Slides 08

Limite de funcţii.
Funcţii continue
Cursul 8
Matematică - anul I
Facultatea de Informatică, UAIC
e-mail: adrian.zalinescu@info.uaic.ro
web: https://profs.info.uaic.ro/~adrian.zalinescu
21 Noiembrie 2022
A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Cuprins
1 Spaţii metrice
Şiruri ı̂n spaţii metrice
2 Limite de funcţii
3 Funcţii continue

Spaţii metrice
Distanţe
z
P
y
x
Dacă P (xP , yP , zP ) şi Q (xQ , yQ , zQ ) sunt două puncte ı̂n spaţiu, distanţa ı̂ntre P
şi Q (sau lungimea segmentului PQ) este
q
d(P, Q ) = (xP − xQ )2 + (yP − yQ )2 + (zP − zQ )2 .

Spaţii metrice
Spaţii metrice
Distanţa ı̂ntre New York şi Iaşi
Definiţie
Fie X ̸= ∅. O funcţie d : X × X → + se numeşte distanţă sau metrică pe X
dacă:
(D1 ) d(x, y ) = 0 ⇔ x = y , ∀x, y ∈ X ;
(D2 ) d(x, y ) = d(y , x ), ∀x, y ∈ X (simetrie);
(D3 ) d(x, z ) ≤ d(x, y ) + d(y , z ), ∀x, y , z ∈ X (inegalitatea triunghiulară).
În acest caz, cuplul (X , d) se numeşte spaţiu metric.

Spaţii metrice
Propoziţie
Fie (X , d) un spaţiu metric. Atunci:
i) d(x0 , xn ) ≤ d(x0 , x1 ) + d(x1 , x2 ) + · · · + d(xn−1 , xn ), ∀n ∈ ∗ ,
∀x0 , x1 , . . . , xn ∈ X ;
ii) |d(x, z ) − d(y , z )| ≤ d(x, y ), ∀x, y , z ∈ X ;
iii) |d(x, y ) − d(x ′ , y ′ )| ≤ d(x, y ′ ) + d(x ′ , y ), ∀x, y , x ′ , y ′ ∈ X (inegalitatea
cuadrilaterală).
În spaţii liniare, unele distanţe provin din norme.

Definiţie
Fie (V , ∥·∥) un spaţiu normat. Atunci aplicaţia d : V × V → + , definită de
d(x, y ) := ∥x − y ∥ , x, y ∈
este o metrică, numită metrica indusă de norma ∥·∥.

Spaţii metrice
Exemple
1. Pe , aplicaţia d : × → + definită de
d(x, y ) := |x − y | , x, y ∈
este o distanţă, numită distanţa canonică pe .

2. Pe n , metrica indusă de norma euclidiană se numeşte metrica euclidiană pe
n şi se notează d2 . Avem
q
d2 (x, y) := ∥x − y∥2 = (x1 − y1 )2 + · · · + (xn − yn )2 ,
pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n .

3. Fie, pentru p ∈ [1, +∞), aplicaţia ∥·∥p : n → + definită de
!1/p
n
∥x∥p : = ∑ | xi | p
, x = ( x1 , . . . , xn ) ∈ n .
i =1
Atunci ∥·∥p este o normă.

Spaţii metrice
Într-adevăr, proprietatea triunghiulară este echivalentă cu

!1/p !1/p !1/p
n n n
∑ | xi + yi | p
≤ ∑ | xi | p
+ ∑ | yi | p
i =1 i =1 i =1
ce coincide cu inegalitatea lui Minkowski.

Putem de asemenea introduce norma ∥·∥p pe n chiar ı̂n cazul p = +∞, prin
∥x∥∞ := max |xi | , x = (x1 , . . . , xn ) ∈ n .

1≤i ≤n
Metrica indusă pe n de norma ∥·∥p se numeşte distanţa Minkowski şi se notează

dp .

Spaţii metrice
Astfel avem
 (|x1 − y1 |p + · · · + |xn − yn |p )1/p , p ∈ [1, +∞);


dp (x, y) := ∥x − y∥p =
max {|x1 − y1 | , . . . , |xn − yn |} , p = +∞,

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n .

