Curs PT Examen Asigurarea Calitatii

IOAN GIURCA
ASIGURAREA CALITĂŢII
ÎN INSTALAŢII
- NOTE DE CURS –
Varianta pentru examen
1
CUPRINS
CUPRINS .............................................................................................................................. 2
TERMINOLOGIE ............................................................................................................... 5
1 INTRODUCERE ....................................................................................................... 14
2 MANAGEMENTUL CALITĂŢII ........................................................................... 14
3 BAZELE CONCEPTULUI DE ASIGURAREA CALITĂŢII .............................. 14
4 MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR ......... 15
4.1 NOŢIUNI GENERALE ...................................................................................... 15
4.2 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII .. 15
4.3 SCURT ISTORIC AL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII .................................... 16
4.4 CERINŢE ESENŢIALE CONFORM CU LEGEA NR. 10/1995 PRIVIND
CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII ................................................................................... 17
4.5 CATEGORIA DE IMPORTANŢĂ A CONSTRUCŢIILOR ............................. 17
4.6 MODELE DE ASIGURARE A CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII ...................... 21
4.7 SISTEMUL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII CONFORM CU LEGEA NR.
10/1995 PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII .................................................... 22
4.8 CONDUCEREA ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII .............. 26
4.8.1 Documente şi înregistrări............................................................................... 27
4.8.2 Programul de asigurare a calităţii ................................................................. 28
4.8.3 Planul de control al calităţii .......................................................................... 30
4.8.4 Planul calităţii................................................................................................ 30
4.8.5 Programul de control de calitate, verificări şi încercări PCCVI ................... 31
4.8.6 Programul de control de calitate ................................................................... 31
4.8.7 Programul de control pe faze determinante ................................................... 31
4.9 MANAGEMENTUL CALITĂŢII TOTALE ÎN CONSTRUCŢII ..................... 32
4.10 RESPONSABILITĂŢI ....................................................................................... 33
4.11 CONCLUZII PARŢIALE................................................................................... 39
5 DEFINIREA ŞI CARACTERISTICA STANDARDELOR SERIEI ISO 9000 ... 40
2
5.1 NOŢIUNI GENERALE ..................................................................................... 40
5.2 ISTORICUL DEZVOLTĂRII STANDARDELOR ISO ÎN DOMENIUL
CALITĂŢII ..................................................................................................................... 40
5.3 STRUCTURA STANDARDELOR SERIEI ISO 9000 ...................................... 42
5.4 PRINCIPIILE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII .............. 46
5.5 ORIENTAREA SPRE PROCESE ..................................................................... 48
5.6 CERINŢELE STANDARDULUI ISO 9001:2008 ............................................. 52
5.7 COMPATIBILITATEA CU ALTE SISTEME .................................................. 53
5.8 CONCLUZII PARŢIALE .................................................................................. 53
6 SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ............................................. 55
6.2 DEFINIREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ................ 55
6.3 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SISTEMULUI DE MANAGEMENT
AL CALITĂŢII............................................................................................................... 56
6.4 DOCUMENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ....... 57
6.4.1 Documentele utilizate pentru definirea şi implementarea sistemului calităţii 57
6.4.2 Politica referitoare la calitate ....................................................................... 59
6.4.3 Obiectivele calităţii ....................................................................................... 60
6.4.4 Manualul calităţii .......................................................................................... 60
6.4.5 Planul calităţii ............................................................................................... 62
6.4.6 Procedurile SMC ........................................................................................... 62
6.4.7 Instrucţiunile de lucru ................................................................................... 69
6.4.8 Înregistrările calităţii .................................................................................... 71
6.5 EVALUAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII............. 72
7 PROIECTAREA ŞI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT
AL CALITĂŢII ................................................................................................................. 74
7.2 PROIECTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ......... 74
7.3 ELABORAREA ŞI IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM DE MANAGEMENT
AL CALITĂŢII............................................................................................................... 75
8 AUDITUL CALITĂŢII ........................................................................................... 79
8.2 CADRUL CONCEPTUAL AL AUDITULUI CALITĂŢII ............................... 79
8.3 TIPOLOGIA AUDITURILOR CALITĂŢII ...................................................... 80
8.4 METODOLOGIA AUDITULUI SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL
CALITĂŢII ..................................................................................................................... 81
8.5 NECONFORMITĂŢILE ŞI OBSERVAŢIILE CONSTATATE LA
EFECTUAREA AUDITULUI SMC ............................................................................... 83
8.6 AUDITORI ÎN DOMENIUL CALITĂŢII ......................................................... 85
9 CERTIFICAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ......... 87
9.2 CADRUL LEGISLATIV AL CERTIFICĂRII ŞI ACREDITĂRII .................... 87
3
9.3 REŢEAUA NAŢIONALĂ DE ACREDITARE DIN ROMÂNIA - RENAR ..... 88
9.4 ORGANISME DE CERTIFICARE .................................................................... 89
9.5 ETAPELE PROCESULUI DE CERTIFICARE ................................................. 89
9.6 CONCLUZII PARŢIALE................................................................................... 92
4
TERMINOLOGIE
Definiţiile diferiţilor termeni care interesează domeniul calităţii trebuie

bine înţelese şi însuşite, întrucât utilizarea greşită a unor noţiuni poate crea mari
confuzii, cu consecinţe negative în managementul procesului.
În continuare sunt prezentaţi principalii termeni utilizaţi în cadrul
managementului calităţii:
Acţiune Este o acţiune adoptată pentru eliminarea cauzei unei

corectivă neconformităţi.
Acţiune Este similară din punct de vedere conceptual cu acţiunea

preventivă corectivă, dar în acest caz, acţiunea se aplică unei probleme
potenţiale.
Asigurarea Parte a managementului calităţii concentrată pe furnizarea

calităţii încrederii că cerinţele calităţii vor fi îndeplinite.
Audit Proces sistematic, independent şi documentat în scopul

obţinerii de dovezi de audit şi evaluarea lor cu obiectivitate
pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile
de audit.
Nota 1: Auditurile interne, uneori denumite şi audituri de
prima parte, sunt conduse de sau în numele organizaţiei
însăşi pentru analiza efectuată de management sau pentru
alte scopuri interne şi pot alcătui baza pentru declaraţia de
conformitate a organizaţiei. În multe cazuri, în mod
special în cazul organizaţiilor mici, independenţa poate fi
demonstrată prin lipsa responsabilităţilor pentru
activitatea care este în curs de auditare.
Nota 2: Auditurile externe includ acele audituri numite în
general de secunda parte şi de terţa parte. Auditurile de
secunda parte sunt conduse de părţi care au un interes în
organizaţie, cum ar fi clienţii sau alte persoane în numele
acestora. Auditurile de terţa parte sunt conduse de
organizaţii de auditare externe şi independente, cum sunt
cele care furnizează certificarea/înregistrarea conformităţii
5
cu ISO 9001 sau ISO 14001.
Nota 3: Atunci când două sau mai multe sisteme de
management sunt auditate împreună, acesta este numit audit
combinat.
Nota 4: Atunci când două sau mai multe organizaţii de audit
cooperează pentru a audita un singur auditat, acesta se
numeşte audit comun.
Auditatul Este o organizaţie care este auditată.
Auditor Persoana care are aptitudini demonstrate şi competenţa de a

efectua un audit.
Auditor intern Persoană calificată pentru efectuarea auditului intern.
Auditul calităţii Standardul ISO 9000:2006 defineşte auditul calităţii ca

reprezentând o examinare sistematică şi independentă
efectuată de una sau mai multe persoane, pentru a determina
dacă activităţile şi rezultatele lor referitoare la calitate
corespund dispoziţiilor prestabilite, dacă aceste dispoziţii
sunt efectiv implementate şi corespunzătoare pentru
realizarea obiectivelor.
Caracteristica Este o trăsătură distinctivă.
Caracteristică a Este o caracteristică intrisecă a unui produs, proces sau

calităţii sistem referitoare la o cerinţă.
Capabilitate Capacitatea unei organizaţii, sistem sau proces de a realiza

un produs care va îndeplini cerinţele pentru acel produs.
Cerinţă Reprezintă necesitatea sau aşteptarea care este declarată cu

scopul de a fi atinsă. De cele mai multe ori, cerinţele sunt
obligatorii. Când un client spune că vrea o bară de metal cu
o anumită specificaţie a materialului şi având anumite
dimensiuni, înţelegem ce este o cerinţă. Este improbabil ca
clientul să accepte un produs dintr-un alt metal sau cu alte
dimensiuni. În acest exemplu este posibil totuşi ca şi clientul
să accepte materiale alternative sau produse cu alte
dimensiuni, cu condiţia ca acestea să satisfacă necesităţile
sale de utilizare intenţionată în viitor.
6
Client Beneficiarul produsului sau serviciului furnizat de
organizaţie. Pe baza acestei definiţii, putem dezvolta
conceptul în care organizaţiile pot fi privite în acelaşi timp
ca furnizori, dar şi ca clienţi. Acest concept poate fi aplicat
spre exemplu, la nivelul angajaţilor. Un angajat primeşte
ceva de la un alt angajat, jucând rolul de client în acest caz;
acest angajat va furniza ceva către următorul angajat, jucând
rolul de furnizor.
Clientul Este o organizaţie sau persoană care solicită un audit.

auditului
Competenţa Aplicarea în practică a cunoştinţelor, abilităţilor şi

comportamentelor [70].
Competenţă Aptitudini personale demonstrate şi capacitate demonstrată

<audit> de a aplica cunoştinţe şi abilităţi.
Concluziile Rezultate ale unui audit furnizat de echipa de audit după

auditului luarea în considerare a obiectivelor de audit şi a tuturor
constatărilor de audit.
Conformitate Îndeplinirea unei cerinţe.

Notă: Termenul ,,conformare’’ este sinonim, dar
nerecomandat.
Controlul Este o parte a managementului calităţii, concentrată pe

calităţii îndeplinirea cerinţelor referitoare la calitate.
Constatări ale Rezultate ale evaluării dovezilor de audit colectate, în raport

auditului cu criteriile de audit.
Corecţie Acţiune necesară pentru eliminarea neconformităţii apărute.
Criterii de audit Ansamblu de politici, proceduri sau cerinţe.
Document Informaţia împreună cu suportul său, care poate fi hârtie sau

format electronic. Diferite documente sunt folosite zi de zi.
Exemple de documente: un standard, un desen, o procedură
scrisă, etc.
Domeniul Amploarea şi limitele unui audit.

auditului
7
Dovezi de audit Înregistrări, declaraţii ale faptelor sau alte informaţii care
sunt relevante în raport cu criteriile de audit şi sunt
verificabile.
Dovezi obiective Informaţii, înregistrări sau constatări ale faptelor, calitative

şi cantitative, referitoare la calitatea unei auditări sau a unui
serviciu sau la existenţa şi implementarea unui element al
sistemului calităţii care se bazează pe observaţii, măsurări
sau încercări şi care pot fi verificate.
Echipa de audit Unul sau mai mulţi auditori care efectuează un audit,
sustinuţi dacă este nevoie de experţi tehnici.
Nota 1: Un auditor din echipa de audit este desemnat
conducător al echipei de audit.
Nota 2: Echipa de audit poate include auditori în curs de
formare.
Echipament de Instrument de măsurare, software, etalon de măsurare,

măsurare material de referinţă sau aparat auxiliar sau o combinaţie
ale acestora, necesară pentru a realiza un proces de
măsurare.
Eficacitate Reprezintă atingerea obiectivelor stabilite.
Eficienţă Reprezintă nivelul de resurse folosite pentru atingerea

obiectivelor stabilite. Având aceste definiţii este clar că
într-un sistem bun de management, cei doi termeni sunt
folosiţi în conjuncţie. Evident este important să discutăm de
atingerea obiectivelor; organizaţia care şi-a atins obiectivele
este mulţumită, dar trebuie să ia în considerare câte resurse a
consumat pentru atingerea obiectivelor. Atingerea unor
obiective mărunte cu resurse mari nu poate conduce la o
bună performanţă (când apar astfel de situaţii, mai sunt doar
câţiva paşi până la faliment). Organizaţiile de valoare ating
obiective importante, manageriind resursele specifice în
manieră inteligentă.
Practic, orice organizaţie îşi doreşte maximizarea
profiturilor şi prin diminuarea costurilor.
Expert tehnic Persoană care furnizează expertiza sau cunoştinţe specifice

<audit> echipei de audit.
8
Fază Prin ,,Fază determinantă’’ se înţelege acel stadiu fizic la
determinantă care o lucrare de construcţii odată ajunsă, nu mai poate
continua fără acceptul scris al beneficiarului, proiectantului
şi executantului şi care se autorizează, după caz de către
inspecţiile teritoriale [63].
Funcţie Funcţie cu responsabilitate organizaţională pentru definirea

metrologică şi implementarea sistemului de management al măsurării.
Furnizorul Este o organizaţie sau o persoană care furnizează un produs.
Informaţie Date care au semnificaţie.
Inspecţia Reprezintă evaluarea conformităţii prin observare şi

judecare după caz, de măsurare, încercare sau comparare cu
un calibru.
Instrucţiuni de Descrieri detaliate ale modului în care sarcinile se

lucru efectuează şi se înregistrează [69].
Instruirea Proces prin care se furnizează şi se dezvoltă cunoştinţe,

abilităţi şi comportamente pentru a satisface cerinţe [70].
Îmbunătăţirea Parte a managementului calităţii, concentrată pe creşterea

calităţii abilităţii de a îndeplini cerinţele referitoare la calitate.
Îmbunătăţirea Este o activitate repetată pentru a creşte abilitatea de a

continuă îndeplini cerinţele.
Înregistrare Document prin care se declară rezultate obţinute sau se

furnizează dovezi ale activităţilor realizate.
Înregistrare a Este un document ce furnizează o dovadă tangibilă a

calităţii activităţilor efectuate sau a rezultatelor obţinute.
Managementul Este un ansamblu de activităţi coordonate pentru a orienta şi

a controla o organizaţie.
Managementul Este un ansamblu de activităţi coordonate pentru a orienta şi

calităţii a controla o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
Managementul Este o persoană sau un grup de persoane care orientează şi

de la cel mai controlează o organizaţie la cel mai înalt nivel.
înalt nivel
9
Manualul Este un document care descrie sistemul de management al
calităţii calităţii al unei organizaţii.
Neconformitate Neîndeplinirea unei cerinţe [67].
Neconformitate Absenţa totală, nefuncţionarea unui element al sistemului

majoră sau neimplementarea unuia sau a mai multor elemente ale
sistemului calităţii.
Neconformitate Lipsuri cu caracter izolat sau sporadic constatate în

minoră aplicarea cerinţelor din documentele de referinţă, care nu
prezintă o importanţă semnificativă asupra calităţii
produselor/serviciilor şi prin repetare pot conduce la
neconformităţi majore.
Obiectivele Reprezintă identificarea mai precisă a ceea ce trebuie atins,

calităţii în cadrul politicii referitoare la calitate. Aceşti doi termeni
nu trebuie folosiţi separat. Organizaţiile de valoare au
viziuni foarte bune pentru viitor şi decid misiuni adecvate.
Ca parte a viziunii şi misiunii, politica referitoare la calitate
stabileşte orientarea pe termen lung a organizaţiei, în ceea
ce priveşte calitatea. Stabilirea drumului de urmat, a paşilor
necesari pentru îndeplinirea politicii se realizează prin
intermediul obiectivelor calităţii.
Spre exemplu, o organizaţie decide să obţină o calitate mai

mare a produselor sale, în următorii 3 ani, pentru a depăşi
concurenţa. Aceasta este politica referitoare la calitate.
Pentru a o îndeplini, organizaţia va monitoriza constant
performanţa concurenţilor în ceea ce priveşte calitatea şi va
stabili în anumite momente, noi obiective ale calităţii, cum
ar fi: în primul an, numărul de produse returnate ca defecte
să fie ,,x’’, în cel de-al doilea an ,,y’’, ş.a.m.d. Acestea sunt
obiective ale calităţii.
Exemplul anterior este unul foarte simplist. Gândiţi-vă la

calitatea unui produs: este influenţată de foarte mulţi factori,
cum ar fi performanţa furnizorilor, calitatea resursei umane,
calitatea managerilor, infrastructura folosită pentru
realizarea produsului, etc.
Pentru fiecare din aceste componente se pot stabili obiective

ale calităţii, obiective care trebuie să fie în concordanţă cu
10
politica referitoare la calitate.
Un alt exemplu de obiectiv al calităţii este instruirea

periodică a operatorilor, astfel încât capabilitatea procesului
să crească de la nivelul actual de 1,21 la 1,44. După cum se
observă, politica referitoare la calitate este mai generală;
obiectivele calităţii sunt axate pe detalii şi în plus, sunt
cuantificabile, astfel încât să poată fi comparate cu
targeturile stabilite anterior.
Observaţie O constatare a faptelor, efectuată în timpul unui audit şi

susţinută prin dovezi obiective.
Organizaţie Grup de persoane şi facilităţi cu un ansamblu de

responsabilităţi, autorităţi şi relaţii.
Partea Este o persoană sau un grup care are un interes referitor la

interesată funcţionarea sau succesul unei organizaţii.
Planificarea Este o parte a managementului calităţii concentrată pe

calităţii stabilirea obiectivelor calităţii şi care specifică procesele
operaţionale necesare şi resursele aferente pentru a îndeplini
obiectivele calităţii.
Planurile Sunt documente care descriu cum se aplică sistemul de

calităţii management al calităţii unui anumit produs, proiect sau
contract.
Plan de audit Descriere a activităţilor şi a acordurilor pentru un audit.
Politica Reprezintă orientarea organizaţiei în ceea ce priveşte

referitoare la calitatea. Politica referitoare la calitate este decisă de către
calitate managementul de vârf al organizaţiei, în concordanţă cu
viziunea şi misiunea acesteia.
Procedura Reprezintă un mod specificat de efectuare a unei activităţi

sau a unui proces.
Proces Ansamblu de activităţi corelate sau în interacţiune care

transformă intrări în ieşiri.
Nota 1: Intrările unui proces sunt de regulă ieşiri ale altor
procese.
Nota 2: Procesele din cadrul unei organizaţii sunt de regulă
11
planificate şi efectuate în condiţii controlate pentru a adăuga
valoare.
Nota 3: Un proces pentru care conformitatea produsului
rezultat nu poate fi verificată prompt sau economic este în
mod frecvent desemnat ca fiind un ,,proces special’’.
Produs Reprezintă ieşirea dintr-un proces. Uzual, termenul de

produs este folosit pentru lucruri tangibile, cum ar fi o
maşină, o mobilă, un creion, etc. Totuşi, ISO 9000:2006
identifică patru clase de produse, cum ar fi serviciile
(servicii de comunicaţii), software (programele de
calculator), hardware (maşina, mobila, creionul), respectiv
materialele procesate (diluantul pentru vopsea). Înţelegerea
acestor clase, permite înţelegerea faptului că cele mai multe
produse au încorporate în ele produse din clasele
menţionate.
Program de Ansamblu de unul sau mai multe audituri planificate pe un

audit anumit interval de timp şi orientate spre un anumit scop.
Satisfacţie a Percepţie a clientului despre măsura în care cerinţele

clientului clientului au fost îndeplinite.
Nota 1: Reclamaţiile clientului constituie un indicator
obişnuit al satisfacţiei scăzute a clientului, dar absenţa
acesteia nu implică în mod necesar o satisfacţie înaltă a
clientului.
Nota 2: Chiar dacă cerinţele clientului au fost stabilite cu
acesta şi au fost îndeplinite, aceasta nu asigură în mod
necesar o satisfacţie înaltă a clientului.
Sistem Este un ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune.
Sistem de Sistem prin care se stabilesc politica şi obiectivele şi prin

management care se realizează acele obiective.
Notă: Un sistem de management al unei organizaţii poate
include diferite sisteme de management, cum ar fi un sistem
de management al calităţii, un sistem de management
financiar sau un sistem de management al mediului.
Sistem de Sistem de management prin care se orientează şi se

management al controlează o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea.
calităţii
12
Sistem de Ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune necesare
management al pentru obţinerea confirmării metrologice şi a controlului
măsurării continuu al proceselor de măsurare.
Specificaţia Este un document care stabileşte cerinţe.
Structura Este un ansamblu de responsabilităţi, autorităţi şi relaţii

organizatorică dintre persoane.
Notă: Reţineţi că diferenţa fundamentală dintre ghiduri şi ISO 9001:2008 o

constituie prezenţa expresiilor ,,ar trebui’’ pentru ghiduri, respectiv ,,trebuie’’
pentru ISO 9001:2008. Diferenţa este clară: ,,ar trebui’’ nu impune
obligativitate...
13
1 INTRODUCERE
2 MANAGEMENTUL CALITĂŢII
3 BAZELE CONCEPTULUI DE ASIGURAREA

CALITĂŢII
14
4 MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN DOMENIUL
CONSTRUCŢIILOR
4.1 NOŢIUNI GENERALE
Capitolul 4 este structurat pe următoarele subcapitole:

1. Noţiuni generale.
2. Consideraţii generale privind calitatea în construcţii.
3. Scurt istoric al calităţii în construcţii.
4. Cerinţe esenţiale conform cu Legea nr. 10/1995 privind calitatea în
construcţii.
5. Categoria de importanţă a construcţiilor.
6. Modelele de asigurare ale calităţii în construcţii.
7. Sistemul calităţii în construcţii, conform cu Legea nr. 10/1995
privind calitatea în construcţii.
8. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii.
9. Managementul calităţii totale în construcţii.
10. Responsabilităţi.
11. Concluzii parţiale.
În cadrul acestui capitol sunt prezentate particularităţile managementului
calităţii în domeniul construcţiilor.
4.2 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CALITATEA ÎN

