Douazeci si doua de zile de la primul examen, cel de la limba si literatura romana.

Ma simt liber, sunt bucuros, si aceasta stare de bucurie inca tine de la primirea
rezultatelor, pana in ziua de azi,
in care eu si cu colegii mei ne-am decis sa sarim gardul in curtea scolii si sa
jucam fotbal. A doua repriza este pe sfarsite si sunt coplesit de un sentiment de
dezamagire, din cauza faptului ca eu si cu colegii mei
nu vom mai ocupa aceeasi clasa dupa vacanta. Toate amintirile, din clasele mai mici
si mai mari, frumoase si urate, se invalmasesc in capul meu. Ma duc pe banca si
privesc in gol. Rares, care apara poarta, distras,
ma observa si se indreapta catre mine, indiferent ca echipa adversa ar putea marca
goluri in lipsa lui:
- Esti ok, Pitule?
- O sa imi fie dor de voi. spun eu cu un glas de o puritate calda, tremurat, si
dezamagit, cu o mina posomorata.
- Nu e chiar asa de rau. Pana la urma, o sa ne mai vedem. spuse el inainte sa ma
bata pe umar.
- Sper ca si ceilalti colegi sa aibe aceeasi parere ca si tine.
- Si eu la fel. spuse cu un suras contagios.
Aceasta conversatie, chiar daca a fost scurta, a fost amelioratoare. Dupa cateva
momente am revenit in forma, cu aceasta buna-stare, pentru care ma vor tine minte
colegii. Voi fi bine, cu totii vom fi bine, si vom ajunge
unde ne dorim noi.