Expertiza Merceologica

PrefaĠă
PREFAğĂ
Disciplina EXPERTIZĂ MECEOLOGICĂ încheie ciclul de

discipline merceologice prevăzute în planul de învăĠământ al specializării
universitare pentru economistul de comerĠ.
Având un caracter formativ foarte pronunĠat, această disciplină este
în acelaúi timp teorie úi metodologie, sinteză úi cazuistică generalizată. Ea
operează cu o largă paletă multidisciplinară de cunoútinĠe dobândite de
student în perioada anterioară de pregătire, transformându-se într-un
instrumentar valoros pentru activitatea viitorului economist de comerĠ.
ComerĠul nu înseamnă numai concepte, metode, reguli cu caracter
economico-financiar, nu înseamnă numai modele úi organisme de
conducere, ci un vast ansamblu de fluxuri fizice de mărfuri, în cantităĠi care
se măsoară anual în zeci de milioane de tone úi o vastă gamă sortimentală.
Dacă în producĠia industrială úi agricolă, precum úi în transporturi,
economistul are în inginer un omolog tehnic al său, în activitatea comercială
un asemenea omolog tehnic nu există, economistul de comerĠ fiind de fapt
un veritabil inginer, capabil să conducă circulaĠia tehnică a mărfurilor úi
totodată să fie expert al mărfurilor în miúcarea lor de la producător la
consumator, cel puĠin la principalele grupe de produse.
Catedra de Mercelogie úi Managementul CalităĠii a dobândit o
cuprinzătoare experienĠă în materie de expertize judiciare, arbitrale úi
extrajudiciare. La această activitate a antrenat úi va continua să antreneze pe
cei mai valoroúi dintre studenĠi. Experimentând utilizarea unor echipe de
experĠi în speĠe deosebit de complexe, inclusiv expertize preventive (ca
formă modernă de asigurare a calităĠii în comerĠul internaĠional) catedra
atrage într-un permanent flux speĠe úi cazuri spre analiză úi dezbateri
(inclusiv cu participarea studenĠilor de la cursurile aprofundate) iniĠiind noi
cercetări având drept obiect verificarea practică a metodelor úi tehnicilor de
investigaĠie útiinĠifică a mărfurilor lotizate.
Cuprins
5
CUPRINS
Pag.
PrefaĠă ..................................................................................................9
Capitolul 1 OBIECTUL ùI METODA EXPERTIZEI
MERCEOLOGICE....................................................... 11
1.1 NoĠiunea de expertiză merceologică .................................. 11
1.2 Clasificarea expertizelor..................................................... 13
1.3 Obiectul expertizei merceologice ....................................... 15
1.4 Metoda expertizei merceologice ........................................ 17
1.5 Expertizele mixte cu participarea expertizei
merceologice ..................................................................... 18
Capitolul 2 ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND EXPERğII
ùI EXPERTIZA ........................................................... 22
2.1 LegislaĠia úi organizarea activităĠii de expertiză
în Ġara noastră .................................................................... 22
2.2 Calitatea de expert .............................................................. 24
2.3 Desemnarea úi numărul experĠilor...................................... 27
2.4 Recuzarea úi înlocuirea expertului ..................................... 27
2.5 Organizarea activităĠii expertului ....................................... 28
2.6 ObligaĠiile úi drepturile experĠilor ...................................... 29
Capitolul 3 PROCEDURA ùI METODOLOGIA EXPERTIZEI
MERCEOLOGICE...................................................... 31
3.1 Procedura expertizei merceologice .................................... 31
3.2 Metodologia expertizei merceologice; Principalele etape
în efectuarea unei expertize merceologice ........................ 32
3.2.1 Studierea documentelor operative.......................... 34
3.2.2 Studierea actelor normative care reglementează
úi prescriu calitatea mărfurilor............................... 35
3.2.3 Documentarea bibliografică................................... 36
3.2.4 InvestigaĠiile pe teren ............................................. 36
3.2.5 Elaborarea raportului de expertiză ......................... 42
3.2.6 Analiza raportului de expertiză .............................. 48
3.2.7 Suplimentul de expertiză........................................ 49
3.2.8 O nouă expertiză .................................................... 50
Capitolul 4 SURSELE DE LITIGII GENERATOARE
DE EXPERTIZE MERCEOLOGICE ...................... 53
Cuprins
6
Capitolul 5 EXPERTIZA RECEPğIEI CALITATIVE

A LOTURILOR DE MĂRFURI... ............................. 60
5.1 Calitatea úi recepĠia loturilor de mărfuri............................. 60
5.1.1 ObligaĠiile úi răspunderile părĠilor în circuitul
tehnico-economic al mărfurilor ................................ 64
5.2 Organizarea recepĠiei calitative a loturilor de mărfuri ....... 70
5.3 ParticularităĠile modalităĠilor úi procedeelor de verificare
a calităĠii la recepĠia loturilor de mărfuri............................ 78
5.3.1 Stabilirea modului de efectuare a verificării
calităĠii la recepĠie .................................................. 79
Capitolul 6 EXPERTIZE MERCEOLOGICE PRIVIND
SPEğELE REFERITOARE LA PĂSTRAREA
MĂRFURILOR............................................................ 93
6.1 Factorii de mediu ai spaĠiilor de depozitare ....................... 95
6.2 Principalele modificări calitative ale mărfurilor
în timpul păstrării úi depozitării .......................................108
6.2.1 Modificări fizice...................................................108
6.2.2 Modifice chimice .................................................109
6.2.3 Modificări biochimice..........................................110
6.2.4 Alte modificări .....................................................113
Capitolul 7 METODOLOGIA EXPERTIZEI
CANTITATIV-CALITATIVE A MĂRFUILOR
DEGRADATE ÎN TIMPUL TRANSPORTULUI...121
7.1 Transportul mărfurilor-sursă potenĠială de litigii
generatoare de expertize merceologice ............................121
7.2 Factorii care influenĠează stabilitatea loturilor
de mărfuri în timpul transportului ....................................123
7.2.1 Principalele proprietăĠi labile ale produselor .......123
7.2.2 Factorii care influenĠează calitatea produselor
în timpul transportului .........................................124
7.2.3 Factorii specifici ai degradării mărfurilor
în procesul de transport pe distanĠe medii úi mari ..134
7.3 Metodologia expertizei cantitativ-calitative a mărfurilor
degradate în timpul transportului......................................137
7.4 Expertize în domeniul stabilirii pierderilor cantitative.....139
Cuprins
7
Capitolul 8 CERCETAREA COMPLEXĂ A CALITĂğII

LOTURILOR DE MĂRFURI ÎN CAZUL
EXPERTIZELOR JUDICIARE
ùI EXTRAJUDICIARE .............................................. 142
8.1 Conceptul de calitate a loturilor de mărfuri în expertiza
merceologică ...................................................................... 142
8.2 Metode úi tehnici de stabilire úi verificare a calităĠii
loturilor de produse noi sau de fabricaĠie curentă............... 144
8.2.1 Metodologia determinării calităĠii produselor
în expertiza merceologică......................................... 144
8.2.1.1 Stabilirea metodei de extragere a probelor ... 146
8.2.1.2 Stabilirea criteriilor determinării calităĠii .... 146
8.2.1.3 SelecĠionarea caracteristicilor de calitate .. 147
8.2.1.4 SelecĠionarea indicilor de calitate.............. 149
8.2.1.5 Determinarea calităĠii reale a lotului
de produse.................................................. 149
8.2.1.6 Prelucrarea, exprimarea úi interpretarea
rezultatelor ................................................. 150
8.2.1.7 Analiza factorilor care pot genera
modificări ale indicilor de calitate
ai produselor .............................................. 154
8.2.2 Metodologia determinării calităĠii produselor
de fabricaĠie curentă.................................................. 158
8.2.3 Metodologia stabilirii úi analizei calităĠii
produselor noi ........................................................... 159
8.2.3.1 Metodologia stabilirii calităĠii
produselor noi ............................................ 159
8.2.3.2 Metodologia analizei calităĠii
produselor noi ............................................ 161
Capitolul 9 METODOLOGIA EXPERTIZĂRII MĂRFURILOR
FALSIFICATE, CONTAMINATE
ùI RECONDIğIONATE.............................................. 172
9.1 ImplicaĠiile economico-sociale ale falsificării produselor .... 172
9.2 Exemple de modalităĠi de falsificare .................................. 179
9.3 Expertize în materie de contaminanĠi ai mărfurilor............ 186
Bibliografie ....................................................................................... 199

OBIECTUL, ùI METODA
1 EXPERTIZEI MERCEOLOGICE
1.1. NoĠiunea de expertiză merceologică
În sens general, noĠiunea de expertiză desemnează un mijloc

probator de un tip deosebit reprezentând constatarea sau opinia unui
specialist într-un domeniu anumit de cunoaútere, în scopul elucidării unor
chestiuni de fapt în faĠa unor organe judiciare sau în faĠa partenerilor unui
contract economic.
Caracterul complex úi special al unor probleme pe care organele
judiciare le au de soluĠionat obligă la consultarea în măsură tot mai mare a
opiniei specialiútilor în diverse domenii úi explică însemnătatea deosebită
atribuită mijloacelor de probă în stabilirea realităĠii faptelor.
În ansamblu, expertiza reprezintă acel mijloc de probă prin care, în
baza unei cercetări metodice folosind procedee útiinĠifice, expertul aduce la
cunoútinĠa organului care l-a împuternicit concluzii motivate útiinĠific cu
privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoútinĠe
specializate.(x)
Progresul rapid al útiinĠei úi tehnicii, înregistrat mai ales în ultimele
decenii, a asigurat o expansiune fără precedent a expertizei, întâlnită în
prezent în aproape toate domeniile activităĠii omeneúti. Necesitatea sa este
impusă de dezideratul prezentării unor probe concludente în faĠa organelor
judiciare, a organismelor arbitrajului comercial internaĠional sau operatorilor
economici, care să asigure adoptarea de către aceútia a unor hotărâri juste.
Expertiza este considerată ca fiind necesară numai în acele cazuri în
care se pot da interpretări diferite unor probleme pentru a căror soluĠionare
sunt necesare cunoútinĠe de o deosebită competenĠă tehnică, economică,
medicală etc. Ea constituie un mijloc de probă prin care, în baza unei
activităĠi de cercetare desfăúurată prin folosirea unor date úi metode
(x)
Dr. Emil Mihuleac – Expertiza judiciară, Editura ùtiinĠifică, Bucureúti, 1971.
Expertiză merceologică
12
útiinĠifice, expertul aduce la cunoútinĠa organului interesat concluzii

motivate útiinĠific cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare
cunoútinĠe de specialitate. ImportanĠa ce se acordă în prezent expertizei
poate fi evidenĠiată, printre altele, de faptul că legiuitorul prevede
obligativitatea recurgerii la expertize în anumite situaĠii, prin înfiinĠarea
unor instituĠii statale destinate acestui scop, precum úi de selecĠionarea
experĠilor dintre specialiútii cu cea mai înaltă calificare.
Cu toată importanĠa atribuită în prezent expertizei, trebuie totuúi
menĠionat că opinia expertului nu are o forĠă probantă absolută, fiind supusă
liberei aprecieri a organului judiciar, pe care îl ajută să-úi formeze o opinie
proprie. Prin urmare, expertiza nu este hotărâtoare în rezolvarea unei cauze,
organul judiciar nefiind obligat să formuleze o decizie fundamentată numai
pe opinia expertului.
NoĠiunea de “expertiză”, care derivă de la cuvântul latinesc
“experior” (a încerca, a proba) având semnificaĠia activităĠii de cercetare a
unei probleme de către un specialist, este întâlnită, în general, în limba
multor popoare sub aceeaúi denumire (în limba franceză – expertise, rusă –
ekspertiza etc.). Uneori ea poate fi însă desemnată prin mai mulĠi termeni,
precum proba prin rapoarte de experĠi sau rapoarte de expertitor.
Întrucât prin efectuarea de expertize pot fi aflate úi alte date decât
cele existente în dosarul cauzei, se poate considera că ele pot îndeplini o
funcĠiune dublă:
¾ descoperirea úi punerea în evidenĠă a unor date úi fapte
importante pentru obiectul cauzei sau comensurarea calitativă sau
cantitativă a unor probe(x);
¾ expunerea unor concluzii útiinĠific argumentate privind speĠa
din care derivă obiectivele expertizei.
Această dublă funcĠie a expertizei permite să se precizeze úi
caracteristicile sale de bază, dintre care două merită a fi reĠinute:
¾ expertiza se dispune pentru a prezenta o opinie fundamentată
útiinĠific úi uneori pentru a executa o operaĠie materială pe care instanĠa
nu o poate efectua;
¾ nu se poate dispune o expertiză căreia să i se transfere sarcina
de a judeca fondul litigiului sau procesului, expertul având doar sarcina
de a da un simplu aviz asupra faptelor care îi sunt prezentate sau pe care
trebuie să le constate.
(x)
Anton Beziris, Mircea Teodor úi Gavrilă Rican – Teoria úi tehnica transportului
maritim, partea II, E.D.P., Bucureúti, 1979.
Obiectul úi metoda expertizei merceologice
13
1.2. Clasificarea expertizelor
Marea varietate a domeniilor activităĠii umane în care se întâlnesc

expertize a generat existenĠa unui număr mare de categorii de expertize,
specifice diverselor ramuri ale útiinĠei, tehnicii, artei, etc. Pentru acest motiv
úi încercările de clasificare a diverselor tipuri de expertiză sunt relativ
numeroase.
Astfel, în funcĠie de conĠinut, expertizele pot fi împărĠite în
următoarele categorii:
¾ expertize care au la bază date, fapte úi constatări de specialitate,
fără a conĠine elemente juridice; într-o asemenea expertiză,
specialistul efectuează constatări pur tehnice, pe a căror bază
răspunde la întrebările adresate (exemplu: expertizele din
domeniul chimiei)
¾ expertize la care constatările de ordin tehnic, în mod obligatoriu,
presupun luarea în consideraĠie a unor norme speciale (exemplu:
expertizele tehnice úi contabile).
După E. Mihuleac(x) în activitatea organelor judecătoreúti se
întâlnesc expertize cu caracter comercial, merceologic, industrial úi
economico-financiar, referitoare la proprietăĠile produselor, starea úi
calitatea acestora, natura úi calitatea ambalajelor. El remarcă însă că, dintre
acestea, expertiza merceologică se apropie mult de expertiza tehnică, fără
însă a face apel totdeauna la analizele de laborator, cu excepĠia cauzelor în
care se pune problema stabilirii calităĠii úi sortimentului diferitelor produse
de consum. E. Mihuleac include însă în cadrul “expertizei economice” úi
unele domenii specifice expertizei mercelogice, ca de exemplu :
determinarea gradului de corespondenĠă dintre calitatea reală úi cea
prescrisă, cauzele modificărilor calitative ale produselor, ca úi problema
perisabilităĠii, adică probleme care exced domeniul strict al útiinĠei
economice úi se înscriu în domeniul tehnic-merceologic.
În practică, expertiza merceologică reprezintă activitatea de
cercetare, evaluare úi apreciere fundamentată multilateral de către unul sau
mai mulĠi experĠi, a unor probleme controveraste privind calitatea loturilor
de produse, structura sortimentală sau starea lor cantitativă.
Prin urmare, specificul domeniului de activitate în care este
localizată încadrează expertiza merceologică în categoria expertizelor care
conĠin în mod obligatoriu úi elemente juridice. Ea este asimilată expertizei
(x)
E.Mihuleac, op.cit., pag.76
14
tehnice, fără a se confunda însă cu aceasta úi presupune, pe lângă formularea

unor răspunsuri la întrebările puse, luarea unei poziĠii faĠă de înscrierea lor
în prevederile unor norme tehnice cu caracter de reglementare sau legislativ.
Sub aspectul organului care dispune efectuarea, expertiza
merceologică este întâlnită în două variante principale: judiciară úi
extrajudiciară.
Expertiza merceologică judiciară este efectuată de experĠi judiciari
din dispoziĠia organelor de urmărire penală, a instanĠelor judecătoreúti sau a
altor organe cu atribuĠii jurisdicĠionale. Ea are drept scop soluĠionarea unor
probleme tehnice, mai mult sau mai puĠin complexe, în vederea lămuririi
unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Pentru aceasta este necesar ca expertul
să cunoască sfera competenĠei încredinĠate úi instrumentele procedurale,
astfel încât să poată prezenta în mod veridic faptele constatate sau
reconstituite. Concluziile expertizei merceologice judiciare sunt considerate
drept mijloace de probă.
Expertizele judiciare nu au ca obiect clarificarea unor probleme
juridice, ci a unor situaĠii, activităĠi sau operaĠii a căror investigare úi
interpretare se fac prin studierea de către experĠi a informaĠiilor úi
constatărilor de specialitate într-un anumit domeniu.
Expertiza merceologică extrajudiciară se efectuează la cererea
persoanelor fizice sau juridice cu privire la situaĠii care nu au legătură
nemijlocită cu activitatea judiciară.
Potrivit legislaĠiei în vigoare (OrdonanĠa nr.2/2000 a Guvernului
României privind organizarea activităĠii de expertiză judiciară úi
extrajudiciară) expertizele extrajudiciare pot fi efectuate atât de către experĠi
judiciari cât úi de către experĠi extrajudiciari (care sunt atestaĠi de către
ministere sau alte instituĠii centrale, potrivit domeniului lor de activitate).
Expertiza merceologică extrajudiciară are un câmp mai larg de
investigaĠii, putând aborda cele mai diverse laturi ale activităĠii economice
(inclusiv privind practica încheierii úi derulării contractelor economice,
eficienĠa tehnico-economică a depozitării mărfurilor, transportului etc.
Astfel, în practică, în numeroase situaĠii se efectuează expertize
merceologice care nu au legătură cu un proces sau litigiu, precum expertiza
tehnică preliminară fabricării unor instalaĠii sau unor noi tipuri de maúini úi
utilaje, expertiza pietrelor preĠioase, expertize particulare solicitate de
conducătorii societăĠilor comerciale pentru cunoaúterea activităĠii economice
a acestora etc.
Expertiza extrajudiciară efectuată în domeniul economic, care se
bazează pe documente originale puse la dispoziĠia expertului, se apropie de
cea judiciară, expertul putând îndeplini uneori chiar funcĠia de arbitru, dacă
15
părĠile cad de acord să se supună concluziilor acestuia (expertize

contractuale sau amiabile).
În funcĠie de scopul urmărit prin efectuarea expertizelor acestea se
împart în următoarele categorii:
i
expertize pentru adunarea úi evaluarea probelor (medico-
legale, tehnică, contabilă etc.)
i
expertize pentru stabilirea stării infractorilor úi pentru
identificarea acestora (investigaĠii anatomobiologice úi psihiatrice).
După modul de prezentare a raportului de expertiză se deosebesc
expertize orale (foarte rare úi numai dacă efectuarea expertizelor nu
presupune investigaĠii în teren) úi scrise.
În funcĠie de numărul specialiútilor desemnaĠi pentru efectuarea
expertizelor, acestea pot fi singulare (efectuate de un singur expert),
colegiale (care se efectuează de un număr mai mare de specialiúti, având
aceiaúi specialitate) úi mixte (la care participă un număr mai mare de experĠi
specializaĠi în domenii útiinĠifice diferite–asemenea expertize se mai numesc
úi complexe).
În funcĠie de modul de desemnare a experĠilor, expertizele pot fi
simple (se efectuează sub administrarea organului care a dispus expertiza),
supravegheate (pe lângă experĠii desemnaĠi oficial există úi experĠi
desemnaĠi de părĠi care nu participă la lucrări, dar care supraveghează
lucrările, făcând observaĠii) úi contradictorii (la care conlucrează un număr
egal de experĠi desemnaĠi de organul interesat în efectuarea expertizei úi de
către părĠi, toĠi experĠii având aceleaúi drepturi úi îndatoriri).
1.3. Obiectul expertizei merceologice
Expertiza merceologică este utilizată pentru cercetarea úi clarificarea

unor probleme controversate sau litigioase pe care le ridică practica
comerĠului cu mărfuri alimentare sau nealimentarea. Ea are ca obiect
stabilirea exactă a calităĠii reale a loturilor de produse, din punct de vedere
static sau dinamic, în relaĠie cu condiĠiile, cauzele, locul úi împrejurările care
au generat abateri de la calitatea prescrisă úi de la calitatea contractată, în
timpul fabricării sau circulaĠiei lor tehnice.
Expertiza mercelogică poate fi efectuată pentru stabilirea identităĠii
stării úi a calităĠii produselor la livrare, în timpul transportului, al depozitării
sau introducerii în consum, precum úi pentru elucidarea unor aspecte privind
16
natura úi calitatea ambalajului, cantitatea produselor sau structura lor

sortimentală.x)
După cum se constată, în practica economică expertiza merceologică
este necesară în toate cazurile în care se pot da interpretări diferite unor
probleme de cea mai mare importanĠă pentru comercializarea unui produs.
În activitatea practică, expertul merceolog se ocupă de unul sau mai
multe aspecte ale calităĠii, în conformitate cu sarcina încredinĠată.
În acest sens, el poate fi solicitat pentru lămurirea următoarelor
aspecte:
i identificarea unui produs sau a unui lot de produse;
i stabilirea calităĠii unui produs úi a concordanĠei acesteia cu
normele tehnice;
i aprecierea măsurii în care calitatea produsului a suferit
modificări în raport cu starea iniĠială;
i reconstituirea calităĠii iniĠiale a produsului;
i stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativă a
unui produs.
În ce priveúte sortimentul produselor, expertiza merceologică se
dispune în vederea elucidării următoarelor:
i stabilirea concordanĠei sau neconcordanĠei dintre sortimentul
livrat de furnizor úi cel contractat;
i aprecierea corespondenĠei dintre structura sortimentală úi
cerinĠele consumatorilor la un moment dat.
Unele aspecte privitoare la ambalarea úi ambalajele produselor pot
constitui, de asemenea, obiectul unor activităĠi de expertiză merceologică.
Asemenea aspecte se referă la cazurile în care ambalajele nu-úi pot îndeplini
una din funcĠiile de bază, datorită naturii materialului din care sunt
confecĠionate, tehnologiei de confecĠionare, dimensiunilor sau altor factori.
Indiferent de obiectivele urmărite, expertiza merceologică nu trebuie
să fie o înregistrare mecanică de fapte, ci trebuie să contribuie activ,
eficient, în direcĠia îmbunătăĠirii continue a calităĠii mărfurilor, trebuie să
ajute la înlăturarea cauzelor care provoacă degradările úi avarierea
mărfurilor în timpul transportului úi depozitării. În aceasta constă de altfel
caracterul activ al experĠilor merceologi, care, în activitatea lor practică,
întâlnesc nemijlocit aspecte negative ale circuitului tehnic al mărfurilor pe
care nu numai că le sesizează, dar au úi competenĠa de a sugera soluĠii
tehnice apte de a fi recomandate oficial de organele în drept.
x)
M.O. Fedorenko – Tovarovedceskie expertizî, I.M.O. Moscova, 1968.
17
1.4. Metoda expertizei merceologice
După cum rezultă din obiectul său, expertiza merceologică