CONSTRUCŢII
Problema calităţii lucrărilor de construcţii are o deosebită importanţă

deoarece, spre deosebire de alte activităţi ale producţiei materiale, aici nu se admit
abateri de la calitate în privinţa rezistenţei, stabilităţii, durabilităţii, siguranţei în
exploatare.
Calitatea construcţiilor trebuie să fie abordată complex, ştiinţific, deoarece
implicaţiile noncalităţii sunt mult mai mari faţă de marea majoritate a celorlalte
produse. Construcţiile, ca produse ale activităţii umane prezintă următoarele
particularităţi:
- consumă un capital foarte mare;
- sunt supuse unui număr mare de factori aleatori, imprevizibili, ca urmare
a duratei mari de viaţă;
15
- trebuie să satisfacă necesităţile a două, trei generaţii, ceea ce face dificilă
standardizarea şi prelungeşte perioada de acumulare a experienţei necesară
perfecţionării produselor;
- cu toate perfecţionările tehnologice, se menţin lucrări cu caracter
artizanal la care calitatea este dată de calificarea şi îndemânarea executantului;
- este dificil de apreciat un raport optim între creşterea costului execuţiei
pentru îmbunătăţiri calitative şi reducerea pe această cale a costului exploatării;
- nu se admit defecte, rebuturi (în special legate de stabilitate, rezistenţă,
durabilitate şi siguranţă în exploatare), etc.
Fiecare proiect este influenţat de cerinţe specifice privind calitatea, costul
şi durata de execuţie. Tendinţele impuse acestor trei parametri sunt prezentate în
Calitate
Cost Durată de execuţie
graficul următor:
Figura 4.1 Triunghiul cost-calitate-durată [89]
Este evident că satisfacerea concomitentă a acestor trei cerinţe (reducerea

costurilor şi a duratei de execuţie în paralel cu creşterea calităţii) este greu de
realizat, deoarece este posibilă doar în situaţia unor modificări tehnice sau
organizatorice spectaculoase.
Managerul de proiect are rolul de a asigura (în continuarea activităţii de
proiectare) realizarea calităţii impuse, în condiţii de costuri şi durate acceptabile.
4.3 SCURT ISTORIC AL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII
Activitatea de construcţii este recunoscută ca una dintre cele mai vechi

preocupări ale omului şi se materializează în medii construite în care se desfăşoară
întregul sistem de activităţi şi preocupări umane (productive, sociale, culturale,
etc.). Deci, mediul construit influenţează totalitatea activităţilor materiale şi
spirituale, fapt ce a condus, încă din antichitate, la impunerea garanţiei calităţii
producţiei de construcţii.
16
Piramidele Egiptului antic dovedesc preocupare pentru calitate începând cu
precizia remarcabilă de tăiere a pietrelor şi sfârşind cu rigurozitatea aproape
matematică a construcţiei.
4.4 CERINŢE ESENŢIALE CONFORM CU LEGEA NR. 10/1995

PRIVIND CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII
Calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de

comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de
existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.
Exigenţele privind calitatea instalaţiilor şi a echipamentelor tehnologice de
producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui
domeniu de activitate.
Prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor de orice categorie şi
instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie,
denumite în continuare construcţii, precum şi lucrărilor de modernizare,
modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora.
Sunt exceptate clădirile pentru locuinţe cu parter şi parter plus un etaj şi de
asemenea anexele gospodăreşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin
oraşelor, precum şi construcţiile provizorii.
Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sunt
obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a
construcţiilor, a următoarelor cerinţe esenţiale:
a) rezistenţa şi stabilitatea;
b) siguranţa în exploatare;
c) siguranţa la foc;
d) igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
e) izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
f) protecţie împotriva zgomotului [60; 61].
4.5 CATEGORIA DE IMPORTANŢĂ A CONSTRUCŢI metodologia

aprobată de către Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, pentru
realizarea de niveluri de calitate determinate de respectarea cerinţelor, precum şi
pentru delimitarea obligaţiilor care revin persoanelor juridice şi fizice implicate,
în condiţiile legii, ţinând seama de următoarele aspecte:
a) implicarea vitală a construcţiilor în societate şi în natură, gradul de risc

sub aspectul siguranţei şi al sănătăţii;
b) implicarea funcţională a construcţiilor în domeniul socio-economic, în
mediul construit şi în natură, destinaţia, modul de utilizare, etc.;
17
c) caracteristici proprii construcţiilor, complexitatea şi considerentele
economice.
Categoriile de importanţă care se stabilesc pentru construcţii sunt:
- construcţii de importanţă excepţională (A);
- construcţii de importanţă deosebită (B);
- construcţii de importanţă normală (C);
- construcţii de importanţă redusă (D).
Categoria de importanţă se stabileşte de către proiectant, la cererea
investitorului, în cazul construcţiilor noi sau a proprietarului, în cazul construcţiilor
existente, atunci când este necesar pentru lucrări de intervenţii sau în alte cazuri.
Pentru fiecare construcţie se stabileşte o singură categorie de importanţă şi
aceasta va fi înscrisă în toate documentele tehnice privind construcţia, respectiv:
autorizaţia de construire, proiectul de execuţie, cartea tehnică a construcţiei,
documentele de asigurare.
Investitorii sau proprietarii pot să prevadă prin clauze contractuale cu
proiectanţii cerinţe superioare celor corespunzătoare categoriei de importanţă a
construcţiei [58].
Factorii determinanţi pentru stabilirea categoriei de importanţă a
construcţiilor sunt următorii:
a) importanţa vitală;
b) importanţa social-economică şi culturală;
c) implicarea ecologică;
d) necesitatea luării în considerare a duratei de utilizare (existenţă);
e) necesitatea adaptării la condiţiile locale de teren şi de mediu;
f) volumul de muncă şi de materiale necesare.
Fiecare factor determinant are câte trei criterii asociate.
Toate aceste elemente sunt prezentate în tabelul 4.3 şi sunt analizate în
continuare.
18
Tabelul 4.3
Factorii determinanţi şi criteriile asociate pentru stabilirea categoriei de importanţă a
construcţiilor [64]
Nr. Factorii determinanţi Criterii asociate

crt.
0 1 2
1. Importanţa vitală i) oameni implicaţi direct în cazul unor disfuncţii ale
construcţiei;
ii) oameni implicaţi indirect în cazul unor disfuncţii
ale construcţiei;
iii) caracterul evolutiv al defectelor periculoase, în
cazul unor disfuncţii ale construcţiei.
2. Importanţa social - i) mărimea comunităţii care apelează la funcţiunile

economică şi culturală construcţiei şi/sau valoarea bunurilor materiale
adăpostite de construcţie;
ii) ponderea pe care funcţiunile construcţiei o au în
comunitatea respectivă;
iii) natura şi importanţa funcţiilor respective.
3. Implicarea ecologică i) măsura în care realizarea şi exploatarea construcţiei
intervine în perturbarea mediului natural şi a
mediului construit;
ii) gradul de influenţă nefavorabilă asupra mediului
natural şi construit;
iii) rolul activ în protejarea/refacerea mediului natural
şi construit;
4. Necesitatea luării în i) durata de utilizare preconizată;
considerare a duratei de ii) măsura în care performanţele alcătuirilor
utilizare (existentă ) constructive depind de cunoaşterea evoluţiei
acţiunilor (solicitărilor) pe durata de utilizare;
iii) măsura în care performanţele funcţionale depind de
evoluţia cerinţelor pe durata de utilizare.
5. Necesitatea adaptării la i) măsura în care asigurarea soluţiilor constructive,
condiţiile locale de teren şi este dependentă de condiţiile locale de teren şi de
de mediu mediu;
ii) măsura în care condiţiile locale de teren şi de mediu
evoluează defavorabil în timp;
iii) măsura în care condiţiile locale de teren şi de mediu
determină activităţi/măsuri deosebite pentru
exploatarea construcţiei.
6. Volumul de muncă şi de i) ponderea volumului de muncă şi de materiale

materiale necesare înglobate;
ii) volumul şi complexitatea activităţilor necesare
pentru menţinerea performanţelor construcţiei pe
durata de existenţă a acesteia;
iii) activităţi deosebite în exploatarea construcţiei
impuse de funcţiunile acesteia.
Evaluarea punctajului fiecărui factor determinant se face pe baza

următoarei formule:
19
P(n) k (n) = (n) x p(i) / n(i) (4.1)
în care:
P(n) este punctajul factorului determinant (n) (n = 1…6);
k(n) - coeficient de unicitate;
p(i) - punctajul corespunzător criteriilor (i) asociate factorului
determinant (n);
n(i) - numărul criteriilor (i) asociate factorului determinant (n),
luate în considerare n(i) = 3).
Valoarea punctajului factorului determinant, rezultată din calcul, se

rotunjeşte la numere întregi în plus [64].
Punctajul pentru fiecare criteriu asociat factorilor determinanţi, precizaţi în
tabelul 4.4, se determină pe baza aprecierii nivelului influenţei pe care o are
criteriul respectiv, conform tabelului 4.5.
Tabelul 4.4
Punctajul pentru fiecare criteriu asociat factorilor determinanţi
Nivelul apreciat al influenţei Punctajul

criteriului p(i)
Inexistent 0
Redus 1
Mediu 2
Apreciabil 4
Ridicat 6
Se acordă numai una din valorile întregi arătate în tabel.

Aprecierea nivelului de influenţă se face:
- prin considerarea efectelor în ipoteza producerii situaţiei celei mai
defavorabile, atunci când criteriul are în vedere riscul prin disfuncţii sau evoluţii
nefavorabile;
- prin aprecierea situaţiei corespunzătoare, atunci când criteriul are în
vedere funcţiuni sau alte caracteristici ale construcţiei [64].
Coeficientul de unicitate, care este de regulă egal cu 1, poate fi stabilit
supraunitar, dar având valoarea maximă 2, în cazul unor construcţii având un
caracter deosebit, unic, fapt care determină necesitatea stabilirii, pentru acestea, a
unei categorii de importanţă superioare celei care ar rezulta prin aplicarea
punctajului aferent criteriilor asociate factorilor determinanţi. Astfel, spre exemplu,
acest coeficient se aplică unei construcţii obişnuite sub aspect structural şi al
funcţiunilor utilitare, dar care este declarată monument istoric sau de artă [64].
Încadrarea preliminară a construcţiei în categoria de importanţă selectată se
face, pe baza punctajului total obţinut prin însumarea punctajului celor şase factori
20
determinanţi, prin compararea acestuia cu grupele de valori corespunzătoare
categoriilor de importanţă, stabilite în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5
Încadrarea construcţiilor în categorii de importanţă [64]
Categoria de importanţă a Grupa de valori a punctajului

construcţiei total
Excepţională (A)  30
Deosebită (B) 18 …. 29
Normală ( C ) 6 ……17
Redusă (D ) ≤5
Analizarea globală şi definitivarea categoriei de importanţă stabilită pentru

construcţii se referă la reexaminarea aprecierilor privind categoriile asociate
factorilor determinanţi şi a motivării acestora în forma scrisă.
În urma acestui demers, se stabileşte definitiv categoria de importanţă a
construcţiei, astfel:
- prin definitivarea încadrării preliminare, în cazul în care aceasta se
dovedeşte adecvată;
- prin modificarea încadrării preliminare, pe baza unei motivaţii
corespunzătoare, cuprinzând argumente pentru modificarea punctajului acordat
iniţial sau pentru alte considerente suplimentare.
Categoria de importanţă stabilită şi rămasă definitivă pentru o construcţie,
va fi consemnată în formă scrisă, cu precizarea punctajului acordat pentru fiecare
criteriu asociat şi a ponderei factorilor determinanţi, precum şi cu menţionarea
succintă a motivaţiilor privind aplicarea unui coeficient supraunitar de unicitate
sau alte considerate adoptate.
În anexă este prezentat un model de formular pentru consemnarea
categoriei de importanţă a construcţiei [64].
4.6 MODELE DE ASIGURARE A CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII
Modelele de asigurare a calităţii constituie ansambluri selecţionate de

elemente şi condiţii corelate ale sistemului calităţii, care combinate în mod adecvat
şi aplicate de către unităţile implicate, le conferă acestora aptitudinea funcţională
sau organizatorică necesară pentru a putea răspunde cerinţelor de asigurare a
calităţii, aferente majorităţii obiectelor de construcţii contractate în condiţii
avantajoase pentru părţile contractante.
În domeniul construcţiilor se aplică trei modele, notate cu 1, 2 şi 3,
reprezentând niveluri distincte de asigurare a calităţii, corespunzătoare standardelor
SR EN ISO 9000, diferenţiate între ele, în principal, prin numărul şi conţinutul
cerinţelor de asigurare a calităţii faţă de elementele şi condiţiile referitoare la
21
sistemul calităţii, luate în considerare, care descresc de la modelul 1, cel mai
complex şi mai pretenţios, spre modelul 3, mai simplu şi mai puţin pretenţios în
ceea ce priveşte numărul şi nivelul cerinţelor şi al condiţiilor.
Între categoria de importanţă a construcţiilor şi modelele de asigurare a
calităţii se recomandă respectarea corespondenţei din următorul tabel:
Tabelul 4.6
Categoria de importanţă a construcţiilor şi modelele de asigurare a calităţii
Categoria de importanţă a Modelul de asigurare a

construcţiei: calităţii:
excepţională (A) modelul 1 sau reglementare specială
deosebită (B) modelul 1 sau 2
normală (C) modelul 2 sau 3
redusă (D) modelul 3 (optional)
Încadrarea într-o categorie de importanţă a construcţiilor, respectiv

selectarea modelului de asigurare a calităţii adecvat pentru produse, obiecte de
construcţii sau părţi ale acestora, precum şi pentru activităţile de realizare şi după
caz, de exploatare, aferente, se stabilesc în etapa de proiectare, pentru construcţii
noi sau la proiectarea lucrărilor de intervenţie, pentru construcţii existente, în acord
cu investitorul sau cu proprietarul [58].
Sistemul de conducere şi asigurare a calităţii se aplică diferenţiat în funcţie
de categoria de importanţă a construcţiei:
- modelul nr.1 de asigurare a calităţii cuprinde numărul total de cerinţe şi
funcţiuni şi se aplică în etapele: proiectare, fabricare a materialelor, execuţie şi
exploatare;
- modelul nr. 2 de asigurare a calităţii cuprinde un număr parţial de
funcţiuni şi se aplică în etapele: proiectare, fabricare a materialelor şi execuţie;
- modelul nr. 3 de asigurare a calităţii cuprinde un număr minimal de
funcţiuni, se aplică doar în etapa de execuţie şi numai în faza finală [92].
4.7 SISTEMUL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII CONFORM CU

LEGEA NR. 10/1995 PRIVIND CALITATEA ÎN
CONSTRUCŢII
Prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, art. 3, s-a instituit
sistemul calităţii în construcţii, care trebuie să conducă la realizarea şi exploatarea
unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a
bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător [24; 60].
22
Sistemul calităţii în construcţii se aplică în mod diferenţiat în funcţie de
categoriile de importanţă ale construcţiilor, conform regulamentelor şi
procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului.
Clasificarea în categorii de importanţă a construcţiilor se face în funcţie
de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei,
precum şi după considerente economice.
Definiţia 4.1: Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de

structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace, care
concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, realizare,
exploatare şi postutilizare a acestora [60].
Sistemul calităţii în construcţii se compune din:

a) reglementările tehnice în construcţii;
b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;
c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;
d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor
şi a construcţiilor;
e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;
f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în
activitatea de construcţii;
g) activitatea metrologică în construcţii;
h) recepţia construcţiilor;
i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;
j) postutilizarea construcţiilor;
k) controlul de stat al calităţii în construcţii.
În tabelul 4.8 sunt prezentate în mod sintetic componentele sistemului
calităţii, conform cu art. 9 din Legea nr. 10/1995.
23
Tabelul 4.8
Componentele sistemului calităţii, conform cu Legea nr. 10/1995
Nr. Componenta sistemului Articolul din Legea nr. 10/1995

crt. calităţii, conform cu art.
9 din Legea nr. 10/1995
1 a) reglementările tehnice Reglementările tehnice se stabilesc prin
în construcţii regulamente şi proceduri şi au ca obiect concepţia, calculul
şi alcătuirea, execuţia şi exploatarea construcţiilor. Prin
reglementările tehnice se stabilesc, în principal, condiţiile
minime de calitate cerute construcţiilor, produselor şi
procedeelor utilizate în construcţii, precum şi modul de
determinare şi de verificare a acestora.
2 b) calitatea produselor Certificarea calităţii produselor folosite în
folosite la realizarea construcţii se efectuează prin grija producătorului, în
construcţiilor conformitate cu metodologia şi procedurile stabilite pe
baza legii.
La lucrările de construcţii se interzice folosirea
de produse fără certificarea calităţii lor, care trebuie să
asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor.
Nr. Componenta sistemului Articolul din Legea nr. 10/1995

crt. calităţii, conform cu art.
9 din Legea nr. 10/1995
3 c) agrementele tehnice Agrementele tehnice pentru produse, procedee şi
pentru noi produse şi echipamente noi în construcţii stabilesc, în condiţiile
procedee prezentei legi, aptitudinea de utilizare, condiţiile de
fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere în operă
şi de întreţinere a acestora.
La lucrările de construcţii care trebuie să asigure
nivelul de calitate conform cerinţelor se vor folosi produse,
procedee şi echipamente tradiţionale, precum şi altele noi
pentru care există agremente tehnice corespunzătoare.
4 d) verificarea Verificarea proiectelor pentru execuţia

proiectelor, a execuţiei construcţiilor, în ceea ce priveşte respectarea
lucrărilor şi expertizarea reglementărilor tehnice referitoare la cerinţe, se va face
proiectelor şi a numai de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, alţii
construcţiilor decât specialiştii elaboratori ai proiectelor.
Se interzice aplicarea proiectelor şi a detaliilor de
execuţie neverificate în condiţiile alineatului precedent.
Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este

obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginţi
de specialitate sau prin agenţi economici de consultanţă
specializaţi.
Expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor
se efectuează numai de către experţi tehnici atestaţi.
24
Tabelul 4.8 (continuare)
5 e) conducerea şi Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii
asigurarea calităţii în constituie obligaţia tuturor factorilor care participă la
construcţii conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor şi
implică o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru
garantarea calităţii acestora.
Agenţii economici care execută lucrări de
construcţii asigură nivelul de calitate corespunzător
cerinţelor, prin personal propriu şi responsabili tehnici cu
execuţia atestaţi, precum şi printr-un sistem propriu
conceput şi realizat.
6 f) autorizarea şi Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de
acreditarea analize şi încercări în construcţii se fac în conformitate cu
laboratoarelor de prevederile legale.
analize şi încercări în
activitatea de construcţii
7 g) activitatea Asigurarea activitătii metrologice în construcţii
metrologică în se realizează conform prevederilor legale privind
construcţii etalonarea, verificarea şi menţinerea în stare de
funcţionare a mijloacelor de măsurare şi control utilizate
în acest domeniu.
8 h) recepţia construcţiilor Recepţia construcţiilor constituie certificarea

realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în
conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu
documentele cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.
Cartea tehnică a construcţiei cuprinde
documentaţia de execuţie şi documente privitoare la
realizarea şi exploatarea acesteia.
Ea se întocmeşte prin grija investitorului şi se
predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o
păstreze şi să o completeze la zi; prevederile din cartea
tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt
obligatorii pentru proprietar şi utilizator.
Recepţia construcţiilor se face de către investitor
- proprietar, în prezenţa proiectantului şi a executantului
şi/sau reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de
aceştia.
9 i) comportarea în Urmărirea comportării în exploatare a
exploatare şi intervenţii construcţiilor se face pe toată durata de existenţă a
în timp acestora şi cuprinde ansamblul de activităţi privind
examinarea directă sau investigarea cu mijloace de
observare şi măsurare specifice, în scopul menţinerii
cerinţelor.
Intervenţiile la construcţiile existente se referă la
lucrări de reconstruire, consolidare, transformare,
extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de
reparaţii, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de
proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice
întocmite de un expert tehnic atestat şi se consemnează
obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.
25
Tabelul 4.8 (continuare)
10 j) postutilizarea Postutilizarea construcţilor cuprinde activităţile
construcţiilor de dezafectare, demontare şi demolare a construcţiilor, de
recondiţionare şi de refolosire a elementelor şi a
produselor recuperabile, precum şi reciclarea deşeurilor
cu asigurarea protecţiei mediului potrivit legii.
11 k) controlul de stat al Controlul de stat al calităţii în construcţii
calităţii în construcţii cuprinde inspecţii la investitori, la unităţile de proiectare,
de execuţie, de exploatare şi de postutilizare a
construcţiilor, privind existenţa şi respectarea sistemului
calităţii în construcţii.
Controlul de stat al calităţii în construcţii se execută
de către Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice,
urbanism şi amenajarea teritoriului, care răspunde de
executarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară
a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor.
4.8 CONDUCEREA ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN

CONSTRUCŢII
Conducerea şi asigurarea calităţii constituie o componentă principală a

sistemului calităţii în construcţii şi reprezintă o parte semnificativă a funcţiei
generale de conducere dintr-o unitate.
Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii stabilesc şi transpun în
fapt politica în domeniul calităţii, prin activităţi prestabilite şi sistematice,
destinate să prevină noncalitatea, să asigure realizarea, atestarea şi garantarea
calităţii cerute prin reglementări tehnice şi clauze contractuale, în condiţii
raţionale de cost şi termen şi să ofere încredere în capacitatea agentului economic
sau a persoanei juridice respective.
Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii se aplică, în funcţie de
categoria de importanţă a construcţiilor sau de complexitatea şi de importanţa
unor lucrări, astfel:
a) prin sistemul calităţii, definit şi documentat pe baza principiilor şi
recomandărilor din standardele SR EN ISO seria 9000, adaptate specificului
construcţiilor, pentru:
(i) construcţii având categoria de importanţă excepţională sau deosebită;
(ii) construcţii având categoria de importanţă normală, finanţate de la
bugetul de stat;
(iii) construcţii având categoria de importanţă normală, finanţate din alte
surse, dacă aceasta este cerută prin contract;
b) prin planul calităţii, întocmit şi aplicat pentru anumite lucrări sau
construcţii având categoria de importanţă normală;
26
c) prin îndeplinirea atribuţiilor responsabilului tehnic cu execuţia, atestat,
în cadrul unei organizări corespunzătoare a activităţii executantului, pentru
construcţii având categoria de importanţă redusă.
Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii se aplică de către
proprietari şi/sau utilizatori, pentru etapele de exploatare şi postutilizare a
construcţiilor, în cazurile prevăzute la lit. a)(i). Pentru celelalte cazuri, în aceste
etape ale existenţei construcţiilor, se aplică prevederile ,,Regulamentului privind
urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea
construcţiilor’’.
Categoriile de importanţă a construcţiilor sunt cele prevăzute în
,,Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor’’.
Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii cuprind următoarele
elemente principale de conţinut:
- programul de asigurare a calităţii;
- organizarea aferentă sistemului;
- condiţiile referitoare la sistemul calităţii, aplicabile.
Aceste elemente se elaborează, se aplică şi se actualizează continuu de
către agenţii economici şi persoanele juridice implicate [58].
4.8.1 Documente şi înregistrări
Elaborarea şi aplicarea sistemului calităţii în construcţii sunt fundamentate

şi definite prin următoarele documente principale, întocmite, ţinute la zi şi revizuite
periodic:
a) documente privind datele de intrare ale sistemului, care cuprind
nivelurile de calitate cerute în diferite etape şi activităţi ale procesului de concepţie-
realizare-exploatare;
b) documente ale programului de asigurare a calităţii;
c) documente şi înregistrări privind calitatea:
- certificate de calitate, buletine de încercări, certificate de conformitate a
calităţii produselor, procese-verbale de recepţie pentru produsele procurate;
- procese-verbale de control, rapoarte de verificare şi analizare, procese-
verbale de avizare pentru lucrări şi documentaţiile tehnice de proiectare;
- procese-verbale de lucrări ascunse, ca şi pentru fazele determinante -
puncte de oprire şi de recepţii parţiale, rapoarte de control şi verificare privind
calitatea, procese-verbale de recepţie pentru lucrări de construcţii executate;
- rapoarte privind neconformităţile şi rapoarte de acţiuni corective şi
preventive;
- planuri şi rapoarte de audit, analizarea şi evaluarea sistemului;
- rapoarte privind costuri referitoare la asigurarea calităţii;
d) diverse alte documente referitoare la calitate, spre exemplu: rapoarte
tehnice, informări, dări de seamă periodice [58].
27
4.8.2 Programul de asigurare a calităţii
Programul de asigurare a calităţii stabileşte dispoziţiile specifice, directoare

pentru definirea şi obţinerea calităţii, precizând obiectivele, regulile de operare,
resursele şi secvenţele activităţilor legate de calitate.
Acest program poate fi elaborat şi aplicat de agenţii economici sau de
persoanele juridice, atât cu referire la elementele interne ale conducerii şi asigurării
calităţii - politică, conducere, strategie, organizare, cât şi pentru asigurarea externă
a calităţii, potrivit contractelor încheiate între părţi, precum şi pentru evaluarea de
către o secundă parte - client - sau certificarea, printr-o terţă parte - organism de
certificare, a conducerii şi asigurării calităţii, aplicate.
Programul de asigurare a calităţii este concretizat prin următoarele
documente principale:
a) manualul calităţii, care poate fi diferit în ceea ce priveşte gradul de
detaliere şi formatul, pentru a corespunde necesităţilor agentului economic sau ale
persoanei juridice. Acesta poate fi alcătuit din mai multe documente. În funcţie de
obiectul manualului, se poate utiliza un calificativ, spre exemplu ,,manual de
asigurare a calităţii’’, ,,manual de management al calităţii’’;
b) procedurile pot fi:
- procedurile sistemului, care detaliază condiţiile referitoare la sistemul
calităţii;
- procedurile tehnice de execuţie sau de proces, care includ planuri de
control ale calităţii;
- proceduri administrative;
- planul de control al calităţii.
În situaţia în care sistemul calităţii, aplicat pe baza standardelor SR EN
ISO seria 9000, nu este certificat, documentele principale ale sistemului vor fi
avizate de către specialişti sau organisme agreate de Ministerul Lucrărilor Publice
şi Amenajării Teritoriului sau certificate de către un organism de acreditare, în
următoarele cazuri:
- pentru participarea la licitaţii;
- pentru construcţii având categoria de importanţă excepţională sau
deosebită;
- pentru construcţiile finanţate din fondurile statului;
- pentru alte cazuri în care aceste documente pot fi opozabile.
Organizarea aferentă conducerii şi asigurării calităţii în construcţii,
integrată în sistemul general de organizare şi funcţionare a agentului economic sau
a persoanei juridice, trebuie să cuprindă:
- definirea politicii privind calitatea, a obiectivelor, a metodelor de
conducere şi a responsabilităţilor privind implementarea şi funcţionarea conducerii
şi asigurării calităţii;
- identificarea problemelor reale sau potenţiale în materie de calitate,
stabilirea de soluţii pentru rezolvarea lor şi urmărirea aplicării acestora;
28
- organizarea, investirea cu autoritatea şi cu competenţele necesare şi
asigurarea independenţei compartimentelor şi a personalului de asigurare a calităţii
şi de control al calităţii;
- asigurarea mijloacelor şi resurselor adecvate pentru aplicarea politicii
calităţii şi realizarea obiectivelor acesteia;
- formarea şi instruirea personalului implicat în asigurarea şi controlul
calităţii;
- analizarea periodică, de către conducerea unităţii, a conducerii şi
asigurării calităţii sub aspectul eficacităţii şi satisfacerii cerinţelor specificate.
Condiţiile referitoare la sistemul calităţii, aplicat pe baza standardelor SR
EN ISO seria 9000, corelate cu celelalte elemente ale acestui sistem, faţă de care se
stabilesc cerinţele specifice ale diferitelor modele de asigurare a calităţii, sunt
următoarele:
- responsabilitatea managementului - analiza sistemului;
- sistemul calităţii - documente;
- analiza contractului;
- controlul proiectării;
- controlul documentelor şi al datelor;
- aprovizionarea;
- controlul produsului furnizat de client;
- identificarea şi trasabilitatea produsului (lucrării);
- controlul proceselor;
- inspecţii (control) şi încercări;
- controlul echipamentelor de inspecţie, măsurare şi încercare;
- stadiul inspecţiilor (controlului) şi al încercărilor;
- controlul produsului (lucrării) neconform;
- acţiunile corective şi preventive;
- manipularea, depozitarea, ambalarea, conservarea şi livrarea;
- controlul înregistrărilor calităţii;
- auditurile interne ale calităţii;
- instruirea;
- service şi urmărirea comportării lucrărilor;
- tehnicile statistice.
În cadrul sistemului calităţii, elaborat şi aplicat de către agenţii economici
şi persoanele juridice, se reţin acele condiţii referitoare la sistemul calităţii care
corespund modelului de asigurare a calităţii, adoptat şi care sunt specifice etapei şi
activităţilor ce fac obiectul contractelor încheiate: proiectare, fabricaţie, execuţie.
În cazul etapelor de exploatare şi postutilizare, dintre condiţiile referitoare
la sistemul calităţii se selectează cele care corespund prevederilor şi
reglementărilor aplicabile acestor etape.
Condiţiile referitoare la sistemul calităţii, vor fi adaptate specificului
activităţilor şi lucrărilor efectuate, prin proceduri de sistem, proceduri
administrative sau după caz, proceduri/instrucţiuni tehnice specifice [58].
29
4.8.3 Planul de control al calităţii
,,Planul de control al calităţii’’ se întocmeşte de către ,,Responsabilul cu

controlul de calitate’’.
,,Planul de control al calităţii’’ va cuprinde următoarele rapoarte:
1. Raport privind evoluţia calităţii.
2. Probleme diverse.
3. Situaţia defectelor elementelor executate în atelierul S.P.S.I. şi
bazele proprii de producţie.
4. Situaţia constatărilor făcute de organele I.S.C.
5. Program de control.
6. Situaţia realizării măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în
Construcţii şi control CTC.
7. Situaţia realizării programelor de control lunare.
8. Notă de constatare CTC.
,,Programul de control’’ se întocmeşte astfel:
 câte unul pentru fiecare trimestru în parte;
 câte un ,,Program de control’’ pentru fiecare lună în parte.
În anexă sunt prezentate formularele specifice pentru ,,Planul de control al
calităţii’’.
4.8.4 Planul calităţii
În anumite cazuri mai deosebite cum ar fi lucrările de investiţii-construcţii

importante, utilizarea de produse noi sau procese şi procedee de execuţie speciale,
beneficiarii investitori pot solicita prin contract, elaborarea şi aplicarea de către
furnizorii de produse sau de către constructorii executanţi de lucrări a unor planuri
ale calităţii, pentru acele cazuri. Planurile calităţii se stabilesc în concordanţă cu
programele de asigurare a calităţii ale beneficiarilor şi în corelare cu manualele şi
cu procedurile privind calitatea ale furnizorilor sau ale executanţilor respectivi.
Planul calităţii este documentul care precizează practicile, resursele şi
succesiunea activităţilor specifice referitoare la calitate, relevante pentru o anumită
lucrare sau construcţie.
,,Planul calităţii’’ trebuie să asigure interfeţele dintre persoanele juridice şi
fizice implicate în conceperea, realizarea şi după caz în exploatarea construcţiei
respective.
,,Planul calităţii’’ se întocmeşte, pentru obţinerea obiectivelor privind
calitatea, în următoarele situaţii:
a) ca parte a sistemului calităţii, pentru anumite lucrări sau construcţii, în
care caz se face referire la manualul calităţii şi la procedurile documentate ale
sistemului, suplimentate, după caz cu cele specifice lucrărilor respective;
b) ca document de sine stătător, atunci când agentul economic sau persoana
juridică implicată nu are implementat sistemul calităţii aplicat pe baza standardelor
30
SR EN ISO seria 9000, în care caz vor fi elaborate şi procedurile necesare aplicării
acestui plan.
,,Planul calităţii’’ are în vedere condiţiile referitoare la sistemul calităţii,
aplicabile, forma şi nivelul de detaliere fiind adaptate la cerinţele privind
construcţia respectivă, complexitatea lucrărilor şi persoanele juridice şi fizice
implicate.
,,Planul calităţii’’ se întocmeşte de către antreprenor şi de regulă este cerut
şi prin documentaţia de licitaţie.
Acesta se anexează la ,,Propunerea tehnică’’.
În anexă este prezentat un model de ,,Plan al calităţii’’.
4.8.5 Programul de control de calitate, verificări şi încercări PCCVI
În practică în cazul lucrărilor mici în loc de ,,Planul calităţii’’ se întocmeşte

,,Programul de control de calitate, verificări şi încercări - PCCVI’’.
,,Programul de control de calitate, verificări şi încercări - PCCVI’’ se
întocmeşte de către antreprenor:
 după semnarea contractului cu beneficiarul;
 se utilizează pentru lucrările mici sau medii, atunci când nu există
subantreprenori sau atunci când numărul subantreprenorilor este mic.
,,Programul de control de calitate verificări şi încercări - PCCVI’’ se
întocmeşte de către antreprenor ţinând seama de:
 ,,Programul de control de calitate’’;
 ,,Programul de control pe faze determinante’’;
 Formularele tipizate existente în cadrul organizaţiei.
În anexă este prezentat un model de ,,Program de control de calitate
verificări şi încercări - PCCVI’’.
4.8.6 Programul de control de calitate
,,Programul de control de calitate’’ este întocmit de către proiectant, la faza

de proiectare ,,Proiect tehnic’’.
În anexă este prezentat un model de ,,Program de control de calitate’’.
4.8.7 Programul de control pe faze determinante
Definiţia 4.2: Prin ,,fază determinantă’’ se înţelege acel stadiu fizic la care
o lucrare de construcţii odată ajunsă, nu mai poate continua fără acceptul scris al
beneficiarului, proiectantului şi executantului şi care se autorizează, după caz de
către inspecţiile teritoriale [63].
,,Fazele determinante’’ se stabilesc de către proiectantul lucrării, cu

acceptul inspecţiilor teritoriale şi al organelor de avizare a investiţiilor, pentru
31
construcţiile din toate categoriile de importanţă şi se înscriu în proiectul de execuţie
al lucrării respective.
La cererea organelor Inspecţiei de Stat în Construcţii, proiectantul are
obligaţia să modifice, să diminueze sau să majoreze numărul şi tipul de ,,faze
determinante’’ stabilit iniţial.
De asemenea, Inspecţia de Stat în Construcţii, poate institui din proprie
iniţiativă anumite ,,faze determinante’’ când din cazuistica întâlnită se constată
necesitatea acestora [63].
Se instituie obligativitatea controlului statului în fazele de execuţie
determinante pentru rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor şi autorizarea
continuării lucrărilor, de către Inspecţia de Stat în Construcţii, la toate obiectivele
de construcţii finanţate din bugetul statului şi la toate lucrările publice, indiferent
de sursa de finanţare [63].
Pentru toate celelalte construcţii la care se stabilesc faze determinante,
dispunerea continuării lucrărilor în urma verificărilor privind calitatea acestora, se
face de către proiectant, executant şi investitor, autorizarea acestora de către
inspecţiile teritoriale fiind făcute după caz.
Realizarea de proiecte de execuţie fără a stabili faze determinante pentru
rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor şi/sau neconvocarea inspecţiilor teritoriale
la ,,fazele determinante’’ se sancţionează contravenţional.
La faza proiect tehnic, proiectantul întocmeşte un program de control pe
faze determinante, după ce programul este agreat de beneficiar şi de către
Inspectoratul de Stat în Construcţii, acest program se redactează în forma finală.
Conform cu instrucţiunile Inspectoratului de Stat în Construcţii, pentru
instalaţiile aferente construcţiilor se consideră faze determinante:
- probele;
- lucrările ascunse;
- recepţia lucrărilor.
În anexă este prezentat un model de ,,Program de control pe faze
determinante’’.
Pentru toate construcţiile antreprenorul este obligat să anunţe cu 10 zile
înainte de a ajunge la execuţia fiecărei faze determinante, organismele teritoriale
ale Inspecţiei de Stat în Construcţii.
Inspecţia teritorială va decide, dacă participă sau nu la autorizarea
continuării lucrărilor [63].
4.9 MANAGEMENTUL CALITĂŢII TOTALE ÎN CONSTRUCŢII
O nouă teorie asupra calităţii lucrărilor de construcţii este ,,Managementul

Calităţii Totale’’ (MCT).
Sistemul de management al calităţii totale vizează toate aspectele activităţii
firmei şi desemnează calitatea ca element strategic.
32
Strategia M.C.T. se concretizează în efortul integrat al tuturor nivelurilor
companiei pentru a creşte satisfacţia clientului, prin realizarea practică a
îmbunătăţirilor continue.
M.C.T. se impune în construcţii deoarece:
- construcţiile sunt cunoscute pentru calitatea scăzută;
- există o lipsă de preocupare pentru respectarea termenelor de
predare;
- nu se respectă costurile anticipate de client;
- se înregistrează performanţe reduse la nivelul firmei.
Spre deosebire de industrie, în construcţii calitatea este impusă de:
- client;
- arhitect;
- proiectant;
- experţi verificatori de proiect;
- antreprenori generali;
- subantreprenori;
- furnizori de materiale şi utilaje.
În condiţiile sistemului M.C.T. fiecare este clientul celuilalt.
Particular pentru construcţii este faptul că proprietarul este singurul
,,neexpert’’ şi totuşi el este cel care trebuie să ia deciziile cele mai importante.
Proprietarul nu are experienţă, deoarece el conduce un proiect o singură dată sau în
cel mai bun caz, la intervale mari de timp. Aceasta este cauza principală care
generează conflicte între participanţi (legate de materiale, maşini, soluţii
constructive, relaţii între oameni, bani, etc.).
4.10 RESPONSABILITĂŢI
Obligaţii şi răspunderi ale investitorilor
Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanţează şi realizează

investiţii sau intervenţii la construcţiile existente în sensul legii şi au următoarele
obligaţii principale referitoare la calitatea construcţiilor:
a) stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare şi execuţie
pe baza reglementărilor tehnice, precum şi a studiilor şi cercetărilor efectuate;
b) obţinerea acordurilor şi a avizelor prevăzute de lege, precum şi a
autorizaţiei de construire;
c) asigurarea verificării proiectelor prin specialişti verificatori de proiecte
atestaţi;
d) asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin
diriginţi de specialitate sau agenţi economici de consultanţă specializaţi, pe tot
parcursul lucrărilor;
e) acţionarea în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute
pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor;
33
f) asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea lucrărilor şi la
expirarea perioadei de garanţie;
g) întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către
proprietar;
h) expertizarea construcţiilor de către experţi tehnici atestaţi, în situaţiile în
care la aceste construcţii se execută lucrări de reconstruire, consolidare,
transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de reparaţii.
Obligaţii şi răspunderi ale proiectanţilor
Proiectanţii de construcţii răspund de îndeplinirea următoarelor obligaţii

principale referitoare la calitatea construcţiilor:
a) precizarea prin proiect a categoriei de importanţă a construcţiei;
b) asigurarea prin proiecte şi detalii de execuţie a nivelului de calitate
corespunzător cerinţelor, cu respectarea reglementărilor tehnice şi a clauzelor
contractuale;
c) prezentarea proiectelor elaborate în faţa specialiştilor verificatori de
proiecte atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum şi soluţionarea
neconformităţilor şi neconcordanţelor semnalate;
d) elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind execuţia
lucrărilor, exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile, precum şi după caz, a proiectelor
de urmărire privind comportarea în timp a construcţiilor. Documentaţia privind
postutilizarea construcţiilor se efectuează numai la solicitarea proprietarului;
e) stabilirea, prin proiect, a fazelor de execuţie determinate pentru lucrările
aferente cerinţelor şi participarea pe şantier la verificările de calitate legate de
acestea;
f) stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în execuţie, din vina
proiectantului, la construcţiile la care trebuie să asigure nivelul de calitate
corespunzător cerinţelor, precum şi urmărirea aplicării pe şantier a soluţiilor
adoptate, după însuşirea acestora de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi,
la cererea investitorului;
g) participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi la recepţia
lucrărilor executate.
Obligaţii şi răspunderi ale executanţilor
Executantul lucrărilor de construcţii are următoarele obligaţii principale:

a) sesizarea investitorilor asupra neconformităţilor şi neconcordanţelor
constatate în proiecte, în vederea soluţionării;
b) începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile
legii şi numai pe baza şi în conformitate cu proiectele verificate de specialişti
atestaţi;
34
c) asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor printr-un sistem
propriu de calitate conceput şi realizat prin personal propriu, cu responsabili tehnici
cu execuţia atestaţi;
d) convocarea factorilor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor
ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea condiţiilor necesare
efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor;
e) soluţionarea neconformităţilor, a defectelor şi a neconcordanţelor
apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant cu
acordul investitorului;
f) utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi a procedeelor
prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care
conduc la realizarea cerinţelor, precum şi gestionarea probelor-martor; înlocuirea
produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condiţiile
precizate şi numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectanţi cu acordul
investitorului;
g) respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie pentru realizarea
nivelului de calitate corespunzător cerinţelor;
h) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de stat în construcţii,
lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului în cazul producerii unor
accidente tehnice în timpul execuţiei lucrărilor;
i) supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de
calitate şi pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii
tehnice a construcţiei;
j) aducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse prin
actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor de construcţii;
k) remedierea, pe propria cheltuială, a defectelor calitative apărute din vina
sa, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de garanţie stabilită potrivit legii;
l) readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la
terminarea execuţiei lucrărilor;
m) stabilirea răspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie,
factori de răspundere, colaboratori, subcontractanţi, în conformitate cu sistemul
propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare.
Obligaţii şi răspunderi ale specialiştilor verificatori de proiecte, ale

responsabililor tehnici cu execuţia şi ale experţilor tehnici, atestaţi
Specialiştii verificatori de proiecte atestaţi răspund în mod solidar cu

proiectantul în ceea ce priveşte asigurarea nivelului de calitate corespunzător
cerinţelor proiectului.
Responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi răspund, conform atribuţiilor ce le
revin, pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, la lucrările de
construcţii pentru care sunt angajaţi.
Experţii tehnici atestaţi, angajaţi pentru expertizarea unor proiecte, lucrări
de construcţii sau construcţii aflate în exploatare, răspund pentru soluţiile date.
35
Obligaţii şi răspunderi ale proprietarilor construcţiilor
Proprietarii construcţiilor au următoarele obligaţii principale:

a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin,
prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcţiei şi rezultate din
activitatea de urmărire a comportării în timp a construcţiilor;
b) păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea
acesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar;
c) asigurarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor, conform
prevederilor din cartea tehnică şi a reglementărilor tehnice;
d) efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare,
transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi de lucrări de reparaţii ale
construcţiei numai pe bază de proiecte întocmite de către persoane fizice sau
persoane juridice autorizate şi verificate potrivit legii;
e) asigurarea realizării lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor,
impuse prin reglementările legale;
f) asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor,
cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Obligaţii şi răspunderi ale administratorilor şi ale utilizatorilor

construcţiilor
Administratorii şi utilizatorii construcţiilor au următoarele obligaţii

