pescuit
Cod anexă:

crt
.
proceduri
suplimentare pentru a verifica dacă
s-au respectat criteriile de acordare
a ajutorului,
precum şi toate normele comunitare
aplicabile, în special în materie de
atribuire a
achiziţiilor publice şi de respectare
a mediului.
Piste de audit
Informaţiile aferente documentelor

justificative referitoare la
înregistrarea contabilă rămân
disponibile la agenţia de plată
pentru a permite constituirea, în
orice moment, a unei piste de audit
suficient de detaliată.
3 Informare şi comunicare
(A) Comunicare
(B) Securitate IT
4 Monitorizare
(A) Monitorizare continua
(B) Audit Intern

Pescuit
Cod anexă:
CONCLUZIE:
Punctajele acordate in matricea de la punctul A au urmatoarea semnificatie:
1: nerespectare evidenta a criteriilor de acreditare sau deficiente grave [gravitatea deficientelor este de natura a
împiedica agentia de plata sa realizeze sarcinile stabilite la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr.
1290/2005]
2: ineficient [alte deficiente care nu se încadreaza la punctul (1), dar care trebuie monitorizate în conformitate cu
articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 885/2006]
3: adecvata (probleme minore semnalate, dar cu posibilitati de îmbunatatire sau nu s-au identificat probleme).
Aceasta nota corespunde notelor de „3”, „4” si „5” din matricea prevazuta în Orientarea nr. 2 pentru organismele de
certificare în ceea ce priveste acreditarea.
A. MATRICEA DE EVALUARE A CRITERIILOR DE ACREDITARE
MATRICEA I – Evaluarea criteriilor de acreditare ale FEADR
Elementul de
Mediu intern Informare si comunicare Monitorizare
evaluare Activităti
Sarcini de
Structura Resurse control Securitate Monitorizare
delegat Comunicare Audit intern
Fond organizatorică umane IT continuă
e
FEGA * * * * * * * *
FEADR * * * * * * * *
Pescuit
Cod anexă:
Dacă în matricea sus-mentionată apar notele 1 si/sau 2, se întocmeste un tabel conform modelului urmator, care să prezinte,
în functie de criteriul de acreditare si de populatie, deficientele identificate de importantă majoră si medie, precum si o scurtă
descriere a situatiei si a măsurilor de remediere care sunt necesare în continuare.
B. DESCRIEREA SI MONITORIZAREA DEFICIENTELOR DE IMPORTANTĂ MAJORĂ SI MEDIE IDENTIFICATE ÎN

CEEA CE PRIVESTE CRITERIILE DE ACREDITARE
Agentia de Populatia Criteriu de Scurtă descriere (3) Statut la data de Alte măsuri
plată implicată (1) acreditare (2) 15.10.2012 (4) necesare / termen
limită
Deficiente de
importantă
majoră
Deficiente de
importantă
medie
(1) Poate fi una sau mai multe dintre următoarele populatii: FEADR acoperită de IACS, FEADR neacoperită de IACS si FEADR - debitori.
(2) Face trimitere la punctul relevant din anexa 1 la Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei. De exemplu, o problemă legată de repartizarea
sarcinilor se mentionează ca punctul 1 B) ii din anexa I la Regulamentul 885/2006.
(3) Dacă mai multe deficiente vizează acelasi element de evaluare dintre cele mentionate în matricea din anexa 1 (structură organizatională, resurse
umane, delegare, activităti de control…), acestea pot fi grupate si prezentate printr-o descriere mai generală.
(4) Una dintre următoarele posibilităti: acreditare completă, acreditare provizorie [articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul nr. 885/2006], perioadă de
încercare [articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 885/2006].
ANEXA E.6
MODEL INTELGEREA ENTITATII
ACTIUNEA
Perioada auditului:
DE AUDIT
PROGRAM
DE AUDIT
ÎNTOCMIT: DATA: Semnătura
Semnătura
REVIZUIT: DATA:
Obiectivul
de audit:
Obiective
specifice
Tehnici de
audit
recomandate
1
Nr. crt. Aspecte considerate Observaţii Referinta
Detalii documente obtinute

Nr. crt Document Referinta
Detalii discutii purtate
Nr crt Nume persoana Functie persoana Data discutiei Detalii
2
Riscuri semnificative identificate
Nr. crt Document Referinta

Manual de Audit - FINAL - Agricultura

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de Audit - FINAL - Agricultura

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PENTRU REALIZAREA AUDITULUI DE

