Etimologia cuvântului „drept" porneşte din limba latină, de la latinescul directum, răspândit apoi în diverse limbi (droit în franceză, diritto în italian ă). 2. Care sunt sensurile termenului drept? Termenul „drept" poate fi înţeles în două sensuri, care reprezint ă realit ăţi distincte, şi anume sensul juridic şi sensul obiectiv. 3. Cum poate fi definit termenul drept in sens juridic? Sensul juridic al termenului poate fi privit sub două aspecte şi anume sub aspectul dreptului obiectiv şi al dreptului subiectiv. 4. De ce este necesar studiul istoric al dreptului ? Ca instituţie ce derivă de la societate şi îşi găseşte suportul în relaţiile reciproce dintre oameni, dreptul este indiscutabil legat de evoluţia generală a societ ăţii, de particularităţile societăţii în diferitele trepte de dezvoltare istorică. 5. Cum s au implicat filosofii antici in drept ? De-a lungul timpului, filozofii antici au dat o serie de definiţii dreptului, care prezintă interes a fi cunoscute, întrucât dreptul, în oricare din în ţelesurile care îi sunt date, reprezintă o realitate atât de prezentă şi de activă în viaţa oamenilor, încât în mod firesc, a constituit obiect de preocupare, de studiu şi de reflec ţie pentru gânditorii antici. 6. La ce s au raportat ganditorii antichitatii din punct de vedere al dreptului? Raportând dreptul la realităţile şi cerinţele vieţii sociale, gânditorii antichit ăţii au constatat că dreptul are, în primul rând, un rol social întrucât reglementeaz ă relaţii sociale, potrivit unor reguli care fac posibilă convieţuirea socială, întrucât stă la baza ordinii juridice în lipsa căreia liniştea socială nu poate fi conceput ă. 7. In ce corelatie se afla dreptul ca fenomen? Ca fenomen aflat în strânsă corelaţie cu viaţa socială, evoluţia dreptului se află în mod firesc legată de evoluţia omenirii. Aşadar, se poate afirma că din momentul apariţiei primelor forme de organizare în familie, gintă, trib apar şi primele forme incipiente, rudimentare ale normelor juridice. Acestea se transformă treptat în deprinderi, obiceiuri, tradiţii 8. Cum a aparut prima treapta de dezvoltare a societatii? Cercetările efectuate de antropologi, sociologi şi istorici arat ă că pe aceast ă prim ă treaptă de dezvoltare a societăţii, raporturile membrilor comunităţii erau reglementate de tabu-uri sau norme tribale de interdicţie.( spre exemplu – ocrotirea pământului, a conducătorilor, atingerea anumitor plante, etc. ) 9. Dati exemple de norme juridice din antichitate similar cu cele de azi. Ocrotirea pamantului si ocrotirea conducătorilor 10. Ce a devenit ordine pentru comunitate intr o noua etapa de dezvoltare a dreptului? Norma cutumiara. 11. Cum au aparut primele norme juridice? Unele norma vechi sunt recunoscute de catre stat si devin norme juridice. 12. De ce s a desprins dreptul la inceput? Dreptul era desprins de morala si obiceiuri. 13. Cand a aparut dreptul ca entitate? Dreptul ca entitate apare odată cu constituirea puterii publice, adică în timpul primelor organizaţii statale. 14. Enumerati si descrieti codurile din antichitate. 15. Din ce este alcatuit obiectul stiintei dreptului Dint totalitatea normelor juridice impuse in societate. 16. Din ce este alcatuit obiectul stiintei dreptului? Dreptul, conceput ca totalitate a normelor juridice impuse în societate, face obiectul ştiinţei dreptului. 17. Ce este stiinta dreptului? Ştiinţa reprezintă un sistem de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire, format în mod istoric şi care se dezvoltă pe baza practicii sociale. 18. Care sunt subdiviziunile stiintei dreptului ? Ştiinţa dreptului are mai multe subdiviziuni. Unele dintre acestea studiază diferite grupuri de norme juridice care au un obiect comun ( ştiinţa dreptului civil, a dreptului penal, administrativ etc). Altele se referă la organizarea diferitelor organe de stat (drept constituţional, drept administrativ). În normele de drept î şi găsesc expresie şi elemente ale activităţii statale: elaborarea dreptului, aplicarea normelor de drept, interpretarea lor. 19. Ce norme de drept sunt expresie a activitatii statale? Elaborarea dreptului, aplicarea normelor de drept si interpretarea. 20. Definiti constantele dreptului. Constatând dificultatea elaborării unei definiţii complete şi universal acceptate a dreptului, urmare a diversităţii elementelor ce caracterizează acest fenomen şi imposibilităţii cuprinderii lor într-o singură definiţie, juristul belgian Edmond Picard introduce termenul generic de "constante" (permanen ţe) ale dreptului, prin care surprinde ceea ce exprimă elementul de esenţă a acestuia, indiferent de evoluţia şi schimbările fenomenale care-l afectează. Acest termen a fost preluat de mai toţi juriştii şi teoreticienii domeniului ( inclusiv de către Mircea Djuvara în perioada interbelică).