presupune o verificare retroactivă a proprietăĠilor mărfurilor, a calităĠii
acestora. În acest scop este necesară o reconstituire a faptelor pe cale
inductivă úi deductivă, atât în etapa fabricării, cât úi în cea a circulaĠiei
tehnice a mărfurilor. Realizarea acestui deziderat impune utilizarea unei
metodologii specifice de investigaĠie, formată din metoda istorică, metoda
observaĠiei úi experimentului úi metoda statistică.
Metoda istorică. Marfa, atât ca obiect apărut după trecerea prin

diferite grade de transformare tehnologică, cât úi ca obiect care, după
obĠinere, parcurge un spaĠiu într-un anumit interval de timp, într-o anumită
interacĠiune cu mediul înconjurător, suferă transformări a căror direcĠie úi
intensitate trebuie cunoscute, Această cunoaútere este realizată de expertiza
merceologică. Metoda istorică este folosită pentru reconstituirea pe cale
deductivă a principalelor fapte intervenite în diferite momente ale evoluĠiei
în timp úi spaĠiu a unui produs, fapte care au generat unele modificări
calitative negative.
Metoda observaĠiei úi experimentului. ObservaĠia úi experimentul

constituie aproape în exclusivitate “treapta senzorială a cunoaúterii”
formând baza úi izvorul cunoaúterii útiinĠifice în general úi în cazul
expertizelor, a cunoaúterii calităĠii mărfurilor. ObservaĠia este útiinĠifică dacă
se poate repeta în condiĠii naturale úi poate fi reconstituită pe cale teoretică,
deductivă. Experimentul útiinĠific se deosebeúte de observaĠie, în esenĠă,
prin aceea că, faptul, fenomenul, procesul studiat este provocat, în condiĠii
date, permiĠând astfel reproductibilitatea lui. Evident, experimentul implică
úi alte forme ale cunoaúterii teoretice cum sunt: abstracĠia, analiza, analogia,
sinteza úi raĠionamentul.
Marfa, atât ca obiect cercetat la un moment dat (latura statică a
cercetării), cât úi ca obiect, entitate sau lot aflat în raporturi determinate cu
mediul ambiant, în timp úi spaĠiu, care de regulă acĠionează asupra
obiectului (latura dinamică a cercetării lui) îúi dezvăluie proprietăĠile prin
utilizarea metodei observaĠiei úi experimentului.
Ca atare, metodele de examinare organoleptică (de analiză
senzorială), metodele de analiză fizică, chimică (inclusiv metodele
instrumentale), metodele de analiză microbiologică etc., sunt utilizate direct
18
sau indirect de către expert atunci când produsul litigios este pus la
dispoziĠia acestuia.
Metoda statisticii este utilizată în expertiză în scopul prelucrării atât

a mulĠimilor de date obĠinute prin observaĠie úi experiment, cât úi a datelor
obĠinute în diferite etape ale investigaĠiilor. Ea permite expertului să
identifice úi să elimine erorile de măsurare a unor caracteristici de calitate,
să evalueze calitatea loturilor de produse plecând de la rezultatele obĠinute
pe eúantioane, diminuând în acelaúi timp subiectivismul inerent în aplicarea
unor metode organoleptice de analiză.
1.5. Expertizele mixte cu participarea expertizei merceologice
În literatura juridică există diferite modalităĠi de clasificare a

expertizelor, bazate de regulă, pe principalele domenii útiinĠifice care au
corespondent curent în viaĠa economică socială: tehnic, medical, medico-
legal, criminalistic, sanitar-alimentar, veterinar, contabil, agricol, comercial,
merceologic, industrial, economico-financiar etc. (schema nr. 1).
Atât în speĠele judiciare, cât úi în cele extrajudiciare, apar uneori
obiective care exced domenii útiinĠifice intrinsece úi prin urmare, necesită o
abordare multi sau interdisciplinară. În acest sens, uneori sunt administrate
expertize cu participarea a doi sau mai mulĠi experĠi din domenii útiinĠifice
diferite, inclusiv din domeniul útiinĠei merceologiei.
Practic, aproape toată producĠia materială a societăĠii este transpusă
în mărfuri úi deci valorile de întrebuinĠare care sunt obiectul merceologiei pe
toate planurile proprietăĠilor, sortimentului, calităĠii, circulaĠiei tehnice úi
utilizării lor în consum necesită inevitabil pentru numeroase speĠe
coparticiparea specialiútilor din domeniul merceologic în expertizele
complexe.
Odată stabilite obiectivele unei expertize se analizează natura
problematicii lor úi în cazul când se constată o anumită multi sau
interdisciplinaritate a acestor obiective se procedează la determinarea
sediului obiectivelor pe domenii útiinĠifice. Cum în foarte rare cazuri pot fi
găsiĠi experĠi cu o largă competenĠă útiinĠifică, se procedează la desemnarea
de experĠi pentru fiecare domeniu.
În asemenea situaĠie, condiĠia de bază pentru realizarea unei
expertize reuúite este colaborarea strânsă a experĠilor în toate etapele
activităĠii de expertizare úi prezentarea de concluzii comune. Este posibil, ca
între experĠi – în anumite cazuri – să apară diferenĠe de opinii, mai ales în
partea concluzivă a raportului de expertiză. Această situaĠie este depăúită
19
prin semnalarea úi subscrierea opiniilor separate în cadrul raportului de

expertiză, lăsând la latitudinea instanĠei aprecierea validării raportului ca
atare, ordonarea unui supliment de expertiză sau chiar a unei noi expertize.
Schema nr. 1 – Categorii de expertize
-judiciare – se dispun de organul

judiciar úi pe lângă constatări de ordin
merceologic, tehnic, contabil au la bază
úi elemente ale unor reglementări sau
normative speciale.
În funcĠie de
conĠinut úi dispunere
-extrajudiciare – efectuate la cererea
unor persoane fizice sau juridice
investigând practica úi derularea
contractelor, eficienĠa tehnico-
economică a păstrării mărfurilor, a
transportării lor etc.
-pentru adunarea úi evaluarea

probelor (expertize merceologice,
medico legală, tehnică, contabilă etc.)
După scopul
urmărit
-pentru stabilirea stării infractorilor
úi pentru identificarea lor (investigaĠii
anatomobiologice, psihiatrice)
-oficiale (efectuate de experĠi de

profesie – experĠi medico legali, căpitani
experĠi)
În funcĠie de expert
-liberi úi cu jurământ (expertul are pe
lângă calitatea de expert o altă funcĠie de
bază
20
După modul de - orale (mai rare)

prezentare a raportului
de expertiză - scrise (predominante)
-singulare (efectuate de un singur

expert, criticate că n-ar fi riguroase,
obiective
-colegiale (un număr mai mare de

specialiúti, număr impar, având aceeaúi
specialitate)
În funcĠie de numărul
specialiútilor
-mixte (un număr mai mare de
specialiúti din domenii útiinĠifice diferite:
expert merceolog + expert contabil;
expert chimist + expert merceolog +
expert contabil etc.). Se mai numeúte
expertiză complexă.
-simple (se efectuează sub controlul

organului care a dispus-o)
Din punct de vedere al
desemnării experĠilor
-supravegheate (pe lângă expertul
desemnat de instanĠă există úi un expert
al părĠii care nu participă la lucrări ci
numai le supraveghează, făcând
observaĠii)
-contradictorii (se desemnează un

număr egal de experĠi de către părĠile
aflate în litigiu úi de către organul
judiciar, administrativ, toĠi experĠi având
drepturi úi obligaĠii egale)
21
-tehnice
-merceologice
-contabile
-medicale
După domeniul de
aplicare a expertizei -agricole
-criminalistice
-artistice
-filatelice
ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND
2 ,
EXPERğII ùI EXPERTIZA
2.1. LegislaĠia úi organizarea activităĠii de expertiză în Ġara noastră
În Ġara noastră, activitatea de expertiză tehnică judiciară úi

extrajudiciară, implicit a expertizei merceologice, asimilată mai mult sau
mai puĠin expertizei tehnice, este reglementată potrivit prevederilor
OrdonanĠei nr. 2/2000 a Guvernului României.
Potrivit acestui act normativ, la nivel naĠional, coordonarea úi
îndrumarea, pe linie administrativă úi metodologică, precum úi exercitarea
controlului activităĠii de expertiză judiciară se realizează de către Biroul
central pentru expertize tehnice judiciare, care funcĠionează în cadrul
Ministerului JustiĠiei.
Pe plan local, la nivelul judeĠelor úi al Municipiului Bucureúti, în
cadrul tribunalelor, funcĠionează Birouri locale pentru expertize judiciare
tehnice úi contabile.
În domeniul expertizei tehnice judiciare, în afara prevederilor
OrdonanĠei 2/2000, sunt luate în considerare úi normele de drept comun
cuprinse în Codul de procedură civilă úi în Codul de procedură penală ale
Ġării noastre.
Potrivit prevederilor Capitolului V al OrdonanĠei 2/2000 a
Guvernului României, Biroului central pentru expertize tehnice judiciare îi
revin următoarele atribuĠii principale:
x coordonarea, îndrumarea úi controlarea, din punct de vedere
administrativ, a activităĠii de expertiză tehnică judiciară;
x întocmirea úi publicarea în Monitorul Oficial al României a
tabelului nominal cuprinzând experĠii tehnici judiciari, cu toate
datele de identificare ale acestora. În cuprinsul tabelului, experĠii
tehnici judiciari sunt nominalizaĠi pe specialităĠi úi pe judeĠe,
respectiv Municipiul Bucureúti, Ġinând seama de domiciliul
Aspecte legislative privind experĠii úi expertiza
23
acestora, ca úi de eventualele modificări intervenite ca urmare a

radierii din tabel a unor experĠi;
x întocmirea úi comunicarea către birourile locale pentru expertize
judiciare tehnice úi contabile a listelor nominale cuprinzând
experĠii úi specialiútii care pot efectua expertize tehnice judiciare;
x organizarea desfăúurării examenului pentru atribuirea calităĠii de
expert tehnic judiciar, precum úi testarea specialiútilor;
x întocmirea úi eliberarea legitimaĠiei de expert tehnic judiciar, în
care se menĠionează numele úi prenumele, specialitatea úi
domiciliul expertului;
x studierea practicii de efectuare a expertizelor tehnice judiciare, în
vederea generalizării celor mai eficiente metode de efectuare a
acestora;
x organizarea activităĠii de perfecĠionare a pregătirii experĠilor
tehnici judiciari úi a specialiútilor;
x îndrumarea metodologică úi luarea măsurilor pentru
îmbunătăĠirea calităĠii expertizelor;
x exercitarea atribuĠiilor referitoare la stabilirea úi sancĠionarea
abaterilor săvârúite de experĠii tehnici judiciari.
Birourile locale pentru expertize judiciare tehnice úi contabile au

următoarele atribuĠii:
x Ġin evidenĠa experĠilor tehnici judiciari úi a experĠilor contabili
care domiciliază în judeĠele respective, pe baza listelor publicate
în Monitorul Oficial al României úi a comunicărilor primite de la
Biroul central pentru expertize tehnice judiciare;
x recomandă organelor interesate în efectuarea expertizelor experĠi
sau specialiúti care pot efectua expertize judiciare în condiĠiile
stabilite de lege;
x urmăresc efectuarea la timp a expertizelor judiciare, sesizând
Biroul central pentru expertize tehnice judiciare asupra
întârzierilor produse din vina experĠilor tehnici judiciari sau a
experĠilor contabili;
x asigură primirea rapoartelor de expertiză úi a deconturilor de
cheltuieli ocazionate de efectuarea acestora. Verifică úi vizează
deconturile de cheltuieli pe care, împreună cu rapoartele de
expertiză, le înaintează organelor care au dispus efectuarea
expertizelor;
x achită onorariile cuvenite experĠilor;
24
x întocmesc úi trimit periodic Biroului central pentru expertize

tehnice judiciare situaĠii statistice privind dinamica efectuării
expertizelor judiciare.
2.2. Calitatea de expert
Se útie că în activitatea lor, judecătorii úi arbitrii comerciali

internaĠionali se întâlnesc uneori cu probleme controversate a căror
soluĠionare presupune cunoútinĠe de strictă specialitate din diferite domenii
ale útiinĠei, economiei, tehnicii etc. În asemenea situaĠii, pentru a se
clarifica úi a se pronunĠa asupra anumitor împrejurări de fapt este necesar să
se recurgă la sprijinul experĠilor.
Aúadar, instanĠa de judecată–care nu are úi nu poate avea cunoútinĠe
de întindere enciclopedică úi în acelaúi timp de profunzime în toate
domeniile – are dreptul înscris în lege de a folosi specialiúti într-un domeniu
dat pentru a stabili adevărul.
Cuvântul “expert” atribuit persoanei care efectuează expertiza,
desemnează pe acei specialiúti de înaltă calificare într-un anumit domeniu
care, prin pregătirea lor, au dobândit o competenĠă ridicată în înĠelegerea úi
rezolvarea celor mai complexe probleme specifice domeniului activităĠii
lor.
Rezultă că în timp ce expertiza este un mijloc de probă, dar de un fel
deosebit, expertul este un auxiliar al instanĠei, fără a fi însă martor.
Într-adevăr, datorită competenĠei, cunoútinĠelor de specialitate într-
un domeniu dat, instanĠa poate să atribuie persoanei respective efectuarea
expertizei, iar expertiza úi concluziile expertului au o putere probatorie.
Dreptul de a judeca úi hotărî rămân însă integral un atribut al
instanĠei, în baza respectării principiului fundamental al intimei convingeri
a judecătorului.
În acelaúi timp, trebuie să se facă demarcaĠia între calitatea de expert
úi calitatea de martor. Deosebirea principală constă în aceea că, în timp ce
expertului nu-i sunt cunoscute în prealabil împrejurările úi faptele
incriminate, el pronunĠându-se ca specialist asupra faptelor dovedite prin
alte mijloace de probaĠiune, martorul este persoana care narează fidel
împrejurările sau faptele incriminate, percepute direct de ea prin
intermediul organelor sale de simĠ.
În literatura de specialitate se acreditează, uneori părerea că expertul
este un martor sau că el poate îndeplini rolul de judecător al cauzei supuse
25
expertizei întrucât concluziile acesteia reprezintă o hotărâre útiinĠifică.

Astfel, în SUA úi Anglia expertul este considerat un martor útiinĠific iar
expertiza este asimilată declaraĠiei de martor. LegislaĠia altor Ġări, între care
úi cea din Ġara noastră, nu acceptă însă o asemenea situaĠie deoarece cele
două mijloace de probă (martor-expert) au individualitate proprie. Această
individualitate apare mai pregnant dacă se compară asemănările úi
deosebirile dintre martor úi expert.
Cele mai importante asemănări dintre martor úi expert sunt
următoarele:
situaĠia procesuală a expertului úi a martorului este aceeaúi,
ambii fiind consideraĠi terĠi sau subiecĠi secundari într-o cauză ce
se judecă, îndeplinind activităĠi ajutătoare;
atât martorul cât úi expertul fac parte din aceeaúi categorie
procesuală a mijloacelor de probă;
concluziile expertizei ca úi depoziĠiile martorilor nu au putere
probantă absolută ci relativă, fiind supuse liberei aprecieri a
organului judiciar asemenea celorlalte probe;
ambii au reguli procesuale comune (sunt citaĠi în mod identic,
obligaĠiile lor procesuale sunt considerate îndatoriri cetăĠeneúti,
pot exista aceleaúi motive pentru care anumite persoane nu pot fi
experĠi sau martori).
În privinĠa deosebirilor dintre martor úi expert, sunt emise
nenumărate păreri legate de competenĠa útiinĠifică, de faptul că expertul este
persoana fungibile (adică mai multe persoane pot da lămuriri de specialitate
în timp ce martorul nu poate fi înlocuit).
Deosebirile esenĠiale dintre expert úi martor sunt:
informaĠiile deĠinute de martor sunt independente de activitatea
judiciară, mărturia lui se datoreúte întâmplării că a auzit sau a
văzut aspecte care interesează cauza. Un martor relatează unele
fapte aúa cum le-a perceput, în timp ce expertul explică
provenienĠa lor, emite păreri specializate cu privire la ele, iar
munca lui îúi are originea în activitatea desfăúurată de organul
judiciar;
expertul are drepturi pe care martorul nu le are (dreptul de a
cerceta dosarul cauzei, de a asista la dezbateri, de a cere lămuriri
părĠilor, organului judiciar etc.);
expertul îndeplineúte o funcĠie activă în timp ce martorul are o
poziĠie procesuală pasivă.
În România, calitatea de expert tehnic judiciar se dobândeúte pe
bază de examen, care se organizează de către Ministerul JustiĠiei. Examenul
26
are scopul de a verifica nivelul cunoútinĠelor de specialitate ale candidaĠilor,

gradul de însuúire a actelor normative referitoare la specialitatea respectivă,
a dispoziĠiilor din Codurile de procedură civilă úi penală referitoare la
expertiză úi din alte acte normative care reglementează activitatea de
expertiză tehnică judiciară.
CandidaĠii care solicită atribuirea calităĠii de expert tehnic judiciar
trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii:
¾ să fie cetăĠean român úi să cunoască limba română;
¾ să aibă capacitate de exerciĠiu deplină;
¾ să posede diplomă de absolvire a studiilor superioare în
specialitatea pentru care candidează;
¾ să aibă un stagiu de cel puĠin cinci ani în specialitatea în care a
obĠinut diploma;
¾ să fie apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea
activităĠii de expert;
¾ să nu aibă antecedente penale úi să se bucure de o bună reputaĠie
profesională úi socială.
Persoanele care au titlu de academician, profesor universitar sau
conferenĠiar universitar, doctor docent sau doctor în útiinĠe pot dobândi
calitatea de expert judiciar cu scutire de examen în ceea ce priveúte
pregătirea de specialitate.
OrdonanĠa nr. 2/2000 a Guvernului României prevede că, în lipsa
experĠilor judiciari într-o anume specialitate, expertizele judiciare să poată
fi efectuate úi de alĠi specialiúti, care însă trebuie să îndeplinească toate
condiĠiile necesare pentru atribuirea calităĠii de expert judiciar.
În porturile principale există “căpitani-experĠi” care dau avize cu
privire la avariile intervenite în timpul transportului maritim sau fluvial. Ei
se pot pronunĠa asupra cauzelor care au generat avariile (furtună, depozitare
necorespunzătoare etc.) prin intermediul “expertizelor de avarie” denumite
expertise d´avarie – FranĠa, avarinaia ekspertiza – FederaĠia Rusă, survey
damage – Anglia, Schaden besichtunng – Germania.
27
2.3. Desemnarea úi numărul experĠilor
În cadrul unui proces sau litigiu, expertiza se poate efectua:
a. la cererea uneia din părĠi;

b. la cererea ambelor părĠi;
c. din oficiu (adică din iniĠiativa instanĠei).
De regulă, instanĠa, la cererea părĠilor sau a uneia dintre ele,

stabileúte, după criteriul concludenĠei, necesitatea de a se administra sau
de a nu se administra expertize ca mijloc de probă. Prin urmare,
încuviinĠarea expertizei nu este obligatorie oricând pentru instanĠă.
După încuviinĠarea cererii de expertiză, persoana expertului se
stabileúte cu acordul părĠilor sau din oficiu. Desemnarea experĠilor se face
din lista experĠilor comunicaĠi de Biroul pentru expertize tehnice sau din
rândul persoanelor care pot îndeplini atribuĠii de experĠi. În orice caz,
instanĠa are dreptul de a se pronunĠa asupra persoanei expertului în ceea ce
priveúte capacitatea úi imparĠialitatea, procedând în consecinĠă.
În ce priveúte numărul experĠilor, acesta trebuie să fie întotdeauna
impar. Numărul impar al experĠilor numiĠi de instanĠă, în conformitate cu
legea, este dictat de următorul considerent : în procesele sau litigiile simple
se socoteúte a fi suficient un expert, iar în cazurile complicate este necesar
un număr de trei sau chiar cinci experĠi, concluziile expertizei trebuind să
constituie o expresie majoritară.
Expertul sau experĠii sunt numiĠi de către instanĠă printr-un
document în care se precizează problemele ce trebuie clarificate prin
expertiză, onorariul expertului (experĠilor) úi durata efectuării expertizei.
2.4.Recuzarea úi înlocuirea expertului
Recuzarea expertului se poate face numai pentru motive întemeiate

prevăzute de lege. Ea poate fi generată de existenĠa unor situaĠii care
creează prezumĠia lipsei de obiectivitate în privinĠa activităĠii expertului.
Motivele de recuzare invocate de părĠi pot fi admise de instanĠă după cum
urmează:
x când expertul a fost propus de părĠi, atunci se pot invoca numai
motivele de recuzare ivite după numirea acestuia. Se consideră că
28
părĠile au cunoscut situaĠia persoanei propuse ca expert úi că nu au

avut obiecĠii înaintea numirii sale;
x când expertul a fost propus de instanĠă (din oficiu) atunci atât una
din părĠi cât úi ambele pot invoca motive de recuzare întemeiate pe
fapte petrecute atât anterior, cât úi posterior numirii expertului.
SituaĠiile care pot conduce la recuzarea experĠilor creând prezumĠia

lipsei de obiectivitate a acestora sunt:
existenĠa legăturilor de rudenie între expert úi una din părĠi:
implicarea expertului sau a rudelor sale într-o cauză
asemănătoare:
exprimarea de către expert, înainte de a fi numit, a unor păreri
referitoare la cauză:
primirea de daruri sau făgăduieli din partea uneia din părĠile
implicate.
După numire, expertul este obligat să se prezinte în faĠa instanĠei

spre a-úi prelua sarcinile trasate în vederea lămuririi problemelor de
specialitate legate de judecarea litigiului. În acest sens sunt extinse úi asupra
persoanei expertului dispoziĠiile legislaĠiei privitoare la citarea martorilor.
InstanĠa poate dispune înlocuirea expertului în următoarele cazuri:
a. neprezentarea în faĠa instanĠei;

b. refuzul nejustificat de a efectua expertiza (în asemenea cazuri
instanĠa aplică úi o penalizare);
c. existenĠa unor motive de recuzare;
d. dacă expertul se află în imposibilitatea obiectivă de a efectua
expertiza pentru soluĠionare.
2.5. Organizarea activităĠii expertului
În funcĠie de complexitatea expertizei încredinĠate pentru

soluĠionarea problemelor acesteia, expertul desfăúoară activităĠi mai mult
sau mai puĠin ample. Sunt împrejurări când expertul poate lămuri
problemele date chiar în instanĠă, sub formă de declaraĠie, consemnată într-
un document. Asemenea împrejurări sunt rare úi se întâlnesc numai în
litigiile simple.
29
Apar însă situaĠii complexe úi ca atare expertul trebuie să studieze

atent problemele indicate de instanĠă, iar rezultatul investigaĠiilor sale este
consemnat în scris de expert într-un act numit raport de expertiză.
InvestigaĠiile efectuate de expert se referă la chestionarea părĠilor, constatări
pe teren, cercetări tehnice, analize de laborator, verificări de documente etc.
Pentru toate aceste operaĠiuni instanĠa acordă expertului o anumită perioadă
de timp úi posibilităĠi procedurale care să-i asigure succesul misiunii sale.
2.6 ObligaĠiile úi drepturile experĠilor
Efectuarea expertizei de către experĠii numiĠi este obligatorie,

aceasta reprezentând o îndatorire cetăĠenească ce nu poate fi refuzată decât
dacă există motive temeinice. În cazul expertizei judiciare, sarcina de a
efectua expertiza este interpretată asemenea obligaĠiei martorilor într-un
proces, deúi expertul este un auxiliar tehnic al instanĠei.
Dintre îndatoririle mai importante ale experĠilor, se menĠionează
următoarele:
¾ de a executa personal expertiza (fără a o încredinĠa altei

persoane) dovedind maximum de conútiinciozitate úi
obiectivitate;
¾ de a întocmi úi depune la termen raportul de expertiză;
¾ de a se prezenta la solicitarea organului care l-a numit pentru a
furniza informaĠii suplimentare, pentru a efectua un supliment de
expertiză sau pentru a reface parĠial sau integral expertiza;
¾ de a păstra secretul profesional, adică de a nu divulga datele de
care a luat cunoútinĠă cu prilejul investigaĠiilor făcute pentru a-úi
îndeplini misiunea;
¾ de a aduce la cunoútinĠă organului care l-a numit úi alte date pe
care le descoperă cu prilejul efectuării investigaĠiilor.
Totodată, experĠii au următoarele drepturi:
i de a consulta materialele existente la dosarul cauzei;

i de a fi degrevaĠi, pe perioada efectuării expertizei, de o serie de
sarcini curente de serviciu;
i de a solicita úi primi lămuriri în legătură cu cauza expertizei din
partea organului care l-a numit sau din partea reprezentanĠilor părĠilor;
30
i de a primi pentru munca depusă o indemnizaĠie (stabilită în

funcĠie de complexitatea expertizei úi calificarea expertului) úi de a
beneficia de decontarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei
(pentru deplasare, diverse materiale etc.)
În cazul neîndeplinirii obligaĠiilor ce le revin, experĠilor li se pot

aplica, după caz, sancĠiuni cu caracter civil, penal sau disciplinar.
Răspunderea lor poate fi angajată în următoarele situaĠii:
- în caz de neprezentare la chemarea iniĠială a organului juridic;