Metrica d1 se mai numeşte câteodată distanţa taxi-cab sau metrica
Manhattan.
Metrica d∞ se mai numeşte distanţa Cebâşev.

Dacă n = 1: dp (x, y ) = |x − y |, ∀x, y ∈ , ∀p ∈ [1, +∞].

Spaţii metrice
4. Aplicaţia d̃ : n × n → + , definită de
n
1 |xk − yk |
d̃(x, y) := ∑ k
·
1 + | xk − yk |
,
k =1 2
pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n este o distanţă pe n , dar nu

este indusă de o normă, deoarece funcţia x 7→ d̃(x, 0) nu are proprietatea de
omogenitate.
5. Fie X ̸= ∅. Funcţia d : X × X → + , definită de

0, x = y ;
d(x, y ) :=
1, x ̸= y ,
pentru x, y ∈ X , este o metrică pe X , numită metrica discretă pe X .

6. Pe considerăm metrica d definită de
d(x, y ) := |arctg x − arctg y | , x, y ∈
(am extins funcţia arctg la prin arctg(−∞) := −π/2, arctg(+∞) := π/2).

Spaţii metrice
Norma uniformă
Definiţie
Fie E ̸= ∅ şi B (E ) spaţiul funcţiilor mărginite f : E → (adică, Im f este o
mulţime mărginită). Definim ∥·∥sup : B (E ) → + prin
∥f ∥sup := sup |f (x )| .
x ∈E
Atunci ∥·∥sup este o normă pe B (E ), numită norma uniformă sau norma

supremum. Metrica indusă de ∥·∥sup se numeşte distanţa uniformă, notată dsup .

Spaţii metrice
Definiţie
• Fie X ̸= ∅. Spunem că metricile d şi d′ pe X sunt echivalente dacă există
constantele c1 , c2 > 0 astfel ı̂ncât
c1 d′ (x, y ) ≤ d(x, y ) ≤ c2 d′ (x, y ), ∀x, y ∈ X .
• Fie (V , +, ·) un spaţiu liniar. Spunem că două norme ∥·∥ şi ∥·∥′ sunt
echivalente dacă există constantele c1 , c2 > 0 astfel ı̂ncât
c1 ∥x∥′ ≤ ∥x∥ ≤ c2 ∥x∥′ , ∀x ∈ V .
Bineı̂nţeles, dacă două norme pe V sunt echivalente, atunci la fel sunt şi metricile
induse.
Teoremă
Pe n , toate normele ∥·∥p cu p ∈ [1, +∞] sunt echivalente.
De fapt, pentru toţi x ∈ n şi p ∈ [1, +∞) avem
∥x∥∞ ≤ ∥x∥p ≤ n1/p ∥x∥∞ .

Spaţii metrice Şiruri ı̂n spaţii metrice
Şiruri ı̂n spaţii metrice

Fie X ̸= ∅. Un şir (xn )n∈ ı̂n X este o funcţie x : → X .
Definiţie
Fie (X , d) un spaţiu metric şi (xn )n∈ un şir ı̂n X .
• Spunem că (xn )n∈ este mărginit dacă mulţimea {xn }n∈ este mărginită.
• Spunem că (xn )n∈ este convergent dacă există x ∈ X astfel ı̂ncât
∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀n ≥ nε : d(xn , x ) < ε.

d
(adică d(xn , x ) −→ 0). În acest caz, vom nota lim xn = x, xn → x,
n→∞ n→∞
X
xn → x sau chiar xn → x; elementul x este numit limita lui (xn )n∈ .
• Spunem că (xn )n∈ este Cauchy sau fundamental dacă
∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀m, n ≥ nε : d(xm , xn ) < ε sau, echivalent,
∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀n ≥ nε , ∀p ∈ ∗ : d(xn+p , xn ) < ε.