principale:
a) folosirea construcţiilor conform instrucţiunilor de exploatare prevăzute
în cartea tehnică a construcţiei;
b) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin
conform contractului;
c) efectuarea de lucrări de intervenţie la construcţia existentă în sensul
prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995, numai cu acordul
proprietarului şi cu respectarea prevederilor legale;
d) efectuarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor conform cărţii
tehnice a construcţiei şi contractului încheiat cu proprietarul;
e) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de stat în construcţii,
lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, în cazul unor accidente tehnice
la construcţiile în exploatare.
Obligaţii şi răspunderi în activitatea de cercetare
Unităţile care prestează activităţi de cercetare în construcţii au următoarele

obligaţii principale:
a) efectuarea de cercetări teoretice şi experimentale preliminare, în vederea
fundamentării reglementărilor tehnice în construcţii;
36
b) fundamentarea, elaborarea şi experimentarea de soluţii tehnice, produse
şi procedee noi pentru construcţii;
c) verificarea şi controlul noilor produse şi procedee la solicitarea
producătorilor, în vederea eliberării de agremente tehnice, conform dispoziţiilor
legale.
Obligaţii şi răspunderi comune
Răspunderea pentru realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de

existenţă, a unor construcţii de calitate corespunzătoare, precum şi pentru
îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin procedurile şi regulamentele elaborate potrivit
prevederilor Legii nr. 10/1995, revine factorilor care participă la conceperea,
realizarea, exploatarea şi postutilizarea acestora.
Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi
furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul
tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund
potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un
interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după îndeplinirea acestui
termen, pe toata durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de
rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în
vigoare la data realizării ei.
Obligaţiile şi răspunderile Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări

publice, urbanism şi amenajarea teritoriului
Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea

teritoriului din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi
inspecţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti în construcţii, lucrări publice,
urbanism şi amenajarea teritoriului subordonate acesteia, precum şi celelalte
organisme similare cu atribuţii stabilite prin dispozitii legale răspund de exercitarea
controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul
calităţii construcţiilor, în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în
construcţii, precum şi de constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor
prevăzute de lege şi după caz, de oprirea lucrărilor realizate necorespunzător.
Controlul de stat al calităţii în construcţii pentru construcţiile din cadrul
obiectivelor cu caracter secret, stabilite prin ordine ale Ministerului Apărării
Naţionale, Ministerului de Interne şi Serviciului Român de Informaţii, se realizează
de către organele proprii abilitate în acest scop [60].
Obligaţii şi răspunderi ale diriginţilor de şantier
În exercitarea verificării realizării corecte a execuţiei lucrărilor de

construcţii şi instalaţii aferente acestora, diriginţii de şantier au următoarele
obligaţii:
37
a) verificarea existenţei autorizaţiei de construire, precum şi a îndeplinirii
condiţiilor legale cu privire la încadrarea în termenele de valabilitate;
b) verificarea concordanţei între prevederile autorizaţiei şi ale proiectului;
c) preluarea amplasamentului şi a reperelor de nivelment şi predarea
acestora executantului, libere de orice sarcină;
d) participarea împreună cu proiectantul şi cu executantul la trasarea
generală a construcţiei şi la stabilirea bornelor de reper;
e) predarea către executant a terenului rezervat pentru organizarea de
şantier;
f) studierea proiectului, a caietelor de sarcini, a tehnologiilor şi
procedurilor prevăzute pentru realizarea construcţiilor;
g) verificarea existenţei tuturor pieselor scrise şi desenate, corelarea
acestora, respectarea reglementărilor cu privire la verificarea
proiectelor de către verificatori atestaţi şi existenţa vizei expertului
tehnic atestat, acolo unde este cazul;
h) verificarea existenţei programului de control al calităţii, cu precizarea
fazelor determinante, vizat de Inspectoratul în construcţii;
i) verificarea existenţei şi valabilitatea tuturor avizelor, acordurilor,
precum şi a modului de preluare a condiţiilor impuse de acestea în
proiect;
j) verificarea existenţei şi respectarea „planului calităţii” şi a procedurilor
/instrucţiunilor tehnice pentru lucrarea respectivă;
k) verificarea respectării legislaţiei cu privire la produsele pentru
construcţii, respectiv: existenţa documentelor de atestare a calităţii,
corespondenţa calităţii acestora cu prevederile cuprinse în documentele
de calitate, proiecte, contracte;
l) interzicerea utilizării produselor pentru construcţii necorespunzătoare
sau fără certificate de conformitate, declaraţie de conformitate ori fără
agrement tehnic (pentru materialele netradiţionale);
m) urmărirea realizării construcţiei în conformitate cu prevederile
proiectelor, caietelor de sarcini, ale reglementărilor tehnice în vigoare
şi ale contractului;
n) verificarea respectării tehnologiilor de execuţie, aplicarea corectă a
acestora în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut în
documentaţia tehnică, în contract şi în normele tehnice în vigoare;
o) interzicerea executării de lucrări de către persoane neautorizate
conform reglementărilor legale în vigoare;
p) participarea la verificarea în faze determinante;
q) efectuarea verificărilor prevăzute în reglementările tehnice şi semnarea
documentelor întocmite ca urmare a verificărilor (procese-verbale în
faze determinante, procese-verbale de lucrări ce devin ascunse, etc.);
r) interzicerea utilizării de tehnologii noi neagrementate tehnic;
s) asistarea la prelevarea probelor de la locul de punere în operă;
38
t) urmărirea realizării lucrărilor, din punct de vedere tehnic, pe tot
parcursul execuţiei acestora şi admiterea la plată numai a lucrărilor
corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
u) transmiterea către proiectant (prin intermediul investitorului) a
sesizărilor proprii sau ale participanţilor la realizarea construcţiei
privind neconformităţile constatate pe parcursul execuţiei;
v) dispunerea opririi execuţiei, demolării sau după caz, a refacerii
lucrărilor executate necorespunzător de către executant, în baza
soluţiilor elaborate de proiectant şi vizate de verificatorul de proiecte
atestat;
w) verificarea respectării prevederilor legale cu privire la cerinţele
stabilite prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu
modificările ulterioare, în cazul efectuării de modificări ale
documentaţiei sau adoptării de noi soluţii care schimbă condiţiile
iniţiale;
x) urmărirea respectării de către executant a dispoziţiilor şi/sau a
măsurilor dispuse de proiectant/de organele abilitate;
y) preluarea documentelor de la constructor şi proiectant precum şi
completarea cărţii tehnice a construcţiei cu toate documentele
prevăzute de reglementările legale;
z) urmărirea dezafectării lucrărilor de organizare de şantier şi predarea
terenului deţinătorului acestuia;
aa) asigurarea secretariatului recepţiei şi întocmirea actelor de recepţie;
bb) urmărirea soluţionării obiecţiunilor cuprinse în anexele la procesul
verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi realizării recomandărilor
comisiei de recepţie;
cc) predarea către investitor / utilizator a actelor de recepţie şi a cărţii
tehnice a construcţiei după efectuarea recepţiei finale [66].
4.11 CONCLUZII PARŢIALE
Construcţiile sunt produse personalizate care încorporează în ele eforturi

concepţionale, materiale, de muncă şi financiare deosebite. Au un timp de utilizare
lung (zeci, sute de ani).
Actorii participanţi la realizarea lor şi care sunt statul, investitorii,
proiectanţii, constructorii, administratorii, sunt obligaţi moral şi legal să fie
profesionişti şi disciplinaţi pe tot parcursul derulării şi exploatării construcţiei.
39
5 DEFINIREA ŞI CARACTERISTICA
STANDARDELOR SERIEI ISO 9000

2. Istoricul dezvoltării standardelor ISO în domeniul calităţii.
3. Structura standardelor seriei ISO 9000.
4. Principiile sistemului de management al calităţii.
5. Orientarea spre procese.
6. Cerinţele standardului ISO 9001:2008.
7. Compatibilitatea cu alte sisteme.
Standardele internaţionale din familia ISO 9000 sunt standarde generale,
care conţin recomandări privind managementul calităţii şi cerinţe pentru
asigurarea calităţii. Ele descriu elementele sistemului calităţii, fără să specifice
cum să fie implementate de către o anumită organizaţie.
Modalitatea concretă de proiectare şi aplicare a unui sistem al calităţii
depinde de obiectivele, produsele, procesele şi practicile specifice fiecărei
organizaţii.
5.2 ISTORICUL DEZVOLTĂRII STANDARDELOR ISO ÎN

DOMENIUL CALITĂŢII
Pentru a înţelege ce este ISO 9000, de ce este atât de important în lumea

afacerilor de azi şi de ce există în forma actuală, este necesar ca mai întâi să trecem
în revistă istoria acestuia.
Între anii 1950 şi începutul anilor 1960, Ministerul Apărării al Marii
Britanii a avut mai multe probleme legate de defectarea anumitor echipamente
livrate de fabricanţi. Fiind vorba despre apărarea naţională, alături de sănătatea şi
siguranţa personalului militar, a fost clar că este neapărat necesar ca echipamentele
să fie cât mai fiabile posibil. De aceea, Ministerul Apărării a introdus ceea ce este
cunoscut sub denumirea de Standardele Apărării, adică proceduri de calitate care
trebuie să fie documentate şi implementate de proiectanţii şi producătorii de
40
echipamente militare. Scopul principal a fost ca ministerul să se asigure că
produsele vor fi conforme cu specificaţiile lor.
În anul 1970, Standardele Apărării au fost incluse în standardele AQAP,
care sunt încă folosite şi azi de ţările din Organizaţia Tratatului Atlanticului de
Nord (NATO) pentru furnizarea de echipamente destinate apărării.
Necesitatea introducerii Sistemelor Calităţii şi a unor standarde prin care
furnizorii ar fi putut să fie controlaţi, a fost resimţită şi în alte industrii
prelucrătoare. Acest fapt a facilitat apariţia în anul 1979 a standardului BS 5750, ca
o măsură de recunoaştere a sistemelor calităţii pentru industrii neasociate cu
furnizarea echipamentelor militare.
Datorită cererii la nivel internaţional, în anul 1987 a fost elaborat la nivelul
Europei de Vest standardul EN 29000, iar la nivelul ISO standardul ISO 9000; EN
29000 şi ISO 9000, la nivelul anului 1987, au fost identice cu standardul BS 5750.
Punctăm mai jos date semnificative ale evoluţiei acestor reglementări:
 1958 - apare Norma Ministerului Apărării SUA: MIL-Q-9858 -
Cerinţele programului calitate;
 1960 - apar normele americane (SUA): MIL- I- 45208 - Cerinţe privind
sistemul de inspecţii; MIL- STD- 45662A - Cerinţe privind sistemul de
etalonare;
 1965 - apare documentul impus de NASA furnizorilor: NP- C- 200-
2/3 - Program calitate pentru furnizori;
 apar specificaţiile engleze pentru asigurarea calităţii: DTT 200 -
Cerinţe generale pentru asigurarea calităţii submarinelor; CPForm 161
- Cerinţe generale pentru asigurarea calităţii în producţia de nave
militare de suprafaţă;
 1967 - apare primul standard britanic referitor la asigurarea calităţii;
BS 9000 - Cerinţe generale pentru un sistem pentru componente
electronice de calitate;
 1968 - apar documentele americane (SUA): AQAP- 1; AQAP- 2 -
„Cerinţe NATO pentru sistemul calitate în industrie’’ şi ghidul pentru
aplicarea acestora (ale Agenţiei de standardizare a NATO);
 1969 - apare documentul NATO: NHB 5300 - Prevederile programului
calitate pentru furnizorii sistemului spaţial şi aeronautic;
 apare norma engleză: BS 4778 - Ghid pentru asigurarea calităţii;
 1979 - apare norma engleză: BS 5750 - Partea I: Sisteme calitate.
Specificaţie pentru concepţie, fabricaţie, instalare;
 1981 - apare norma engleză: BS 5750 - Partea a 4- a. Ghid pentru
utilizare;
 1986 - apare norma internaţională de reglementare a terminologiei
referitoare la asigurarea calităţii: ISO 8402 - Calitate. Vocabular;
 1987 - apare prima ediţie a normelor internaţionale de asigurarea
calităţii din seria ISO 9000:
o ISO 9000 - Standard pentru conducerea calităţii şi asigurarea
calităţii. Ghid pentru selecţie şi utilizare;
41
o ISO 9001 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii
în proiectare, dezvoltare, producţie, montaj şi service;
în producţie şi montaj;
în inspecţia şi încercarea finală;
o ISO 9004 - Conducerea calităţii şi elemente ale sistemului
calităţii.
La începutul anilor 1990, ISO 9000 a trecut printr- un proces de revizuire,
prin care s-a dorit să se corecteze unele discrepanţe şi erori ce au fost puse în
evidenţă în cursul aplicării sale în întreaga lume, să se îmbunătăţească limbajul
standardului şi să-l facă aplicabil şi altor firme decât celor angajate în domeniul
producţiei. Standardul revizuit a fost adoptat oficial în 1994 de Organizaţia
Internaţională de Standardizare ISO şi de BSI (Institutul Britanic de Standardizare)
şi a fost redenumit (în Marea Britanie) BS EN ISO 9000.
Până în anul 2000 erau în vigoare standardele reviziei 2, adoptate în 1994.
Standardele acestei familii cuprindeau patru standarde de bază: ISO 9001, ISO
9002, ISO 9003 şi ISO 9004.
Aceste standarde au fost revizuite ulterior în anii 2005, 2008 şi 2010, unde
pe parcursul acestei perioade a suferit multiple modificări din punct de vedere al
conţinutului şi structurii.
În data de 14 noiembrie 2008, ISO a publicat ISO 9001:2008, ultima ediţie
a Standardului Internaţional utilizat de organizaţiile din 175 de ţări drept cadru
pentru sistemul de management al calităţii (SMC).
În România, aceste standarde au fost adoptate ca standarde naţionale în
anul 1991, sub forma seriei SR ISO 9000.
Prin adoptarea normelor ISO 9000 se trece de la conceptul de control de
calitate la conceptul de asigurare a calităţii.
5.3 STRUCTURA STANDARDELOR SERIEI ISO 9000
Familia de standarde ISO a fost elaborată pentru a ajuta organizaţiile de

orice tip, indiferent de mărime şi produsele furnizate, să proiecteze, să
implementeze şi să conducă în mod eficace sistemele de management ale calităţii.
Împreună, acestea formează un ansamblu coerent de standarde pentru sistemul de
management al calităţii care facilitează înţelegerea mutuală în comerţul naţional şi
internaţional.
Principalele standarde din familia ISO referitoare la managementul
calităţii şi la sistemele de management ale calităţii sunt prezentate în tabelul 5.1.
42
Tabelul 5.1
Familia de standarde ISO 9000 [48]
Standarde Standarde Europene Standarde Române

Internaţionale
ISO 9000: 2005 EN ISO 9000: 2005 SR EN ISO 9000: 2006
a) SR EN ISO 9000:2006, Sisteme de management al calităţii. Principii

fundamentale şi vocabular, descrie principiile fundamentale ale sistemelor de
management ale calităţii şi specifică terminologia pentru sistemele de management
al calităţii.
În România, acest standard a fost publicat în anul 2006, fiind cunoscut sub
titulatura SR EN ISO 9000:2006.
ISO 9000:2006 este considerat ca fiind o „cheie de intrare”, care introduce
sistemele de management ale calităţii. În acest sens, standardul este construit în
două părţi:
- „Termeni şi definiţii”: această parte cuprinde diferiţi termeni legaţi de
managementul calităţii şi definirea acestora. Ei sunt clasificaţi în zece categorii;
- „Principii fundamentale referitoare la sistemele de management al
calităţii” - această parte informativă vizează explicarea, într-un mod simplu şi
concis, a principalelor concepte introduse în noile standarde.
Trebuie reţinut că terminologia ,,ISO 9000:2006’’ se referă la familia de
standarde ISO 9000, ediţia specifică anului 2006.
b) SR EN ISO 9001:2008, ,,Sisteme de management al calităţii. Cerinţe’’,

specifică cerinţele pentru un sistem de management al calităţii, atunci când o
organizaţie are nevoie să-şi demonstreze abilitatea de a furniza produse care
îndeplinesc cerinţele clientului şi ale reglementărilor aplicabile şi urmăreşte să
crească satisfacţia clientului.
ISO 9001:2008 este cea de-a patra ediţie a standardului, publicat pentru
prima dată în 1987 şi care a devenit reperul mondial pentru furnizarea asigurării cu
privire la abilitatea de a satisface cerinţele referitoare la calitate şi de a spori
satisfacţia clienţilor în relaţiile dintre clienţi şi furnizori.
După cum este indicat în titlu, obiectivele standardului sunt cele de a
prezenta cerinţele necesare pentru sistemul de management al calităţii. Standardul
nu spune cum ar trebui adresate aceste cerinţe, nici cum trebuie implementate. Este
la libera alegere a fiecărei organizaţii de a decide asupra celor mai bune metode de
a satisface cerinţele stipulate.
Standardul ISO 9001:2008 se foloseşte pentru asigurarea externă a
calităţii.
43
c) SR EN ISO 9004:2010, ,,Sisteme de management al calităţii. Linii
directoare pentru îmbunătăţirea performanţelor’’, furnizează linii directoare care
iau în considerare atât eficacitatea, cât şi eficienţa sistemului de management al
calităţii. Scopul acestui standard este îmbunătăţirea performanţei organizaţiei şi
satisfacţiei clienţilor, precum şi a altor părţi interesate.
ISO 9004:2010 tratează fiecare cerinţă a standardului ISO 9001:2008 şi
furnizează ghiduri asupra cerinţelor. De cele mai multe ori, sfaturile au caracter
general, dând organizaţiei posibilitatea de a le alege, pe cele pe care le consideră de
cuviinţă.
Standardul ISO 9004:2010 conţine o secţiune dedicată autoevaluării
organizaţiei care a implementat un sistem de management al calităţii.
Acest standard poate fi folosit de organizaţii pentru a-şi îmbunătăţi în mod
continuu sistemul de management al calităţii şi implicit, performanţele şi a atinge
nivelul excelenţei în afaceri. Standardul nu poate fi folosit ca referenţial pentru
certificarea sistemului de management al calităţii.
În standardul ISO 9004:2010 sunt definite cinci niveluri de maturitate a
performanţei, după cum urmează:
 Nivelul 1 - Sistem informal. Organizaţiile cu astfel de sisteme de
management ale calităţii au rezultate imprevizibile şi sunt caracterizate
de lipsa de dovezi privind calitatea.
 Nivelul 2 - Abordare Reactivă. Uzual, organizaţiile care se
încadrează în această categorie au sisteme bazate pe corecţii pentru
rezolvarea problemelor. Din când în când, un minim de date privind
rezultatele îmbunătăţirilor sunt luate în considerare.
 Nivelul 3 - Sistem Formal şi Stabil. Acest nivel caracterizează
organizaţiile care au o abordate sistemică a proceselor. Sunt vizibile
semne de îmbunătăţiri sistematice (îmbunătăţire continuă, de cele mai
multe ori de amploare mică). Sunt disponibile date privind
conformitatea cu obiectivele stabilite. Managerii unor astfel de
organizaţii iau în considerare trendul pe care se află procesele şi au o
bună înţelegere a sensului activităţilor organizaţiei.
 Nivelul 4 - Îmbunătăţire Continuă Susţinută. Acest nivel
caracterizează organizaţiile care au învăţat lecţiile nivelului 3 de
maturitate. Ele au înţeles că managementul mijlociu are un rol cheie în
organizaţie, iar angajaţii sunt parte integrantă a organizaţiei. Aceştia nu
sunt simple maşini, având necesităţi şi aşteptări proprii, pe care
organizaţia încearcă să le satisfacă.
 Nivelul 5 - Cea Mai Bună Performanţă în Clasă. La acest nivel,
organizaţiile realizează benchmarking-uri pentru a-şi demonstra
competitivitatea în faţa concurenţei. Procesele organizaţiei sunt
integrate puternic. Viitorul acestor organizaţii este sigur, iar securitatea
slujbelor este garantată. Clienţii au o mare încredere în produsele sau
serviciile oferite de organizaţie. Fiecare persoană din organizaţie este
implicată în procese nu pe bază de constrângeri, ci din conştiinţă.
44
Personalului i se furnizează instruirile necesare la nivel înalt, în funcţie
de necesităţile specifice. Satisfacerea cerinţelor clienţilor este o
practică curentă, iar anticiparea aşteptărilor acestora este o preocupare
permanentă. Noile produse sunt realizate după cercetări extinse asupra
aşteptărilor iniţiale, devenind în acest fel cerinţe curente pentru
organizaţie.
Standardul ISO 9004:2010 se foloseşte pentru asigurarea internă a
calităţii.
d) SR EN ISO 19011:2003, Ghid pentru auditarea sistemelor de

management al calităţii şi/sau de mediu, furnizează îndrumări referitoare la
auditarea sistemelor de management al calităţii şi al mediului.
În figura 5.1 sunt prezentate în mod sintetic standardele din familia ISO
9000.
ISO 9000
Principii fundamentale şi vocabular
Sisteme de management al calităţii

ISO 9001
ISO 9004
Cerinţe Linii directoare pentru

îmbunătăţirea calităţii
ISO 19011
Auditul calităţii şi al
mediului
Figura 5.1 Familia de standarde ISO 9000 [47]
45
Standardele ISO 9000 sunt standarde generale, care conţin recomandări
privind managementul calităţii şi cerinţe pentru asigurarea calităţii. Ele descriu
elementele sistemului calităţii, fără să specifice cum să fie implementate.
5.4 PRINCIPIILE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL

CALITĂŢII
În urma unei anchete organizate de ISO, în care au fost implicate peste