- pentru refuzul nejustificat de a efectua expertiza;
- pentru nedepunerea raportului de expertiză la termenul stabilit
(cinci zile înaintea datei fixate pentru judecarea cauzei);
- pentru neprezentarea, la chemarea organului judiciar, spre a da
lămuriri suplimentare;
- pentru efectuarea unei expertize necorespunzătoare.
ExperĠilor care s-au făcut vinovaĠi de abateri în executarea sarcinilor
primite li se pot aplica următoarele sancĠiuni:
avertisment scris – pentru refuz nemotivat de a executa

expertiza, pentru încredinĠarea executării acesteia altei persoane,
precum úi pentru nearătarea cazului de recuzare în care expertul se
găseúte;
suspendarea drepturilor conferite de calitatea de expert
pe o perioadă de trei luni . . . . . un an, dacă expertul repetă abaterile
pentru care a fost sancĠionat cu avertisment úi pentru alte abateri mai
grave;
retragerea calităĠii de expert, dacă acesta săvârúeúte
abateri repetate după suspendarea temporară sau dacă comite fapte
de o gravitate deosebită, incompatibile cu reputaĠia sa de expert.
În afara sancĠiunilor disciplinare, nedepunerea raportului de

expertiză la termenul stabilit, fără motive temeinice, precum úi săvârúirea
unor abateri grave pot atrage pentru expert aplicarea sancĠiunilor prevăzute
de Codul de procedură penală sau civilă.
PROCEDURA ùI, METODOLOGIA
3 EXPERTIZEI MERCEOLOGICE
3.1. Procedura expertizei merceologice
În funcĠie de caracterul expertizei merceologice–extrajudiciară sau

judiciară–dispunerea efectuării sale poate aparĠine fie unui organ
administrativ, fie unui organ judiciar.
În ce priveúte expertiza judiciară, după cum s-a văzut, admiterea sau
dispunerea sa are un caracter facultativ, organul judiciar fiind liber să
aprecieze dacă în speĠa respectivă este admisibilă úi concludentă efectuarea
unei expertize.
Oportunitatea expertizei constituie o primă cerinĠă ce trebuie avută în
vedere de către organele judiciare. În funcĠie de probele, datele sau
materialele existente în cauză, este necesar să se aprecieze dacă úi în ce
măsură expertiza este utilă, astfel încât nici să nu se întârzie efectuarea unei
expertize care este indispensabilă pentru soluĠionarea cauzei, dar nici să nu
se dispună efectuarea de expertize fără importanĠă, ceea ce ar duce la
întârzierea nejustificată a soluĠionării cauzei.
Admisibilitatea expertizei ca mijloc de probă presupune îndeplinirea
cumulativă a două condiĠii: să existe necesitatea consultării unui specialist
pentru dovedirea unor împrejurări de fapt úi expertiza solicitată să fie
concludentă în raport de cazul cercetat, adică să poată elucida anumite fapte
sau împrejurări de natură să uúureze soluĠionarea corectă a cauzei.
Dispunerea efectuării expertizei úi stabilirea obiectivelor acesteia
constituie punctul de plecare în activitatea expertului. Pentru ca în final el să
ajungă la concluzii juste este însă necesar să-úi organizeze activitatea după o
metodologie specifică, în care principalelor etape să li se asigure o
succesiune logică.
32
3.2. Metodologia expertizei merceologice;

Principalele etape în efectuarea unei expertize merceologice
Orientativ, sunt considerate ca principale etape ale efectuării unei

expertize merceologice următoarele:
- acceptarea expertizei;
- pregătirea expertizei;
- investigarea obiectului expertizei;
- întocmirea raportului de expertiză.
Acceptarea expertizei presupune un timp foarte scurt în care

expertul, legal înútiinĠat, are datoria de a se prezenta în faĠa organului care
l-a desemnat pentru a i se comunica obiectivele expertizei sau întrebările la
care trebuie să răspundă. Cu acest prilej el ia cunoútinĠă de actele aflate la
dosarul cauzei, poate solicita explicaĠii suplimentare úi poate face obiecĠii
asupra termenului acordat pentru efectuarea expertizei.
Stabilirea corectă a obiectului expertizei are implicaĠii directe atât
asupra activităĠii expertului, cât úi asupra aportului expertizei la justa
soluĠionare a cauzei.
Întrucât expertiza este un mijloc de probă, obiectul său constă în
lămurirea unor fapte sau împrejurări de fapt ce reclamă cunoútinĠe speciale
din diverse domenii, inclusiv din cel al útiinĠei merceologice. Astfel înĠeles,
obiectul unei expertize trebuie formulat încât să fie circumscris acestui
deziderat, fără a cuprinde probleme de drept (cum ar fi stabilirea vinovăĠiei
sau nevinovăĠiei unui persoane fizice sau juridice).
Aceeaúi importanĠă trebuie să se acorde modului de formulare a
întrebărilor la care expertul trebuie să răspundă. Se vor evita formulările
generale, echivoce sau confuze, care îi pot determina pe experĠi să procedeze
la reformulări, uneori neconcordante cu scopul urmărit prin efectuarea
expertizei.
În formularea întrebărilor, organul interesat în efectuarea expertizei
trebuie să pornească de la premisa că juristul trebuie să joace rolul
determinant în formularea obiectivelor úi întrebărilor, astfel încât expertul să
fie obligat să analizeze în profunzime aspectele de interes în lămurirea
cazului respectiv, pronunĠându-se documentat úi argumentat asupra
problemelor de fond.
În acelaúi timp este necesar ca întrebările să fie formulate în strânsă
legătură cu împrejurările concrete ale cauzei, referindu-se la aspecte
controversate a căror elucidare presupune cunoútinĠe de specialitate,
Procedura úi metodologia expertizei merceologice
33
teoretice úi practice. De asemenea, formularea întrebărilor trebuie să urmeze

o ordine logică, fără a depăúi limitele competenĠei expertului, astfel încât să
cuprindă toate problemele neclare ale cauzei pentru a nu mai fi necesare
completări ulterioare.
Pregătirea expertizei – principala problemă pe care expertul trebuie

să o soluĠioneze în această etapă constă în aprofundarea obiectivelor
expertizei, cunoaúterea sarcinilor ce îi revin sau înĠelegerea corectă a
sensului întrebărilor la care trebuie să răspundă. Acest deziderat se
realizează în practică printr-o documentare rapidă, însă cuprinzătoare.
Principalele căi de documentare în activitatea de expertiză sunt
următoarele:
a. cunoaúterea istoricului litigiului úi stabilirea cronologiei faptelor;

b. studierea documentelor operative;
c. studierea actelor normative úi a documentelor care
reglementează úi prescriu calitatea mărfurilor alimentare úi
nealimentare care fac obiectul litigiului;
d. documentarea bibliografică;
e. documentarea pe teren.
Fiecare din aceste căi de documentare îúi are un anumit domeniu de

polarizare informatică.
Pentru a-úi forma o opinie de lucru úi pentru a orienta investigaĠiile
într-o direcĠie corectă, expertul trebuie să studieze documentele litigiului,
aflate la dispoziĠia instanĠei respective (dosarul litigiului) pentru a ajunge la
punctele de reper necesare începerii investigaĠiilor.
Acest moment este deosebit de important pentru efectuarea în timp
util a expertizei (adică în perioada de timp afectată pentru expertiză)
contribuind la alegerea pistei corecte úi evitând, prin urmare, unele
investigaĠii colaterale. Cunoaúterea istoricului litigiului înseamnă, în primul
rând, informarea expertului asupra desfăúurării în timp a principalelor date úi
fapte legate de momentul, cauzele, locul úi împrejurările viciului sau
vicierilor împricinate în litigiu. Este firesc ca pentru verificările,
confruntările, observaĠiile úi experimentările ulterioare, reclamate de
expertiză, expertul, pe baza acestor informaĠii, să stabilească cronologia lor
úi astfel să precizeze zonele sau etapele din fabricarea sau circulaĠia mărfii
respective care necesită investigaĠii speciale. Ulterior, pe baza unei
documentări variate, el va avea posibilitatea să răspundă clar, precis,
útiinĠific fundamentat, în scris (sub forma raportului de expertiză úi eventual
34
a altor documente derivate) sau oral (prin răspunsuri în úedinĠă) la toate

obiectivele care i-au fost trasate de către organul interesat.
Principalele acte aflate la dosarul litigiului de care expertul se
foloseúte pentru cunoaúterea úi prezentarea succintă a istoricului litigiului
sunt:
cererea de acĠionare în litigiu úi actele (documentele) care sprijină

acĠiunea reclamantei;
întâmpinarea prezentată de partea reclamată úi actele
(documentele) care o sprijină;
procesele verbale ale úedinĠelor instanĠei;
actele (documentele) depuse ulterior, din dispoziĠia instanĠei sau
la solicitarea uneia dintre părĠi.
Istoricul litigiului îl ajută pe expert să elaboreze un model de

desfăúurare a investigaĠiilor luând în consideraĠie toate elementele de bază
ale litigiului. Pe această bază expertul poate reconstitui etapele producĠiei
sau circulaĠiei mărfurilor împricinate, precum úi să stabilească planul de
elaborare a raportului de expertiză. De menĠionat este faptul că expertul
poate să-úi extindă domeniul investigaĠiilor, depăúind sfera iniĠială a
obiectivelor trasate de instanĠă, numai în cazul unei necesităĠi stringente úi
numai cu acordul instanĠei.
3.2.1. Studierea documentelor operative
Studierea documentelor operative este una din cele mai importante

surse de cunoaútere, care permite expertului să-úi concentreze informaĠiile
privind starea de fapt în diferite momente ale producĠiei úi circulaĠiei
mărfurilor care fac obiectul litigiului. Cercetarea documentelor operative
permite expertului să obĠină informaĠii asupra următoarelor elemente:
timpul (momentul úi durata fabricării, expedierii, sosirii la

destinaĠie, diverselor manipulări pe parcurs, efectuării unor analize
úi verificări etc.)
locul úi condiĠiile miúcării în spaĠiu a mărfii (din momentul
fabricării úi până în momentul constatării vicierii);
starea calitativă úi cantitativă a mărfii pe întregul parcurs al
fabricaĠiei sau al circulaĠiei;
35
prezenĠa sau absenĠa documentelor care în mod obligatoriu trebuie

să însoĠească lotul de marfă (precum úi a tuturor menĠiunilor
obligatorii din documente).
În funcĠie de specificul lor, documentele operative necesare în
expertiza de mărfuri se împart în următoarele grupe:
a. Documente care reglementează relaĠiile contractuale dintre

furnizor úi beneficiar sunt în principal: contractul, anexele la
contract (inclusiv graficele de livrări), corespondenĠa adiĠională
legată de derularea contractelor (inclusiv notele de comandă) etc.
b. Documente de livrare–primire: factura, lista de specificaĠii,
avizul de expediĠie, procesul verbal sau fiúa de recepĠie, în unele
cazuri procesul verbal de custodie etc.
c. Documente de transport: scrisoare de trăsură, conosamentul,
foaia de parcurs, buletinul de mesagerie etc.
d. Documente care atestă calitatea lotului de marfă: certificatul de
calitate, buletinul de analiză, certificatul de stare sanitară (sanitar–
veterinară sau fitosanitară etc.)
3.2.2. Studierea actelor normative care reglementează

úi prescriu calitatea mărfurilor
Ansamblul principalelor acte normative care reglementează diferitele

aspecte ale calităĠii mărfurilor de consum alimentare úi nealimentare
prezintă interes pentru expert, în vederea stabilirii măsurii în care au fost
îndeplinite cerinĠele úi condiĠiile asupra cărora părĠile au convenit prin
contract.
Documentele care prescriu calitatea mărfurilor sunt constituite din:
- Standarde;
- Caiete de sarcini tehnice (CST), pentru unele produse de export
sau import;
- Certificate de omologare a produselor.
La acestea se asociază, având o însemnătate similară, prescripĠiile

privind marca de fabricaĠie, marca de calitate, precum úi mostrele etalon.
36
3.2.3. Documentarea bibliografică
Documentarea bibliografică este necesară expertului pentru ca acesta

să aibă imaginea de ansamblu a stadiului problemei în literatura útiinĠifică
precum úi pentru cunoaúterea cazurilor particulare legate de speĠa respectivă.
Această documentare contribuie la evitarea unor eventuale controverse sau
variaĠii de interpretare în legătură cu fenomenul sau faptul împricinat.
Documentarea bibliografică este indispensabilă atunci când sunt
necesare úi investigaĠii experimentale adiacente.
Materialul bibliografic poate fi format din tratate, enciclopedii,
lexicoane, dicĠionare de specialitate, monografii, studii úi cercetări, în
general din lucrări care se bucură de o largă recunoaútere útiinĠifică, prin
nivel úi probitate.
Aceste materiale servesc pentru analogii, comparaĠii, constatări úi
interpretări.
3.2.4. InvestigaĠiile pe teren
InvestigaĠiile pe teren reprezintă una din cele mai importante surse

de documentare, constituind izvorul nemijlocit de obĠinere a unor date,
informaĠii úi reconstituiri cu deosebită forĠă probantă.
Prin documentare pe teren se înĠelege culegerea de mărturii úi
declaraĠii ale persoanelor care au participat efectiv la producerea sau
circulaĠia mărfurilor care fac obiectul litigiului, verificarea de acte originale
întocmite atât în etapa producĠiei cât úi în etapa circulaĠiei, observaĠii asupra
locului în care s-a produs vicierea (instalaĠii, spaĠii de depozitare fixe,
mijloace de transport, rampe de manipulare etc.), prelevarea de probe úi
analiza acestor probe de către expert sau de către un laborator neutru.
Documentarea pe teren constă în experimentări, simulări úi
reconstituiri în legătură cu faptele împricinate.
În munca sa expertul, spre deosebire de martor, nu percepe decât
rareori, prin mijloace proprii, împrejurările sau cauzele care au produs
vicierea mărfii din punct de vedere calitativ sau cantitativ. InvestigaĠiile
expertului au ca punct de plecare momentul descoperirii vicierii sau viciului,
desfăúurându-se în sens invers miúcării mărfii.
Aúadar, este important să se cunoască momentele esenĠiale ale
producerii úi circulaĠiei tehnice a mărfurilor, pentru ca investigaĠiile
respective să permită stabilirea locului, momentului úi cauzelor vicierii. De
exemplu, în domeniul mărfurilor alimentare, expertul va recurge în timpul
37
expertizei, fie la stabilirea calităĠii mărfii la un moment dat, fie la urmărirea

dinamicii calităĠii mărfii pe etape de producere úi circulaĠie, precum úi la
urmărirea dinamicii factorilor care au generat modificarea calităĠii mărfii
respective. Un produs poate deveni marfă cu sau fără o prelucrare
tehnologică, adică independent de gradul de prelucrare tehnologică. Un
asemenea exemplu îl constituie grâul úi produsele obĠinute din el.
Grâu Făină Paste Concentrate

făinoase alimentare
Se útie că, după gradul de prelucrare tehnologică, produsele se

împart în:
a. materii prime;
b. semifabricate;
c. produse finite.
În practica activităĠii economice, aceste categorii au o semnificaĠie

relativă, convenĠională, întrucât un anumit produs pentru o subramură a
industriei este considerat ca materie primă, pentru o alta – semifabricat sau
produs finit.
De pildă, pentru industria pastelor făinoase, făina (care din punct de
vedere al gradului de prelucrare tehnologică este un semifabricat) reprezintă
o materie primă, iar pentru industria concentratelor alimentare pastele
făinoase reprezintă o materie primă. Se pot da nenumărate exemple de acest
fel.
Produsele, derivate ale unei anumite materii prime, pot fi obĠinute în
cadrul unei singure întreprinderi sau a unei serii de întreprinderi. Pentru a
uúura reconstituirea sau detectarea momentului úi a împrejurărilor vicierii,
investigaĠiile expertului trebuie îndreptate cât mai sigur spre izvorul lor
probabil. În acest scop, sensul investigaĠiilor este invers faĠă de fluxurile
tehnologice.
38
Dacă vicierea este constatată la preluarea mărfii de către beneficiar

direct de la producător, atunci pentru a stabili răspunderea trebuie canalizate
investigaĠiile astfel:
Produs finit Semifabricate Materie primă
sau în cazurile complexe;
S e m i f a b r i c a t e
Materie
Produs finit Sn S3 S2 S1
primă
Pentru fiecare din aceste etape trebuie localizată úi întreprinderea în

care a avut loc prelucrarea respectivă.
InvestigaĠiile expertului în sensul invers ciclului (ciclurilor) de
fabricaĠie a mărfii constau atât în verificări pe teren (observaĠii, constatări,
analize, experimentări etc.), cât úi în verificări de documente (evidenĠe
primare, evidenĠe contabile, registre de fabricaĠie, registre de analize,
reĠetare etc.). Localizarea investigaĠiilor în cursul expertizei are o mare
însemnătate pentru rezolvarea în timp util a problemelor indicate de
solicitantul expertizei.
Din momentul fabricaĠiei, pentru a ajunge la utilizatori finali
mărfurile parcurg un circuit a cărui complexitate este în funcĠie de sistemul
comercial practicat.
CirculaĠia tehnică se referă la întreaga perioadă de miúcare a
mărfurilor din momentul preluării acestora de la furnizor (ca întreprindere
producătoare) úi până la vânzarea către consumator. În timp, acest proces
poate dura de la 3-4 ore până la 2 ani. În toată această perioadă de timp,
circulaĠia cuprinde o serie de etape sau operaĠiuni tehnice ca transportul,
depozitarea, păstrarea, sortarea, preambalarea, transvazarea, debitarea,
porĠionarea etc. Fiecare etapă sau operaĠiune tehnică ar trebui să se facă în
condiĠii optime spre a menĠine calitatea mărfii la un nivel cât mai apropiat
de cel iniĠial.
Aceste etape sau operaĠiuni tehnice se desfăúoară într-o verigă sau în
mai multe verigi ale circulaĠiei mărfurilor. Numărul verigilor în reĠeaua
comercială depinde de numeroúi factori, printre care caracteristicile
organizatorice ale comerĠului, modul de aprovizionare, particularităĠile
39
teritoriale etc. Aprovizionarea cu mărfuri a unităĠilor de desfacere se poate

face din depozitele unităĠilor comerciale respective, de la depozitele
unităĠilor comerciale cu ridicata sau de la depozitele unităĠilor producătoare.
Schematic, aprovizionarea magazinelor se poate prezenta astfel:
A
Unitate
T Unitate de desfacere
producătoare
Unitate
B ComerĠ cu Unitate de
producătoare T T desfacere
ridicata
ObservaĠie:
T – reprezintă mijlocul de transport;
A – aprovizionarea directă;
B – aprovizionarea prin depozite.
Dată fiind complexitatea etapelor sau verigilor în circulaĠia tehnică a
mărfurilor, expertul trebuie, de asemenea, să-úi precizeze úi să-úi localizeze
investigaĠiile în zona probabilă de apariĠie a vicierii mărfii.
Incursiunea retrospectivă trebuie să cuprindă úi mijloacele de
transport; astfel, sfera investigaĠiilor este mai largă, mai complicată úi
bineînĠeles, mai dificilă. De aceea, verificările de documente care însoĠesc
marfa úi în care sunt înscrise atributele calitative premerg verificările tehnice
úi de teren întrucât permit stabilirea sau măcar aproximarea localizării
vicierii úi împrejurărilor care au generat vicierea. Un caz particular îl
constituie avarierea mărfurilor în cursul transportului maritim, cu o foarte
largă varietate de cauze úi de efecte. Îndeosebi se acordă o atenĠie deosebită
modului în care s-au efectuat verificările calitative la nivelul fiecărei verigi,
precum úi respectării prescripĠiilor oficiale privind transportul, depozitarea
úi păstrarea mărfii respective.
Prin urmare, schema de investigare până la sursa vicierii se prezintă,
în principiu (pentru o circulaĠie tehnică completă a mărfurilor), astfel:
Unitate
ComerĠ cu produ-
Unitate de
T ridicata T3 T2 T1 cătoare
desfacere
Punct
de
recepĠie
ObservaĠie: SăgeĠile reprezintă sensurile investigaĠiilor