Ca şi ı̂n cazul şirurilor de numere reale, se poate arăta că limita unui şir ı̂ntr-un
spaţiu metric space este unică.
Propoziţie
Fie (X , d) un spaţiu metric şi (xn )n∈ un şir convergent ı̂n X . Atunci (xn )n∈
este Cauchy.
Reciproca acestui rezultat nu este adevărată ı̂n general, adică nu orice şir
Cauchy ı̂ntr-un spaţiu metric arbitrar este convergent.
De exemplu, X = (0, 1) cu distanţa uzuală (d(x, y ) := |x − y |): şirul
(1/n)n∈∗ este Cauchy, dar nu este convergent.

Şiruri ı̂n spaţii euclidiene
Teoremă
Să considerăm m , m ≥ 1 ı̂nzestrat cu metrica euclidiană d2 şi fie (xn )n∈ un şir
ı̂n m cu
xn = (xn1 , xn2 , . . . , xnm ), ∀n ∈ .
i) Şirul (xn )n∈ este mărginit dacă şi numai dacă toate şirurile (xni )n∈ ,
1 ≤ i ≤ m, sunt mărginite.
ii) Şirul (xn )n∈ este convergent dacă şi numai dacă toate şirurile (xni )n∈ ,
1 ≤ i ≤ m, sunt convergente. În acest caz, dacă x := lim xn şi
n→∞
x i := lim xni , 1 ≤ i ≤ m, atunci xn = (x 1 , x 2 , . . . , x m ).
n→∞
iii) Şirul (xn )n∈ este Cauchy dacă şi numai dacă toate şirurile (xni )n∈ ,
1 ≤ i ≤ m, sunt Cauchy.

Limite de funcţii
Limite de funcţii
Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , f : A → Y şi x0 ∈ A′ .
Definiţie
Spunem că un element ℓ ∈ Y este limita lui f ı̂n x0 dacă
∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x ∈ A : 0 < d(x, x0 ) < δ ⇒ d′ (f (x ), ℓ) < ε.

x →x
În acest caz, scriem lim f (x ) = ℓ or f (x ) −→0 ℓ.
x →x0
Ca şi ı̂n cazul limitelor de şiruri, putem arăta că limita unei funcţii ı̂ntr-un
punct, dacă există, este unică.
Spunem că funcţia f are limită ı̂n punctul x0 dacă există ℓ ∈ Y astfel ı̂ncât
lim f (x ) = ℓ.
x →x0

Limite de funcţii
În cazul particular ı̂n care (X , ∥·∥) şi (Y , ∥·∥′ ) sunt spaţii normate, avem:
Propoziţie
Fie ∅ ̸= A ⊆ X şi f : A → Y . Un element ℓ ∈ Y este limita lui f ı̂ntr-un punct
x0 ∈ A′ dacă şi numai dacă
∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x ∈ A : 0 < ∥x − x0 ∥ < δ ⇒ ∥f (x ) − ℓ∥′ < ε.

Limite de funcţii
Caracterizare cu şiruri
Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X şi f : A → Y .
Teoremă
Un element ℓ ∈ Y este limita lui f ı̂ntr-un punct x0 ∈ A′ dacă şi numai dacă
pentru orice şir (xn )n∈∗ ⊆ A ∖ {x0 } astfel ı̂ncât lim xn = x0 , avem
n→∞
lim f (xn ) = ℓ.
n→∞
Observaţii.
1. Dacă dorim să arătăm că lim f (x ) ̸= ℓ, este de ajuns să găsim un şir
x →x0
(xn )n∈∗ ⊆ A ∖ {x0 } ce converge la x0 astfel ı̂ncât f (xn ) nu converge la ℓ.
2. Dacă, mai mult, dorim să arătăm că lim f (x ) nu există, este de ajuns să
x →x0
găsim două şiruri (xn )n∈∗ şi (xn′ )n∈∗ ı̂n A ∖ {x0 } astfel ı̂ncât
lim xn = lim xn′ = x0 , lim f (xn ) = ℓ şi lim f (xn′ ) = ℓ′ , cu ℓ ̸= ℓ′ .

n→∞ n→∞ n→∞ n→∞

Limite de funcţii
Exemplu
Fie funcţia f : 2 ∖ {(0, 0)} → definită de
xy
f (x, y ) := 2 , (x, y ) ∈ 2 ∖ {(0, 0)}.
x + y2
Atunci (0, 0) ∈ A′ , unde A := 2 ∖ {(0, 0)}. Dacă luăm un şir

