E iarasi frig afara și e suier și e ger…

Iar crivățul ne biciuie având cravașă dalba neauă... .

In focul sobei e lemn din codru și o boaba de mister…

Pe geamul gherghef, frigul își țese mestesugit perdeauă…

E cald și bine in camin, de-acum…

Noi moțăiam cu ceaiul proțăpit sub barba cu o mâna …

Din hornul gârbovit mai ies subțire, fuioarele de fum…

Și in ograda se înaltă troienele buluc, de încâlcită lână. .

Ceaslovul primăverilor divine e deschis…

Opaitul peste el arunca pal, o fanta de lumină…

Și tot cei de sfătuit sau de promis …

Doar degetul silabisit mai ia o foaie, și-o înclina!

Cu Vorba moșneagă din spuza de la vatră…

Se înaltă amintirilor sa ii fie alai sau o suită

Pe calea cea veche a credinței ca de piatră…

Din vremurile vechilor cărări, balada iarăsi iși recitā…

Adam, Abel și curând și Noe stand in arca …

Se zugrăvesc pe peretele scorțos din fostul var. .

Și ochii moșului sunt vii, vorbesc cu fiecare-n parte, parcă…

Și acolo e cu ei, nu pot in minte să-i separ!

Cu mâna aspra îmi îndreaptă pe frunte o șuviță…

Sa nu-mi intunece dIn suflețelul meu privirea…

Cum vierul grijuliu îndreaptă cu palma o mlădiță ….

Pe fața lui citesc și -nvaț, ce înseamnă in adevăr, iubirea!

Bunicul meu a fost un sfânt, coliba un altar…

Si m-a primit la piept sa ii aud la inima cum bate…

Mi-a aplecat genunchiul cu el pe dusumeaua de artar. .

Si ruga El mi-a lamurit, cum pot la ceruri a strabate. .

Bunicul meu mie pururi in minte o icoanā. .

Ca a vrut sa fie ingerasul incaruntit la umarasul meu…

Un clopotar in somnul meu si in zaboviri sa fie o stranā…

Ce-i bun pentru nepoti. . stie cei cel mai bine, Dumnezeu! !

Amin!