40
Rezultă, din cele expuse anterior, necesitatea de a delimita cele două

mari etape de fabricaĠie úi de circulaĠie tehnică a produsului, pentru a uúura
calea investigaĠiilor efectuate de expert. BineînĠeles, se pot ivi litigii în care
investigaĠiile se urmăresc, în sens invers, în toate etapele – de la unitatea de
desfacere până la materia primă; se pot cerceta chiar condiĠiile producerii
materiei prime. Sunt împrejurări în care trebuie să se conlucreze cu expertul
contabil sau cu expertul sanitar. Schemele sintetice ale producerii úi
circulaĠiei tehnice a mărfurilor servesc în munca de expertiză pentru
orientarea mai precisă a investigaĠiilor, în scopul clarificării numai
a anumitor aspecte úi a rezolvării numai a obiectivelor trasate de instanĠă.
Numai în caz de necesitate stringentă úi cu aprobarea expresă a instanĠei,
expertul poate să extindă sfera investigaĠiilor dincolo de cea atribuită iniĠial
de instanĠă.
Datorită caracterului său complex, este necesar ca investigaĠiile pe
teren să se desfăúoare după un plan de acĠiune în care problemele de urmărit
úi soluĠionat să fie programate în succesiunea lor logică.
Elaborarea planului investigaĠiei pe teren începe cu delimitarea sferei
în care se vor concentra observaĠiile úi continuă cu concretizarea mijloacelor
úi tehnicilor corespunzătoare. Un asemenea plan nu trebuie să conĠină
probleme pe care nu le rezolvă expertul personal, întrucât aprecierile pe care
acesta le va formula trebuie să se bazeze exclusiv pe constatări personale.
În expertiza judiciară, legile procesuale nu interzic însă expertului să
consulte alĠi specialiúti, care nu au fost numiĠi în vederea efectuării
expertizei, dacă este necesar a se clarifica unele probleme din domenii
conexe, de mare importanĠă pentru soluĠionarea obiectivelor expertizei. Prin
aceasta, expertul nu transferă altor specialiúti o parte din atribuĠiile sale,
întrucât specialiútii consultaĠi, deúi furnizează informaĠii utile, nu fac
aprecieri asupra problemelor încredinĠate expertizei.
În privinĠa informaĠiilor furnizate de persoanele care au participat, în
mod direct sau indirect, la efectuarea unor operaĠii materiale de natură a
cauza degradarea sau vicierea produselor, sfera acestora trebuie limitată de
garanĠia obiectivităĠii pe care acestea le prezintă. Din acest punct de vedere,
explicaĠiile pe care le dau diverse persoane cu prilejul efectuării expertizei
nu pot constitui o bază a opiniei pe care o exprimă expertul, acesta neavând
posibilitatea să stabilească veridicitatea informaĠiilor.
InvestigaĠia pe teren constă din trei momente esenĠiale: procedura,
conĠinutul úi consemnarea (fixarea) rezultatelor investigaĠiilor respective.
41
a. Procedura investigaĠiilor se referă la modul de stabilire a

contactului de lucru dintre expert úi părĠi, cu toate implicaĠiile care decurg
de aici.
Procedura investigaĠiilor presupune:
- convocarea scrisă a părĠilor;
- termenul de comunicare;
- existenĠa unor împuterniciri pentru expert úi delegaĠii părĠilor.
Prin convocarea scrisă, expertul invită părĠile să-úi trimită

împuterniciĠii (delegaĠii) care să conlucreze cu expertul la investigaĠiile pe
teren, la un loc, la o dată úi pentru o durată bine stabilită. Cu acest prilej,
expertul are dreptul de a solicita părĠilor să-i transmită documentele sau
copiile după documentele necesare în cursul investigaĠiilor.
În stabilirea termenului de comunicare, expertul este obligat să
asigure un interval de timp util, care să permită împuterniciĠilor părĠilor să
se prezinte la locul, ziua úi ora fixate pentru investigaĠii.
De regulă, termenul de comunicare pentru aceeaúi localitate este de
trei zile, iar pentru alte localităĠi de úapte zile (considerat de la primirea
înútiinĠării úi ziua fixată pentru efectuarea investigaĠiilor). Comunicările
verbale nu au valabilitate.
b. ConĠinutul investigaĠiei pe teren se poate referi la unul sau mai
multe din următoarele aspecte:
În cazul unei unităĠi producătoare:
- verificarea documentelor de constatare privind cantitatea úi
calitatea materiei prime intrate în fabricaĠie;
- conĠinutul, data úi frecvenĠa efectuării controlului de calitate;
- convorbiri cu cei care au fost subiecĠi sau martori (consemnate
de expert în minute semnate de către participanĠi sau sub formă de declaraĠii
scrise);
- verificarea registrului de analize úi a registrului de fabricaĠie;
- examinarea balanĠei de materiale.
În cazul unei unităĠi comerciale:
- actele de recepĠie;
- registrul de analize;
- registrul de stare calitativă a mărfurilor depozitate etc.
42
- verificarea unor documente operative în cazul când nu s-au

depus copii la dosarul cauzei sau dacă există dubii cu privire la veridicitatea
lor;
- convorbiri cu cei care au fost subiecĠi sau martori;
- recoltarea de probe. Expertul împreună cu reprezentanĠii părĠilor
poate recolta probe care se supun analizei. Probele se iau conform
metodologiei stabilite prin standarde. În anumite cazuri, când apare
necesitatea prelevării unor eúantioane pe fluxul tehnologic, se adoptă o
tehnică uzuală de recoltare.
c. Consemnarea (fixarea) rezultatelor investigaĠiei pe teren. La
sfârúitul investigaĠiei se întocmeúte un document în care sunt consemnate în
scris úi semnate de către toĠi participanĠii, rezultatele investigaĠiei privind
următoarele elemente:
- locul, data, durata investigaĠiei;
- participanĠii (calitatea lor úi numărul delegaĠiilor de
împuternicire);
- felul investigaĠiilor;
- conĠinutul investigaĠiilor;
- opiniile împuterniciĠilor părĠilor în raport cu cele constatate;
- obligaĠiile părĠilor de a furniza la un termen prestabilit anumite
informaĠii scrise sau acte.
La acest document se anexează toate materialele solicitate de către

expert, inclusiv opisul lor. Documentul nu cuprinde opinia, interpretarea
sau concluziile parĠiale ale expertului. În caz contrar, afirmaĠiile făcute de
expert pe baza unor elemente parĠiale sunt premature úi pot veni în
contradicĠie cu concluziile finale ale raportului de expertiză.
InvestigaĠiile pe teren sunt necesare aproape în toate cazurile atât
când produsul există, cât úi când produsul nu mai este.
3.2.5. Elaborarea raportului de expertiză
Rezultatele activităĠii depuse de expert pentru soluĠionarea

obiectivelor ridicate de problema cercetată se concretizează în raportul de
expertiză, ce se înaintează instanĠei sau organului care a dispus efectuarea
expertizei.
Raportul de expertiză fiind un document elaborat útiinĠific, are o
valoare probatorie deosebită. Având în vedere importanĠa sa în soluĠionarea
unei cauze, raportul de expertiză nu se poate rezuma la simpla expunere a
43
concluziilor la care a ajuns expertul, ci trebuie să oglindească în mod

succint, dar complet, etapele drumului parcurs de expert până la concluzia
finală.
În acest scop, raportul de expertiză trebuie să oglindească în
principal:
a. metodele útiinĠifice de cercetare utilizate de expert;

b. constatările expertului;
c. modul de interpretare a datelor obĠinute în urma cercetărilor úi
experimentărilor;
d. concluziile finale temeinic fundamentate.
Raportul de expertiză trebuie să dea răspuns la problemele ridicate

de obiectul litigiului. Elaborarea lui trebuie făcută cu respectarea anumitor
reguli de ordin procedural, de formă úi conĠinut.
Forma raportului de expertiză poate fi orală sau scrisă, în funcĠie de
locul unde se desfăúoară expertiza (în faĠa organului respectiv sau în afara
acestuia), cât úi de natura úi specificul problemei aflată în litigiu.
În toate cazurile în care efectuarea lucrărilor expertizei necesită timp,
deplasări, documentări, cercetări, analize, teste sau încercări de laborator
etc., raportul de expertiză se prezintă scris.
Printre principalele reguli de ordin procedural privind raportul de
expertiză menĠionăm: necesitatea redactării acestuia în mai multe
exemplare, din care unul se depune de către expert la registratura instanĠei.
Raportul de expertiză este semnat la sfârúit, iar fiecare pagină trebuie
să poarte parafa expertului. Semnarea úi parafarea se fac atât pe original, cât
úi pe copii, aceasta fiind necesar pentru a evita substituirea unor pagini.
O dată cu depunerea originalului raportului de expertiză, expertul
depune la registratura instanĠei úi dovezile de remitere către părĠile aflate în
litigiu a unei copii după raportul de expertiză.
În raportul de expertiză nu sunt admise greúeli, corecturi sau
útersături.
Raportul de expertiză trebuie depus în termen; de regulă depunerea
se face cu minimum cinci zile înainte de data judecării litigiului respectiv.
Termenul de depunere a raportului de expertiză se fixează de către
instanĠă sau se precizează în împuternicirea scrisă remisă personal
expertului (mai ales în cazul expertizelor iniĠiate de organele
administrative).
44
Nerespectarea fără motive întemeiate a termenului fixat pentru

depunerea raportului de expertiză poate atrage sancĠiuni materiale úi chiar
penale.
Raportul de expertiză se prezintă ca un act, alcătuit din mai multe
pagini, grupate în secĠiuni.
Obligativitatea de a redacta raportul de expertiză pe secĠiuni úi de a
le dispune într-o anumită ordine este impusă de practică úi de necesitatea
fluenĠei úi clarităĠii ideilor în raport, pentru ca acestea să fie accesibile
oricui, specialist sau nespecialist.
În mod obiúnuit, raportul de expertiză cuprinde următoarele secĠiuni:
a. Preambulul;
b. Scurt istoric al litigiului;
c. Obiectul expertizei;
d. Procedura investigaĠiilor;
e. Constatările expertizei;
f. Concluziile expertizei;
g. Borderoul de anexe;
h. Anexele (în original sau în copie).
Preambulul raportului de expertiză cuprinde: numele úi prenumele

expertului, profesia úi calificarea sa, adresa completă, instanĠa sau organul
care a numit expertul, numărul dosarului pentru litigiul în cauză úi numărul
actului de împuternicire.
Scurt istoric al litigiului: de regulă, în această secĠiune se

menĠionează (numele sau denumirile părĠilor aflate în litigiu (reclamant úi
pârâtă), cât úi adresele lor exacte. În unele cazuri pot apărea două sau mai
multe coreclamante sau copârâte, ordinea lor ierarhică stabilindu-se în
funcĠie de poziĠia pe care o au în litigiu. Deseori, alături de pârâtă sau
copârâtă, mai pot apărea úi părĠi chemate în garanĠie. De asemenea, tot în
această secĠiune se prezintă într-o succesiune cronologică principalele
elemente úi date ce reprezintă puncte de reper esenĠiale ale litigiului.
Cu această ocazie se consemnează poziĠia sau interpretarea părĠilor
în raport cu problemele litigiului, în special a acelora care vizează
obiectivele expertizei, precum úi precizarea daunelor úi a perioadei când
acestea s-au produs, dacă s-au mai efectuat expertize anterioare pe problema
respectivă.
45
Obiectul expertizei – În această secĠiune sunt redate ad-litteram

obiectivele stabilite de către instanĠă pentru efectuarea expertizei, precum úi
întrebările care au fost transmise în scris expertului.
Procedând astfel, se evită posibilitatea ridicării unor obiecĠii de către
părĠi, pe considerentul că nu s-a dat răspuns întrebărilor din ordonanĠă sau
încheiere.
Procedura investigaĠiilor cuprinde, de regulă, următoarele elemente:
- legalitatea invitării părĠilor pentru a conlucra sau asista expertul în

efectuarea unor investigaĠii;
- numele úi calitatea împuterniciĠilor;
- felul documentelor de împuternicire;
- felul investigaĠiilor efectuate de către expert în prezenĠa părĠilor;
- felul documentului de consemnare a rezultatelor investigaĠiilor
(proces-verbal, minută etc.), semnat de către expert.
Constatările expertizei reprezintă cea mai importantă secĠiune din

raport úi cuprinde atât faptele úi datele din dosarul litigiului cât úi pe cele
rezultate din investigaĠiile efectuate de către expert, care trebuie descrise
exact úi, după caz, comparate sau interpretate.
Când apar nepotriviri între datele provenind din diferite surse,
inclusiv din actele scrise prezentate de părĠi, în raport se consemnează toate
aceste date, se face analiza lor comparativă în vederea stabilirii gradului lor
de veridicitate.
În funcĠie de obiectivele expertizei, în raport se prezintă rezultatele
investigaĠiilor în ordinea dezvăluirii lor. Expertul trebuie să acorde o atenĠie
deosebită stabilirii cu exactitate a cauzelor úi împrejurărilor care au generat
vicierea respectivă. De aceea, pe lângă simpla narare a elementelor de
reconstituire a cauzelor úi împrejurărilor precum úi a mărimii úi efectului
vicierii, expertul va prezenta interpretările corespunzătoare, inclusiv
soluĠiile posibile pentru preîntâmpinarea repetării unei anomalii de felul
celei care formează speĠa expertizei.
Concluziile raportului de expertiză trebuie să conĠină într-o formă

concentrată răspunsurile expertizei la obiectivele încredinĠate spre
soluĠionare.
În măsura în care, în urma investigaĠiilor, se stabileúte cu claritate
demarcaĠia între răspunderile tehnice legate de vicierea incriminată, aceasta
va fi consemnată ca atare, fără a se atinge vreo latură juridică a problemei.
46
Obiectivitatea úi corectitudinea concluziilor sunt determinate de următorii

factori:
- calificarea înaltă a specialistului în domeniul în care acĠionează ca

expert;
- cunoaúterea profundă a problemelor circulaĠiei tehnice a
mărfurilor;
- cunoaúterea complexă a metodelor úi tehnicilor de analiză a
mărfurilor;
- probitatea profesională úi morală a expertului, spre a nu omite
aspecte esenĠiale ale investigaĠiilor úi pe această bază să emită
concluzii eronate sau false;
- independenĠa faĠă de părĠile implicate de litigiu;
- respectarea dreptului părĠilor implicate în litigiu în legătură cu
desfăúurarea expertizei.
Anexele raportului de expertiză. La raportul de expertiză se pot

ataúa în anexă documentele susĠinătoare ale concluziilor pe care le
formulează expertul, ca de exemplu buletine de analiză, grafice, copii úi
fotocopii, planuri úi schiĠe ale unor depozite, scheme de amplasare a
mărfurilor în spaĠiile de transport, eventual procedee de calcul etc. De
asemenea, se ataúează borderoul de anexe, care reprezintă opisul detaliat al
tuturor documentelor úi actelor suplimentare depuse de părĠi pe parcursul
efectuării expertizei úi care au servit la întocmirea raportului de expertiză.
Borderoul de anexe figurează în mod obligatoriu atât pe original, cât úi pe
copiile raportului de expertiză remise părĠilor implicate în litigiu.
Pentru a se asigura raportului de expertiză o Ġinută corespunzătoare
trebuie respectate unele condiĠii privitoare la stil úi conĠinut.
Astfel, raportul de expertiză trebuie să fie clar úi concis, fără
formulări sau termeni echivoci (ci dimpotrivă se impune o terminologie de
specialitate, adecvată); nu se vor face trimiteri la lucrări în afara dosarului.
Se vor utiliza pe cât posibil fraze scurte, dense úi clare. Termenii tehnici,
greu accesibili, se vor explica la piciorul paginii sau în paranteze, pentru a
se înlesni înĠelegerea concluziilor.
Raportul de expertiză nu trebuie să conĠină păreri personale în
legătură cu diferitele acte normative sau cu dispoziĠiile legale ale unor
organe administrative.
Aceasta nu înseamnă că expertul nu este liber în formarea opiniei
sale, fără însă ca aceasta să reflecte bunul plac sau acĠiunea arbitrară a
expertului. La redactarea raportului de expertiză, se recomandă ca toate
47
aspectele problemei în cauză desprinse de expert în urma efectuării

investigaĠiilor sale, să fie încadrate în litera úi spiritul actelor normative care
reglementează recepĠia calitativă, regulile de comerĠ etc. O asemenea
abordare a tuturor ideilor raportului de expertiză asigură, pe de o parte,
înĠelegerea în mod corect de către toate părĠile, de pe aceeaúi bază, a
implicaĠiilor litigiului în domeniul calităĠii, iar pe de altă parte, contribuie la
întărirea legalităĠii în domeniul circulaĠiei mărfurilor.
Constatările úi afirmaĠiile expertului conĠinute în textul raportului de
expertiză trebuie să fie susĠinute prin exemplificări úi argumentări
temeinice. În acest sens, expertul trebuie să fie preocupat de a conferi
raportului o anumită inatacabilitate, precum úi de a evita o eventuală
neconcordanĠă între datele trecute în raport în cazul unei eventuale noi
expertize. De asemenea, este indicat ca în anexele la raportul de expertiză să
se găsească asemenea dovezi care să evidenĠieze procedeele de investigare
folosite de expert, constatările făcute de către acesta în anumite momente,
situaĠii, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al
căror conĠinut nu poate fi integrat în raportul de expertiză.
Datele conĠinute în raportul de expertiză trebuie să fie reale úi
demonstrabile. Expertul răspunde pentru toate datele trecute în raport oricât
de neînsemnate ar fi ele. JusteĠea datelor úi responsabilitatea expertului faĠă
de acestea este caracteristica esenĠială a unui raport de expertiză. Pentru
aceste considerente, expertul trebuie să aibă în vedere, printre altele,
următoarele:
¾ analizele úi încercările de laborator să fie efectuate personal

sau de laboratoare de analiză autorizate în acest scop;
¾ aparatele úi metodele folosite să aibă o precizie cât mai
ridicată. În acest scop este indicat să se efectueze un număr cât mai mare de
determinări (în special în cazul analizelor organoleptice).
Concizia úi claritatea concluziilor formulate de către expert trebuie

să fie evidente. Concluziile trebuie să reprezinte sinteza logică a
constatărilor parĠiale la care a ajuns expertul pe parcursul efectuării
investigaĠiilor.
48
3.2.6. Analiza raportului de expertiză
Economistul de comerĠ este specialistul în problemele circulaĠiei

tehnice a mărfurilor, având o calificare care îi permite abordarea
problemelor de concepĠie, de conducere úi de organizare, vizând fluxul
mărfurilor de la producător la consumator.
În consecinĠă, atunci când nu are calitatea de expert atribuită de
instanĠă, el este chemat, ca bun cunoscător al domeniului, să participe la
analiza unui raport de expertiză referitor la problemele merceologice, ca
reprezentant al uneia dintre părĠile implicate în litigiu.
Analiza raportului de expertiză este abordată sub multiple unghiuri
(juridic, merceologic, economic, contabil etc.)
Ea parcurge, în principal, două etape importante, constând din
verificarea respectării prevederilor legale referitoare la expertiză (verificare
formală) úi verificarea conĠinutului útiinĠific al raportului de expertiză
(verificare de fond sau substanĠială)(x).
Verificarea formală presupune următoarele aspecte:
¾ dacă au fost respectate condiĠiile legale de desemnare a experĠilor

úi dacă nu există eventuale motive de recuzare a acestora,
invocate de părĠi;
¾ dacă au fost formulate răspunsuri clare úi complete la toate
întrebările adresate experĠilor;
¾ dacă raportul de expertiză a fost semnat úi datat.
Verificarea de fond are drept scop stabilirea măsurii în care expertul
a folosit raĠional úi complet mijloacele de documentare, a întreprins
investigaĠiile folosind cele mai adecvate metode úi tehnici úi a relevat datele
úi faptele care să elucideze obiectivele expertizei. Se verifică, de asemenea,
justeĠea raĠionamentului úi concordanĠa dintre concluzii úi conĠinutul
raportului de expertiză.
Dacă la examinarea raportului de expertiză de către organul juridic
sau de către părĠile aflate în litigiu se constată că acesta este necorespunzător
datorită unor neclarităĠi sau lacune minore în efectuarea investigaĠiilor de
specialitate, se pot lua măsuri de îndreptare.
(x) Emil Mihuleac, op. cit.,pag. 274 – 275

49
Măsurile de îndreptare care se pot lua la constatarea unor situaĠii

necorespunzătoare în momentul analizei raportului de expertiză sunt în
funcĠie de lacunele constatate úi anume:
chemarea expertului pentru a da lămuriri suplimentare atunci când

raportul prezintă anumite neclarităĠi;
întregirea expertizei printr-un supliment de expertiză, atunci când
investigaĠiile au fost incomplete;
efectuarea unei noi expertize atunci când se impune anularea
expertizei datorită încălcării unor norme legale de către expert.
În cazul în care, la studierea raportului de expertiză apar neclarităĠi

se pot solicita expertului lămuriri suplimetare sau clarificări. Acestea se pot
da verbal sau în scris, sub forma unui act adiĠional la raportul de expertiză
denumit “completare la raportul de expertiză”.
Uneori, părĠile aflate în litigiu pot formula obiecĠiuni asupra
raportului de expertiză sau a unei părĠi din acesta. În acest caz instanĠa
obligă pe expert să analizeze obiecĠiunile formulate de către părĠi, să-úi
fixeze poziĠia în raport cu obiecĠiunile părĠilor, sau să răspundă la unele
întrebări rezultate din aceste obiecĠiuni. Răspunsul expertului se dă în scris,
sub forma unui document denumit “note scrise”.
3.2.7. Suplimentul de expertiză
Uneori, după efectuarea expertizei (úi respectiv după depunerea

raportului de expertiză), se constată de către părĠi sau de către instanĠă noi
probleme ale speĠei litigiului, nerelevante iniĠial, care reclamă investigaĠii,
respectiv intervenĠia expertului. În aceste situaĠii instanĠa poate ordona
obiective suplimentare pentru expertiză.
Acest supliment, care uneori este provocat de contestarea unei
chestiuni din raport de către partea interesată, presupune adâncirea sau
lărgirea cercetării problemei respective.
50
3.2.8. O nouă expertiză
Atunci când concluziile raportului sunt controversate, mai mult sau

mai puĠin întemeiate, inexacte, sau când se anulează expertiza ca urmare a
încălcării unor dispoziĠii legale de către expert, se poate dispune efectuarea
unei noi expertize.
În general, cazurile de încălcare a unor reglementări legale de către
expert, fapt ce duce la anularea expertizei, sunt rare úi cu incidenĠă directă în
materie de drept.
Noua expertiză este efectuată, de regulă, de către alt expert sau de
mai mulĠi experĠi (în număr impar).
Forma, structura úi conĠinutul raportului noii expertize sunt identice
cu acelea ale raportului de expertiză. Există însă unele deosebiri úi anume:
necesitatea luării de poziĠie faĠă de raportul iniĠial de expertiză

