CONTENCIOS FINANCIAR

SI FISCAL
Controlul execuției bugetare
 1. Introducere
Executarea bugetului de stat reprezintă un ansamblu de acte şi operaţiuni vizând încasarea
veniturilor şi efectuarea cheltuielilor adoptate prin legea bugetară anuală. Ea începe după
adoptarea sa de către Parlament, iar întreaga răspundere pentru aducerea la îndeplinire a
autorizaţiei parlamentare revine Guvernului. Guvernul, prin instituţii specializate, asigură
realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor. Realizarea veniturilor constituie o obligaţie
pentru Guvern, iar executarea cheltuielilor bugetare până la nivelul aprobat constituie un drept al
acestuia. Controlul asupra executării bugetului este determinat, în primul rând, de raţiuni de
ordin politic – Parlamentul este interesat ca Guvernul în realizarea programului său să se
încadreze riguros în prevederile autorizaţiei ce i-a fost acordată, adică să realizeze integral
veniturile aprobate şi să nu depăşească alocaţiile bugetare stabilite pentru fiecare destinaţie în
parte. Conform bunelor practici din UE, controlul execuţiei bugetare poate fi definit ca un sistem
general consolidat al guvernului şi organelor subordonate acestuia, instituit cu scopul de a
garanta în sectorul public managementul financiar şi controlul utilizării fondurilor publice,
conform principiilor bunei gestionări financiare.

2. Forme ale controlului bugetar

Formele controlului bugetar se pot clasifica în funcție de natura organelor împuternicite de
control și în funcție de momentul de exercitare a controlului astfel:
Controlul politic este exercitat de către Parlament cu prilejul examinării și aprobării
proiectului bugetului și a contului de execuție bugetară, precum și pe parcursul execuției
bugetului aprobat.
Guvernul are obligația de a prezenta periodic Parlamentului rapoarte cu privire la execuția
bugetului, iar acesta prin comisiile sale permanente sau prin comisii special constituite de
anchetă, poate efectua acțiuni de control și poate audia membrii Guvernului sau alte persoane
care administrează sau gestionează fonduri publice.
Prin controlul politic se urmărește, în principal, respectarea de către executiv a
prevederilor autorizației parlamentare în materie de buget și a modului în care au fost gestionate
fondurile bugetare.
Controlul jurisdicțional este efectuat de un organism specializat, denumit Camera sau
Curte de Conturi care are că principala sarcina controlul complet al execuției bugetului. În acest
sens se pronunță asupra legalității actelor justificative și da anual descărcarea de gestiune pentru
conturile contabile, atunci când acestea sunt găsite în ordine. Neregulile constate se prezintă prin
rapoarte șefului statului și Parlamentului.
Controlul administrativ se referă, pe de o parte, la controlul exercitat de organele
specializate ale Ministerului Finanțelor, iar pe de altă parte, la controlul ierarhic exercitat de către
ordonatorii principali de credite asupra modului cum sunt consumate creditele bugetare de către
subordonații acestora.
Controlul preventiv se exercită înainte de efectuarea operațiilor de execuție ale veniturilor
și cheltuielilor bugetare și este cea mai eficientă formă a controlului bugetar, deoarece poate opri
operațiile nelegale, neoportune sau neeficiente.
 Trebuie subliniat faptul că organizarea și exercitarea controlului bugetar prezintă
particularități de la o țară la altă, atât datorită dezvoltării teoriei despre finanțele publice, cât și
evoluției istorice a raportului dintre puterea executivă și cea legislativă din fiecare țară.

3. Etapele procesului bugetar in România

În fiecare din fazele procesului bugetar în România sunt implicate anumite instituții cu
atribuții în procesul bugetar, sintetizate astfel:
- Guvernul și ordonatorii de credite bugetare în elaborarea proiectului de buget
- Parlamentul în aprobarea bugetului
- Guvernul și ordinatorii de credite bugetare în execuția bugetului
- Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul și Parlamentul în încheierea exercițiului bugetar
- Curtea de Conturi în controlul execuției bugetului
- Parlamentul în aprobarea execuției bugetului
În final, se constată că modul de organizare și desfășurare a procesului bugetar în România
este adaptat practicilor în materie din țările cu economie de piață dezvoltată.