(xn , yn )n∈∗ ⊆ 2 ∖ {(0, 0)}, xn := n1 , yn := n1 , n ∈ ∗ , avem
n→∞
(xn , yn ) −→ (0, 0) şi
1 n→∞ 1
f (xn , yn ) = −→ .
2 2
Pe de altă parte, dacă luăm şirul (xn′ , yn′ )n∈∗ ⊆ 2 ∖ {(0, 0)} definit de xn′ := n1 ,
n→∞
yn′ := n12 , n ∈ ∗ , avem (xn′ , yn′ ) −→ (0, 0) şi
1
3 n n→∞
f (xn′ , yn′ ) = 1 n 1 = 2 −→ 0.
+ n + 1
n2 n4
Concluzia este că f nu are limită ı̂n punctul (0, 0).

Limite de funcţii
Criteriul majorării
Ca şi ı̂n cazul limitelor de şiruri, următorul criteriu se aplică pentru limitele de
funcţii. Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , f : A → Y şi x0 ∈ A′ .
Propoziţie
Fie g : A → + şi ℓ ∈ Y . Dacă
1 d′ (f (x ), ℓ) ≤ g (x ), ∀x ∈ A;
2 lim g (x ) = 0,
x →x0
atunci lim f (x ) = ℓ.
x →x0

Limite de funcţii
(X , d): spaţiu metric, (Y , ∥·∥): spaţiu normat, ∅ ̸= A ⊆ X , x0 ∈ A′ , f : X → Y .

Teoremă
i) Dacă lim f (x ) = ℓ, atunci lim ∥f (x )∥ = ∥ℓ∥.
x →x0 x →x0
ii) Dacă lim ∥f (x )∥ = 0, atunci lim f (x ) = 0Y .
x →x0 x →x0
Teoremă
Fie ı̂n plus g : X → Y şi φ : X → .
i) Dacă lim f (x ) = ℓ1 ∈ Y şi lim g (x ) = ℓ2 ∈ Y , atunci
x →x 0 x →x 0
lim (αf + βg )(x ) = αℓ1 + βℓ2 , ∀α, β ∈ .

x →x0
ii) Dacă lim f (x ) = ℓ ∈ Y şi lim φ(x ) = α ∈ , atunci

x →x0 x →x0
lim φ(x )f (x ) = αℓ.

x →x0

Limite de funcţii
În cazul spaţiilor euclidiene, limitele funcţiilor se pot determina pe componente:

Fie ∅ ̸= A ⊆ n , f : A → m şi x0 ∈ A′ , iar fk , 1 ≤ k ≤ m cele m componente
ale funcţiei f .
Teoremă
Limita lim f (x) = ℓ ∈ m există dacă şi numai dacă pentru orice k = 1, m
x→x0
există limita lim fk (x) = ℓk ∈ .
x→x0
În acest caz, ℓ = (ℓ1 , . . . , ℓm ).
Următorul rezultat arată cum să calculăm limitele funcţiilor compuse:

Teoremă
Fie (X , d), (Y , d′ ), (Z , d′′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , ∅ ̸= B ⊆ Y , f : A → B,
g : B → Z şi x0 ∈ A′ , y0 ∈ B ′ . Dacă
1 lim f (x ) = y0 ;
x →x0
2 lim g (y ) = ℓ ∈ Z ;
y →y0
3 ∃δ > 0, ∀x ∈ A ∖ {x0 } : d(x, x0 ) < δ =⇒ f (x ) ̸= y0 ,
atunci lim g (f (x )) = ℓ.
x →x0
Limite de funcţii
Limite iterate
O greşeală des ı̂ntâlnită atunci când calculăm limite de funcţii de mai multe
variabile este să iterăm limita.
Fie f : 2 ∖ {(0, 0)} → definită de
x 2y 2
f (x, y ) := 2 2 .
x y + (x − y )2
Fixând un y ∈ ∗ , avem
lim f (x, y ) = 0.
x →0
Lăsând acum y să tindă la 0, obţinem limita iterată
lim lim f (x, y ) = 0.
y →0 x →0
Prin simetrie, deducem cealaltă limită iterată