(dacă este cazul);
existenĠa posibilă a divergenĠei de opinii între experĠii care
efectuează noua expertiză, caz în care fiecare expert, în cadrul
aceluiaúi raport, îúi prezintă propriul său punct de vedere.
În raportul noii expertize, aceste aspecte trebuie reflectate în mod

corespunzător, din punct de vedere al conĠinutului úi al procedurii. O nouă
expertiză se dispune în mod firesc pentru cercetarea aceloraúi obiective ca úi
în cazul expertizei iniĠiale.
Lămurirea neclarităĠilor, completarea printr-un supliment de
expertiză, sau dispunerea unei noi expertize pot fi ocazionate de situaĠii
precum:
x din lectura raportului rezultă că expertul nu a folosit cele mai

moderne úi adecvate metode în cercetarea respectivă;
x lectura raportului vădeúte o competenĠă scăzută;
x conútiinciozitatea úi obiectivitatea expertului sunt puse sub
semnul întrebării;
x apare o anumită contradicĠie între concluziile iniĠiale ale
raportului úi rezultatele investigaĠiilor ulterioare, ca urmare a administrării
unor lămuriri suplimentare.
51
52
SURSELE DE LITIGII
4 GENERATOARE, DE EXPERTIZE
MERCEOLOGICE
În cadrul circuitului tehnico-economic al mărfurilor, între furnizori,

transportatori úi beneficiari pot să apară unele divergenĠe sau chiar litigii
prin lezarea intereselor uneia dintre părĠi. Asemenea divergenĠe úi litigii sunt
rezolvate, după caz, de către părĠile implicate prin negocieri sau de către
organele judiciare care, pentru soluĠionarea corectă a cauzelor, recurg
adeseori la sprijinul expertizei merceologice.
Practica efectuării expertizelor merceologice evidenĠiază faptul că
cele mai multe litigii la a căror soluĠionare participă úi expertiza
merceologică, au drept obiect substituirea produselor, denaturarea,
înlocuirea sau deprecierea lor calitativă.
Substituirea de produs constă în livrarea unor produse având aceeaúi

destinaĠie úi acelaúi preĠ cu al produselor contractate, dar cu alĠi indici de
calitate decât cei precizaĠi în standarde sau alte documente la care părĠile au
făcut referiri în contract.
Cauzele ce pot favoriza substituirea de produse sunt:
x controlul tehnic de calitate defectuos executat;

x sortarea greúită a unor produse de calitate inferioară la calităĠi
superioare.
În practică pot fi întâlnite unele situaĠii care se asimilează substituirii

de produse, dintre care se menĠionează:
x încadrarea greúită de la un model la altul a produselor, în cazul în

care acestea necesită consumuri specifice diferite de materiale;
x livrarea produselor la calităĠi inferioare celei reale;
x livrarea de loturi eterogene, care conĠin produse obĠinute din úarje
diferite, având úi caracteristici de calitate diferite;
54
x livrarea loturilor conĠinând produse care au alĠi indici de calitate

în raport cu cei înscriúi în buletinele de analiză sau în certificatele
de calitate.
Denaturarea produselor constă în fabricarea úi livrarea unor produse

ale căror caracteristici de calitate nu corespund valorilor prescrise úi nici
preĠului legal.
În categoria denaturării produselor se încadrează următoarele situaĠii:
¾ modificarea reĠetei de fabricaĠie a unor produse în sensul

diminuării proporĠiilor unor componenĠi valoroúi (úi deci mai costisitori) úi
înlocuirea acestora cu componenĠi sau constituenĠi mai ieftini (prin aceasta
calitatea produselor se reduce);
¾ abaterile de la tehnologia de fabricaĠie, în sensul diminuării unora
dintre fazele tehnologice sau modificarea modalităĠii de executare a altor
faze tehnologice, cu implicaĠii negative asupra calităĠii sau stabilităĠii
produselor la păstrare, care provoacă anomalii în utilizarea produselor.
Falsificarea produselor (care constituie o formă de denaturare a

acestora) reprezintă operaĠia prin care se modifică valoarea de întrebuinĠare
a unui produs în scop fraudulos. Dintre procedeele de falsificare mai
frecvent se întâlnesc:
x extragerea unor componente naturale ale unui produs (exemplu

cofeina din cafea);
x înlocuirea unor componenĠi valoroúi ai produselor cu substanĠe
inactive, indiferente sau chiar dăunătoare pentru utilizatorul
produsului;
x fabricarea produselor din alte materii prime decât cele normale
(de regulă, prin utilizarea unor materii prime de calitate
inferioară).
Înlocuirea unor produse naturale cu produse sintetice este una

dintre căile de diversificare sortimentală folosită în prezent pentru asigurarea
consumatorilor cu bunurile necesare acestora, folosind însă procedura legală
de omologare a produselor.
Această cale este folosită în prezent pe scară largă în unele domenii
de activitate, mai ales în acelea în care materialele sintetice au unele
caracteristici calitative superioare celor naturale. Această posibilitate nu
Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice
55
trebuie înĠeleasă în sensul prezentării produselor sintetice drept produse

naturale în vederea obĠinerii unor profituri necuvenite rezultate din diferenĠa
de preĠ.
Deprecierea calitativă a produselor – se poate produce în oricare

dintre etapele circuitului lor tehnic, dar mai ales în timpul transportului úi
depozitării.
În funcĠie de intensitatea factorilor de degradare aceasta poate fi
totală, când produsul trebuie scos din uz sau parĠială, când poate primi alte
destinaĠii, mai puĠin eficiente în raport cu destinaĠia de bază.
Principalele etape ale circulaĠiei tehnice a produselor sunt, de

asemenea, surse potenĠiale de litigii generatoare de expertize merceologice.
Astfel, cu prilejul livrării loturilor de produse, surse potenĠiale de
litigii pot apărea în următoarele situaĠii:
x datorită livrării altor sortimente decât cele contractate;

x datorită livrării loturilor necorespunzătoare calitativ;
x datorită livrării unor loturi eterogene (conĠinând produse din úarje
diferite).
Transportul loturilor de mărfuri în esenĠă înseamnă o păstrare de

durată variabilă a acestora în spaĠii mobile de depozitare. InfluenĠa
transportului asupra calităĠii loturilor de mărfuri poate fi în anumite cazuri
negativă. De aceea prezintă importanĠă alegerea judicioasă a mijloacelor de
transport (care să asigure cât mai mult cu putinĠă un microclimat adecvat)
alegerea celor mai scurte trasee (pentru a reduce la minim acĠiunea agenĠilor
mecanici – úocuri, trepidaĠii etc.) alegerea unor ambalaje de transport
corespunzătoare naturii produselor úi în concordanĠă cu ceilalĠi parametri ai
transportului, amplasarea úi fixarea corectă a mărfurilor în spaĠiul de
transport, selecĠionarea tehnicilor optime de încărcare-descărcare a
mijloacelor de transport etc. Este firesc ca, în situaĠia în care condiĠiile de
transport nu sunt corespunzătoare, această etapă să genereze vicieri
însemnate ale mărfurilor úi ambalajelor acestora, pierderi peste normele
legale, degradări sau alterări ale produselor, impurificări etc.
56
În practică se constată că cele mai însemnate vicieri ale produselor, care pot
genera litigii, au drept cauze următoarele:
x utilizarea unor mijloace de transport necorespunzătoare;
x deplasarea pe rute ocolitoare (mărirea traseelor de parcurs);
x folosirea unor ambalaje de transport necorespunzătoare;
x manipularea brutală a produselor.
RecepĠia loturilor de produse reprezintă etapa în care pot apărea cele

mai numeroase litigii, atât referitoare la calitatea produselor, cât úi la
cantitatea lor. Aceste litigii pot avea la bază, în unele situaĠii, efectuarea
necorespunzătore a verificării la recepĠie; dar, de cele mai multe ori, ele au
la bază degradări calitative ale produselor, apărute în etapele premergătoare
recepĠiei, dar depistate cu prilejul efectuării acesteia.
Cele mai frecvente surse de litigii întâlnite în această etapă sunt:
x neconcordanĠa dintre sortimentul contractat úi sortimentul atestat
documentar sau cel real al lotului de marfă;
x neconcordanĠa dintre calitatea contractată (respectiv calitatea prescrisă
úi omologată) úi calitatea reală a lotului de marfă;
x neconcordanĠa calitativă a loturilor de marfă.
Depozitarea unui lot de marfă (în spaĠii fixe de depozitare) presupune

un ansamblu de operaĠiuni de manipulare, amplasare spaĠială, protecĠia
integrităĠii produselor etc., a căror nerespectare poate să genereze degradări
calitative.
Păstrarea loturilor de mărfuri în depozite implică asigurarea unui regim
optim care să permită menĠinerea proprietăĠilor produsului cât mai apropiate de
cele iniĠiale. Prin urmare, în această etapă este necesar să se controleze úi să se
dirijeze influenĠa agenĠilor mediului ambiant (temperatura aerului, umiditatea
relativă a aerului etc.) dar în acelaúi timp să se controleze evoluĠia proprietăĠilor
labile ale loturilor de mărfuri spre a preveni modificarea lor în sens nedorit.
Evident, sunt cazuri când datorită viciilor ascunse modificări negative ale
proprietăĠilor produselor se pot manifesta chiar atunci când influenĠa factorilor
externi este minimă sau chiar nulă.
În cazul în care, beneficiarul organizează incorect procesul de păstrare a
mărfurilor sau nu poate dovedi că a respectat condiĠiile prescrise de păstrare,
răspunderea pentru eventualele degradări îi revine.
Analizând cele mai importante surse care generează modificări negative
ale calităĠii în ansamblul circulaĠiei tehnice a loturilor de mărfuri, este necesar să
Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice
57
precizăm că răspunderile părĠilor implicate nu apar decât foarte rareori clar

delimitate úi de aceea frecvent se apelează la expertize.
Din practica organelor care au competenĠa în soluĠionarea litigiilor
patrimoniale dintre întreprinderi precum úi a celor care au competenĠe în
soluĠionarea litigiilor izvorâte din activitatea de comerĠ exterior (care pot avea
drept obiect livrarea unor loturi de produse necorespunzătoare, estimarea
întinderii prejudiciului rezultat prin degradarea produselor în timpul
transportului, stabilirea factorilor care au cauzat degradarea calitativă, stabilirea
cantităĠii unor loturi sau angajarea răspunderii societăĠilor de asigurare) se
constată că, dintre etapele circuitului tehnico-economic al produselor, cele care
generează cel mai frecvent litigii, pentru a căror soluĠionare corectă se recurge la
sprijinul expertizei merceologice judiciare sau preventive, sunt recepĠia
calitativă, păstrarea, depozitarea úi transportul.
Efectuarea expertizelor în aceste domenii presupune unele particularizări
ce derivă din metodologia generală de efectuare a unei expertize úi care sunt în
funcĠie de natura activităĠilor specifice etapelor menĠionate. Asemenea expertize
au în general un caracter complex úi un grad de dificultate avansat, presupunând
cunoaúterea aprofundată de către experĠi atât a cadrului legislativ-normativ, cât
úi a tehnicilor uzuale sau a unor aspecte particulare specifice verificării la
recepĠie, transportului sau păstrării loturilor de produse în spaĠiile fixe sau
mobile de depozitare.
EXPERTIZA RECEPğIEI
5 CALITATIVE,A LOTURILOR
DE MĂRFURI
5.1 Calitatea úi recepĠia loturilor de mărfuri
SocietăĠii moderne îi este specifică competiĠia pentru calitate. Acest

fapt este determinat de revoluĠia tehnico-útiinĠifică contemporană, care
imprimă activităĠii economice o desfăúurare dinamică úi face posibil un
progres rapid în toate ramurile producĠiei materiale.
De calitatea produselor depinde în mare măsură satisfacerea nevoilor
tot mai variate úi mai complexe ale economiei unui stat, competitivitatea pe
pieĠele externe úi creúterea nivelului de trai al populaĠiei.
Realizarea unor produse calitativ superioare este însă legată
indisolubil de controlul calităĠii lor, atât pe parcursul producĠiei cât úi al
comercializării. Acest control a devenit o necesitate ca urmare a dezvoltării
producĠiei de mare serie.
Este cunoscut că marea majoritate a produselor se consumă în alt loc
decât acela al producerii lor; doar o parte infimă este folosită, uneori, chiar
de întreprinderea producătoare, pentru autoconsum. Între momentul în care
s-au epuizat operaĠiile de producere a unui bun úi acela când el este
consumat intervine, de cele mai multe ori, un complex de operaĠiuni ca:
ambalare, manipulare, încărcare, expediĠie, transport, descărcare, aducere în
depozitul beneficiarului, depozitare. ExistenĠa acestor operaĠiuni, care
presupun un anumit interval de timp, impune necesitatea verificării calităĠii
úi cantităĠii mărfurilor în mai multe faze succesive, începând chiar din
momentul fabricării úi până în momentul folosirii lor de către consumatori.
Acelaúi considerent justifică necesitatea recepĠiei, relevând însemnătatea
problemelor pe care aceasta de ridică.
În acest context devine clar, chiar în ipoteza în care se efectuează un
control riguros în timpul procesului de producĠie, că recepĠia nu poate fi
eliminată, ea având rolul unui filtru ce împiedică pătrunderea pe piaĠă a
produselor necorespunzătoare.
Expertiza recepĠiei calitative a loturilor de mărfuri
61
Într-adevăr, pentru circulaĠia tehnică a mărfurilor cea mai importantă

verificare a calităĠii acestora din punctul de vedere al comerĠului úi al
consumatorului, este aceea care se efectuează cu ocazia recepĠiei cantitative
úi calitative a mărfurilor preluate de la producător.
RecepĠia calitativă a mărfurilor este unul dintre momentele
principale ale stabilirii calităĠii. Ea are loc cu prilejul trecerii mărfurilor din
proprietatea furnizorului (întreprinderea producătoare) în proprietatea
beneficiarului (întreprinderea comercială en gros sau en detail).
Principalele etape ale procesului complet reprezentând controlul de
calitate care se efectuează în prezent atât în sfera producĠiei cât úi a
circulaĠiei bunurilor de consum sunt prezentate sintetic în figura 1.
După cum se constată, există nu numai numeroase verificări
calitative (parĠiale sau totale) dar úi multe treceri ale produselor dintr-un
patrimoniu în altul.
Ca moment esenĠial al controlului calităĠii produselor, recepĠia
calitativă generează uneori divergenĠe úi litigii privind calitatea acestora,
pentru a căror soluĠionare se recurge uneori la efectuarea de expertize
merceologice.
În rezolvarea completă úi rapidă a obiectivelor, expertul este
interesat să cunoască toate etapele de verificare, pentru a putea localiza
precis cauzele úi momentul vicierii loturilor de produse.
De altfel, din practică s-a putut constata că în cele mai multe litigii se
întâlnesc erori în legătură cu modul în care se execută recepĠia úi primirea
mărfurilor, acestea fiind etapele din circuitul mărfurilor care generează cele
mai multe litigii. Evitarea lor presupune înlăturarea greúelilor care se pot
face cu ocazia trecerii mărfurilor de la furnizor la beneficiar, legate de
identificarea mărfurilor, de livrarea unor produse necorespunzătoare
calitativ úi cantitativ, de ambalarea necorespunzătoare a produselor,
întocmirea defectuoasă a documentelor de livrare úi expediere, întocmirea
incorectă a documentelor de verificare.
În accepĠiunea curentă, termenul “recepĠie” desemnează o activitate
de primire. În practica comercială, el semnifică primirea úi acceptarea (sau
respingerea) unui lot de marfă de la o altă unitate. În sens mai larg, prin
recepĠie se înĠelege un ansamblu de operaĠii prin care se constată dacă
marfa corespunde tuturor prevederilor contractuale.
Potrivit legislaĠiei în vigoare din Ġara noastră, prin noĠiunea de
recepĠie se înĠelege executarea în mod material úi efectiv a operaĠiei de
identificare calitativă úi cantitativă a produselor, operaĠie efectuată de
către delegaĠii părĠilor contractante stabilite în contractele economice.
62
În sens juridic, recepĠia reprezintă actul care cuprinde acea

manifestare de voinĠă a părĠilor, având drept consecinĠă anumite efecte (de
natură economică, socială) iar în sens mai larg, recepĠia este instrumentul
probator al operaĠiunii la care se referă (verificarea cantitativă úi calitativă).
Astfel definită, recepĠia se deosebeúte de autorecepĠie prin modul în care se
realizează manifestarea voinĠei părĠilor. În timp ce prin recepĠie
manifestarea de voinĠă se realizează concomitent úi concordant, prin
semnarea procesului verbal de către delegaĠii părĠilor contractante, în cazul
autorecepĠiei aceasta se realizează numai în momentul în care comisia de
primire a beneficiarului acceptă produsele.
Scopul procesului de recepĠie a loturilor de mărfuri, care determină
totodată úi importanĠa sa, constă în:
¾ a verifica úi controla modul în care furnizorii de mărfuri îúi
îndeplinesc obligaĠiile asumate prin contractul de furnizare cu
privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalaj, etc.;
¾ a verifica úi controla în ce măsură organele de transport úi-au
respectat obligaĠiile asumate în legătură cu păstrarea integrităĠii
cantitative úi calitative a mărfurilor pe toată durata transportului.
ImportanĠa recepĠiei mărfurilor, din punct de vedere economico-

organizatoric, pentru consumator-comerĠ-producĠie este deosebită, ea
contribuind la realizarea următoarelor obiective:
- evitarea pătrunderii în reĠeaua comercială a mărfurilor
necorespunzătoare calitativ, ca structură úi sortiment;
- evitarea formării pe canalele de distribuĠie a stocurilor
supranormative, care generează imobilizări de fonduri, plăĠi
pentru dobânzi etc.;
- influenĠarea directă a întreprinderilor producătoare pentru a
produce numai mărfuri corespunzătoare standardelor, caietelor de
sarcini etc. prin refuzul produselor necorespunzătoare;
- stabilirea răspunderii materiale pentru eventualele pagube
înregistrate ca urmare a recepĠionării unor mărfuri ce nu
corespund calitativ sau cantitativ.
Rezolvarea rapidă a obiectivelor expertizelor în materie de recepĠie a
loturilor de produse presupune cunoaúterea de către expert a tuturor etapelor
úi tehnicilor de efectuare a acesteia, ceea ce îi permite să localizeze precis
locul úi momentul vicierii mărfurilor.
În ceea ce priveúte latura calitativă a recepĠiei, în expertiza
merceologică ea constituie obiect de studiu atât sub aspectul cadrului
reglementărilor legale, cât úi al tehnicii de desfăúurare a acestui proces.
63
Trecerea dintr-
un patrimoniu
CONTROLUL în altul
CALITĂğII
MATERIILOR
CONTROLUL
Intreprinderi producătoare
INTERFAZIC
FABRICĂ
CONTROLUL
FINAL
AUTORECEPğIA
Trecerea dintr-
un patrimoniu
RECEPğIA în altul
CALITATIVĂ
DEPOZIT EN GROS
VERIFICAREA
CALITĂğII
Intreprinderi comerciale
MĂRFURILOR ÎN
TIMPUL PĂSTRĂTII Trecerea dintr-
un patrimoniu
RECEPğIA în altul
LA MAGAZIN UNITATE EN
DETAIL
Trecerea dintr-
un patrimoniu
VERIFICAREA LA în altul
CONSUMATOR
CONSUMATOR
Fig. 1. Schema lanĠului controlului calităĠii unei mărfi în relaĠiile

industrie-comerĠ-consumator
64
5.1.1. ObligaĠiile úi răspunderile părĠilor în circuitul

tehnico-economic al mărfurilor
ObligaĠiile úi răspunderile ce revin părĠilor care participă la procesul

circulaĠiei mărfurilor – furnizor-cărăuú-destinatar – sunt determinate prin
acte normative care conĠin reglementări privind operaĠiunile specifice
fiecărei etape parcurse de mărfuri, în cadrul circuitului lor tehnico-
economic, norme menite în final să asigure integritatea calitativă úi
cantitativă a acestora.
a. ObligaĠiile úi răspunderile furnizorului
Dintre obligaĠiile ce revin furnizorului se pot menĠiona:
- pregătirea corespunzătoare a loturilor de mărfuri în vederea

livrării;
- întocmirea documentelor de transport;
- expedierea mărfurilor conform clauzelor contractuale (dacă
părĠile, prin contract, nu au convenit asupra altor modalităĠi).
ObligaĠiile unităĠii furnizoare de livrare a mărfurilor contractate

constituie o activitate complexă, care impune o serie întreagă de operaĠiuni
distincte úi anume:
¾ programarea operativă a transporturilor de mărfuri;

¾ ambalarea corespunzătoare a mărfurilor destinate transportului în
aúa fel încât acestea să reziste condiĠiilor de transport în raport cu
specificul lor (fragilitate, higroscopicitate, volatilitate etc.)
Ambalarea mărfurilor trebuie efectuată în conformitate cu
prevederile legale úi cu alte dispoziĠii privind ambalajul úi
ambalarea, marcarea, etichetarea, útanĠarea etc. Furnizorul este
scutit de obligaĠia de ambalare a mărfurilor care, prin natura lor,
pot fi expediate în vrac;
¾ verificarea mijlocului de transport pus la dispoziĠie pentru a
constata dacă este apt pentru încărcarea mărfii respective; în caz
contrar, obiecĠiile furnizorului vor fi transmise cărăuúului care,
dacă menĠine mijlocul de transport, preia răspunderea pentru
eventualele degradări, pierderi sau sustrageri ce pot apărea în
timpul transportului;
65
¾ emiterea documentelor de transport constituie, de asemenea, o

altă îndatorire a expeditorului. În cadrul acestor documente
(scrisoarea de trăsură – pentru transportul feroviar, foaia de
parcurs, pentru cel rutier úi conosamentul, pentru transportul pe
apă) furnizorul este obligat să precizeze natura mărfii care se
expediază, însuúirile produselor úi starea în care acestea au fost
predate;
¾ încărcarea mărfurilor în mijloacele de transport cade deseori în
sarcina furnizorului. La încărcarea mărfurilor trebuie să se
respecte normele tehnice stabilite atât pentru folosirea raĠională a
mijlocului de transport, cât úi pentru a asigura integritatea mărfii
pe toată durata transportului, ferind-o de degradări. O încărcare
corect efectuată are în vedere nu numai simpla aúezare ordonată a
mărfurilor în mijlocul de transport, ci úi fixarea lor prin ancorare,
legare, împănare etc.;
¾ expedierea mărfurilor la adresa indicată de destinatar constituie o
altă obligaĠie importantă a organizaĠiei furnizoare. Indicarea
exactă úi desluúită a adresei de destinaĠie în documentul de
transport constituie una dintre îndatoririle a cărei nerespectare
provoacă întârzieri în executarea deplasării mărfurilor, conducând
la plata de locaĠii.
Răspunderea furnizorului pentru integritatea mărfii diferă în funcĠie

de momentul predării acesteia. În practică se disting următoarele situaĠii în
care răspunderea furnizorului poate fi angajată:
până în momentul predării către cărăuú, când:
x livrarea mărfurilor s-a făcut prin recepĠie sau autorecepĠie la

furnizor úi expedierea lor cade în sarcina acestuia;
x în urma recepĠiei sau autorecepĠiei la furnizor, mărfurile rămân
în custodia acestuia úi expedierea lor cade în sarcina
furnizorului;
până în momentul predării efective către beneficiar, când:
x recepĠia se face la furnizor úi beneficiarul ridică mărfurile

direct de la furnizor sau expediĠia cade în sarcina
beneficiarului;
66
x mărfurile au rămas, în urma recepĠiei făcute la furnizor, în

custodia acestuia úi ridicarea sau expedierea lor cade în sarcina
beneficiarului;
x recepĠia se face la beneficiar iar mărfurile au fost transportate
la locul recepĠiei de către furnizor.
Potrivit legislaĠiei în vigoare, furnizorul răspunde pentru lipsurile