1000 de organizaţii şi care avea ca principal scop identificarea principiilor care ar
trebui luate în considerare în procesul îmbunătăţirii continue a performanţelor unei
organizaţii, în vederea satisfacerii cerinţelor clienţilor şi a tuturor părţilor
interesate, au fost identificate opt principii ale managementului calităţii:
Cele opt principii de management al calităţii promovate de noua serie de
standarde ISO 9000:2006 sunt următoarele:
1. Orientarea către client (atenţia să fie îndreptată spre clienţi);
2. Leadership (conducerea);
3. Implicarea personalului (salariaţilor);
4. Abordarea bazată pe proces (abordarea procesuală);
5. Abordarea managementului ca sistem;
6. Îmbunătăţirea continuă;
7. Abordarea pe fapte în luarea deciziilor;
8. Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorul.
Principiul 1: Orientarea către client (atenţia să fie îndreptată spre

clienţi). Organizaţiile depind de clienţii lor şi deci trebuie să înţeleagă nevoile
prezente şi viitoare ale acestora, trebuie să le respecte cerinţele şi să încerce să
depăşească aşteptările lor.
Principiul 2: Leadership (conducerea). Conducerea stabileşte scopul şi
direcţia de acţiune a organizaţiei, crează şi menţine mediul intern, în care angajaţii
devin pe deplin implicaţi în atingerea obiectivelor organizaţiei.
Principiul 3: Implicarea personalului (salariaţilor). Personalul de la
toate nivelurile reprezintă esenţa unei organizaţii, iar implicarea lui completă în
activităţile întreprinderii dă posibilitatea ca toate abilităţile lui să poată fi folosite în
beneficiul organizaţiei. Prin implicarea personalului, inovarea şi creativitatea sunt
îndreptate spre atingerea obiectivelor organizaţiei.
Principiul 4: Abordarea bazată pe proces. Un rezultat dorit este obţinut
mai repede şi mai eficient, atunci când activităţile şi resursele sunt tratate ca un
proces.
Prin abordarea procesuală sunt reduse costurile, timpii de utilizare efectivă
a resurselor, este crescută consecvenţa şi predictibilitatea rezultatelor, sunt
observate şi exploatate oportunităţile de îmbunătăţire.
Principiul 5: Abordarea managementului ca sistem. Identificarea,
înţelegerea şi dirijarea proceselor ca un sistem, contribuie la creşterea eficienţei
46
activităţilor în atingerea scopurilor organizaţiei. Abordarea sistemică a
managementului calităţii face posibilă integrarea şi alinierea proceselor ce
contribuie major la obţinerea rezultatelor, îndreptarea atenţiei spre procesele şi
activităţile cheie din sistem, furnizarea încrederii părţilor interesate în consecvenţa
şi eficienţa organizaţiei.
Pentru respectarea acestui principiu trebuie în primul rând înţelese
interdependenţele dintre procesele sistemului, armonizate şi integrate într-un
sistem, în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei în cel mai eficient mod.
Este foarte important ca organizaţia să conştientizeze faptul că activitatea
ei este un sistem şi că sistemele de management ale calităţii pot ajuta organizaţia la
creşterea satisfacţiei clientului.
Definiţia 5.1: Un sistem al calităţii este definit de standardele SR ISO

9000 ca un ansamblu de structuri organizatorice, responsabilităţi, proceduri,
procedee şi resurse, pentru punerea în aplicare a managementului calităţii [5].
Obiectivul Sistemului Calităţii este eliminarea cauzelor de apariţie a

defectelor, în toate fazele din bucla calităţii, în vederea atingerii celei mai bune
eficienţe economice.
Principiul 6: Îmbunătăţirea continuă. Obiectivul permanent al

organizaţiei trebuie să fie îmbunătăţirea continuă a performanţelor totale ale
acesteia.
Beneficiile majore ale acestui principiu sunt: creşterea performanţelor prin
îmbunătăţirea capacităţilor organizaţionale, alinierea activităţilor de îmbunătăţire la
toate nivelurile în vederea atingerii scopului strategic al organizaţiei, flexibilitatea
de a reacţiona rapid la oportunităţi. Personalul trebuie pregătit pentru utilizarea
metodelor şi instrumentelor utilizate.
Principiul 7: Abordarea pe fapte în luarea deciziilor. Deciziile efective
sunt bazate pe analiza datelor şi informaţiilor. Prin decizii bazate pe fapte creşte
abilitatea demonstrării eficienţei deciziilor anterioare, prin referinţă la faptele
înregistrate şi posibilităţile de revizuire şi schimbare a opiniilor şi deciziilor.
Principiul 8: Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorul. O organizaţie şi
furnizorii ei sunt interdependenţi şi o relaţie mutual benefică creşte abilitatea
amândurora de a crea valoare. Abilitatea crescută de creare a valorii de ambele
părţi, flexibilitatea şi rapiditatea răspunsului la schimburile pieţei sau ale nevoilor
şi aşteptărilor clienţilor, optimizarea costurilor şi rezultatelor, sunt doar câteva
dintre beneficiile unei relaţii benefice cu furnizorii. Pentru aceasta trebuie stabilite
relaţii ce echilibrează câştigul pe termen scurt cu considerentele pe termen lung.
Trebuie să existe o comunicare clară şi deschisă cu furnizorii, să fie discutate
informaţiile şi planurile de viitor, stabilite activităţile de îmbunătăţire şi dezvoltare
în comun.
La elaborarea standardului ISO 9001:2008 au fost luate în considerare cele
8 principii de management al calităţii prezentate în ISO 9000:2006.
47
5.5 ORIENTAREA SPRE PROCESE
a) Consideraţii generale privind procesele
Cuvântul „proces” provine din latinescul „processus”, care înseamnă

progres [33].
Definiţia 5.2: ,,Procesul’’este un ansamblu de activităţi corelate sau în

interacţiune care transformă intrări în ieşiri.
Nota 1: Intrările unui proces sunt de regulă ieşiri ale altor procese.
Nota 2: Procesele din cadrul unei organizaţii sunt de regulă planificate şi
efectuate în condiţii controlate pentru a adăuga valoare.
Nota 3: Un proces pentru care conformitatea produsului rezultat nu poate fi
verificată prompt sau economic este în mod frecvent desemnat ca fiind un ,,proces
special’’ [15].
Modelul unui proces cu posibilele sale intrări şi ieşiri este prezentat în

figura 5.2.
Date de intrare Date de ieşire

PROCES
Figura 5.2 Reprezentarea procesului [33]
În figura de mai jos este prezentată schema procesului conform cu ISO

9001:2008.
48
Legendă:
Activităţi care adaugă valoare

Flux de informaţii
Figura 5.3 Modelul Sistemului de Management al Calităţii bazat pe proces [55]
b) Abordarea procesuală
Unul din principiile care stau la baza implementării unui sistem de

management eficient îl reprezintă abordarea procesuală. Totul este în ansamblul
său un proces, compus din mai multe procese înlănţuite. Cheia problemei este
tocmai identificarea proceselor existente şi definirea modului lor de înlănţuire.
Pentru aceasta, este necesar ca în structura fiecărui proces, să fie identificate
următoarele elemente:
 proprietarul de proces;
 intrările în proces şi de unde vin acestea (procesul furnizor);
 ieşirile din proces şi către cine se îndreaptă (procesul client).
Cerinţele standardului ISO 9001:2008 pentru procesele sistemului de
management al calităţii sunt următoarele:
- definirea succesiunii şi interacţiunii dintre procese;
49
- determinarea metodelor pentru operarea şi controlul proceselor;
- asigurarea disponibilităţii resurselor şi informaţiilor necesare pentru a
susţine operarea şi monitorizarea proceselor;
- analiza, măsurarea şi monitorizarea proceselor;
- îmbunătăţirea continuă a proceselor.
Identificarea proceselor sistemului de management al calităţii se face pe
baza unui plan de lucru care include următoarele etape:
- alcătuirea echipelor de identificare a proceselor;
- instruirea personalului din echipe;
- documentarea proceselor identificate;
- analiza şi îmbunătăţirea rezultatelor obţinute;
- validarea rezultatelor.
Modul de abordare impune lucrul în echipă şi antrenarea în aceste activităţi
a şefilor de compartimente şi a responsabililor cu asigurarea calităţii din fiecare
compartiment.
Documentarea proceselor presupune elaborarea procedurilor. Acestea
descriu structura procesului, diagrama flux de desfăşurare a procesului,
responsabilităţile şi indicatorii de măsurare a performanţei.
La implementarea unui sistem de management eficace, o organizaţie
trebuie să înceapă cu două activităţi importante:
- identificarea proceselor necesare în cadrul sistemului care se doreşte a fi
implementat;
- să se determine secvenţa şi interacţiunea acestor procese.
Determinarea secvenţei şi interacţiunilor acestor procese poate fi realizată
prin crearea şi dezvoltarea aşa numitei „hărţi a proceselor”. Conceptul de „hartă”
nu trebuie limitat la o imagine, ci trebuie completat cu punctul de plecare,
destinaţia şi traseul de urmat. Prin natura proceselor, acestea traversează mai multe
funcţii ale organizaţiei. Din acest motiv realizarea hărţii devine o muncă în echipă
şi îi obligă pe participanţi să vadă că pot exista puncte de vedere proprii fiecărui
departament asupra modului în care se desfăşoară acel proces.
c) Modelarea proceselor
A modela un proces nu înseamnă mai mult decât a cunoaşte şi a face cât

mai explicită calea în care procesul se desfăşoară în practică. Într-o situaţie reală
această sarcină devine destul de complexă. În unele cazuri această complexitate ia
naştere din cauza nivelului de descompunere la care dorim să ajungem. În alte
cazuri complexitatea e dată de complexitatea procesului în sine. Foarte mulţi autori
propun modele teoretice de referinţă pentru diferite procese. Totuşi aceste procese
sunt bazate pe experienţa personală a autorilor şi nu pe ceea ce există în practică.
Pentru a putea înţelege în întregime un proces este necesar ca acesta să fie
împărţit în părţi clare, astfel încât fluxul să fie evident de-a lungul tuturor
nivelurilor şi activităţilor (figura 5.4).
50
Figura 5.4 Principiul descompunerii fluxului procesului [33]
Conform standardului ISO 9001:2008, orice organizaţie trebuie să

identifice procesele necesare sistemului de management al calităţii, cu
succesiunea acestora şi interacţiunea dintre ele, să determine şi să folosească
metodele corespunzătoare pentru ţinerea sub control a acestor procese, asigurându-
se de disponibilitatea resurselor şi informaţiilor necesare pentru a susţine operarea
acestora, să monitorizeze şi să analizeze aceste procese în scopul implementării
acţiunilor necesare îmbunătăţirii continue a proceselor.
Conform ISO 9001:2008, când se vorbeşte despre procese, se iau în
considerare şi procesele din afara organizaţiei, care influenţează conformitatea
produsului cu cerinţele, incluzând aici relaţiile cu furnizorii, subcontractanţii,
clienţii, etc.
O listă orientativă cu procesele necesare sistemului de management al
calităţii mergând pe ,,firul’’ SR EN ISO 9001:2008 este dată în continuare:
1. procesul de planificare a sistemului de management al calităţii;
2. procesul de (ţinere sub) control al documentelor;
3. procesul de (ţinere sub) control al înregistrărilor;
4. procesul de comunicare internă;
5. procesul de analiză efectuată de management;
6. procesul de management al resurselor;
7. procesul de instruire;
8. procesul de evaluare a competenţei;
9. procesul de planificare a realizării produsului (proiectarea procesului
tehnologic);
10. procesul de analiză a cerinţelor referitoare la produs;
11. procesul de comunicare cu clientul (cerinţe, proprietate, satisfacţie);
12. procesul de proiectare şi dezvoltare (,,constructivă’’, referitoare la produse
noi);
13. procesul de aprovizionare;
51
14. procesul de producţie (ţinerea sub control a proceselor tehnologice)
procesul de prestare serviciu;
15. procesul de control metrologic;
16. procesul de audit intern;
17. procesul de monitorizare şi măsurare (capabilitate) proces;
18. procesul de monitorizare şi măsurare produs (inspecţii, încercări);
19. procesul de (ţinere sub) control al produsului neconform, etc. [94]
d) Schema proceselor
După identificarea proceselor, se întocmeşte schema proceselor conform

tabelului de mai jos.
Tabelul 5.2
Schema proceselor [55]
INTRĂRI Schema IEŞIRI Înregistrări

Caracteristicile Date de procesului Date de Caracteristicile
intrărilor intrare ieşire ieşirilor
5.6 CERINŢELE STANDARDULUI ISO 9001:2008
Standardul ISO 9001:2008 este organizat pe secţiuni majore, după cum

urmează:
 Secţiunea 1 - Domeniu;
 Secţiunea 2 - Referinţe;
 Secţiunea 3 - Termeni şi definiţii;
 Secţiunea 4 - Sistemul de management al calităţii;
 Secţiunea 5 - Responsabilitatea managementului;
 Secţiunea 6 - Managementul resurselor;
 Secţiunea 7 - Realizarea produsului;
 Secţiunea 8 - Măsurare şi monitorizare.
Primele trei secţiuni tratează domeniul acoperit de standard, (pentru
organizaţiile care doresc să dovedească clienţilor lor capabilitatea de a furniza
produse care îndeplinesc cerinţele, respectiv să crească satisfacţia clienţilor prin
aplicarea într-o manieră eficace a sistemului), excluderile posibile de la prevederile
standardului (doar în secţiunea 7), ce referinţe sunt utilizate (ISO 9000:2008),
precum şi definiţiile aferente termenilor furnizor, organizaţie, client.
Toate cerinţele standardului ISO 9001:2008 sunt destinate aplicării acestuia
de către toate organizaţiile indiferent de tip, mărime sau profil.
52
Excluderi posibile:
- Clauza 7.3 - Proiectare şi dezvoltare, atunci când organizaţia nu are
responsabilitate asupra proiectării şi dezvoltării produselor pe care le livrează.
- Clauza 7.5.3 - Identificare şi trasabilitate, poate fi aplicată parţial atunci
când nu sunt cerinţe specifice referitoare la trasabilitate.
- Clauza 7.5.4 - Proprietatea clientului, atunci când organizaţia nu
utilizează astfel de elemente. Termenul de proprietate a clientului acoperă şi cazul
proprietăţii intelectuale.
- Clauza 7.6 - Controlul echipamentelor de monitorizare şi măsurare, atunci
când organizaţia nu are nevoie să folosească astfel de echipamente pentru a dovedi
conformitatea produselor sale.
5.7 COMPATIBILITATEA CU ALTE SISTEME
ISO 9001:2008 a introdus schimbări care să conducă la corelarea cu

cerinţele lui ISO 14001, standardul de referinţă pentru sisteme de management de
mediu, în vederea asigurării condiţiilor implementării sistemelor integrate de
management (calitate, mediu, etc.). De asemenea s-au avut în vedere şi cerinţele
unui sistem de management modern: eficacitatea şi eficienţa proceselor,
monitorizarea corespunzătoare a resurselor, ţinerea sub control a datelor personale
oferite de parteneri.
ISO 9001:2008 nu include cerinţe specifice altor sisteme de management,
cum ar fi cele de managementul sănătăţii ocupaţionale şi securităţii, dar el permite
integrarea SMC cu alte sisteme de management.
Standardele ISO 9000 se utilizează în două scopuri principale:

 în scopul asigurării externe a calităţii (în situaţii contractuale);
 în scopul asigurării interne a calităţii (întreprinderea urmăreşte
satisfacerea cerinţelor referitoare la calitate, în condiţii de
responsabilitate).
În standardele din familia ISO 9000:2008 se ignoră aproape în totalitate
aspectele economice şi de eficienţă.
Efectuând o analiză a celor expuse în standardele seria ISO 9000 este
necesar de menţionat complexitatea acestora care ne impune să observăm şi
anumite ambiguităţi, adică pe de o parte, standardul cere de la organizaţii să
îndeplinească anumite (una din cele mai întâlnite expresii este „organizaţia
trebuie”), pe de altă parte, standardul nu explică cum trebuie îndeplinite cerinţele
respective. Comparativ sistemului 20 de chei, care este elaborat drept o
metodologie complexă, unde este stabilită succesiunea anumitor activităţi şi
explicată trecerea de la un nivel la altul, standardele ISO 9000 ne indică „ce trebuie
făcut” şi nu explică „cum trebuie făcut”.
53
Deoarece termenul managementul calităţii definit în ISO 9000:2006,
include implicit noţiunea de asigurare a calităţii, a fost modificată şi denumirea
standardului. Sintagma „Sistemele calităţii” a fost înlocuită cu cea de „Sisteme de
management al calităţii”, iar sintagma „asigurarea calităţii” a dispărut.
Standardul ISO 9001:2008 se foloseşte pentru asigurarea externă a
calităţii, iar standardul ISO 9004:2010 se foloseşte pentru asigurarea internă a
calităţii.
54
6 SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII

2. Definirea sistemului de management al calităţii.
3. Structura organizatorică a sistemului de management al calităţii.
4. Documentele sistemului de management al calităţii.
5. Evaluarea sistemului de management al calităţii.
În cadrul acestui capitol sunt prezentate particularităţile sistemului de
management al calităţii în cazul instalaţiilor pentru construcţii.
6.2 DEFINIREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL

CALITĂŢII
Definiţia 6.1: Sistemul de management al calităţii reprezintă sistemul de

management prin care se orientează şi se controlează o organizaţie în ceea ce
priveşte calitatea. Acest sistem cuprinde structuri organizatorice, proceduri,
procese şi resurse necesare pentru implementarea managementului calităţii [17].
În literatura de specialitate, ca şi în practica economică, pentru organizarea

activităţilor referitoare la calitate se preferă utilizarea termenului de ,,sistem al
calităţii” sau mai recent (după standardele ISO 9000) de ,,sistem de management
al calităţii”.
55
6.3 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SISTEMULUI DE
MANAGEMENT AL CALITĂŢII
Elaborarea structurii organizatorice a Sistemului de Management al

Calităţii
În momentul în care organizaţia hotărăşte implementarea unui sistem de

management, automat trebuie făcute modificări în structura organizatorică a
întreprinderii.
Documentele care atestă existenţa unei structuri organizatorice sunt:
- Organigrama, care descrie nivelurile de autoritate şi responsabilităţile în
cadrul unei structuri organizatorice;
- Regulamentul de funcţionare, care descrie atribuţiile, responsabilităţile şi
competenţele prevăzute pentru fiecare funcţie, precum şi raporturile dintre funcţii.
Personalul responsabil de SMC din organizaţie
Personalul responsabil pentru SMC din cadrul organizaţiei este:

a) reprezentantul managementului;
b) auditorii interni.
a) Reprezentantul managementului în domeniul calităţii va fi subordonat
şi va raporta nemijlocit directorului general. Această persoană trebuie să aibă
libertatea şi autoritatea organizatorică să dea instrucţiuni pentru rezolvarea
problemelor referitoare la calitate în toate compartimentele întreprinderii.
Responsabilitatea şi autoritatea reprezentantului managementului pentru
asigurarea calităţii, este cerută prin art. 5.5.2 din SR EN ISO 9001:2008
,,Managementul la cel mai înalt nivel trebuie să numească un membru al
managementului organizaţiei care, în afara altor responsabilităţi, trebuie să aibă
responsabilitate şi autoritate pentru:
a) a se asigura că procesele necesare sistemului de management al calităţii
sunt stabilite, implementate şi menţinute;
b) a raporta managementului de la cel mai înalt nivel despre funcţionarea
sistemului de management al calităţii şi despre orice necesitate de îmbunătăţire;
c) a se asigua că este promovată în cadrul organizaţiei conştientizarea
cerinţelor clientului.
Notă: Responsabililitatea reprezentantului managementului poate să

includă legătura cu părţi externe în aspecte referitoare la sistemul de management
al calităţii’’.
b) În vederea realizării auditurilor interne, cel puţin două persoane (în

funcţie de mărimea şi complexitatea organizaţiei) vor fi şcolarizate ca şi auditori
interni.
56
Rolul auditorilor interni este urmărirea şi monitorizarea eficienţei
funcţionării Sistemului de Management al Calităţii în organizaţie şi în caz de
necesitate, întreprinderea anumitor acţiuni corective şi preventive.
6.4 DOCUMENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL

CALITĂŢII
6.4.1 Documentele utilizate pentru definirea şi implementarea sistemului

calităţii
Principalele documente utilizate pentru definirea şi implementarea

sistemului calităţii sunt:
 manualul calităţii;
 planurile calităţii;
 procedurile sistemului calităţii;
 instrucţiunile de lucru;
 înregistrările calităţii.
În figura 6.1 este prezentată piramida documentelor calităţii.
57
Utilizatori Tipuri de documente
NIVEL A
Politica referitoare la calitate,
Manageri, clienţi, Obiectivele calităţii,
organisme de Manualul calităţii
certificare
NIVEL B
Direcţii servicii,
Planul calităţii
departamente
din organizaţie
Proceduri
NIVEL C
Responsabili,
direcţi Instrucţiuni
operatori tehnice
NIVEL D
Înregistrări
Proiectare Execuţie Exploatare Service Vânzări Altele

echipamente
Figura 6.1 Piramida documentelor calităţii [47]
Cerinţele faţă de documentaţia Sistemului de Management al Calităţii sunt

specificate în capitolul 4 al standardului SR EN ISO 9001:2008. Conform
punctului 4.2.1 al standardului „Cerinţe referitoare la documentaţie”:
„documentaţia Sistemului de Management al Calităţii trebuie să includă:
a) declaraţii documentate ale politicii referitoare la calitate şi obiectivele
calităţii;
b) un manual al calităţii;
c) proceduri documentate şi înregistrări prevăzute în acest standard
internaţional;
58
d) documente, inclusiv înregistrări, determinate de organizaţie ca fiind
necesare pentru a se asigura de eficacitatea planificării, operării şi controlului
proceselor sale.
Nota 1: Acolo unde termenul ,,procedură documentată’’ apare în acest

standard internaţional, aceasta înseamnă că procedura este stabilită, documentată,
implementată şi menţinută. Un singur document poate trata cerinţe pentru una sau
mai multe proceduri. O cerinţă pentru o procedură documentată poate fi acoperită
de unul sau mai multe documente.
Nota 2: Amploarea documentaţiei sistemului de management al calităţii

poate să difere de la o organizaţie la alta în funcţie de:
- mărimea organizaţiei şi tipul activităţilor;
- complexitatea proceselor şi interacţiunea acestora;
- competenţa personalului.
Nota 3: Documentaţia poate fi în orice formă sau pe orice mediu suport’’.
Principalele documente ale sistemului de management al calităţii şi modul

de întocmire sunt prezentate în standardul ISO 10013:2003 - Ghid pentru
documentaţia sistemului calităţii.
Conform cu SR ISO/TR 10013:2003, cap. 4.7 ,,formularele ar trebui
menţionate în manualul calităţii, procedurile documentate şi/sau instrucţiunile de
lucru sau anexate la acestea’’.
Procesul de proiectare a documentelor are loc de jos în sus, începând cu
documentele de lucru (trecerea de la tradiţia orală la cea scrisă) şi terminând cu
manualul calităţii care revine managementului de vârf, ce va urmări armonizarea
lui cu politica generală şi obiectivele de calitate ale organizaţiei.
6.4.2 Politica referitoare la calitate
Definiţia 6.2: Politica referitoare la calitate reprezintă orientarea

organizaţiei în ceea ce priveşte calitatea. Politica referitoare la calitate este decisă
de către managementul de vârf al organizaţiei, în concordanţă cu viziunea şi
misiunea acesteia [86].
În opinia lui Juran, politica reprezintă ,,un ansamblu de principii, măsuri

prevederi, indicaţii elaborate în scris de conducerea întreprinderii”.
Politica organizaţiei în domeniul calităţii are forma unui document sintetic,
cuprinzând: politica principală şi subpolitici.
Conform cu SR ISO/TR 10013:2003, cap. 4.3 ,,politica referitoare la
calitate şi obiectivele acesteia ar trebui să fie documentate şi pot fi documente
independente sau pot fi incluse în manualul calităţii’’.
Politica se prezintă în scris şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie concisă şi uşor de reţinut;
59
- să se definească ce se aşteaptă de la salariaţi;
- să fie globală, adică să se refere la toate aspectele fundamentale ale
calităţii.
Managementul la cel mai înalt nivel trebuie să se asigure că politica
referitoare la calitate îndeplineşte următoarele condiţii:
 este adecvată scopului organizaţiei;
 include angajamentul managerului de satisfacere a cerinţelor clientului
şi îmbunătăţirea continuă a eficacităţii SMC;
 asigură cadrul corespunzător pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor
calităţii;
 este comunicată şi înţeleasă de întreg personalul organizaţiei;
 este analizată periodic pentru actualizare permanentă.
6.4.3 Obiectivele calităţii
Obiectivele calităţii sunt de două tipuri:

 obiective generale - se aplică la nivel de organizaţie;
 obiective locale/relevante - se aplică la nivel de departament.
Este necesar ca aceste obiective să fie măsurabile, pentru a putea fi
corelate cu calitatea produsului, eficacitatea operaţională şi performanţele
financiare.
6.4.4 Manualul calităţii
Definiţia 6.3: Manualul calităţii este un document care descrie sistemul de

management al calităţii al unei organizaţii [47].
Conform cu SR EN ISO 9001:2008 punctul 4.2.2 ,,Organizaţia trebuie să

stabilească şi să menţină un manual al calităţii care să includă:
a) domeniul de aplicare al sistemului de management al calităţii, inclusiv
detalii şi justificări ale oricăror excluderi;
b) proceduri documentate stabilite pentru sistemul de management al
calităţii sau o referire la acestea;
c) o descriere a interacţiunii dintre acestea şi procesele sistemului de
management al calităţii’’.
În manualul calităţii se descriu şi interacţiunile dintre procesele sistemului
de management al calităţii.
Manualul calităţii este principalul document folosit la elaborarea şi
implementarea unui sistem al calităţii.
Gradul de detaliere şi forma de prezentare ale manualului calităţii diferă în
funcţie de nevoile specifice ale întreprinderii.
Manualul calităţii cuprinde descrierea elementelor SMC care, în
conformitate cu prevederile SR EN ISO 9001:2008 trebuie să acopere totalitatea
activităţilor organizaţiei.
60
El serveşte nu numai formării unei imagini de ansamblu asupra sistemului,
ci caută şi descrie asemenea unei hărţi, toate responsabilităţile şi procesele
esenţiale.
Tipuri de manuale ale calităţii
Prin conţinutul său, manualul calităţii poate fi elaborat pentru toate

activităţile organizaţiei sau numai pentru unele activităţi. Sub acest aspect se pot
elabora următoarele tipuri de manuale:
- Manualul calităţii la nivelul întregii organizaţii;
- Manualul calităţii pentru fiecare compartiment (sector) component;
- Manuale de calitate specializate (aprovizionare, proiectare, laboratoare).
În cazul existenţei simultane a unui număr mare de manuale la nivel de
organizaţie, este necesar ca acestea prin conţinutul lor, să nu intre în contradicţie.
De asemenea, există un manual de uz intern şi un altul pentru uz extern.
Cel pentru uz intern, denumit ,,Manualul de management al calităţii”, conţine
informaţii confidenţiale (referitoare la tehnologii, metode, inovaţii, etc.) la care nu
au acces clienţii.
Cel de al doilea, denumit ,,Manualul de asigurare a calităţii” este manual
de prezentare destinat clienţilor şi conţine informaţii care să le dea încrederea că
firma are abilitatea să fabrice produsele la nivelul de calitate cerut.
,,Manualul de asigurare a calităţii” are aproximativ 25-40 de pagini şi se
distribuie potenţialilor clienţi şi are în primul rând scopul de a asigura clienţii că
firma are implementat un sistem de asigurare a calităţii capabil să le satisfacă
pretenţiile.
,,Manualul de management al calităţii” este mult mai voluminos şi este
destinat propriilor angajaţi şi serveşte şi pentru certificarea sistemului de asigurare
a calităţii.
Se recomandă, ca abia după elaborarea şi intrarea în vigoare a tuturor
procedurilor documentate şi descrierilor proceselor, să se întocmească manualul de
managementul calităţii ca o sinteză a tuturor descrierilor detaliate existente.
Structura manualului calităţii
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 4.2.2 ,,Organizaţia trebuie să

stabilească şi să menţină un manual al calităţii care să includă:
a) domeniul de aplicare al sistemului de management al calităţii, inclusiv
detalii şi justificări ale oricăror excluderi;
b) procedurile documentate stabilite pentru sistemul de management al
calităţii sau o referire la acestea;
c) o descriere a interacţiunii dintre procesele sistemului de management al
calităţii’’.
Standardul ISO 10013 conţine o serie de recomandări privind elaborarea
manualului calităţii.
61
Întrucât la efectuarea auditului de calitate, manualul este folosit ca
document de analiză a modului în care, au fost îndeplinite cerinţele standardului de
referinţă, este recomandat ca manualul să fie structurat pe capitolele din standard şi
să se arate cum se realizează fiecare capitol.
În general, un manual al calităţii are următoarea structură:
1. Introducere.
2. Referinţe.
3. Definiţii şi abrevieri.
4. Sistemul de management al calităţii.
5. Responsabilitatea managementului.
6. Managementul resurselor.
7. Realizarea produsului.
8. Măsurare, analiză şi îmbunătăţire.
6.4.5 Planul calităţii
Definiţia 6.4: Planurile calităţii sunt documente care descriu cum se

aplică sistemul de management al calităţii unui anumit produs, proiect sau contract
[21].
Conform cu SR ISO/TR 10013:2003, cap. 4.8 ,,planul calităţii poate

include proceduri, instrucţiuni de lucru şi/sau înregistrări unice.’’.
Planurile calităţii trebuie să fie pregătite şi actualizate pentru toate
produsele şi procesele dintr-o organizaţie. Aceste planuri trebuie să reflecte
cerinţele sistemului calităţii din organizaţie şi să asigure că cerinţele de calitate
pentru un produs, proces, serviciu sau contract sunt satisfăcute.
Un plan al calităţii se referă la părţile manualului calităţii aplicabile într-un
anumit caz.
Planul calităţii cuprinde, în principal, următoarele aspecte:
- obiectivele calităţii ce trebuie atinse;
- alocarea specifică a responsabilităţilor şi a autorităţilor pentru diferite
faze ale proiectului program;
- procedurile, metodele şi instrucţiunile de lucru specifice care trebuie
aplicate;
- alte măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor;
- înregistrări specifice care se referă la activităţi privind calitatea în etapele
de existenţă ale produsului (registre, fişe, buletine, rapoarte, certificate de recepţie,
activităţi de inspecţie, încercări, activităţi metrologice, garanţii şi postgaranţii, etc.).
6.4.6 Procedurile SMC
Definiţia 6.5: Procedura reprezintă un mod specificat de efectuare a unei

activităţi sau a unui proces [47].
62
Conform cu SR ISO/TR 10013:2003, cap. 4.5.1:
 ,,Structura şi forma procedurilor documentate (pe hârtie sau medii
electronice) ar trebui definite de către organizaţie în următoarele
moduri: text, diagramă de flux, tabele, o combinaţie a acestora sau
orice altă metodă adecvată, în concordanţă cu necesităţile organizaţiei.
Procedurile documentate trebuie să cuprindă informaţiile necesare şi o
identificare unică;
 Procedurile documentate pot face referire la instrucţiuni de lucru care
definesc cum se efectuează o activitate. În general, procedurile
documentate descriu activităţi care intersectează diferite funcţii, în
timp ce instrucţiunile de lucru se aplică, în general, unor sarcini din
cadrul unei singure funcţii’’.
Procedurile documentate pot fi înscrise în manualul calităţii sau pot fi

anexate acestuia.
Forma de prezentare a procedurilor poate fi literară, logigramă, etc., în
funcţie de specificul firmei şi al procesului descris.
O procedură documentată poate fi alcătuită din trei părţi: text, scheme şi
formulare.
Partea ,,text’’ a procedurilor este reprezentată de textul documentului în
cauză. Această parte prezintă criteriile (şi uneori metodele) de operare şi control a
procesului/ activităţii care face subiectul procedurii documentate;
Partea ,,scheme’’ a procedurilor documentate este reprezentată de scheme.
Acestea au ca principal scop, lămurirea concentrată şi simplificată a unei probleme,
având doar rol informativ, de înţelegere a unui subiect legat de sistemul de
management.
Partea ,,formulare’’ a procedurilor documentate este reprezentată prin
diverse tipizate (tabele). Prin completarea acestora, apar aşa numitele
,,înregistrări’’ prin care se confirmă operarea şi/sau controlul procesului descris în
procedura documentată.
Procedurile documentate pot avea următoarele secţiuni:
1. Scop.
2. Domeniu de aplicare.
3. Documente de referinţă.
4. Definiţii şi prescurtări.
5. Descrierea activităţilor.
6. Responsabilităţi şi autoritate.
7. Rapoarte şi înregistrări.
8. Anexe.
63
6.4.6.1 Tipuri de proceduri
Tipurile de proceduri utilizate în mod curent în sistemele de management

al calităţii sunt următoarele:
 proceduri de sistem (sunt cele 6 proceduri cerute de SR EN ISO 9001:
2008);
 proceduri de proces;
 proceduri tehnice.
6.4.6.2 Procedurile de sistem
O întrebare pusă frecvent este: „câte proceduri de sistem trebuie elaborate ?

La o analiză atentă se constată că standardul ISO 9001:2008, cere să se elaboreze
în mod obligatoriu şase proceduri, respectiv:
a) 4.2.3 Controlul documentelor;
b) 4.2.4 Controlul înregistrărilor;
c) 8.3 Controlul produsului neconform;
d) 8.5.2 Acţiune corectivă;
e) 8.5.3 Acţiune preventivă;
f) 8.2.2 Audit intern.
a) Procedura de control al documentelor
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 4.2.3 ,,Documentele cerute de

sistemul de management al calităţii trebuie controlate. Înregistrările sunt un tip
special de documente şi trebuie controlate conform cerinţelor de la art. 4.2.4.
Trebuie stabilită o procedură documentată care să definească controlul
necesar pentru:
a) a aproba documentele, înainte de emitere în ceea ce priveşte adecvarea
acestora;
b) a analiza, a actualiza dacă este cazul şi a reaproba documentele;
c) a se asigura că sunt identificate modificările şi stadiul revizuirii curente
ale documentelor;
d) a se asigura că versiunile relevante ale documentelor aplicabile sunt
disponibile la punctele de utilizare;
e) a se asigura că documentele rămân lizibile şi identificabile cu uşurinţă;
f) a se asigura că documentele de provenienţă externă determinate de
organizaţie ca fiind necesare pentru planificarea şi operarea sistemului de
management al calităţii sunt identificate şi distribuţia lor este controlată;
g) a preveni utilizarea neintenţionată a documentelor perimate şi a le aplica
o identificare adecvată dacă sunt păstrate indiferent în ce scop’’.
64
b) Procedura de control al înregistrărilor
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 4.2.4 ,,Înregistrările stabilite

pentru a furniza dovezi ale conformităţii cu cerinţele şi ale funcţionării eficace a
sistemului de management al calităţii trebuie ţinute sub control.
Organizaţia trebuie să stabilească o procedură documentată pentru a
defini controalele necesare pentru identificarea, depozitarea, protejarea, regăsirea,
durata de păstrare şi eliminare a înregistrărilor.
Înregistrările trebuie să rămână lizibile, identificabile şi regăsibile cu
uşurinţă’’.
c) Procedura de control al produsului neconform
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 8.3 ,,Organizaţia trebuie să se

asigure că produsul care nu este conform cu cerinţele referitoare la produs este
identificat şi ţinut sub control pentru a preveni utilizarea sau livrarea
neintenţionate. Trebuie stabilită o procedură documentată pentru a defini
controalele, responsabilităţile şi autorităţile aferente pentru tratarea produsului
neconform.
Atunci când este aplicabil, organizaţia trebuie să trateze produsul
neconform prin una sau mai multe din următoarele metode:
a) prin întreprinderea unor acţiuni de eliminare a neconformităţilor
detectate;
b) prin autorizarea utilizării lui, a eliminării sau acceptării cu derogare
după fabricaţie, dată de o autoritate relevantă şi acolo unde este aplicabil, de către
client;
c) prin întreprinderea unei acţiuni care să impiedice aplicarea sau utilizarea
intenţionată iniţial;
d) prin întreprinderea unei acţiuni corespunzătoare efectelor sau
potenţialelor efecte ale neconformităţii, atunci când produsul neconform este
detectat după livrare sau după ce utilizarea sa a început.
Atunci când produsul neconform este corectat, acesta trebuie să fie
subiectul unei reverificări pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele.
Înregistrările referitoare la natura neconformităţilor şi la orice acţiuni
ulterioare întreprinse, inclusiv derogările obţinute, trebuie menţinute’’.
d) Procedura de acţiune corectivă

acţioneze pentru a elimina cauzele neconformităţilor în scopul de a preveni
reapariţia acestora. Acţiunile corective trebuie să fie adecvate efectelor
neconformităţilor apărute.
Trebuie stabilită o procedură documentată pentru a defini cerinţele
pentru:
65
a) analiza neconformităţilor (inclusiv a reclamaţiilor clienţilor);
b) determinarea cauzelor neconformităţilor;
c) evaluarea necesităţii de a întreprinde acţiuni pentru a se asigura că
neconformităţile nu reapar;
d) determinarea şi implementarea acţiunii necesare;
e) înregistrările rezultatelor acţiunii întreprinse;
f) analiza acţiunii corective întreprinse’’.
e) Procedura de acţiune preventivă

determine acţiuni pentru a elimina cauzele neconformităţilor potenţiale în vederea
prevenirii apariţiei acestora. Acţiunile preventive trebuie să fie adecvate efectelor
problemelor potenţiale.
Trebuie stabilită o procedură documentată pentru a defini cerinţele
pentru:
a) determinarea neconformităţilor potenţiale şi a cauzelor acestora;
b) evaluarea necesităţii de acţiuni pentru a preveni apariţia
neconformităţilor;
c) determinarea şi implementarea acţiunii necesare;
d) înregistrările rezultatelor acţiunii întreprinse;
e) analiza acţiunii preventive întreprinse’’.
f) Procedura de audit intern

efectueze audituri interne la intervale planificate pentru a determina dacă sistemul
de management al calităţii:
a) este conform cu modalităţile planificate, cu cerinţele acestui standard
internaţional şi cu cerinţele sistemului de management al calităţii stabilit de către
organizaţie;
b) este implementat şi menţinut în mod eficace.
Trebuie planificat un program de audit luând în considerare starea şi
importanţa proceselor şi zonelor care trebuie auditate, precum şi rezultatele
auditurilor precedente.
Trebuie definite criteriile, domeniul de aplicare, frecvenţa şi metodele
auditului. Selectarea auditorilor şi modul de efectuare a auditurilor trebuie să
asigure obiectivitatea şi imparţialitatea procesului de audit.
Auditorii nu îşi vor audita propria lor activitate.
O procedură documentată trebuie stabilită pentru a defini
responsabilităţile şi cerinţele pentru planificarea şi efectuarea auditurilor, pentru
stabilirea înregistrărilor şi rapoartelor rezultate.
Înregistrările auditului şi rezultatele acestora trebuie menţinute.
66
Managementul responsabil pentru zona auditată trebuie să se asigure că
sunt întreprinse, fără întârziere nejustificată, orice corecţii şi acţiuni corective
necesare pentru eliminarea neconformităţilor detectate şi a cauzelor acestora.
Activităţile de urmărire trebuie să includă verificarea acţiunilor întreprinse
şi raportarea rezultatelor acestora.
6.4.6.3 Procedurile de proces
Procedurile de proces sunt următoarele:

a) PP-5.6-00 Analiza efectuată de management;
b) PP-6.2.2-00 Competenţă, conştientizare şi instruire;
c) PP-7.4-00 Aprovizionare;
d) PP-8.5.1-00 Îmbunătăţire continuă.
a) Procedura de analiză efectuată de management
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 5.6.1 ,,Managementul de la cel

mai înalt nivel trebuie să analizeze la intervale planificate sistemul de management
al calităţii din organizaţie, pentru a se asigura că este în continuare corespunzător,
adecvat şi eficace.
Această analiză trebuie să includă evaluarea oportunităţilor de îmbunătăţire
şi necesitatea de schimbare în sistemul de management al calităţii, inclusiv politica
referitoare la calitate şi obiectivele calităţii.
Trebuie menţinute înregistrări ale analizelor efectuate de management’’.
b) Procedura : competenţă, conştientizare şi instruire
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 6.2.2 ,,Organizaţia trebuie:

a) să determine competenţa necesară pentru personalul ce desfăşoară
activităţi care influenţează conformitatea cu cerinţele referitoare la produs;
b) atunci când este aplicabil, să furnizeze instruire sau să întreprindă alte
acţiuni pentru a obţine competenţa necesară;
c) să evalueze eficacitatea acţiunilor întreprinse;
d) să se asigure că personalul său este conştient de relevanţa şi importanţa
activităţilor sale şi de modul în care contribuie la realizarea obiectivelor calităţii;
e) să menţină înregistrări adecvate referitoare la studii, instruire, abilităţi
şi experienţă’’.
c) Procedura : aprovizionare
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 7.4 ,,Organizaţia trebuie să se

asigure că produsul aprovizionat este conform cu cerinţele de aprovizionare
specificate. Tipul şi amploarea controlului aplicat furnizorului şi produsului
67
aprovizionat, trebuie să depindă de efectele produsului aprovizionat asupra
realizării ulterioare a produsului final.
Organizaţia trebuie să evalueze şi să selecteze furnizorii pe baza
capabilităţii acestora de a furniza un produs în concordanţă cu cerinţele
organizaţiei. Trebuie stabilite criteriile de selecţie, de evaluare şi de reevaluare.
Trebuie menţinute înregistrări ale rezultatelor evaluărilor şi ale oricăror
acţiuni necesare rezultate din evaluare’’.
d) Procedura de îmbunătăţire continuă
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 8.5.1 ,,Organizaţia trebuie să-şi

