FIȘĂ DE LUCRU
Citește cu atenție cele două texte:
A. Prietenul meu Marcu e înalt, uscat, cu ochii
mari şi bulbucaţi, părul creţ, mâinile lungi, picioarele
lungi. Stă în banca din fund şi citeşte romane franţuzeşti.
Băieţii îl cred prost şi îi spun, din pricina lungimii
nasului,„Ţăndărică"; iar pentru că e evreu, îl mai strigă
şi „Marcălă". Marcu nu se supără nici de o poreclă, nici
de cealaltă. Vine în fiecare dimineaţă cu romanul în
ghiozdan şi-l citeşte liniştit, în fund. Dacă e zgomot, se
încruntă şi citeşte. Dacă băieţii sar pe bănci, îşi îndeasă
degetele în urechi şi citeşte. Dacă luptele se dau chiar în
banca lui, se mută în altă bancă şi citeşte. Citeşte
romanul. Citeşte şi când profesorii se găsesc în clasă.
Atunci îşi reazemă cartea de spinarea colegului din faţă.
Citeşte şi când explică profesorii, pentru că Marcu crede
că profesorii sunt, fără excepţie, nerozi, iar explicaţiile
lor, vătămătoare unui creier sănătos. Îi spune câteodată
vreun vecin:
- Marcule, e aproape de tine. Adică sunt ascultaţi
vecinii lui de catalog. Marcu îşi ridică necăjit de pe carte
ochii bulbucaţi. Se interesează de lecţia din ziua aceea.
Cere câteodată şi lămuriri. Dacă poate să-l „ducă" pe
profesor, nu se dă în lături. Numai să nu-l ţină mult timp
la lecţie, pentru că romanul trebuie citit.
- Ionescu Corneliu, Ionescu Stelian, Mălureanu
Marcu... Un băiat îl înghionteşte:
- Ieşi, Marcule, că te-a strigat. Şi Marcu se
opreşte lângă tablă, cu mâinile încrucişate. Când îi vine
rândul şi Toivinovici îl întreabă, răspunde liniştit:
- Nu ştiu, domnule.
(Micea Eliade – Romanul adolescentului miop)
B. Ştim că cititul cărţilor este un lucru benefic
pentru noi şi copiii noştri.
Un studiu făcut de Universitatea Sussex în 2009
afirmă că cititul reduce stresul considerabil de mult. Dacă
muzica reduce nivelul stresului cu 61%, o ceaşcă de ceai
cu 54%, iar o plimbare cu 42%, cititul cărţilor reduce
nivelul de stres în om cu 68%. Acelaşi studiu arată că e
nevoie de doar 6 minute de citit pentru ca inima să
înceapă să bată mai încet, iar muşchii să se detensioneze.
Un alt studiu psihologic făcut în 2013 a
descoperit că cititul cărţilor de ficţiune creşte nivelul
empatiei din om. Cu alte cuvinte, cei care citesc mai mult
sunt mai capabili să înţeleagă şi accepte faptul că alţi
oameni au credinţe şi dorinţe diferite de ale lor. Alţi
cercetători au ajuns şi ei la aceeaşi concluzie.
Mai mult, conform unui alt studiu, faptul că-ţi
menţii mintea ocupată la bătrâneţe cu activităţi cognitive
îţi permite să-ţi păstrezi la un nivel mai bun activitatea
intelectuală. Cu alte cuvinte, cu cât citeşti mai mult, cu
atât gândeşti mai bine
Cititul, deci nu te face doar mai educat şi mai
cult, ci îmbunătăţeşte memoria, scade şansa apariţiei
anumitor boli mintale, îmbunătăţeşte procesele gândirii,
reduce stresul şi te face să-i accepţi pe alţii.
Răzvan Coloja http://psihoradea.com
Din oficiu 10 puncte
CERINȚE:
1. (6p) Numește autorii celor două texte.
2. (6p) Care este tema celor două texte?
3. (6p) Transcrie din fiecare text câte două cuvinte-cheie.
4. (6p) Numește două personaje participante la dialog din textul A.
5. (6p) Numește pasiunea lui Marcu.
6. (6p) Ce tip de text este textul A? Dar textul B? Scrie 2 trăsături pentru fiecare tip de text, identificate în
textele-suport.
7. (6p) Precizează motivul pentru care Marcu a primit porecla Țăndărică.
8. (6p) Unde și când se petrece acțiunea din primul text?
9. (6p) Formulează două idei principale din primul text.
10. (6p) Numește două emoții pe care le trăiește un copil când este ascultat de profesor și nu s-a pregătit.
11. (6p) Având ca text suport, textul B, numește un rezultat al studiului psihologic făcut în 2013.
12. (6p) Formulează o concluzie a studiilor făcute de-a lungul timpului, conform informațiilor din textul B.
13. (6p) Numește o asemănare și o deosebire între cele două texte.
14. (6p) Exprimă-ți opinia, în 5-7 rânduri, în legătură cu felul în care se comportă Marcu la ore.
Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziției – 1 punct; coerența textului – 2 puncte;
registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 2 puncte; ortografie – 3 puncte; punctuație – 2
puncte; așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 2 puncte).

Azi e întâia zi de școală! Ca un vis au trecut
la țară, cele trei luni de vacanță! Mama m-a dus azi
dimineață la școala Baretti, ca să mă înscrie în clasa
a III-a primară; mi-era gândul tot la țară și mă
duceam la școală cu inima rea. Pe toate ulițele
mișunau copii; cele două librării erau pline de
părinți, care cumpărau: ghiozdane, caiete, condeie,
și în fața școlii se grămădise atâta lume, încât
portarul și polițistul abia puteau să țină orânduială
la poartă. Pe când stam lângă poartă, simții că-mi
pune cineva mâna pe umăr; era profesorul meu din
clasa a II-a, cel cu părul roșu și zbârlit, vesel, ca de
obicei. El îmi spuse:
— Va să zică, Enrico, iată-ne despărțiți pentru
totdeauna!
Lucrul acesta-l știam și eu, dar cuvintele lui tot
mă întristară.
Pătrunserăm cu greu. Domni, doamne, femei
din popor, meșteșugari, ofițeri, bunici, servitoare:
fiecare cu câte un copil de mână și cu certificatele
de promovare în cealaltă, umpleau sala și scara,
făcând atâta zgomot încât părea că intrau la teatru.
Revăzui cu plăcere sala cea mare din etajul de jos,
cu ușile celor șapte clase, unde-mi petrecusem cei
dintâi trei ani de școală.
Era gloată mare. Profesoarele treceau în sus și
în jos. Profesoara mea din clasa I superioară mă
salută din ușa clasei sale și-mi zise:
— Enrico, tu mergi acum la etajul de sus. n-am să
te mai văd nici măcar trecând! Și se uită la mine cu
întristare.
În jurul directorului se aflau femei foarte
îngrijorate, fiindcă nu mai erau locuri pentru copiii
lor; băgai de seamă că barba lui era mai căruntă
decât în anul trecut. Mi se păru că unii din băieți
crescuseră, alții se îngrășaseră.
În etajul de jos, unde se și făcuse împărțirile,
erau co-pilași din clasa I inferioară, care nu voiau să
intre în clasă și se opinteau ca niște măgăruși;
trebuia să-i tragă înăuntru cu de-a sila. Unii fugeau;
alții, văzând pe părinții lor că pleacă, începeau să
țipe și aceștia erau siliți să se înapoieze, ca să-i
mângâie sau să-i ia cu dânșii.
Edmondo de Amicis, Cuore - Inimă de
copil
În timp ce elevii noştri sunt cocoşaţi de lecţii, cei
care au avut şansa să studieze şi în alte ţări spun că acolo
învăţau de plăcere. Metodele de predare din România nu-i
pregătesc pe elevi pentru o competiţie cu europenii. Tinerii
români care au studiat peste hotare ne arată cât de
ineficientă e şcoala românească.
Toate pretinsele reforme din sistemul românesc de
educaţie au ocolit esenţialul şi au lăsat în urmă programe
şcolare greoaie şi foarte încărcate, manuale controversate
şi schimbate nesemnificativ în ultimii 12 ani. La acestea se
adaugă metode de predare vechi, dascăli îmbătrâniţi,
sisteme de evaluare proaste. […] Anii de gimnaziu şi de
liceu sunt o corvoadă pentru mulţi elevi. Copiii şi tinerii
sunt siliţi să memoreze o cantitate imensă de informaţii. Din
cauza metodelor de predare din şcoala românească bazate
în special pe dictare, memorare, redare, elevii au de studiat
enorm şi acasă. Notele sunt importante, deoarece în funcţie
de medii se face admiterea la liceu şi la facultate.
Prof. univ. dr. Nicolae Zamfir, preşedintele
Societăţii Române de Fizică şi membru corespondent al
Academiei Române, spune că sistemul de educaţie din
România trebuie reformat cu totul. „Manualele trebuie să
aibă legătură cu practica şi să conţină acele „cârlige“,
adică să fie atractive pentru elevi. Profesorul trebuie să le
explice că ceea ce învaţă are legătură cu practica“, a
explicat specialistul. […]
Clasele ar trebui împărţite pe module. „La modulul
A, să zicem, intră elevii foarte buni la matematică şi fizică.
După un an se face evaluarea. Dacă şcolarul nu face faţă,
trece la modulul B, unde nivelul de predare e mai scăzut, şi
tot aşa“, a spus Zamfir. El apreciază că, într-un astfel de
sistem, cei mai slabi nu i-ar mai trage în jos pe cei mai buni
şi s-ar putea asigura atât pregătirea elitelor, cât şi
pregătirea generală.
Cum învață copiii români;
http://scoalaromaneasca.com

CERINȚE:
1. Numește autorii celor două texte.
2. Care este tema celor două texte?
3. Transcrie din fiecare text câte două cuvinte-cheie.