4. Principiul separării atribuțiilor

Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil sau
gestionar.
În consecință, funcțiile, ordonatorului sunt separate de funcțiile contabilului că agent
plătitor. Separarea sarcinilor reduce riscul manipulării intenționate și al erorii și îmbunătățește
controlul intern.
Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonantarii cheltuielilor sunt în competență
ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale
instituției publice.
Plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil în limita
fondurilor disponibile.
Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative. Aceste documente
trebuie să certifice exactitatea sumelor de plata, recepția bunurilor și executarea serviciilor și
altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plata se semnează de
contabil.
Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza de acte
justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost
lichidate și ordonantate.
 5. Fazele parcurse de cheltuielile bugetare în procesul execuției bugetare
Potrivit art. 75 (1) din Regulamentul financiar nr.1605/2002:
"Toate cheltuielile fac obiectul unui angajament, unei lichidări, unei ordonantări și unei
plăți.”
Această reglementare comunitară a fost preluată și în normele juridice naționale, respectiv,
prin Legea nr. 500/2002, care, la art. 52 (1), prevede că:
“În procesul execuției bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajare,
lichidare, ordonantare, plata.”
Angajarea cheltuielilor din creditele bugetare prevăzute în buget se aprobă de ordonatorul
de credite și se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propiu, care
atestă respectarea dispozițiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate și destinația
acestora.
Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în
limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli legate de activitatea instituțiilor sau
serviciilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Angajarea reprezintă decizia care generează obligația unei instituții bugetare de a plăti o
suma către furnizorii diferitelor bunuri și servicii. Instrumentul juridic în care sunt materializate
aceste obligații poate fi: contractul, hotărârea consiliului local (județean), decizia primarului
(președintelui), hotărârea judecătorească, prevederile unor legi nou apărute.
Legea permite ordonatorilor de credite de a delega dreptul de a aprobă folosirea creditelor
bugetare unor persoane din subordine, cărora li se stabilesc în mod precis acțiunile și activitățile
asupra cărora pot decide.
Prin conținutul și consecințele sale, angajarea reprezintă faza cea mai importantă a
execuției cheltuielilor bugetare, de care depinde încadrarea în limitele creditelor aprobate în
buget.
Lichidarea reprezintă faza în care instituția publică constată și recepționează furnizarea
bunurilor și/sau serviciilor contractate (angajate anterior), faza în care are loc, în funcție de
cantitatea și calitatea bunurilor livrate, serviciilor prestate și lucrărilor executate, stabilirea sumei
datorate furnizorilor.

6. Concluzie
Execuția bugetului public național presupune ca realizarea veniturilor și efectuarea
cheltuielilor aprobate prin legea bugetară anuală să se facă sub controlul unor organisme de stat
cu răspundere în activitatea bugetară.
Operațiunile de verificare efectuate prin Trezoreria finanțelor publice nu înlocuiește însă
controlul financiar preventiv care se organizează și se exercită la fiecare instituție publică și se
exonerează de răspundere persoanele care printr-o activitate necorespunzătoare produc pagube.
Prin exercitarea controlului asupra încasărilor și plăților, respectiv asupra execuției de casă a
bugetului de stat, se asigura funcția de baza a trezoreriei, și anume aceea de gestionar al banului
public. Tot prin trezorerie se realizează perfecționarea sistemului informațional și decizional,
folosindu-se sisteme de prelucrare automată a datelor. Astfel se obțIn informații certe, operative
în legătură cu execuția bugetară, asigurându-se eficientă sporită în luarea deciziilor. În acest
context se asigura informații zilnice în legătură cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor,
înregistrarea deficitelor, a disponibilităților din cadrul trezoreriei, ceea ce asigura o baza eficianta
de date în vederea luării deciziilor. Astfel, Ministerul Finanțelor dispune de instrumentul pentru
stabilirea strategiei pe termen scurt și lung in domeniul finanțelor publice, cunoscând ansamblul
informațiilor privind derularea execuției prin sistemul trezoreriei.
 Bibliography

o Cireș, V. (2017, Dec 04). Scribd. Preluat de pe

https://www.scribd.com/document/366287576/Controlul-executiei-bugetare-
o Mosteanu, T. (2002). Finanțe publice. Note de curs și seminar. București: Editura
Tribuna Economica. Retrieved from https://www.scrigroup.com/finante/Controlul-
bugetar62464.php
o Qreferat.com. (n.d.). Retrieved from
https://www.qreferat.com/referate/economie/Executia-bugetara328.php