îmbunătăţească continuu eficacitatea sistemului de management al calităţii, prin
utilizarea politicii referitoare la calitate, a obiectivelor calităţii, a rezultatelor
auditurilor, a analizei datelor, a acţiunilor corective şi preventive şi a analizei
efectuate de management’’.
6.4.6.4 Procedurile tehnice
Procedurile tehnice sunt următoarele:

a) Procedura tehnică pentru proiectare;
b) Procedura tehnică pentru execuţia lucrărilor de construcţii-montaj;
c) Proceduri tehnice pentru exploatarea instalaţiilor pentru
construcţii;
d) Procedura tehnică pentru realizarea intervenţiilor de service.
a) Procedura tehnică pentru proiectare
,,Procedura tehnică pentru proiectare’’ are ca scop de a răspunde la

cerinţele din SR EN ISO 9001:2008, art. 7.3 ,,Proiectare şi dezvoltare’’.
Notă: pentru detalii vezi şi instrucţiunile pentru proiectare.
b) Procedura tehnică pentru execuţia lucrărilor de construcţii-montaj
,,Procedura tehnică pentru execuţia lucrărilor de construcţii-montaj’’ are ca

scop de a răspunde la cerinţele din SR EN ISO 9001:2008, art. 7 ,,Realizarea
produsului’’.
Modul de desfăşurare a activităţii de construcţii-montaj poate fi prezentat
sub forma unei ,,Scheme logice’’.
c) Proceduri tehnice pentru exploatarea instalaţiilor pentru construcţii
Pot fi întocmite proceduri tehnice pentru exploatarea instalaţiilor pentru

construcţii, care se vor referi după caz la exploatarea instalaţiilor:
1. de încălzire;
68
2. de ventilare;
3. de climatizare;
4. electrice;
5. de automatizare;
6. sanitare;
7. de apă şi canalizare;
8. de gaz;
9. frigorifice;
10. industriale.
d) Procedura tehnică pentru realizarea intervenţiilor de service
Conform cu SR EN ISO 9001:2008, art. 7.4 ,,Organizaţia trebuie să

planifice şi să realizeze producţia şi furnizarea de servicii în condiţii controlate.
Condiţiile controlate trebuie să includă după caz:
a) disponibilitatea informaţiilor care descriu caracteristicile produsului;
b) disponibilitatea instrucţiunilor de lucru, dacă sunt necesare;
c) utilizarea echipamentului adecvat;
d) disponibilitatea şi utilizarea echipamentelor de măsurare şi monitorizare;
e) implementarea monitorizării şi măsurării;
f) implementarea activităţilor de eliberare a produsului, de livrare şi de
post-livrare’’.
6.4.7 Instrucţiunile de lucru
Definiţia 6.6: Instrucţiuni de lucru - descrieri detaliate ale modului în care

sarcinile se efectuează şi se înregistrează [70].
Conform cu SR ISO/TR 10013:2003, cap. 3.1:

 ,,Instrucţiunile de lucru pot fi sau nu documentate;
 Instrucţiunile de lucru pot fi de exemplu, descrieri detaliate scrise,
diagrame flux, şabloane, modele, note tehnice încorporate în desene,
specificaţii, cărţi tehnice ale echipamentelor, ilustraţii, filme video,
liste de verificare sau combinaţii ale acestora. Instrucţiunile de lucru ar
trebui să descrie orice materiale, echipament şi documentaţie care
urmează să fie utilizate. Atunci când este relevant, instrucţiunile de
lucru includ criterii de acceptare’’.
Aceste documente au rolul de a prezenta modul cum trebuie să se
desfăşoare o anumită activitate la un anumit loc de muncă, precum şi nivelul de
calitate ce trebuie obţinut, iar redactarea lor trebuie realizată în termeni simpli, clari
şi fără ambiguităţi, astfel încât să poată fi înţelese de muncitorii cu un nivel limitat
de cunoştinţe.
Standardele seriei ISO 9000 cer instrucţiuni de lucru numai în cazurile în
care absenţa unui astfel de document ar însemna un risc pentru calitate.
69
Instrucţiunile de lucru, de obicei se afişează la locurile de muncă.
Conţinutul cadru al unei instrucţiuni este următorul:
1. Scop.
2. Domeniu de aplicare.
3. Documente de referinţă.
4. Definiţii şi prescurtări.
5. Descrierea activităţilor.
6. Responsabilităţi şi autoritate.
7. Rapoarte şi înregistrări.
8. Anexe.
În domeniul instalaţiilor pentru construcţii pot fi întocmite următoarele
instrucţiuni de lucru:
a) în domeniul proiectării instalaţiilor pentru construcţii;
b) în domeniul execuţiei instalaţiilor pentru construcţii;
c) privind ,,Gradul de mulţumire al clientului’’;
d) privind ,,Controlul echipamentelor de măsurare şi monitorizare’’;
e) privind ,,Selecţia furnizorilor de servicii’’;
f) privind ,,Costurile calităţii şi costurile noncalităţii’’.
a) Instrucţiuni în domeniul proiectării instalaţiilor pentru construcţii
În domeniul proiectării instalaţiilor pentru construcţii pot fi întocmite

următoarele instrucţiuni:
 ,,Întocmirea proiectelor’’ - scopul instrucţiunii este îndeplinirea
cerinţelor de la art. 7.3 ,,Proiectare şi dezvoltare’’ din standardul SR
EN ISO 9001:2008;
 ,,Controlul proiectării’’ - scopul instrucţiunii este îndeplinirea
cerinţelor de la art. 7.3 ,,Proiectare şi dezvoltare’’ din standardul SR
EN ISO 9001:2008;
 ,,Controlul modificărilor în proiectare’’ - scopul instrucţiunii este
îndeplinirea cerinţelor de la art. 7.3.7 ,,Controlul modificărilor în
proiectare şi dezvoltare’’ din standardul SR EN ISO 9001:2008.
b) Instrucţiuni în domeniul execuţiei instalaţiilor pentru construcţii
În domeniul execuţiei instalaţiilor pentru construcţii pot fi întocmite

următoarele instrucţiuni:
1. Analiza contractului.
2. Însuşirea proiectelor.
3. Ofertarea.
4. Furnizarea de echipamente.
5. Întocmirea planurilor calităţii.
6. Întocmirea Planului de Control de Calitate, Verificări şi Încercări
(PCCVI).
70
7. Pregătirea, programarea şi urmărirea producţiei.
8. Aprovizionarea.
9. Execuţia lucrărilor.
10. Întocmirea cărţii tehnice a construcţiei.
11. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.
12. Intervenţia în garanţie.
c) Instrucţiunea privind ,,Gradul de mulţumire al clientului’’
Pentru a urmări gradul de mulţumire al clientului se poate întocmi o

instrucţiune numită ,,Gradul de mulţumire al clientului’’. Instrucţiunea are drept
scop să răspundă cerinţelor SR EN ISO 9001:2008, art. 8.2.1 ,,Satisfacţia
Clientului’’, care cere organizaţiei să monitorizeze informaţiile de la client, privind
percepţia sa asupra felului în care organizaţia a satisfăcut cerinţele.
d) Instrucţiunea privind ,,Controlul echipamentelor de măsurare şi

monitorizare’’
Atunci când organizaţia utilizează echipamente de măsurare şi

monitorizare, se va întocmi o instrucţiune în acest sens.
Instrucţiunea are drept scop să răspundă cerinţelor SR EN ISO 9001:2008,
art. 7.6 ,,Controlul echipamentelor de măsurare şi monitorizare’’, care spune că
,,Organizaţia trebuie să determine monitorizările şi măsurările necesare care trebuie
efectuate şi echipamentele de monitorizare necesare pentru a furniza dovezi ale
conformităţii produsului cu cerinţele determinate’’.
e) Instrucţiunea privind ,,Selecţia furnizorilor de servicii’’
În vederea selecţiei furnizorilor de servicii se poate întocmi o instrucţiune

în acest sens.
Instrucţiunea va descrie modul de aplicare a cerinţelor capitolului 7.5.1.
din standardul de referinţă SR EN ISO 9001:2008.
f) Instrucţiunea privind ,,Costurile calităţii şi costurile noncalităţii’’
În vederea evidenţierii costurilor calităţii şi costurile noncalităţii se va

întocmi o instrucţiune în acest sens.
Instrucţiunea va descrie metodologia de întocmire a ,,Bilanţului costurilor
calităţii’’ acesta fiind ulterior utilizat ca date de intrare în analiza de management.
6.4.8 Înregistrările calităţii
Definiţia 6.7: Înregistrarea calităţii este un document ce furnizează o

dovadă tangibilă a activităţilor efectuate sau a rezultatelor obţinute [14].
71
Înregistrările calităţii, furnizează dovezi obiective ale activităţilor efectuate
sau ale rezultatelor obţinute prin aplicarea procedurilor şi instrucţiunilor de lucru.
Aceste documente au rolul de a demonstra conformitatea cu cerinţele specificate şi
de a verifica funcţionarea eficientă a sistemului de management al calităţii.
Pentru înregistrările calităţii se folosesc modele de formulare tipizate
stabilite în funcţie de necesităţi, având o structură adecvată pentru a oferi
informaţia necesară şi suficientă.
Aceste documente trebuie identificate şi arhivate, astfel încât să poată fi
uşor de regăsit, în conexiunile cu produsele şi activităţile la care se referă. În
general, identificarea, colectarea, indexarea, accesul, arhivarea, depozitarea,
conservarea şi retragerea acestor documente se realizează pe baza unei proceduri
documentate.
Înregistrările calităţii se pot prezenta pe suport de hârtie, pe suport
informatic sau alte tipuri.
Analiza înregistrărilor calităţii reprezintă baza pentru luarea acţiunilor
corective şi îmbunătăţirea calităţii.
6.5 EVALUAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL

CALITĂŢII
Evaluarea funcţionării sistemului în ansamblul său se face prin

următoarele metode prezentate în continuare:
a) Măsurarea şi monitorizarea satisfacţiei clientului
Această metodă se bazează pe analiza informaţiilor legate de client. În

acest scop trebuie definite metodele de colectare a datelor, inclusiv surse de
informaţii, frecvenţa colectării şi modul de prelucrare a datelor.
b) Măsurarea şi monitorizarea satisfacţiei altor părţi interesate
Prin sistemul de management al calităţii, organizaţia trebuie să satisfacă la

un nivel acceptabil cerinţele unor grupuri de interes. Acestea sunt: angajaţii,
proprietarii şi investitorii, furnizorii şi alţi parteneri (societatea în ansamblu).
În acest scop, este necesar să se identifice informaţiile privind măsurătorile
impuse pentru a corespunde nevoilor părţilor interesate.
c) Audit intern
În evaluarea sistemului de management al calităţii, un rol important îl are

auditul intern.
72
d) Măsurări financiare
Funcţionarea eficientă a unui sistem de management al calităţii se poate

măsura şi prin costurile pe care acesta le determină (costurile calităţii).
Asigurarea calităţii implică dezvoltarea unui sistem de management al

calităţii, precum şi a unor activităţi de audit şi analiză periodică a funcţionării
acestuia.
Pentru buna funcţionare a sistemului de management al calităţii este
necesar ca în prealabil să se stabilească structura organizatorică pe linie de calitate,
iar apoi să se treacă la întocmirea documentelor pe linie de calitate.
Pentru ca responsabilităţile pe linie de calitate să fie cât mai clare,
recomandăm întocmirea matricei de responsabilităţi.
73
7 PROIECTAREA ŞI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI
DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
Acest capitol este structurat pe următoarele subcapitole:

2. Proiectarea sistemului de management al calităţii.
3. Elaborarea şi implementarea unui sistem de management al
calităţii.
Scopul capitolului este prezentarea etapelor necesare în vederea proiectării
şi implementării unui sistem de management al calităţii conform cu ISO 9000.
7.2 PROIECTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL

CALITĂŢII
Iniţierea proiectului unui sistem de management al calităţii (SMC) revine

managerului de vârf, care va da o declaraţie de intenţie în acest sens.
Conform cerinţelor standardului ISO 9001:2008, „managementul de la cel
mai înalt nivel trebuie să numească un membru din management care, în afara altor
responsabilităţi, va avea responsabilitate şi autoritate pentru:
- a se asigura că procesele necesare Sistemului de Management al Calităţii
sunt stabilite, implementate şi menţinute;
- a raporta managementului de la cel mai înalt nivel despre funcţionarea
Sistemului de Management al Calităţii şi orice necesitate de îmbunătăţire;
- a se asigura că este promovată în cadrul organizaţiei conştientizarea
referitoare la cerinţele clientului”.
Reprezentantul managementului în domeniul calităţii (RMC) va fi
subordonat şi va raporta nemijlocit directorului general. Această persoană trebuie
să aibă libertatea şi autoritatea organizatorică să dea instrucţiuni pentru
rezolvarea problemelor referitoare la calitate în toate compartimentele
întreprinderii.
Proiectarea SMC presupune realizarea unui audit de preevaluare, care
evaluează situaţia existenţei metodelor de lucru, a procedurilor existente, a
resurselor disponibile, etc. La acestea se adaugă date de intrare precum: standarde,
74
reglementări, cerinţe ale clienţilor. Toate acestea servesc la dimensionarea corectă
a SMC.
Este bine ca în această etapă să se apeleze la specialişti din exterior cu
experienţă în domeniu, pentru a suplini lipsurile personalului propriu, în special în
organizaţiile de dimensiuni mici care nu au fonduri pentru şcolarizarea personalului
în probleme de calitate.
Proiectarea propriu-zisă constă în elaborarea documentelor calităţii
(manualul calităţii, proceduri, instrucţiuni, formulare).
Pentru certificarea în domeniul calităţii, organizaţiile trebuie să proiecteze
sistemul de management al calităţii în baza cerinţelor SR EN ISO 9001:2008.
7.3 ELABORAREA ŞI IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM DE

Elaborarea unui sistem de management al calităţii este un proces

îndelungat şi anevoios care se desfăşoară de sus în jos, de jos în sus şi în acelaşi
timp orizontal în cadrul ierarhiei.
Un sistem de management al calităţii trebuie să se orienteze întotdeauna
către cifre, date şi fapte concrete.
Elaborarea unui sistem de management al calităţii începe cu analiza
structurii organizatorice, a organizării proceselor care au funcţionat până atunci în
organizaţie şi a modului cum au fost tratate problemele calităţii. Pe această bază şi
cu ajutorul politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, se poate apoi
evidenţia ce măsuri sunt necesare pentru realizarea unui sistem de management al
calităţii eficient.
Elaborarea şi implementarea unui sistem de management al calităţii,
presupune parcurgerea etapelor prezentate în figura 7.1.
75
Instruirea echipei manageriale
Elaborarea documentelor sistemului

calităţii
Implementarea
sistemului calităţii proiectat
Efectuarea auditului intern
Efectuarea analizei de management
Întocmirea listei cu propunerile

de îmbunătăţire a sistemului de
management al calităţii
Efectuarea corecturilor rezultate în urma

auditului intern, analizei de management
şi propunerilor de îmbunătăţire a
sistemului de management al calităţii
Efectuarea auditului de precertificare
Figura 7.1 Elaborarea şi implementarea unui sistem de management al calităţii [85]
76
Instruirea echipei manageriale
Pentru a asigura succesul acţiunilor viitoare, o foarte mare importanţă o are

conştientizarea întregului personal, dar mai ales a personalului de management din
cadrul organizaţiei.
În acest scop se recomandă pentru început organizarea unui curs-seminar
de conştientizare pentru echipa managerială, cu următoarea tematică:
 Calitate: Concept şi evoluţie;
 Standarde în domeniul calităţii seriile ISO 9000;
 Acreditare şi certificare;
 ISO 9001:2008 - Cerinţe principale;
 Organizarea sistemului calităţii;
 Documentele sistemului calităţii;
 Managementul proceselor.
Elaborarea documentelor sistemului calităţii
În aceasta etapă se elaborează documentele care definesc sistemul calităţii.

Pentru buna desfăşurare a acestei etape este de dorit nominalizarea echipei
de proiect care ar trebui să aibă următoarea structură:
 Reprezentantul Managementului pentru Asigurarea Calităţii în calitate
de coordonator de proiect;
 Comitetul de coordonare format din şefii principalelor compartimente;
 echipele de lucru pentru fiecare procedură de sistem şi pentru fiecare
proces.
Implementarea sistemului calităţii proiectat
Etapa de implementare de către client, sub îndrumarea consultantului, a

sistemului calităţii definit prin documentele elaborate.
Efectuarea auditului intern
Auditul intern se efectuează pe baza procedurii ,,Audit intern’’. La finalul

auditului intern rezultând după caz rapoarte privind:
 neconformităţile majore;
 neconformităţile minore;
 observaţii.
Efectuarea analizei de management
Analiza de management se efectuează pe baza procedurii ,,Analiza de

management’’. Pe baza analizei de management se fac propuneri de îmbunătăţire a
sistemului de management al calităţii.
77
Întocmirea listei cu propunerile de îmbunătăţire a sistemului de
management al calităţii
Propunerile de îmbunătăţire a sistemului de management al calităţii au la

bază:
 rapoartele de acţiune preventivă;
 rapoartele de audit intern;
 analiza de management;
 chestionarele privind gradul de mulţumire al clientului;
 reclamaţiile clienţilor.
Auditul de precertificare
După efectuarea corecturilor rezultate în urma auditului intern, a analizei

de management şi a propunerilor de îmbunătăţire a sistemului de management al
calităţii, urmează auditul de precertificare.
Această etapă presupune efectuarea de către consultant a unui audit al
sistemului calităţii implementat, audit limitat strict la cerinţele standardului de
referinţă respectiv SR EN ISO 9001:2008.
Auditul va fi efectuat în conformitate cu chestionarele utilizate de către
organisme de certificare recunoscute pe plan internaţional.
Echipa de audit va fi condusă de către unul dintre specialiştii
consultantului (altul decât cel implicat în consultanţă) care are statut de ,,Auditor
şef’’.
Acest audit se va finaliza cu un număr de ,,Rapoarte de neconformitate’’ şi
cu un ,,Raport de recomandări finale’’.
În acelaşi timp, firma de consultanţă poate recomanda mai multe
organisme de certificare cu care întreţine relaţii de colaborare şi poate asigura
asistenţa necesară pe toata durata certificării.
Notă: Auditul de precertificare poate fi efectuat de către organisme de

certificare, de consultant sau de către organizaţie.
În vederea obţinerii unor produse, servicii şi lucrări care să corespundă

cerinţelor clienţilor, este necesar ca organizaţiile să-şi proiecteze şi implementeze
un sistem de management al calităţii care să răspundă strict cerinţelor standardului
de referinţă, respectiv SR EN ISO 9001:2008.
78
8 AUDITUL CALITĂŢII

2. Cadrul conceptual al auditului calităţii.
3. Tipologia auditurilor calităţii.
4. Metodologia auditului sistemului de management al calităţii.
5. Neconformităţile şi observaţiile constatate la efectuarea auditului
SMC.
6. Auditori în domeniul calităţii.
Scopul principal al auditului calităţii este de a evalua acţiunile corective
necesare pentru eliminarea deficienţelor şi posibilităţile de îmbunătăţire a
sistemului calităţii întreprinderii, a proceselor sale, a produselor şi serviciilor pe
care le oferă.
8.2 CADRUL CONCEPTUAL AL AUDITULUI CALITĂŢII
Termenul de audit provine de la verbul latin „audio” - „a asculta”.

În evul mediu acest termen semnifica ascultarea părţilor aflate într-un
litigiu.
Ulterior a căpătat o largă extindere în ţările anglo-saxone şi în Franţa în
domeniul reviziilor contabile. În dicţionarul Hachett (1934) termenul audit este
definit ca „verificarea conturilor de către experţi”. Enciclopediile britanice definesc
auditul ca „examinarea unei situaţii într-un anumit sector”.
Totodată, trecerea unui număr tot mai mare de organizaţii prin procesul de
certificare a sistemului calităţii, a făcut ca auditul să capete valenţe noi,
impunându-se şi ca principală metodă de verificare a conformităţii sistemului de
calitate cu standardul de referinţă.
79
Definiţia 8.1: Standardul ISO 9000:2006 defineşte auditul calităţii ca
reprezentând o examinare sistematică şi independentă efectuată de una sau mai
multe persoane, pentru a determina dacă activităţile şi rezultatele lor referitoare la
calitate corespund dispoziţiilor prestabilite, dacă aceste dispoziţii sunt efectiv
implementate şi corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor [39].
În prezent, această definiţie este cea mai larg acceptată.