calitative sau cantitative ale mărfurilor, dacă acestea sunt cauzate de
încălcarea obligaĠiilor ce-i revin. Astfel, avariile, vicierile sau lipsurile
apărute în timpul transportului cad în răspunderea furnizorului când s-au
folosit pentru ambalare materiale necorespunzătoare, nu s-au respectat
normele tehnice de ambalare, încărcare, manipulare úi fixare în mijlocul de
transport, când nu s-au aplicat sigiliile corespunzătoare pe mijloacele de
transport închise (dacă acestea sunt folosite în întregime de către expeditor).
De asemenea, unitatea furnizoare răspunde úi pentru completarea
greúită a documentelor de transport, prin înscrierea unor declaraĠii inexacte,
incomplete sau scrise în alte locuri decât cele rezervate pentru fiecare,
pentru declararea greúită a masei, pentru livrări masive nejustificate care au
provocat locaĠii úi perturbări în procesul de circulaĠie a mărfii.
Un aspect de importanĠă deosebită privind obligaĠiile úi răspunderile
furnizorului îl constituie respectarea riguroasă a calităĠii produselor livrate.
Încălcarea prescripĠiilor calitative stabilite prin contract se consideră
drept livrare necorespunzătoare calitativ, cu consecinĠe de natură să
angajeze răspunderea furnizorului pentru daunele provocate.
Livrarea de produse necorespunzătoare calitativ creează obligaĠia
furnizorului de înlocuire sau recondiĠionare a produselor respective, care
izvorăúte din conĠinutul obligaĠiilor sale de garanĠie. Pe lângă acestea, în
sarcina furnizorului poate cădea úi obligaĠia plăĠii unor penalităĠi de
întârziere úi daune, ca forme ale răspunderii sale pentru executarea
necorespunzătoare a obligaĠiilor asumate contractual.
b. ObligaĠiile úi răspunderile cărăuúului se referă la:
¾ primirea mărfurilor;
¾ executarea transportului;
¾ eliberarea (predarea) lotului de marfă la destinaĠie.
Cărăuúul este obligat să primească mărfurile spre transport conform
contractului de transport existent, care materializează obligaĠia ce o are de a
accepta cererile de transport adresate de către unităĠile economice
expeditoare.
67
Contractul de transport implică predarea efectivă a mărfurilor de

către expeditor úi preluarea acestora de către cărăuú.
OperaĠiunea de predare-preluare a mărfii are drept consecinĠă
obligaĠia cărăuúului de a transporta mărfurile la destinaĠie, potrivit clauzelor
stabilite prin contract.
O importanĠă deosebită pentru asigurarea integrităĠii mărfii în timpul
transportului o are stabilirea momentului în care mărfurile sunt preluate de
către întreprinderea de transport, din acest moment începând să curgă
răspunderea cărăuúului. În mod obiúnuit, acest moment este marcat de
operaĠiunea aplicării útampilei unităĠii de cărăuúie pe documentul de
transport, având un dublu efect úi anume:
- constituie dovada primirii mărfurilor;
- stabileúte data la care începe să opereze răspunderea cărăuúului.
Din punct de vedere al expertizei merceologice úi al sarcinilor pe
care le are de îndeplinit expertul merceolog în activitatea de depistare,
localizare úi elucidare a cauzelor care au condus la degradarea calitativă a
mărfii, cunoaúterea exactă a timpului cât marfa s-a aflat sub răspunderea
uneia sau alteia dintre părĠile angajate în circuitul tehnico-economic al
mărfurilor, are o importanĠă deosebită.
Preluarea mărfurilor de la furnizor spre a fi transportate constituie o
sarcină distinctă a cărăuúului, iar timpul necesar executării acestei operaĠiuni
nu va afecta pe acela necesar operaĠiunilor de încărcare.
Cărăuúul este obligat să verifice, la primire, natura mărfurilor,
numărul coletelor sau cantitatea de produse, precum úi sigiliile aplicate. El
are datoria să refuze primirea spre a fi transportate a mărfurilor ambalate
necorespunzător, când nu se respectă tehnica de încărcare úi fixare a
mărfurilor în mijlocul de transport sau când sunt predate spre transport
mărfuri interzise.
Cărăuúul este obligat să ia măsuri de asigurare a integrităĠii
mărfurilor pe parcursul transportului.
Nerespectarea de către cărăuú a obligaĠiei de a asigura integritatea
cantitativă úi calitativă a mărfii în timpul transportului poate avea drept
consecinĠă pierderea (totală sau parĠială) sau avarierea mărfii. În ambele
situaĠii poate fi angajată răspunderea cărăuúului pentru eventualele daune.
Cărăuúul poate fi absolvit de răspundere pentru degradarea totală sau
parĠială a mărfurilor dacă acestea s-au produs:
din cauze de forĠă majoră;
dacă prejudiciul provine din culpa furnizorului sau a
destinatarului;
68
dacă prejudiciul a fost cauzat de unele însuúiri proprii naturii

mărfurilor care au provocat spargerea, sfărâmarea, alterarea sau
alte fenomene asemănătoare;
din cauze naturale inerente transportului în mijloace deschise,
dacă acestea sunt considerate drept corespunzătoare cu
dispoziĠiile în vigoare;
dacă pe durata transportului mărfurile au fost însoĠite de delegaĠi
ai furnizorului sau beneficiarului, care nu au luat măsuri pentru
asigurarea integrităĠii mărfurilor;
dacă prejudiciul a fost cauzat de unele defecĠiuni ale ambalajului
care nu au putut fi observate la primirea mărfurilor pentru
transport (vicii ascunse);
dacă expeditorul a predat produse excluse la transport sub
denumire falsă, inexactă sau incompletă sau dacă nu a indicat în
documentele de transport particularităĠile specifice produselor
care necesită condiĠii speciale în timpul transportului;
dacă scăderea masei produselor s-a datorat însuúirilor naturale
ale acestora (perisabilităĠi).
Primirea mărfurilor de către cărăuú spre transport fără nici o obiecĠie
constituie o prezumĠie că s-au respectat condiĠiile prevăzute de lege, inclusiv
sub aspectul verificărilor obligatorii.
Neîndeplinirea obligaĠiilor de verificare de către cărăuú poate avea
consecinĠe negative pentru acesta. La examinarea cauzelor care au provocat
anumite deficienĠe pe parcursul transportului mărfii poate fi angajată
răspunderea organizaĠiei de transport, care răspunde de integritatea mărfii
transportate, din momentul primirii úi până la eliberarea către destinatar.
În momentul predării mărfurilor la destinaĠie, cărăuúul este obligat ca
împreună cu destinatarul să procedeze la verificarea sigiliilor, a semnelor úi
marcajelor de pe mijlocul de transport sau de pe colete cât úi la verificarea
conĠinutului. Dacă totul este găsit “în ordine” se face menĠiunea pe
documentul de transport “predat fără urme de violare”. În cazul în care cu
ocazia acestei verificări se constată urme de violare, pierderi, avarii, scurgeri
etc. se va opri descărcarea, chemându-se la faĠa locului úeful organizaĠiei de
cărăuúie sau reprezentantul acestuia, care este obligat să se prezinte pentru a
constata eventualele daune. Cu această ocazie se întocmeúte un proces-
verbal de constatare.
69
c. ObligaĠiile úi răspunderile destinatarului
Principalele obligaĠii ce revin destinatarului sunt:
¾ verificarea identităĠii mărfurilor;

¾ verificarea cantitativă;
¾ verificarea calitativă a mărfurilor primite.
Beneficiarul indicat în documentul de transport este singurul
îndreptăĠit să primească încărcătura de marfă, obiect al transportului.
Unitatea destinatară are obligaĠia legală de a primi mărfurile de la cărăuú úi
de a le transporta la locul corespunzător. Cărăuúul este răspunzător faĠă de
destinatarul legitim în ipoteza în care marfa a fost eliberată din culpa sa unei
alte unităĠi.
ObligaĠia primirii úi preluării mărfurilor de către destinatar are un
dublu aspect juridic úi anume:
- întreprinderea de cărăuúie este interesată să se elibereze de

răspunderea privind integritatea mărfii transportate, imediat ce
aceasta a sosit la destinaĠie, eliberându-úi simultan úi mijlocul de
transport;
- beneficiarul este interesat să intre cât mai repede în posesia
mărfii, în vederea realizării în timp a sarcinilor sale economice
specifice.
Primirea mărfurilor de către destinatar este o sarcină complexă care

presupune îndeplinirea unor activităĠi distincte úi anume:
x executarea formalităĠilor prealabile preluării încărcăturii de marfă

(primirea documentelor de transport);
x examinarea stării exterioare a mijlocului de transport;
x cercetarea úi ridicarea sigiliilor de pe mijlocul de transport;
x verificarea conĠinutului mijlocului de transport;
x solicitarea reîncărcării mărfurilor când apar bănuieli în legătură cu
existenĠa unor lipsuri pe parcursul transportului.
De asemenea, unitatea destinatară are obligaĠia să controleze modul

în care se execută descărcarea mărfurilor, transportarea úi introducerea lor în
depozit.
70
Toate aceste operaĠiuni presupun o atenĠie deosebită în timpul

executării lor, deoarece fiecare dintre ele poate avea implicaĠii asupra
integrităĠii mărfii úi deci, a securităĠii acestora.
Pe parcursul de la locul de descărcare a mărfurilor la cel de
depozitare pot apărea împrejurări de natură să conducă la lipsuri sau
degradări; în această etapă, integritatea mărfurilor este asigurată de
organizaĠia destinatară, mărfurile aflându-se sub controlul unic al acesteia.
Primirea mărfurilor de către destinatar úi atestarea scrisă a acestei
operaĠiuni îl eliberează pe cărăuú de obligaĠia asumată privind aducerea
mărfurilor la destinaĠie în bune condiĠii.
Cu ocazia primirii mărfurilor de la cărăuú, destinatarul este obligat să
efectueze recepĠia cantitativă úi calitativă a mărfurilor primite în termenul
legal stabilit (de 6 ore pentru mărfurile uúor perisabile úi de 5 zile pentru
celelalte mărfuri). Termenele mai sus menĠionate operează astfel:
- pentru livrările din aceeaúi localitate, din momentul primirii

mărfii în depozitul destinatarului;
- pentru mărfurile din alte localităĠi, din momentul eliberării mărfii
în gară, autogară, aeroport sau punct de destinaĠie.
În cazul constatării la destinaĠie a unor deficienĠe cantitative úi

calitative faĠă de cele prevăzute în contract sau în actele de livrare,
beneficiarul este obligat a-l înútiinĠa pe furnizor pentru a trimite un delegat
care să participe la verificarea lotului de produse. Dacă se consideră că
unele lipsuri pot fi imputate cărăuúului, destinatarul este obligat ca o dată cu
sesizarea furnizorului să-l înútiinĠeze úi pe cărăuú, invitându-l să trimită un
reprezentant care să participe la constatarea lipsurilor, la termenul fixat. În
aceste condiĠii, constatarea este opozabilă atât furnizorului cât úi cărăuúului.
5.2. Organizarea recepĠiei calitative a loturilor de mărfuri
RecepĠia unui lot de marfă constă într-o verificare cantitativă úi

calitativă efectuată de către beneficiar, cu sau fără participarea furnizorului.
UnităĠile beneficiare urmăresc în verificarea lor corespondenĠa
însuúirilor mărfii cu criteriile legale úi cu stipulaĠiile inserate în contract. O
recepĠie calitativă riguroasă stimulează fabricarea de produse
corespunzătoare calitativ úi înlătură din circuitul economic mărfurile care nu
corespund caracteristicilor prescrise.
71
Rezultatul recepĠiei calitative rezidă în însuúi modul în care

furnizorul a alcătuit úi a livrat lotul de marfă, din punct de vedere al
omogenităĠii, identităĠii, marcării, etichetării, ambalării úi atestării calităĠii.
RecepĠia loturilor de mărfuri, sub aspectul tehnicii de efectuare, se
compune din trei tipuri de operaĠiuni, a căror succesiune este următoarea:
¾ verificarea documentelor (de contractarea úi a celor ce însoĠesc
lotul);
¾ identificarea lotului úi verificarea lui cantitativă;
¾ verificarea calitativă a lotului.
Procesul recepĠiei este complex, necesitând în afara acestor
operaĠiuni de bază, executarea úi a altor operaĠiuni care au loc simultan cu
recepĠia, ca de exemplu consultarea documentelor care prescriu (atestă)
calitatea mărfurilor, operaĠiuni legate de extragerea probelor elementare,
mânuirea, pregătirea úi analiza probelor, întocmirea documentelor impuse,
acceptarea sau respingerea lotului de marfă. Sintetic, aceste operaĠiuni sunt
cuprinse în “Modelul general al recepĠiei” (figura 2) úi în “Schema de
principiu a recepĠiei cantitative úi calitative a unui lot de marfă” (figura 3)
pentru care sunt redate elementele necesare.
Locul efectuării recepĠiei loturilor de produse poate fi la sediul
furnizorului (în care caz este necesară prezenĠa ambelor părĠi) sau la sediul
beneficiarului.
Prima variantă este eficientă pentru mărfurile cu grad ridicat de
complexitate (aparate radio, televizoare, aparatură electro-casnică etc.)
întrucât furnizorul dispune de aparatură necesară operaĠiilor de verificare.
Ea este indicată, de asemenea, în cazurile în care se fac livrări de mărfuri în
cantităĠi mari úi la perioade scurte, ceea ce justifică prezenĠa delegatului
beneficiarului la întreprinderea furnizoare.
RecepĠia calitativă úi cantitativă a unui lot de marfă se efectuează de
către comisii de recepĠie formate din 3…5 membri.
Ponderea cea mai mare în activitatea comisiei de recepĠie revine
verificării calităĠii lotului de marfă, verificare care constă într-o serie de
operaĠiuni în urma cărora lotul este declarat corespunzător sau
necorespunzător.
Din punct de vedere al tehnicii de lucru, recepĠia calitativă a
mărfurilor se poate efectua pe mai multe căi. Folosirea unora sau altora
dintre tehnicile de lucru presupune cunoaúterea prealabilă a unor termeni
legaĠi de: definirea lotului, definirea probei, definirea calităĠii, verificarea
calităĠii etc.
Verificarea calităĠii are loc prin referiri la standarde, care stabilind
unele caracteristici proprii produsului, formează aúa numitul “prag de
calitate”. Sunt standarde care stabilesc terminologia úi clasificarea
72
principalelor deficienĠe ale produselor, ca úi procedura de urmat în cazul

constatării acestora. O atare documentare precizând abaterile care
influenĠează calitatea, uúurează mult operaĠia de recepĠie calitativă, implicit
efectuarea expertizelor merceologice.
În funcĠie de caracterul lotului de marfă se procedează la alegerea
schemei de verificare. Principalele operaĠiuni care se efectuează cu această
ocazie se desfăúoară conform figurii 4.
În cazul în care lotul de marfă este găsit necorespunzător, chiar într-
un anumit stadiu de desfăúurare a recepĠiei, activitatea comisiei se întrerupe
úi se invită un reprezentant al furnizorului.
Constatările detaliate privind starea calitativă a lotului de marfă sunt
consemnate într-un proces verbal, iar lotul de marfă este pus la dispoziĠia
furnizorului în vederea fixării destinaĠiei, de exemplu: resortare,
recondiĠionare, returnare etc.
Deseori, cu ocazia operaĠiunii de recepĠie, apare necesitatea
executării unor analize de laborator sau chiar a unor expertize. În ceea ce
priveúte analizele de laborator, trebuie precizat că în principiu ele constituie
dovezi incontestabile. Pentru sporirea obiectivităĠii acestor dovezi, o
importanĠă deosebită o are modalitatea de recoltare a probelor de analiză.
Atât probele de analiză, cât úi cele pentru expertize trebuie recoltate de un
personal competent, în condiĠii deosebite, care să asigure reprezentativitatea
probei recoltate cu totalitatea însuúirilor lotului de marfă supus analizei sau
expertizei (vezi figura 5.).
Recoltarea probelor se va face cu respectarea prevederilor
documentaĠiei oficiale.
Recoltarea necorespunzătoare a probelor pentru analize úi expertize
de mărfuri se sancĠionează potrivit prevederilor legale.
Nerespectarea condiĠiilor legale privitoare la recoltarea úi formarea
probelor pentru analize de laborator poate constitui punctul nodal al
neînĠelegerilor dintre părĠile contractante referitoare la calitatea produselor
supuse analizei sau expertizei.
Rezultatele constatărilor comisiei de recepĠie se înscriu într-un
proces-verbal. Deoarece atât furnizorul cât úi beneficiarul mărfurilor, pe de
o parte, cât úi cărăuúul, pe de altă parte, pot invoca procesul-verbal ca
instrument de dovadă a celor constatate de comisia de recepĠie, acest act se
va întocmi cu multă grijă, cuprinzând cu exactitate metodologia folosită, cât
úi toate elementele necesare evidenĠierii faptice a cauzelor care au provocat
eventualele daune calitative sau cantitative. Se vor menĠiona cu exactitate
data úi locul efectuării recepĠiei, componenĠa comisiei de recepĠie,
deficienĠele calitative constatate, descrierea acestora úi indicarea pe cât
posibil a cauzelor (transport cu mijloace neadecvate, ambalare defectuoasă,
cu materiale sau ambalaje improprii specificului mărfii, greúeli în procesul
de fabricaĠie etc.). De asemenea, vor fi menĠionate eventualele urme de
violare, scurgeri, spargeri, distrugeri de sigilii, sustrageri etc.
73
Verificarea Verificarea
documentelor identităĠii lotului,
sigiliilor úi a
de contractare, de Lot de produse integrităĠii
însoĠire a lotului, de
prescriere a coletelor,
calităĠii(SR), de ambalajelor, datei
certificare a de fabricaĠie úi
calităĠii stabilirea părĠii
Omogen Relativ Eterogen consumate din
termenul de
omogen garanĠie,
determinarea
PerformanĠele cantităĠii
de calitate ale
furnizorului Verificarea calităĠii
Minime bune, f.
Variabile bune, ct
Alegerea planului de verificare Conform
standard
Control produs
Simplu Dublu Multiplu Alt
redus
plan Conform
clauză contract
Control
normal Prelevarea eúantioanelor
Control
sever
Stoc eúantioane
Analiza eúantioanelor
Exami- Analiza Anali- Analiza

narea senzo za micro-
amba- rială fizico biolo-
la- chimi- gică Documente de
jului că acceptare
Documente de
respingere
(-) Rezultate analize (+)
TRIERE LOT
LOT ACCEP-
REMEDIERE
RESPINS
TAT
Fig. 2. Model general de recepĠie

75
LOT DE
MARFĂ
LOT LOT LOT

OMOGEN RELATIV ETEROGEN
OMOGEN
ALEGEREA SCHEMEI DE VERIFICARE
Verificarea calităĠii lotului

Verificarea caracteristicilor
( PROBE ELEMENTARE )
PROBA PROBA
CONFORMĂ
PROBA BRUTĂ
PROBA
NECON-
PROBA
FORMĂ
OMOGENI
ZATĂ
CONTRA-
PROBĂ
PROBA
PROBA
LABORATOR
MARTOR
PROBA
ANALIZATĂ
LOT LOT
CORESPUN- NECORESPUN-
ZĂTOR ZĂTOR
Fig.4. Schema verificării calitative a unui lot de marfă

77
Procesul-verbal va oglindi starea reală a mărfurilor recepĠionate. El

va atesta preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu evidenĠierea
obiectivă úi precisă a tuturor deficienĠelor calitative.
Procesul-verbal de recepĠie se înscrie în categoria mijloacelor de
probă, având o dublă forĠă probantă, deoarece prin conĠinutul său se certifică
atât cantitatea cât úi calitatea mărfurilor. Pentru a avea eficienĠă juridică
deplină este necesar ca el să fie întocmit cu respectarea tuturor prevederilor
legale.
Comisia de recepĠie nu îúi rezumă activitatea numai la efectuarea
recepĠiei propriu-zise, ci are obligaĠia să urmărească mai departe evoluĠia
stării calitative a mărfurilor recepĠionate, în tot timpul depozitării úi până în
momentul livrării lor în totalitate din depozit.
OperaĠiunea recepĠiei are drept consecinĠe următoarele efecte
juridice care pot fi valorificate în expertizele merceologice:
¾ stabilirea cantităĠii úi calităĠii produselor livrate;
¾ confirmarea executării livrării mărfurilor contractate, eliberându-
se furnizorul de obligaĠiile asumate contractual;
¾ stabilirea momentului trecerii mărfurilor din patrimoniul
furnizorului în cel al beneficiarului;
¾ fixarea momentului în care este angajată răspunderea
furnizorului pentru eventualele întârzieri, nelivrări sau executări
necorespunzătoare ale obligaĠiilor contractuale;
¾ evidenĠierea datei de când începe să curgă termenul de garanĠie
(pentru unele categorii de mărfuri);
¾ evidenĠierea (stabilirea) datei de la care ia naútere obligaĠia de
plată a valorii mărfurilor de către beneficiar.
Din punctul de vedere al expertizei merceologice, recepĠia calitativă
a mărfurilor se urmăreúte în special în următoarele direcĠii:
x modul în care sunt rezolvate relaĠiile úi interrelaĠiile privind
diferitele ipostaze ale calităĠii care au implicaĠii în circulaĠia
mărfurilor, de o manieră mai cuprinzătoare decât simpla stabilire
a gradului de concordanĠă a calităĠii reale a lotului de marfă cu
calitatea prescrisă.
78
Schematic, relaĠiile úi interrelaĠiile dintre diferitele aspecte ale

calităĠii produsului, care intervin la recepĠia unui lot de marfă pot fi
prezentate astfel:
Produs Calitate Calitate
omologat omologată prescrisă SR, ST etc.
Produs Calitate Calitate reală

contractat contractată Calitate livrată Produs livrat
x modul în care s-a respectat tehnica recepĠiei calitative în cadrul

tuturor operaĠiunilor componente;
x fundamentarea deciziei de acceptare sau de respingere a lotului de
marfă recepĠionat;
x consecinĠele recepĠiei calitative pentru:
- păstrarea mărfurilor în depozit;
- termenul de garanĠie;
- comercializarea produselor.
5.3. ParticularităĠile modalităĠilor úi procedeelor de verificare

a calităĠii la recepĠia loturilor de mărfuri
Verificarea modalităĠii de efectuare a recepĠiei loturilor de produse

de către expertul merceolog este necesară în principal în două situaĠii:
¾ atunci când expertul are sarcina de a stabili factorii care au

generat degradarea calitativă a unui lot de produse;
¾ când obiectivul expertizei úi deci al litigiului, îl constituie
stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuată recepĠia unui lot
de produse.
Expertiza modalităĠii de efectuare a recepĠiei unui lot de produse

presupune verificarea tuturor activităĠilor pe care comisia de recepĠie le
prestează cu ocazia verificării lotului. În acest sens, expertul este obligat să
verifice atât operaĠiile preliminare recepĠiei, cât úi pe cele ale recepĠiei
propriu-zise, din punctul de vedere al respectării legislaĠiei în vigoare, al
corectitudinii întocmirii documentaĠiei necesare.
Comisiile de recepĠie efectuează verificările asupra unor loturi de
produse, înĠelegând prin lot o cantitate sau un număr de produse de acelaúi
fel, obĠinute din aceleaúi materii prime, prin aceleaúi procedee tehnologice úi
79
având aceeaúi destinaĠie. Loturile trebuie să aibă caracter omogen, adică

produsele ce le compun nu trebuie să se deosebească prin caracteristicile
care le definesc.
Dintre operaĠiile specifice recepĠiei, cu prilejul verificării activităĠii
comisiilor de recepĠie, experĠii trebuie să cerceteze, printre altele, alegerea
schemei de verificare, tehnica de extragere a eúantioanelor în vederea
verificării, tehnica recepĠiei propriu-zise.
5.3.1. Stabilirea modului de efectuare a verificării calităĠii la recepĠie