2.1.5 STABILIREA RESURSELOR UMANE SI DE TIMP NECESARE ........................ 40

1.1. OBIECTIVUL MANUALULUI PENTRU REALIZAREA AUDITULUI DE

Obiectivul Manualului pentru realizarea auditului de certificare a conturilor FEADR (identificat

Metodologia de audit si abordarea stabilita in acest manual sintetizeaza in forma scrisa

Autoritatea de Audit – Organism de Certificare pentru FEADR, isi va desfasura activitatea de

La redactarea Manualului de audit au fost avute in vedere standardele internationale de

Pe parcursul perioadei de programare, manualul de audit poate fi revizuit si actualizat,

1.2. STRUCTURA SI CONTINUTUL MANUALULUI

Manualul de audit de certificare pentru fondurile agricole si dezvoltare rurala cuprinde 4

Partea A – Introducere, cuprinde:

1. Prezentarea manualului: identificarea obiectivului manualului, structurii acestuia,

Partea B – Procesul de audit, cuprinde:

Partea C – Aspecte specifice privind documentarea

Partea D – Aspecte specifice privind controlul calitatii

Partea E – Exemple si formate

Manualul cuprinde formulare pentru diferite documente de lucru, precum si programe de

2. CADRUL LEGAL NATIONAL SI COMUNITAR

2.1. LEGISLATIE NATIONALA APLICABILA

In desfasurarea auditului, Autoritatea de Audit trebuie sa tina cont de urmatoarele acte

- Tratatul de Aderare al Romaniei la Uniunea Europeana

- Plan National Strategic (PNS) pentru dezvoltare rurala;

- Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR) avizat de Comisia Europeana si

- Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 74/2006

- Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 66/2011

- Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si

2.2. REGULAMENTE EUROPENE RELEVANTE

Organismul de Certificare este responsabil pentru desfasurarea auditului agentiilor de plati in

- Regulamentul Consiliului Europei nr.1290 / 21 iunie 2005 privind finantarea politicii

- Regulamentul European (CE) nr. 1698/2005 privind finantarea sprijinului pentru

- Regulamentul European (CE) nr. 885/2006 privind autorizarea agentiilor de plati si a

- Regulamentul Consiliului Europei nr. 883/21 iunie 2006, cu privire la regulile de

- Regulamentul Comisiei Europene nr. 1974/2006 de stabilire a regulilor detaliate

- Regulamentul Comisiei Europene nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere in

2.3. STANDARDELE INTERNATIONALE DE AUDIT

Pentru realizarea auditului, Autoritatea de Audit, in calitate de Organism de Certificare, isi

- Linia directoare 1: Trimiterea catre Comisia Europeana pana la data de 1.02.2011 a

- Linia directoare 2: Acreditarea agentiei de plata in conformitate cu art.6 din

- Linia directoare 3: Strategia de Audit

- Linia directoare 4: Declaratia de Asigurare ce trebuie sa fie emisa de catre Directorul

- Linia directoare 5: Model de Raport ce trebuie emis de catre Organismul de

- Linia directoare 6: Forma, scopul si continutul certificatului de audit emis de catre

- Linia directoare 7: Opinia asupra declaratiei de asigurare conform art. 8 al

- Orientarea CE AGRI (248617/2010) partea A si partea B (AGRI 62148/2010) privind

3. PREZENTAREA GENERALA A FONDUL EUROPEAN AGRICOL DE DEZVOLTARE

Ca urmare a obligatiilor ce revin Romaniei prin angajamentele asumate in cadrul Tratatului

FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala - este un instrument de

FEADR contribuie la indeplinirea unor obiective precum:

- Cresterea competitivitatii agriculturii si silviculturii prin sprijinirea restructurarii,

- Imbunatatirea mediului si a zonelor rurale prin sprijinirea administrarii terenurilor;

- Demararea si functionarea initiativelor de dezvoltare locala (LEADER).

Acordarea asistentei financiare, de catre Uniunea Europeana, este conditionata de o

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 prevede un numar de 37 de masuri. Dintre acestea,

AXA PRIORITARA I - Cresterea competitivitatii sectoarelor agricol si forestier,

AXA PRIORITARA II - Imbunatatirea mediului si a spatiului rural, cuprinzand:

- Masuri privind utilizarea durabila a terenurilor agricole

- Masuri privind utilizarea durabila a terenurilor forestiere

AXA PRIORITARA III – Calitatea vietii in zonele rurale si diversificarea economiei

- Masuri privind diversificarea economiei rurale

- Masura privind imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale

AXA PRIORITARA IV LEADER, cuprinzand:

- Masurile 141 si 421, prin intermediul carora, se implementeaza strategiile de