Reţinem din această definiţie, adjectivele sistematice şi independente, în
sensul că auditele sunt pe de o parte, planificate şi programate, iar pe de altă parte
că trebuie realizate de persoane care nu au responsabilităţi directe în domeniile
abordate. Prin expresia ,,dispoziţii prestabilite”, standardul sugerează documentul
de referinţă (referenţialul), care poate fi standard, reglementare, normativ, regulă,
procedură, dispoziţie contractuală, etc. Din definiţie, rezultă implicit că auditul
calităţii este un demers orientat spre viitor şi că vizează îmbunătăţirea.
În domeniul managementului calităţii, termenul de audit este utilizat în
sensul de examinare a calităţii produselor, serviciilor, proceselor unei
întreprinderi sau a sistemului calităţii în ansamblu.
8.3 TIPOLOGIA AUDITURILOR CALITĂŢII
Auditurile calităţii au o tipologie variată putând fi clasificate în funcţie de

diferite criterii cum ar fi: obiectul auditului, provenienţa auditorilor, scopul
efectuării auditului (tabelul 8.1).
80
În funcţie de provenienţa auditorilor, auditul calităţii poate fi efectuat în
scopuri interne sau externe.
Auditul intern (auditul de primă parte) desfăşurat în interiorul unei
organizaţii din iniţiativa şi în beneficiul propriu al acesteia, ca o parte a
managementului calităţii.
Auditul extern (la furnizor) executat de organizaţie la furnizorii săi
existenţi sau potenţiali ca o cerinţă a sistemului calităţii propriu al acestei
organizaţii. Auditul extern efectuat de beneficiari prin auditorii proprii este
denumit audit „secundă parte”.
Auditul extern efectuat de un organism neutru, la cererea organizaţiei sau
la cererea unei alte părţi (beneficiar sau organism independent) este denumit audit
„terţă parte”.
În figura 8.1 sunt prezentate tipurile de audituri ale calităţii, în funcţie de
provenienţa auditorilor.
Auditul calităţii
Audituri interne Audituri externe

(„prima parte”)
Audituri Audituri
„secundă parte” „terţă parte”
Figura 8.1 Tipuri de audituri ale calităţii, în funcţie de provenienţa auditorilor [3; 10]
8.4 METODOLOGIA AUDITULUI SISTEMULUI DE

a) Organizarea echipei de audit
Auditul sistemului calităţii poate fi efectuat de unul sau mai mulţi auditori.
responsabilitatea generală a auditului revine auditorului şef (,,lead auditor”). El
trebuie să aibă capacitatea, experienţa şi autoritatea necesară pentru a lua deciziile
referitoare la conducerea auditului, în toate fazele desfăşurării acestuia.
Auditorul şef stabileşte atribuţiile fiecărui auditor din cadrul echipei de
audit, pe elemente ale sistemului calităţii sau pe compartimentele întreprinderii.
Echipa de audit poate cuprinde şi experţi, specialişti în domeniul respectiv, auditori
în curs de formare sau observatori, în condiţiile acceptării lor de către client, cel
auditat şi de responsabilul auditului.
81
b) Obiectivele generale ale auditului sistemului calităţii
Auditurile sistemului calităţii sunt efectuate având următoarele obiective:

 determinarea conformităţii elementelor sistemului calităţii cu cerinţele
specificate în documentele de referinţă (standarde, documente
normative, manualul calităţii);
 determinarea eficacităţii sistemului calităţii privind realizarea
obiectivelor stabilite în domeniul calităţii;
 satisfacerea unor cerinţe reglementate;
 îmbunătăţirea sistemului calităţii organizaţiei auditate;
 certificarea (înregistrarea) sistemului calităţii organizaţiei auditate.
c) Documentele necesare pentru auditul calităţii
Auditurile sistemului calităţii se realizează pe baza următoarelor

documente:
 standardele referitoare la sistemul calităţii;
 manualul calităţii;
 procedurile sistemului calităţii;
 procedurile operaţionale;
 instrucţiunile de lucru;
 documentele de inspecţie;
 specificaţii tehnice;
 proceduri referitoare la costurile calităţii, etc.
d) Documentele auditului calităţii
Documentele auditului calităţii sunt specificate în procedura ,,Audit

intern’’.
e) Etapele efectuării auditului SMC
Metodologia generală a unui audit de sistem se desfăşoară conform cu ISO

19011 şi include etapele prezentate în continuare (v. tabelul 8.2):
1. Declanşarea auditului.
2. Pregătirea auditului.
3. Efectuarea propriu-zisă a auditului.
4. Elaborarea raportului de audit şi stabilirea acţiunilor corective.
5. Audit de supraveghere.
82
Tabelul 8.2
Etapele efectuării auditului SMC [17]
Faze Activităţi
- planul anual de audit
- definirea scopului
Pregătire - desemnarea auditorului
- programarea şedinţei
- pregătirea, evaluarea documentaţiei
- întocmirea listei de verificări
Efectuarea propriu-zisă a - şedinţă de deschidere
auditului - vizitarea unităţilor
- culegerea informaţiilor
- întocmirea procesului verbal la faţa locului
- şedinţa de închidere
Elaborarea raportului de - evaluarea rezultatelor
audit şi stabilirea - redactarea raportului de audit
acţiunilor corective - difuzarea raportului
Urmărirea implementării - audit de urmărire
acţiunilor corective - audit de supraveghere anual
Echipa de audit are obligaţia de a monitoriza implementarea acţiunilor

corective şi de a evalua gradul în care acestea contribuie la înlăturarea
neconformităţilor.
Vrem să menţionăm unul din principiile de bază ale auditului sistemului de
management: auditul este orientat spre îmbunătăţirea sistemului managerial şi nu
spre pedepsirea vinovaţilor.
8.5 NECONFORMITĂŢILE ŞI OBSERVAŢIILE CONSTATATE

LA EFECTUAREA AUDITULUI SMC
a) Neconformităţi
Definiţia 8.2: Neconformitate - neîndeplinirea unei cerinţe [67].
Neconformităţile pot fi:

- neconformităţi majore, spre exemplu:
 lipsa dovezilor obiective necesare pentru a demonstra
funcţionarea unor cerinţe ale sistemului de management al
calităţii;
 inexistenţa unor proceduri ale cerinţelor sau proceselor
aplicabile ale sistemului de management al calităţii;
83
 netratarea unor cerinţe aplicabile ale standardului de referinţă
adoptat, în procedurile cerinţelor sistemului de management al
calităţii;
 neconformităţi sistematice argumentate printr-un număr mare
de dovezi;
- neconformităţi minore, spre exemplu:
 abateri, ce pot fi apreciate ca fiind cazuri izolate sau
disfuncţionalităţi care nu afectează sistemul de management al
calităţii.
Definiţia 8.3: Neconformitate majoră - absenţa totală, nefuncţionarea unui

element al sistemului sau neimplementarea unuia sau a mai multor elemente ale
sistemului calităţii [23].
Definiţia 8.4: Neconformitate minoră - lipsuri cu caracter izolat sau

sporadic constatate în aplicarea cerinţelor din documentele de referinţă, care nu
prezintă o importanţă semnificativă asupra calităţii produselor/serviciilor şi prin
repetare pot conduce la neconformităţi majore [23].
b) Observaţii
În cazul în care pe durata auditului se identifică situaţii/zone de

îmbunătăţire potenţială a sistemului de management al calităţii, acestea se pot
consemna într-o ,,Fişă de observaţii’’, ca anexă la ,,raportul de audit’’.
Definiţia 8.5: Observaţie - o constatare a faptelor, efectuată în timpul unui

audit şi susţinută prin dovezi obiective [23].
Neconformităţile şi dovezile de audit care le susţin, trebuie analizate cu

auditatul pentru a obţine confirmarea că dovada de audit este clară şi astfel
neconformităţile sunt înţelese.
Trebuie depus orice efort pentru a rezolva orice divergenţe de opinie
referitoare la dovezile şi/sau constatările auditului, iar divergenţele rezolvate se vor
înregistra.
Consemnarea neconformităţilor privind sistemul de management al
calităţii, pe care auditorul şef decide a le raporta, se face prin ,,Rapoarte de
neconformitate’’, ca anexe la ,,raportul de audit’’.
Notă:
- trei neconformităţi minore sunt echivalente cu o neconformitate majoră;
- trei observaţii sunt echivalente cu o neconformitate minoră;
- la un număr de trei neconformităţi majore se respinge certificarea
organizaţiei.
84
8.6 AUDITORI ÎN DOMENIUL CALITĂŢII
Standardul ISO 10011, prevede cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească

auditorii calificaţi, cu privire la studii, pregătire, experienţă, însuşiri personale,
aptitudini de conducere şi criteriile pentru selectarea responsabilului de audit.
Astfel, pentru a deveni auditori calificaţi, persoanele interesate trebuie să
fi absolvit cel puţin învăţământul secundar şi să îndeplinească următoarele condiţii:
 cunoaşterea şi înţelegerea standardelor de referinţă ale auditului
calităţii;
 cunoaşterea şi abilitatea de aplicare a tehnicilor de evaluare;
 alte tehnici necesare pentru conducerea unui audit, cum ar fi
planificarea, organizarea, comunicarea.
Standardul recomandă şi o experienţă practică de patru ani în domeniu şi
participarea la cel puţin patru auditări cu o durată minimă de 20 de zile.
Auditorii sunt certificaţi de către organismele naţionale de certificare,
acreditate pe baza standardului EN 45013.
În România, definirea unui cadru instituţional adecvat pentru certificarea
auditorilor şi pentru înregistrarea cursurilor de instruire s-a concretizat prin
înfiinţarea, în anul 1994, a ,,Registrului Naţional al Auditorilor - RENA’’.
În tabelul 8.3 sunt prezentate nivelurile pentru care se pot certifica auditori
în domeniul calităţii.
Tabelul 8.3
Nivelurile pentru care se certifică auditori în domeniul calităţii [10]
Nr. Competenţe Nivel auditor

crt.
1 Auditori în curs de formare pentru SMC ISO Auditor în curs de formare
9001:2008
2 Auditori interni pentru SMC ISO 9001:2008 Auditor
3 Auditori de terţă parte pentru SMC ISO Auditor

9001:2008 Auditor şef
Auditorii sunt independenţi de activitatea pe care o auditează şi nu sunt

supuşi nici unor influenţe şi conflicte de interese.
Din cele de mai sus rezultă faptul că auditarea sistemelor de management

al calităţii trebuie făcută de către auditori în domeniul calităţii.
Auditorii în domeniul calităţii trebuie să fie certificaţi de către ,,Registrul
Naţional al Auditorilor - RENA’’.
85
În funcţie de mărimea organizaţiei trebuie ca anual să fie efectuate 1...2
audituri interne.
La un număr de trei neconformităţi majore, se respinge certificarea
organizaţiei în domeniul calităţii.
86
9 CERTIFICAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT
AL CALITĂŢII

2. Cadrul legislativ al certificării şi acreditării.
3. Reţeaua Naţională de Acreditare din România - RENAR.
4. Organisme de certificare.
5. Etapele procesului de certificare.
Certificarea conformităţii a căpătat o largă extindere în comerţul mondial,
mai ales după apariţia standardelor internaţionale din familia ISO 9000.
9.2 CADRUL LEGISLATIV AL CERTIFICĂRII ŞI ACREDITĂRII
Definiţia 9.1: Certificare - asigurare scrisă de către un organism acreditat

şi independent, care atestă că un produs/serviciu/sistem prezintă constant anumite
proprietăţi specifice, în conformitate cu un standard de referinţă [38].
Definiţia 9.2: Acreditare - recunoaştere formală a competenţei unor

organizaţii - în raport cu un referenţial precizat, de a efectua anumite activităţi
specificate [38].
Acreditarea organismelor de certificare şi a laboratoarelor de încercări are

ca scop ţinerea sub control a capabilităţii acestora de a evalua corect calitatea pe
care o certifică.
În scopul asigurării unei baze comune pentru acreditare, organismele
europene de standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare) au elaborat
standardele EN seria 45000, adoptate şi de România ca standarde naţionale.
Aplicarea acestor standarde este obligatorie în ţările Uniunii Europene şi ale
asociaţiei Europene a Liberului Schimb:
 EN 45001/1993: Criterii generale de funcţionare a laboratoarelor de
încercări;
87
 EN 45002/1993: Criterii generale de evaluare a laboratoarelor de
încercări;
 EN 45003/1993: Criterii generale pentru organismele de acreditare a
laboratoarelor;
 EN 45011/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a
produselor;
sistemelor de calitate;
personalului.
Evaluarea organismelor de certificare şi a celor de acreditare a
laboratoarelor, se face pe baza conformităţii cu cerinţele prevăzute în standardele
de mai sus.
La noi în ţară, prin H.G.R. nr. 167/6.04.1992 s-a constituit „Sistemul
naţional de certificare a calităţii” care cuprinde ,,ansamblul organismelor de
certificare a produselor şi serviciilor, organismelor de certificare a sistemelor
calităţii, organismelor de certificare a personalului, organismelor de acreditare a
laboratoarelor de încercări, precum şi ansamblul laboratoarelor acreditate de
încercări”.
Până în anul 1998, în România singura autoritate care avea dreptul de
acreditare a organismelor (de acreditare a laboratoarelor, de certificare a
produselor, de certificare a sistemelor calităţii sau de certificare a personalului) era
Institutul Român de Standardizare (IRS). Corespunzător programului de
armonizare legislativă cu Uniunea Europeană, Guvernul României a aprobat
Ordonanţa nr. 39/1998, privind activitatea de standardizare naţională din România
şi Ordonanţa nr. 38/1998, privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea
conformităţii.
9.3 REŢEAUA NAŢIONALĂ DE ACREDITARE DIN ROMÂNIA -

RENAR
În România, competenţa de coordonare a sistemului naţional de certificare

a calităţii şi de acreditare a organismelor sale componente, a fost atribuită
,,Asociaţiei de Acreditare din România’’ (RENAR), care este membru al tuturor
organismelor internaţionale care coordonează acest domeniu, respectiv:
,,Cooperarea Europeană pentru Acreditare’’, ,,Cooperarea Internaţională pentru
Acreditarea Laboratoarelor’’ şi ,,Forumul Internaţional pentru Acreditare’’.
RENAR este un organism nonguvernamental, de tip asociaţie, constituit în
baza legii nr. 245/2002, având ca funcţiune principală acreditarea organismelor
din infrastructura de evaluare a conformităţii.
În calitate de coordonator al activităţii de acreditare din România, RENAR
este instrumentul fundamental pentru autorităţile publice româneşti în obţinerea
unui nivel corespunzător al încrederii în procedurile de evaluare a conformităţii, în
88
rapoartele de încercare şi certificare, facilitând pe această bază libera circulaţie a
produselor, atât în domeniul reglementat cât şi cel nereglementat.
RENAR este membru fondator al ILAC - ,,International Laboratory
Accreditation Cooperation’’, precum şi membru deplin al IAF - ,,International
Accreditation Forum’’.
9.4 ORGANISME DE CERTIFICARE
La nivel internaţional operează unele organisme de certificare renumite în

domeniu pentru exigenţa şi seriozitatea lor, între care unele au o tradiţie de peste
100 ani.
Colaborarea cu asemenea organisme conferă organizaţiei respect şi
prestigiu, însă costurile aferente certificării sunt pe măsură.
Cele mai prestigioase organisme de certificare sunt următoarele:
- B.V.Q.I. - Bureau Veritas Quality International;
- T.U.V. CERT - Germania;
- D.N.V. CERT - Norvegia;
- LRQA - LLOYD’S Register Quality Assurance - Anglia;
- BSI - British Standard Institution - Anglia;
- ANFOR Certification - Franţa.
În România sunt acreditate printre altele şi următoarele organisme de
certificare a sistemelor calităţii:
 Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii - SRAC;
 S.C. AEROQ S.A.;
 TUV Bayern Sachsen din Germania;
 SIMTEX - OC;
 Registrul Auto Român - RAR - OCS;
 Autoritatea Feroviară Română AFER - OCS ;
 etc.
Organismele de certificare mai sus enumerate, fac parte din Reţeaua
Naţională de Acreditare din România - RENAR.
9.5 ETAPELE PROCESULUI DE CERTIFICARE
Certificarea sistemului de management al calităţii reprezintă atestarea de

către un organism de certificare, a conformităţii acestuia cu standardul de referinţă
ISO 9001:2008.
Un sistem al calităţii certificat, dă mai multă încredere managementului
general al organizaţiei, că toate procesele sunt ţinute sub control, permiţând
obţinerea unor rezultate prestabilite, ceea ce poate determina personalul să se
preocupe mai mult de îmbunătăţirea calităţii propriei activităţi, în favoarea
rezultatelor de ansamblu ale întreprinderii.
89
Certificarea de către organisme terţe, independente, având un prestigiu
recunoscut, poate să prezinte o dovadă a superiorităţii companiei faţă de
concurenţi, prin existenţa unui sistem de calitate eficient, capabil să asigure în mod
constant, obţinerea unor produse corespunzătoare pentru satisfacerea cerinţelor
clienţilor.
Un asemenea certificat demonstrează că toate procesele corespunzătoare
sistemului de management al calităţii corespund la un moment dat cerinţelor unui
standard de referinţă. După certificare, trebuie asigurată respectarea condiţiilor din
referenţialul stabilit, ceea ce presupune eforturi continue de îmbunătăţire a tuturor
acestor procese, evitându-se apariţia deficienţelor de orice natură.
Certificarea sistemelor calităţii presupune parcurgerea mai multor faze.
Pentru exemplificare, certificarea sistemelor calităţii de către organismul SRAC,
include faze prezentate în figura 9.1.
Evaluarea preliminară a sistemului de management al calităţii
Organismul de certificare face o evaluare preliminară în vederea

certificării sistemului de management al calităţii, utilizând în acest sens un
,,Chestionar de identificare şi evaluare preliminară pentru certificarea sistemului
de management al calităţii’’.
Certificarea cu un organism de certificare acreditat
În vederea certificării firmelor în domeniul calităţii, conform cu SR EN

ISO 9001:2008, acestea sunt supuse unui ,,Audit de certificare’’ de către firme
acreditate în acest sens.
Alegerea organismului de certificare trebuie făcută în funcţie de
necesităţile firmei, prestigiul şi profesionalismul organismului de certificare.
Valabilitatea certificatului
În urma auditului de certificare, poate fi eliberat un certificat al sistemului

de management al calităţii în acest sens.
Certificatul este valabil trei ani, după care se poate prelungi câte trei ani.
Auditul de supraveghere şi auditul de prelungire
Auditul de supraveghere şi auditul de prelungire se efectuează de către

organisme de certificare.
Anual, se desfăşoară câte un audit de supraveghere programată, iar în
anul al treilea are loc auditul de prelungire.
90
Firma care va fi certificată Organismul de certificare
Adresează comanda de certificare şi Transmite contractul de certificare şi

completează chestionarul de identificare documentele informative
şi evaluare preliminară
Transmite contractul de certificare

semnat, însoţit de documentele sistemului Analizează documentele
de management
Revizuieşte documentele Sunt documentele complete şi clare ?
Vizita de evaluare preliminară (preaudit)*

Audit de certificare a sistemului de
management
Efectuează acţiunile corective necesare Este sistemul în conformitate cu

pentru eliminarea neconformităţilor standardul
constatate (nu există neconformităţi majore) ?
Luarea deciziei de acordare a certificării
Emiterea certificatului
Audituri de supraveghere
Reînnoirea certificării
Figura 9.1 Etapele procesului de certificare [80]
91
Certificarea sistemului calităţii al unei organizaţii, se realizează atât în

scopuri externe (publicitar, aliniere la diferite reglementări, etc.), cât şi în scopuri
interne (realizarea obiectivelor stabilite, potrivit politicii organizaţiei în domeniul
calităţii, motivarea personalului pentru îmbunătăţirea calităţii, etc.).
Dovada conformităţii cu standardul (documentul normativ) stabilit este
certificatul sistemului de management al calităţii.
92

Curs PT Examen Asigurarea Calitatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs PT Examen Asigurarea Calitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOAN GIURCA

Definiţiile diferiţilor termeni care interesează domeniul calităţii trebuie

Acţiune Este o acţiune adoptată pentru eliminarea cauzei unei

Acţiune Este similară din punct de vedere conceptual cu acţiunea

Asigurarea Parte a managementului calităţii concentrată pe furnizarea

Audit Proces sistematic, independent şi documentat în scopul

Auditatul Este o organizaţie care este auditată.

Auditor Persoana care are aptitudini demonstrate şi competenţa de a

Auditor intern Persoană calificată pentru efectuarea auditului intern.

Auditul calităţii Standardul ISO 9000:2006 defineşte auditul calităţii ca

Caracteristica Este o trăsătură distinctivă.

Caracteristică a Este o caracteristică intrisecă a unui produs, proces sau

Capabilitate Capacitatea unei organizaţii, sistem sau proces de a realiza

Cerinţă Reprezintă necesitatea sau aşteptarea care este declarată cu

Clientul Este o organizaţie sau persoană care solicită un audit.

Competenţa Aplicarea în practică a cunoştinţelor, abilităţilor şi

Competenţă Aptitudini personale demonstrate şi capacitate demonstrată

Concluziile Rezultate ale unui audit furnizat de echipa de audit după

Conformitate Îndeplinirea unei cerinţe.

Controlul Este o parte a managementului calităţii, concentrată pe

Constatări ale Rezultate ale evaluării dovezilor de audit colectate, în raport

Corecţie Acţiune necesară pentru eliminarea neconformităţii apărute.

Criterii de audit Ansamblu de politici, proceduri sau cerinţe.

Document Informaţia împreună cu suportul său, care poate fi hârtie sau

Domeniul Amploarea şi limitele unui audit.

Dovezi obiective Informaţii, înregistrări sau constatări ale faptelor, calitative

Echipament de Instrument de măsurare, software, etalon de măsurare,

Eficacitate Reprezintă atingerea obiectivelor stabilite.

Eficienţă Reprezintă nivelul de resurse folosite pentru atingerea

Expert tehnic Persoană care furnizează expertiza sau cunoştinţe specifice

Funcţie Funcţie cu responsabilitate organizaţională pentru definirea

Furnizorul Este o organizaţie sau o persoană care furnizează un produs.

Informaţie Date care au semnificaţie.

Inspecţia Reprezintă evaluarea conformităţii prin observare şi

Instrucţiuni de Descrieri detaliate ale modului în care sarcinile se

Instruirea Proces prin care se furnizează şi se dezvoltă cunoştinţe,

Îmbunătăţirea Parte a managementului calităţii, concentrată pe creşterea

Îmbunătăţirea Este o activitate repetată pentru a creşte abilitatea de a

Înregistrare Document prin care se declară rezultate obţinute sau se

Înregistrare a Este un document ce furnizează o dovadă tangibilă a

Managementul Este un ansamblu de activităţi coordonate pentru a orienta şi

Managementul Este un ansamblu de activităţi coordonate pentru a orienta şi

Managementul Este o persoană sau un grup de persoane care orientează şi

Neconformitate Neîndeplinirea unei cerinţe [67].

Neconformitate Absenţa totală, nefuncţionarea unui element al sistemului

Neconformitate Lipsuri cu caracter izolat sau sporadic constatate în

Obiectivele Reprezintă identificarea mai precisă a ceea ce trebuie atins,

Spre exemplu, o organizaţie decide să obţină o calitate mai

Exemplul anterior este unul foarte simplist. Gândiţi-vă la

Pentru fiecare din aceste componente se pot stabili obiective

Un alt exemplu de obiectiv al calităţii este instruirea

Observaţie O constatare a faptelor, efectuată în timpul unui audit şi

Organizaţie Grup de persoane şi facilităţi cu un ansamblu de

Partea Este o persoană sau un grup care are un interes referitor la

Planificarea Este o parte a managementului calităţii concentrată pe

Planurile Sunt documente care descriu cum se aplică sistemul de

Plan de audit Descriere a activităţilor şi a acordurilor pentru un audit.

Politica Reprezintă orientarea organizaţiei în ceea ce priveşte

Procedura Reprezintă un mod specificat de efectuare a unei activităţi

Proces Ansamblu de activităţi corelate sau în interacţiune care

Produs Reprezintă ieşirea dintr-un proces. Uzual, termenul de

Program de Ansamblu de unul sau mai multe audituri planificate pe un

Satisfacţie a Percepţie a clientului despre măsura în care cerinţele