În funcĠie de mărimea loturilor úi de frecvenĠa sosirii acestora la
recepĠie, verificarea calitativă se poate efectua în două moduri:
a) verificarea 100% (bucată cu bucată);
b) verificarea prin eúantionare.
a) Verificarea 100% constă în examinarea, sub aspect calitativ, a
tuturor unităĠilor de produse care intră în componenĠa loturilor prezentate la
recepĠie. Cu toate că mult timp a fost considerată cea mai eficientă din punct
de vedere calitativ, în sensul că nu oferea prezumĠii ci certitudini, statistic
s-a demonstrat că acest tip de verificare lasă să treacă în medie 15% din
produsele cu defecte existente într-un lot. Cu alte cuvinte, 15% din
produsele necorespunzătoare calitativ sunt acceptate la recepĠie. Această
verificare mai poartă numele úi de „4N”, datorită celor patru dezavantaje pe
care le implică:
1) neeconomic – implică un număr mare de participanĠi la recepĠie,
o cantitate mare de mijloace de măsurare, verificatoare, standuri
de probă etc. (bineînĠeles, în funcĠie de specificul fiecărui
produs);
2) neaplicabil – în cazul controlului distructiv;
3) nefiabil –puterea de percepĠie a controlorilor care efectuează
aceeaúi operaĠie este diminuată de oboseală úi de rutină,
conducând la acceptarea unor produse neconforme sau la
respingerea celor corespunzătoare;
4) neestimativ – pentru producătorii care útiu că produsele
executate de ei vor fi controlate bucată cu bucată.
Ea prezintă deci dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru
efectuare, fiind astfel mai costisitoare. Totodată, verificarea 100% nu se
poate aplica în cazurile care necesită determinări distructive. Se aplică
80
pentru loturi de produse scumpe, în cazul în care un produs defect poate

periclita funcĠionarea unui ansamblu sau viaĠa utilizatorului.
Din această cauză, în practică se apelează la metode moderne de
control, bazate pe teoria probabilităĠilor úi pe statistica matematică, respectiv
la verificarea prin eúantionare.
b) Verificarea prin eúantionare se caracterizează prin verificarea
calităĠii la un număr restrâns de unităĠi de produs care intră în componenĠa
eúantionului. Eúantioanele se prelevează din loturile de produse după
anumite procedee statistice capabile să le confere caracter de
reprezentativitate, adică să posede caracteristicile medii ale produselor
existente în lot. Această cerinĠă se îndeplineúte stabilind în mod corect
mărimea eúantionului, în funcĠie de dimensiunile lotului úi extrăgând
produsele ce alcătuiesc eúantionul în aúa fel încât să se acorde tuturor
exemplarelor lotului o úansă egală de a fi extrase,
Datorită acestor procedee statistice, ca úi extinderii rezultatelor
determinate pe eúantion la nivelul întregului lot sosit la recepĠie, verificarea
prin eúantionare nu oferă certitudini, ci numai prezumĠii privind calitatea
lotului. Aceste prezumĠii sunt delimitate de mărimea riscurilor pe care
furnizorul úi beneficiarul produselor úi le asumă atunci când cad de acord
asupra practicării acestei modalităĠi de verificare a calităĠii la recepĠie.
În practică, verificarea prin eúantionare este cea mai des folosită,
deoarece este impusă de frecvenĠa mare cu care loturile de produse sosesc la
recepĠie, ca úi de dimensiunile mari ale loturilor. În raport cu verificarea
100%, verificarea prin examinarea eúantioanelor necesită un volum de
muncă mai mic, fiind mai ieftină úi mai rapidă, dar cere personal calificat.
O asemenea verificare este indicată atunci când produsul este
fabricat în serie, când determinarea calităĠii presupune încercări distructive,
când costul verificării este ridicat în raport cu cel al fabricării produsului,
când produsele sunt foarte solicitate.
În funcĠie de natura produselor, respectiv de tipul caracteristicilor ce
definesc calitatea acestora, verificarea calităĠii se poate efectua recurgându-
se la unul din cele trei tipuri posibile úi anume: prin atribute, prin număr de
defecte sau prin măsurare.
Verificarea calităĠii prin atribute presupune constatarea, pe fiecare
unitate de produs dintr-un eúantion prelevat dintr-un lot, a prezenĠei sau
absenĠei unei caracteristici calitative (atributive) oarecare úi considerarea
numărului total de unităĠi care posedă sau nu această caracteristică.
Verificarea prin număr de defecte constă în raportarea pe o unitate
de produs sau pe 100 de unităĠi de produse a numărului total de defecte găsit
la verificarea tuturor unităĠilor de produs dintr-un lot sau dintr-un eúantion.
81
Se practică exprimarea rezultatelor verificării prin număr mediu de defecte

pe suta de unităĠi de produs sau se utilizează relaĠia:
numar de defecte
* 100(%)
numar de unitati de produs cu defecte
Verificarea calităĠii prin măsurare constă în măsurarea unei

caracteristici cantitative (măsurabile) pe fiecare unitate de produs a unui
eúantion prelevat dintr-un lot.
În funcĠie de numărul eúantioanelor de verificat, în practică se
folosesc trei scheme de verificare:
- pe baza unui singur eúantion (eúantionare simplă);
- pe baza a două eúantioane (eúantionare dublă);
- pe baza eúantioanelor multiple (eúantionare multiplă).
Acestor scheme de verificare le corespund planuri de verificare
specifice, definite prin următoarele elemente:
Efectivul lotului (N) – constă în numărul de unităĠi de produse
prezente în lot. Prin lot se înĠelege o anumită cantitate dintr-o marfă definită,
fabricată în condiĠii presupus uniforme, din care trebuie extras un eúantion,
spre a fi supus verificării calitative;
Efectivul eúantionului (n) – reprezintă numărul unităĠilor de produs
prezente în eúantion. Eúantionul este format din una sau mai multe unităĠi de
produs, prelevate aleatoriu dintr-un lot, destinate să furnizeze informaĠii
asupra întregului lot úi să servească drept bază de decizie referitoare la lotul
în cauză. Eúantionarea poate fi: simplă, dublă sau multiplă;
Nivelul calităĠii acceptabile (Acceptable Quality Level ) - (AQL) -
este nivelul de calitate ce corespunde unei probabilităĠi de acceptare
specificate relativ ridicată. AQL reprezintă fracĠiunea defectivă maximă
(numărul maxim de defecte la 100 de unităĠi de produs) care, în scopul
verificării prin eúantionare, poate fi considerată în mod satisfăcător, drept
calitate medie a procesului de fabricaĠie la furnizor. În tabele AQL are 26 de
valori cuprinse între 0,010 úi 1000 úi depinde de gravitatea defectelor ce pot
fi prezente în produsele supuse recepĠiei.
Prin defect se înĠelege neconformitatea unităĠii de produs cu
condiĠiile prestabilite, pentru una dintre caracteristicile sale.
Defectivul este sinonimul unităĠii de produs cu defecte (produsul
putând prezenta unul sau mai multe defecte).
82
Defect critic este defectul care este susceptibil să conducă la lipsă de

securitate sau la riscul de accidentare a utilizatorilor sau a personalului de
întreĠinere sau, care ar putea să împiedice îndeplinirea funcĠiilor de bază ale
produselor ( defecĠiune la frâna unui autoturism, aparate electrocasnice fără
protecĠie împotriva electrocutării,etc.). Potrivit standardului american QS
9000, în capitolul de cerinĠe specifice ale Firmei Chrysler, defectul critic
este definit ca fiind acela care are o semnificaĠie particulară din punct de
vedere calitativ, al durabilităĠii sau al încrederii în produs. Pentru defectele
critice AQL poate lua valori în intervalul 0,010 – 0,040.
Defect major este acela care, nefiind critic, este totuúi susceptibil să
provoace o defectare sau să reducă în mod substanĠial scopul pentru care
produsul a fost desemnat. Tot în QS 9000 - CerinĠe Chrysler, defectul major
este definit ca fiind acela care reduce performanĠele aúteptate ale unui
produs, care afectează în mod nefavorabil satisfacĠia clientului sau reduce
eficienĠa producĠiei (un fier de călcat cu vaporizatorul defect, culori nefireúti
la aparatele de televizor, etc.) Pentru acest tip de defecte, AQL este cuprins
între 0,065 úi 1,5.
Defect minor este defectul care nu poate fi catalogat nici major, nici
critic (lipsa unui nasture la un obiect de îmbrăcăminte, scurgeri de email la
un vas de uz casnic, decalcomanie asimetrică la veselă din ceramică etc.) úi
care este o abatere ce afectează doar în mică măsură utilizarea sau
funcĠionarea eficientă a unui produs. În QS 9000, el este definit ca fiind o
deteriorare de la cerinĠele standardului sau ale contractului. Aceste defecte
afectează în special estetica produsului, AQL luând valori cuprinse între 2,5
úi 40 pentru defecte minore de tip A iar pentru cele de tip B, se situează în
intervalul 65-1000.
Numărul de acceptare (A) – reprezintă valoarea maximă a
numărului de defective (exemplare cu defecte) găsite în eúantion, care
permite luarea deciziei de acceptare a lotului;
Numărul de respingere (R) – reprezintă valoarea minimă a
numărului de defective (exemplare cu defecte) găsite în eúantion care
conduce la decizia de respingere a lotului;
FracĠiunea defectivă (p) - se exprimă în procente úi reprezintă
raportul înmulĠit cu 100 dintre numărul de defecte úi numărul total de unităĠi
de produs verificate.
a) Schema de verificare pe baza unui eúantion constă în
prelevarea unui singur eúantion din lot, ale cărui exemplare se
verifică apoi bucată cu bucată. În funcĠie de numărul de defective
83
constatate comisia de recepĠie poate adopta una din deciziile:

- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor din eúantion (k) este
mai mic sau egal cu numărul de acceptare (kd A) sau
- respingerea lotului, dacă numărul defectivelor din eúantion (k) este
mai mare sau egal cu numărul de respingere (kt R).
Schematic, eúantionarea simplă este prezentată în figura 6.
Verificare
eúantion (n)
Rezultat:
k defective
kd A ktR
lotul se lotul se
acceptă respinge
Figura 6. Schema planului de eúantionare simplă

( Sursă: SR 3160/2-84 )
Această schemă de verificare, în raport cu celelalte procedee, la

eficacitate egală, presupune examinarea unui număr mai mare de exemplare
(volumul eúantionului este mai mare). Această schemă este indicată în
următoarele situaĠii:
¾ când nu există posibilitatea prelevării eúantioanelor din acelaúi
lot în mai multe etape;
¾ când examinarea exemplarelor necesită încercări de durată, care
se execută simultan pentru toate exemplarele, iar verificarea
repetată a unor eúantioane ar presupune timp îndelungat;
¾ când nu există personal de specialitate capabil să efectueze
verificărea prin alte metode.
b) Schema de verificare pe baza a două eúantioane permite
posibilitatea prelevării úi a celui de-al doilea eúantion, în funcĠie de
informaĠia furnizată de primul. Verificarea presupune extragerea unui prim
eúantion (nI) din lotul sosit la recepĠie, care se examinează bucată cu bucată.
În funcĠie de numărul defectivelor (kı) înregistrat, comisia de recepĠie poate
adopta una din următoarele decizii:
- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mic sau egal cu
numărul de acceptare (kı Aı);
- respingerea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mare sau egal
cu numărul de respingere (kı Rı) sau
84
- continuarea verificării prin extragerea unui al doilea eúantion (nII) din

volumul lotului rămas (N-n1), dacă numărul de defective se situează
între numărul de acceptare úi cel de respingere. ùi acest eúantion se
verifică bucată cu bucată úi în funcĠie de numărul cumulat de produse
cu defecte (kı + k2) constatat la examinarea celor două eúantioane,
comisia de recepĠie poate adopta una dintre următoarele decizii:
- să accepte lotul, dacă numărul cumulat de defective (kı + k2) este mai
mic sau egal cu numărul de acceptare (kı + k2 A2);
- să respingă lotul, dacă numărul cumulat de defective (kı + k2) este
mai mare sau egal cu numărul de respingere (kı+ k2 R2).
Schematic, eúantionarea dublă este prezentată în figura 7.
Verificare eúantion nI
Rezultat: k1 defective
k1A1 k1R1
lotul se acceptă lotul se respinge
A1<k1<R1
Verificare eúantion nII

Rezultat:
k2 defective
k1+k2 defective totale
k1+k2A2 k1+k2R2
lotul se lotul se
acceptă respinge
Fig. 7. Schema planului de eúantionare dublă

(Sursă: SR 3160/2-84)
Schema de verificare pe baza a două eúantioane presupune, la

eficacitate egală, examinarea unui număr mediu de exemplare mai mic decât
în cazul primei scheme. În acelaúi timp, ea îmbină avantajele primei scheme
de verificare pe baza unui eúantion cu cele ale schemei de verificare pe baza
unor eúantioane multiple, având prin aceasta utilizarea practică cea mai
largă.
SituaĠiile care impun folosirea acestei scheme sunt următoarele:
¾ când schema de verificare pe baza unui singur eúantion nu
este utilizabilă datorită numărului mare de exemplare ce trebuiesc
examinate sau din cauza costului ridicat al examinării unui exemplar;
85
¾ când verificarea pe baza eúantioanelor multiple nu este

posibilă datorită duratei mari de examinare a unui eúantion sau dacă
extragerea mai multor eúantioane este dificilă.
c) Schema de verificare pe baza unor eúantioane multiple

reprezintă modalitatea de eúantionare care presupune posibilitatea prelevării
până la 7 eúantioane succesive, decizia de prelevare a fiecărui eúantion în
plus fiind luată în funcĠie de informaĠiile furnizate de eúantioanele
precedente.
Schema de eúantionare este asemănătoare schemei duble, respectiv:
- lotul poate fi acceptat după prima eúantionare dacă numărul de
defective este mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k1A1);
- lotul se respinge după prima eúantionare în cazul în care numărul
de defective este mai mare sau egal cu numărul de respingere (k1R1) sau
- se continuă eúantionarea prin extragerea celui de-al doilea eúantion
atunci când numărul de defective se află între numărul de acceptare úi cel de
respingere (A1k1R1).
Aceste decizii pot fi întâlnite în cazul primelor 6 eúantioane, în
adoptarea lor Ġinându-se cont de numărul cumulat de defective întâlnite în
toate eúantioanele supuse verificărilor. În faĠa celui de-al 7-lea eúantion însă,
comisia de recepĠie trebuie să ia decizia finală de acceptare, în cazul în care
k1+k2+k3+………+k7A7 sau de respingere, în cazul în care
k1+k2+k3+………+k7R7. Schematic, eúantionarea multiplă este prezentată
în figura 8.
În raport cu celelalte scheme de verificare, această schemă prezintă
avantajul examinării unui număr mediu de exemplare mai scăzut, pentru o
eficacitate egală a verificării. Ea este însă laborioasă, necesitând personal
calificat.
Schema de verificare pe baza eúantioanelor multiple este indicată în
următoarele situaĠii:
¾ când costul examinării unui exemplar este ridicat;
¾ când verificarea necesită încercări distructive sau care introduc
modificări esenĠiale ale produselor;
¾ când timpul necesar prelevării unui eúantion este scurt.
Acestor trei scheme de verificare le corespund anumite planuri de
verificare stabilite prin SR 3160/2-84.
Planurile de verificare a calităĠii sunt ansambluri formate din
planurile de eúantionare úi regulile specifice ce trebuie să fie urmate pentru
luarea deciziilor privind loturile de produse prezentate la recepĠie. Ele sunt
individualizate prin nivelul de calitate acceptabil (AQL), nivelul de
86
verificare (Nv), efectivul lotului (N) úi tipul planului de eúantionare (simplu,

dublu, multiplu), elemente care se stabilesc prin contractele economice.
Orice plan de verificare este constituit din efectivul eúantionului (n),
numărul de acceptare (A) úi numărul de respingere (R).
Nivelul de verificare (Nv) – este caracteristica unui plan de
verificare, aleasă aprioric, care leagă efectivul eúantionului ce urmează a fi
examinat de cel al lotului.
Acest nivel se stabileúte prin standardele de produse, iar în lipsa
acestora, prin înĠelegeri dintre furnizori úi beneficiari.
În standard, există 3 niveluri uzuale de verificare: Nv I, Nv II úi Nv III
úi 4 niveluri speciale, notate cu S-1, S-2, S-3 úi S-4. Aceste niveluri de
verificare se referă la cuantumul informaĠiilor ce se va obĠine în urma
verificărilor, astfel: Nv I se utilizează când beneficiarul acceptă informaĠii
relativ reduse cu privire la calitatea mărfurilor din lot iar la polul opus se
află Nv III, când sunt dorite informaĠii cât mai detaliate despre calitatea
produselor. În lipsa altor reglementări, este indicat să se utilizeze Nv II.
Nivelurile speciale S se utilizează în cazul unor mărfuri “speciale”
ca: substanĠe otrăvitoare, armament, bijuterii, etc. Aceste niveluri speciale
sunt utilizate mai rar, ele fiind indicate atunci când este necesar a se
examina eúantioane de volum mic úi pot sau trebuie tolerate riscuri relativ
ridicate, datorită informaĠiei mai puĠin consistente oferite de către eúantion.
Aceste niveluri sunt aplicabile caracteristicilor de calitate care presupun: un
cost ridicat al verificării unităĠii de produs, verificarea distructivă a acesteia
sau o durată mai mare a verificării (caracteristici speciale).
Gradul de severitate cu care se efectuează verificarea
caracterizează exigenĠa comisiei de recepĠie faĠă de verificare. În funcĠie de
condiĠiile impuse se stabilesc 3 grade de severitate:
- verificarea normală;
- verificarea severă;
- verificarea redusă.
Verificarea normală – se aplică la începutul verificării unui úir de
loturi ce vor sosi la recepĠie (în lipsa altor indicaĠii) úi continuă până ce este
posibilă trecerea la verificarea redusă sau devine necesară verificarea
severă;
87
Verificare
eúantion nI
Rezultat:
k1 defective
k1A1 k1R1
lotul se acceptă lotul se respinge
A1<k1<R1
Verificare eúantion nII

Rezultat:
k2 defective
k1+k2 defective totale
k1+k2A2 k1+k2R2
lotul se acceptă A2<k1+k2<R2 lotul se respinge
Verificare eúantion nVII

Rezultat: k7 defective
k1+k2+k3+k4+k5+k6+k7 defective totale
k1+k2+k3+k4+k
5+k6+k7A7 k1+k2+k3+k4+
lotul se k5+k6+k7R7
acceptă lotul se
respinge
Fig. 8. Schema planului de eúantionare multiplă

(Sursă: SR 3160/2-84)
88
Verificarea severă – se aplică pentru a se evita ca nivelul calităĠii

medii a procesului de fabricaĠie la furnizor să devină mai slab decât cel
caracterizat prin AQL. Verificarea severă se instituie când din cel mult 5
loturi succesive verificate normal, două au fost respinse. Revenirea la
verificarea normală se face când 5 loturi succesive au fost acceptate la prima
prezentare. Când în urma verificării severe, furnizorul nu întreprinde acĠiuni
menite să amelioreze calitatea procesului de fabricaĠie, verificarea calităĠii
loturilor prin eúantionare se poate opri, aceasta fiind o măsură obligatorie în
vederea menĠinerii protecĠiei oferite de o valoare specificată a lui AQL;
Standardul mai prevede úi posibilitatea trecerii la o verificare
redusă, atunci când rezultatele verificării calităĠii loturilor livrate succesiv
arată că nivelul calităĠii medii a procesului de fabricaĠie la furnizor este
stabil statistic la o valoare mai bună decât cea specificată prin AQL.
Procedeul este opĠional, aprecierea oportunităĠii fiind de competenĠa
factorilor responsabili. Concret, verificarea redusă poate fi instituită când 10
loturi precedente, sau mai multe au fost acceptate în urma verificării
normale úi dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiĠii:
- numărul total de defective constatate în eúantioanele celor 10 loturi
(sau mai multe) să fie egal sau mai mic cu numărul corespunzător
din Tabelul 17 – “Tabelul numerelor limită pentru trecerea la
verificarea redusă“. Dacă se utilizează eúantionarea dublă sau
multiplă trebuie să se Ġină seama de numărul total al eúantioanelor
verificate;
- procesul de fabricaĠie la furnizor să fie stabilizat statistic úi
- factorii responsabili să aprecieze ca oportună trecerea la verificarea
redusă.
Verificarea redusă este abandonată úi se revine la verificarea normală
dacă pentru loturile verificate apare cel puĠin una din următoarele situaĠii:
- un lot este respins;
- dacă numărul defectivelor cumulate la eúantionarea dublă sau
multiplă se situează între numărul de acceptare úi cel de respingere
(când teoretic nu s-ar putea lua nici o decizie cu privire la lotul
respectiv), decizia finală este de acceptare a lotului verificat prin
verificarea redusă, dar următorul lot se va verifica normal;
89
- procesul de fabricaĠie la furnizor devine instabil, apărând întârzieri

în livrare sau
- există alte cauze speciale care impun trecerea la verificarea normală.
DiferenĠele dintre acestea, atunci când se foloseúte acelaúi nivel de
calitate acceptabil úi aceeaúi literă de cod sunt:
- planurile de verificare severă se deosebesc de cele normale numai
prin numărul de acceptare úi cel de respingere, care sunt mai mici,
în timp ce efectivele eúantioanelor sunt egale;
- planurile de verificare redusă se diferenĠiază de cele normale úi de
cele severe atât prin efectivul eúantioanelor cât úi prin numărul de
acceptare úi cel de respingere.
Schematic, trecerea de la un grad de severitate la altul se realizează
conform figurii 9.
Litera de cod (LC) – este determinată de nivelul de verificare úi de
efectivul lotului, servind la stabilirea efectivului eúantioanelor.
Riscul furnizorului (Į) - reprezintă probabilitatea ca un lot de o
calitate acceptabilă să fie respins în urma verificării prin eúantionare. Pentru
a diminua acest risc, Į se limitează la 5%.
Riscul beneficiarului (ȕ) – reprezintă probabilitatea ca un lot de o
calitate inferioară să fie acceptat de către beneficiar în urma verificării prin
eúantionare. Pentru a se reduce posibilitatea ca beneficiarul să accepte loturi
necorespunzătoare, ȕ se limitează la 10%.
Standardul românesc 3160/2-84 “Procedee úi tabele statistico-
matematice pentru verificarea calităĠii prin atribute” îúi are corespondenĠă în
ISO 2859-1974 úi în PublicaĠia C.E.I. 410-1973. Acest standard stabileúte
procedee úi tabele statistico-matematice pentru verificarea calităĠii loturilor
de produse, pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL) în cazul
caracteristicilor de calitate atributive iar în cazul în care produsul prezintă úi
caracteristici de calitate măsurabile, acesta se foloseúte împreună cu SR
3160/3-84.
Aplicarea acestui standard asigură o probabilitate de acceptare de
95% a loturilor de calitate acceptabilă úi o probabilitate de respingere de
90% a loturilor de calitate inacceptabilă. Acest standard este aplicabil la
verificarea calităĠii nu numai a produselor finite, ci úi a materiilor prime úi a
materialelor, a stocurilor din depozite, a operaĠiilor, etc.
91
Schemelor de verificare prezentate anterior le corespund următoarele

planuri de verificare stabilite prin SR 3160/2-84:
- planuri de verificare prin eúantionare simplă;
- planuri de verificare prin eúantionare dublă;
- planuri de verificare prin eúantionare multiplă.
Planurile de verificare a calităĠii existente în standard sunt destinate a
fi utilizate în cazul úirurilor continue de loturi de produse provenite de la un
singur furnizor. În cazul relaĠiilor contractuale cu mai mulĠi furnizori,
beneficiarul va aplica standardul separat, pentru fiecare dintre aceútia.
Aplicarea planurilor de verificare din acest standard poate fi
prevăzută în normele sau în standardele de produs sau chiar în contractele
economice încheiate între părĠi.
În practică, stabilirea elementelor unui plan de verificare prin

eúantionarea loturilor de produse presupune:
- stabilirea literei de cod (LC) în funcĠie de efectivul lotului úi de

nivelul de verificare stabilit;
- în funcĠie de litera de cod astfel stabilită úi de valoarea nivelului
de calitate acceptabil, din planul de verificare necesar se află
efectivul eúantionului de verificat, numerele de acceptare úi de
respingere.
În standard sunt utilizate o serie de simboluri, a căror semnificaĠie se

prezintă în continuare.
- - apare în Tabelele 2 la 10 úi indică utilizarea primului plan de

verificare situat dedesubtul săgeĠii. Dacă efectivul eúantionului
corespunzător noului plan este egal sau mai mare decât efectivul lotului, se
va efectua o verificare 100%;
- - apare în Tabelele 2 la 10 úi indică utilizarea primului plan de

verificare situat deasupra săgeĠii;
- 6 -apare în Tabelele 5 la 10 úi indică trecerea la un plan simplu

corespunzător (aceeaúi literă de cod úi aceeaúi valoare a lui AQL);
- - apare în Tabelele 8 la 10 úi indică utilizarea planului dublu

corespunzător;
92
- - apare în Tabelele 8 la 10 úi indică faptul că acceptarea nu este

admisă pentru acest efectiv al eúantionului, fiind obligatorie verificarea
eúantionului următor pentru luarea unei decizii;
- 6 - apare în Tabelul 17 úi indică faptul că numărul total al unităĠilor

de produs prelevate din ultimele 10 loturi succesive nu este suficient pentru
a se decide trecerea la verificarea redusă, pentru valoarea specificată a lui
AQL. În acest caz, se consideră un număr mai mare de 10 loturi precedente
succesive, acceptate prin verificarea normală, pentru care există un număr
limită în tabel.
EXPERTIZE MERCEOLOGICE
6 , REFERITOARE
PRIVIND SPEğELE
LA PĂSTRAREA MĂRFURILOR
Realizarea în condiĠii cât mai bune a funcĠiilor comerĠului se

realizează, printre altele, úi prin livrarea ritmică úi integrală a mărfurilor
destinate vânzării, în condiĠii de calitate úi într-o structură diversificată.
În realizarea acestor deziderate, buna gospodărire a fondului de
marfă are o mare importanĠă. Alături de alĠi factori care concură la
gospodărirea judicioasă a mărfurilor, realizarea unor condiĠii propice de
păstrare constituie o cerinĠă de prim ordin.
Păstrarea mărfurilor, pregătirea lor în vederea vânzării, se realizează
în spaĠii special amenajate, respectiv în depozite.
ğinându-se seama de caracterul lor, spaĠiile de depozitare pot fi:
- fixe (depozite propriu-zise);
- mobile (mijloace de transport).
În funcĠie de durata de depozitare, păstrarea mărfurilor este
temporară sau de lungă durată.
Păstrarea este temporară în cazul produselor cu capacitate redusă de
păstrare (circa 2-20 zile), de exemplu unele produse alimentare uúor
perisabile (brânzeturi proaspete, unt, smântână) sau legume, fructe ca:
zmeură, cireúe, piersici, salată, conopidă, cartofi noi, ardei etc. Asemenea
produse sunt sensibile la manipulări úi la orice schimbare a condiĠiilor de
păstrare, depreciindu-se în scurt timp.
Pentru o altă categorie de produse, capacitatea de păstrare este bună,
deci în cazul ei păstrarea poate fi de lungă durată. Se înĠelege de la sine că
asemenea produse sunt cele industriale (Ġesături, încălĠăminte, aparatură
electrocasnică etc. care, practic au durată nelimitată de păstrare) dar úi multe
produse alimentare, care pe durata păstrării îúi pot dezvolta úi desăvârúi
unele caracteristici, în special cele senzoriale. Este cazul maturării
brânzeturilor, a învechirii vinurilor, a atingerii maturităĠii de consum a unor
legume, fructe (varză de toamnă, mere úi pere de toamnă, gutui etc.).
94
Pe parcursul păstrării, în produse, sub influenĠa unor factori interni úi

externi, pot apărea modificări de ordin fizic, chimic, biochimic, cu implicaĠii
mai mult sau mai puĠin intense asupra calităĠii necesare.
Dintre factorii interni provocatori de modificări fac parte: structura
úi compoziĠia chimică a produselor, proprietăĠile lor fizice generale (starea
de agregare, masa volumică, proprietăĠile termice, electrice), precum úi
proprietăĠile chimice ca: rezistenĠa faĠă de agenĠii corozivi, comportarea faĠă
de umiditate, medii acide, bazice etc.
În strânsă condiĠionare cu factorii interni, asupra produselor ce se
păstrează pot acĠiona factorii externi, care după natura lor pot fi:
- factori externi fizico-mecanici (solicitări mecanice în timpul
manipulării produselor, compresiuni datorită înălĠimii stivelor de
mărfuri);
- factori fizico-chimici: temperatura, umiditatea úi compoziĠia
aerului din spaĠiile de păstrare, circulaĠia aerului, lumina solară úi
alte radiaĠii la care se pot expune produsele;
- factori biologici: microorganismele (bacterii, mucegaiuri),
rozătoare, insecte, gândaci.
Alături de aceúti factori, păstrarea mărfurilor mai poate fi influenĠată
de: regimul depozitării (igiena din spaĠiul de depozitare, nerespectarea
vecinătăĠii admise a produselor) ca úi de tipul ambalajului produselor,
ambalaj care poate sau nu declanúa procese de interacĠiune.
O păstrare normală, corespunzătoare a mărfurilor, reclamă asigurarea
unui regim optim de păstrare adică, menĠinerea unui echilibru în acĠiunea
úi dependenĠa reciprocă dintre factorii interni úi externi.
Regimul optim de păstrare se caracterizează prin limite bine stabilite
ale valorilor factorilor interni (deci, ale proprietăĠilor úi structurii
produselor) úi ale factorilor externi (condiĠiile úi regimul de depozitare).
Orice dezechilibru dintre aceúti factori, dezechilibru cauzat în special de
depozitare, se repercutează asupra calităĠii mărfurilor, calitate care se poate
degrada.
Atmosfera specifică spaĠiilor de depozitare se materializează în
proprietăĠile fizice ale aerului (temperatură, umiditate, viteză de circulaĠie a
aerului), precum úi în gradul său de puritate (concentraĠia aerului în particule
de praf, gaze toxice, microorganisme). Aceste proprietăĠi fizice ale aerului,
la care se adaugă úi razele solare, alcătuiesc microclimatul spaĠiilor de
depozitare.
Produsele, în majoritatea lor, sunt foarte sensibile la modificările de
microclimat. S-a stabilit că circa 90% din totalul sortimentelor de produse
depozitate în vederea comercializării suferă, în mod diferit bineînĠeles, de
Expertize merceologice privind speĠele referitoare la păstrarea mărfurilor
95
modificările intervenite în microclimat. Din această cauză, se impune ca

necesară efectuarea unui control permanent úi riguros asupra atmosferei din
spaĠiile de depozitare, fie ele mobile sau fixe.
ImportanĠa care se acordă păstrării în bune condiĠii a produselor se
evidenĠiază úi prin obligativitatea supunerii unor produse (produse
electrotehnice úi electronice) încercării la depozitare (încercarea H) pentru a
li se verifica aptitudinea de a rezista la transport sau depozitare în condiĠii
climatice úi mecanice specifice.
Efectuarea expertizelor merceologice ale speĠelor rezultate ca urmare
a deprecierii produselor în timpul păstrării necesită cunoaúterea temeinică a
caracteristicilor produselor depozitate precum úi reconstituirea, de cele mai
multe ori, a condiĠiilor mediului ambiant din spaĠiile de depozitare. De
aceea, în cele ce urmează se vor prezenta factorii de mediu ai păstrării.
6.1. Factorii de mediu ai spaĠiilor de depozitare
Principalii factori de mediu din spaĠiile de depozitare sunt:

temperatura, umiditatea aerului, circulaĠia aerului, compoziĠia chimică a
aerului, radiaĠiile.
Temperatura
Nivelul energetic caloric al aerului se exprimă prin intermediul
temperaturii.
MenĠinerea temperaturii la un anumit nivel, în timpul păstrării
influenĠează atât calitatea cât úi durata de păstrare a produselor, pentru
fiecare tip de produs, impunându-se necesitatea asigurării unui regim optim
de temperatură.
Orice fluctuaĠie de temperatură influenĠează negativ echilibrul ce
trebuie să existe între umiditatea aerului úi umiditatea produselor, având
drept consecinĠă uscarea sau umectarea produselor. În conformitate cu
Legea lui Van t’Hoff (care stabileúte dependenĠa dintre temperatură úi
reacĠiile chimice) pentru produsele care au activitate metabolică, la
temperaturi joase aceasta este micúorată deoarece se reduce intensitatea
reacĠiilor biochimice (într-un asemenea context maturarea legumelor úi a
fructelor se face într-o perioadă mai îndelungată, ceea ce permite menĠinerea
tăriei pulpei acestor produse, schimbarea în timp a culorii, menĠinerea
valorii lor nutritive).
OscilaĠiile temperaturii aerului din depozite sunt influenĠate de
oscilaĠiile temperaturii aerului din mediul exterior, care, la rândul lor, sunt
96
determinate de un complex de procese fizice. De-a lungul unui an,

temperatura aerului exterior variază în dependenĠă de anotimp, în cadrul
acestuia în funcĠie de luna calendaristică iar în cadrul lunilor în funcĠie de
zile, de perioada din timpul zilei etc. DiferenĠa dintre cea mai mare úi cea
mai mică valoare medie a temperaturii aerului exterior este mai mică iarna úi
extrem de mare vara (figura 10.).
Temperatura efectivă a aerului exterior unui depozit se calculează cu
relaĠia:
te = tem + cAz,
în care:
te - temperatura efectivă, în °C;
tem - temperatura medie zilnică, în funcĠie de localitatea úi gradul de
asigurare în care este încadrat depozitul (prin grad de asigurare
se înĠelege numărul maxim de zile dintr-o perioadă menĠionată,
de exemplu pentru vară, luna iulie – în care nu se depăúesc
valorile indicate ale temperaturii aerului exterior), în°C;
c - coeficient de corecĠie pentru amplitudinea oscilaĠiei zilnice a
temperaturii aerului exterior (acest coeficient ia diverse valori
de-a lungul a 24 de ore: de exemplu, la ora 5 are valoarea de –
1, în timp ce la ora 15, are valoarea de +1);
Az - amplitudinea oscilaĠiei zilnice de temperatură în funcĠie de
localitate, în °C (pentru Bucureúti, valoarea lui Az este de 7).
Produsul cxAz din relaĠia anterioară reprezintă abaterile efective ale
temperaturii aerului exterior faĠă de temperatura medie zilnică, pentru
fiecare oră din zi.
Nu există o identitate între caracterul modificării temperaturii aerului
din exterior úi caracterul modificării temperaturii aerului din interiorul unui
depozit, pentru că în anotimpul rece, de regulă, se practică încălzirea
depozitelor, iar în anotimpul călduros se realizează o ventilaĠie raĠională sau
o condiĠionare parĠială a aerului.
Temperatura de păstrare este necesar să se menĠină constantă,
oscilaĠii de 1,5……..2°C în plus sau în minus putând produce neajunsuri, în
special produselor alimentare úi, deci, nu sunt de dorit.
O modalitate de realizare a acestei cerinĠe o constituie ventilarea,
prin intermediul căreia temperatura, ca de altfel úi umiditatea aerului din
depozit, se menĠin la valori optime. Ventilarea poate avea caracter pasiv (se
realizează prin deschiderea ferestrelor, uúilor, orificiilor de aerisire ale
depozitelor) sau activ (sunt utilizate instalaĠii speciale de ventilaĠie).
98
Umiditatea atmosferei
Aerul dintr-un depozit conĠine în permanenĠă cantităĠi variabile de
vapori de apă, cantitatea respectivă fiind în dependenĠă de temperatura
aerului, de presiune etc. Caracteristicile aerului umed se pot exprima prin
intermediul: umidităĠii absolute, umidităĠii relative, umidităĠii specifice, al
deficitului de umiditate, precum úi al punctului de rouă.
Umiditatea absolută a aerului (x) reprezintă masa vaporilor de apă,
în grame, pe care o conĠine la un moment dat aerul, raportată la kilogramul
de aer uscat.
În fizică úi metrologie se utilizează umiditatea specifică sau
densitatea vaporilor de apă, noĠiuni prin care se înĠelege cantitatea, în
grame, de vapori de apă prezentă într-un m3 de aer.
Umiditatea relativă a aerului (ĭ) este cea mai frecventă modalitate
de caracterizare a umidităĠii aerului. Ea se exprimă prin intermediul
raportului dintre masa vaporilor de apă existenĠi în aer la un moment dat úi
masa vaporilor în stare saturată dintr-un m3 de aer, în aceleaúi condiĠii de
temperatură. Rezultatul – o valoare subunitară sau cel mult egală cu 1 - se
exprimă prin înmulĠirea raportului cu 100, în procente. De exemplu, la 0°C,
aerul care conĠine 3,40 g apă/m3 faĠă de 4,85 g/m3, cât are aerul saturat la
această temperatură, are o umiditate relativă de:
3,40
x 100 = 70%
4,85
Ridicarea temperaturii într-un spaĠiu de depozitare atrage după sine
creúterea capacităĠii aerului pentru vaporii de apă, ceea ce determină
scăderea umidităĠii relative.
La aceeaúi valoare a umidităĠii relative, conĠinutul de vapori de apă
din aer este în dependenĠă de temperatură. Astfel, în cazul înregistrării unei
umidităĠi relative de 90%, la 20°C există mai mulĠi vapori de apă (cam
13 g/kg aer), în timp ce la temperatura de 2°C, conĠinutul de vapori de apă
scade la cca. 4 g/kg aer.
Umiditatea relativă a aerului se poate defini úi prin raportul dintre
presiunea parĠială a vaporilor de apă úi presiunea vaporilor saturaĠi la
aceeaúi temperatură. Presiunea parĠială a vaporilor de apă exprimă presiunea
exercitată de vaporii de apă existenĠi în aer la un moment dat. Presiunea cea
mai ridicată a vaporilor de apă din aer, la temperatura dată, reprezintă
presiunea vaporilor de saturaĠie. La aerul saturat, presiunea vaporilor de apă
creúte o dată cu creúterea temperaturii.
Pentru organismele vii ca úi pentru produsele horticole, care-úi
continuă procesul de respiraĠie úi după recoltare, depozitarea le face să se
Expertize merceologice privind speĠele referitoare la păstrarea mărfurilor
99
găsească într-o atmosferă de un anumit gradient de presiune a vaporilor

de apă.
În general, presiunea vaporilor de apă la nivelul celulelor este mai
mare decât presiunea vaporilor difuzaĠi în mediul extern. Acest fapt
determină un flux continuu de vapori din interiorul fructelor, legumelor spre
aerul exterior. Acest flux este cu atât mai mare cu cât umiditatea relativă a
aerului din depozit este mai scăzută, iar temperatura mai ridicată.
Umiditatea relativă ridicată a aerului din spaĠiile de depozitare are ca
rezultat, deseori, dezvoltarea microorganismelor, umidificarea produselor
etc. În cazul luat anterior, al produselor horticole, când umiditatea este prea
scăzută sau temperatura prea ridicată, pierderile de apă din produsele
depozitate sunt mari úi, ca urmare, legumele, fructele se veútejesc. De aceea,
umiditatea relativă a aerului se menĠine la un asemenea nivel la care să se
înregistreze cele mai scăzute pierderi totale.
Limitele optime ale umidităĠii relative variază, în general, pentru
mărfurile depozitate între 55-95%. La umidităĠi relativ ridicate (95-100%) se
pot dezvolta mucegaiuri pe pereĠii depozitului, pe ambalaje, pe produse.
Umiditatea relativă exterioară variază atât de-a lungul unei zile cât úi
în diferite perioade ale anului, fiind influenĠată îndeosebi de temperatura
aerului úi de presiunea atmosferică (figura 11). Cele mai mari valori ale
umidităĠii relative se înregistrează în timpul celor mai mici valori ale
temperaturii aerului (în zori sau dimineaĠa). În timpul anului, cea mai mare
umiditate relativă se înregistrează iarna (lunile noiembrie-ianuarie se
caracterizează printr-o umiditate relativă de 73-90%) iar cea mai scăzută în
lunile aprilie-iulie (70-74%).
Umiditatea relativă înregistrează variaĠii úi pe parcursul fiecărei luni
a anului. În toate lunile anului, oscilaĠiile umidităĠii relative se
caracterizează prin asimetrie (figura 12).
Între umiditatea relativă a aerului din depozit úi cea a mediului
exterior există o strânsă dependenĠă, prima modificându-se o dată cu cea a
mediului exterior. Această dependenĠă se poate urmări în figura 13,
diagrama respectivă putând servi úi pentru stabilirea úi urmărirea unui regim
optim de păstrare.
Umiditatea relativă din spaĠiile de depozitare se poate modifica,
regla prin intermediul temperaturii. Diferitele relaĠii existente între
umiditatea aerului úi temperatură sunt stabilite de diagrama Mollier
(figura 14), a cărei utilizare este relativ simplă în vederea rezolvării unor
probleme de păstrare. Pe diagramă se stabileúte în prealabil un punct
corespunzător unei anumite combinaĠii de temperatură (aflată de ordonata y)
úi umiditatea relativă (reprezentată de liniile curbate). Prin trasarea verticalei
ce trece prin acest punct se poate afla valoarea umidităĠii pentru orice
scădere sau urcare a temperaturii.

Expertiza Merceologica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Expertiza Merceologica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PrefaĠă

Disciplina EXPERTIZĂ MECEOLOGICĂ încheie ciclul de

Capitolul 5 EXPERTIZA RECEPğIEI CALITATIVE

Capitolul 8 CERCETAREA COMPLEXĂ A CALITĂğII

Bibliografie ....................................................................................... 199

1.1. NoĠiunea de expertiză merceologică

În sens general, noĠiunea de expertiză desemnează un mijloc

útiinĠifice, expertul aduce la cunoútinĠa organului interesat concluzii

1.2. Clasificarea expertizelor

Marea varietate a domeniilor activităĠii umane în care se întâlnesc

tehnice, fără a se confunda însă cu aceasta úi presupune, pe lângă formularea

părĠile cad de acord să se supună concluziilor acestuia (expertize

1.3. Obiectul expertizei merceologice

Expertiza merceologică este utilizată pentru cercetarea úi clarificarea

natura úi calitatea ambalajului, cantitatea produselor sau structura lor

1.4. Metoda expertizei merceologice

După cum rezultă din obiectul său, expertiza merceologică

Metoda istorică. Marfa, atât ca obiect apărut după trecerea prin

Metoda observaĠiei úi experimentului. ObservaĠia úi experimentul

Metoda statisticii este utilizată în expertiză în scopul prelucrării atât

1.5. Expertizele mixte cu participarea expertizei merceologice

În literatura juridică există diferite modalităĠi de clasificare a

prin semnalarea úi subscrierea opiniilor separate în cadrul raportului de

Schema nr. 1 – Categorii de expertize

-judiciare – se dispun de organul

-pentru adunarea úi evaluarea

-oficiale (efectuate de experĠi de

După modul de - orale (mai rare)

-singulare (efectuate de un singur

-colegiale (un număr mai mare de

-simple (se efectuează sub controlul

-contradictorii (se desemnează un

2.1. LegislaĠia úi organizarea activităĠii de expertiză în Ġara noastră

În Ġara noastră, activitatea de expertiză tehnică judiciară úi

acestora, ca úi de eventualele modificări intervenite ca urmare a

Birourile locale pentru expertize judiciare tehnice úi contabile au

x întocmesc úi trimit periodic Biroului central pentru expertize

2.2. Calitatea de expert

Se útie că în activitatea lor, judecătorii úi arbitrii comerciali

expertizei întrucât concluziile acesteia reprezintă o hotărâre útiinĠifică.

are scopul de a verifica nivelul cunoútinĠelor de specialitate ale candidaĠilor,

2.3. Desemnarea úi numărul experĠilor

În cadrul unui proces sau litigiu, expertiza se poate efectua:

a. la cererea uneia din părĠi;

De regulă, instanĠa, la cererea părĠilor sau a uneia dintre ele,

2.4.Recuzarea úi înlocuirea expertului

Recuzarea expertului se poate face numai pentru motive întemeiate

părĠile au cunoscut situaĠia persoanei propuse ca expert úi că nu au

SituaĠiile care pot conduce la recuzarea experĠilor creând prezumĠia

După numire, expertul este obligat să se prezinte în faĠa instanĠei

a. neprezentarea în faĠa instanĠei;

2.5. Organizarea activităĠii expertului

În funcĠie de complexitatea expertizei încredinĠate pentru

Apar însă situaĠii complexe úi ca atare expertul trebuie să studieze

2.6 ObligaĠiile úi drepturile experĠilor

Efectuarea expertizei de către experĠii numiĠi este obligatorie,

¾ de a executa personal expertiza (fără a o încredinĠa altei

Totodată, experĠii au următoarele drepturi:

i de a consulta materialele existente la dosarul cauzei;

i de a primi pentru munca depusă o indemnizaĠie (stabilită în

În cazul neîndeplinirii obligaĠiilor ce le revin, experĠilor li se pot

- în caz de neprezentare la chemarea iniĠială a organului juridic;

avertisment scris – pentru refuz nemotivat de a executa

cererea de acĠionare în litigiu úi actele (documentele) care sprijină

timpul (momentul úi durata fabricării, expedierii, sosirii la

prezenĠa sau absenĠa documentelor care în mod obligatoriu trebuie

chemarea expertului pentru a da lămuriri suplimentare atunci când