lim lim f (x, y ) = 0.
x →0 y →0
n→∞
Totuşi, f nu are o limită ı̂n (0, 0), deoarece f ( n1 , n1 ) = 1 −→ 1 şi
n→∞
f ( n1 , 0) = 0 −→ 0.
Limite de funcţii
Pe de altă parte, o funcţie f poate să aibă o limită ı̂ntr-un punct, dar nu limite
iterate.
Fie A := (x, y ) ∈ 2 | xy ̸= 0 şi f : A → definită de

1 1
f (x, y ) := (x + y ) sin · sin .
x y
Atunci |f (x, y )| ≤ g (x, y ) := |x | + |y |. Deoarece lim g (x, y ) = 0, avem
(x ,y )→(0,0)
lim f (x, y ) = 0.
(x ,y )→(0,0)
Dacă ı̂ncercăm să calculăm lim f (x, y ) pentru un y ∈ ∗ , obţinem
x →0
lim x sin x1 = 0 (deoarece x sin x1 ≤ |x |, ∀x ∈ ∗ ), dar x 7→ sin x1 nu are limită

x →0
ı̂n 0. De aceea, deoarece

1 1 1 1
f (x, y ) = x sin sin + sin y sin ,
x y x y
1 , k ∈ ∗ .
f (x, y ) nu are limită pentru x → 0 dacă sin y1 ̸= 0, adică y ̸= kπ
Este clar acum că problema existenţei limitei iterate lim lim f (x, y ) are un
y →0 x →0
răspuns negativ.
Limite de funcţii
Limite direcţionale
Fie ∅ ̸= A ⊆ n , f : A → m şi x0 ∈ n .
Definiţie
• Spunem că o funcţie f are limită ı̂n x0 ı̂n direcţia u ∈ n există limita
ℓu := lim f (x0 + tu).

t ↘0
Pentru acest lucru trebuie ca u să fie o direcţie admisibilă, adică
0 ∈ {t ≥ 0 | x0 + tu ∈ A}′
(există tn ↘ 0 astfel ı̂ncât x0 + tn u ∈ A, ∀n ∈ ).
• Pentru 1 ≤ k ≤ n, spunem că f are limită parţială ı̂n x0 dacă există limita
lim f (x0 + tek ),

t →0
unde ek = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0).

↑
k
Limite de funcţii
Existenţa unei limite globale implică existenţa limitelor direcţionale:

Fie ∅ ̸= A ⊆ n , f : A → m şi x0 ∈ A′ .
Propoziţie
Să presupunem că există lim f (x) = ℓ ∈ m . Dacă u ∈ n ∖ {0n } este o
x → x0
direcţie admisibilă, atunci există limita lui f ı̂n x0 ı̂n direcţia u şi este egală cu ℓ.
reciproca acestui rezultat nu este adevărată;

de fapt, chiar dacă limitele ı̂n toate direcţiile există şi sunt egale, s-ar putea
ca o limită globală să nu existe:
xy 2
Exemplu. Fie f : 2 ∖ {(0, 0)} → definită de f (x, y ) := 2 .
x + y4
Fie (u, v ) o direcţie ı̂n 2 ∖ {(0, 0)}. Atunci, pentru t > 0,
t 3 uv 2 tuv 2
f ((0, 0) + t (u, v )) = f (tu, tv ) = 2 2 = .
t (u + t 2 v 4 ) u2 + t 2v 4
Deoarece lim f ((0, 0) + t (u, v )) = 0, adică limita lui f ı̂n (0, 0) ı̂n direcţia (u, v )
t ↘0
şi este egală cu 0. Totuşi, f nu are limită globală ı̂n (0, 0) deoarece
există
n→∞
f n12 , n1 = 12 −→ 21 ̸= 0.
Limite de funcţii
Limite la stânga şi la dreapta

Când f este o funcţie de o variabilă, vom vorbi de limitele la stânga şi la dreapta.
Fie A ⊆ o mulţime nevidă.
Definiţie
• Spunem că x0 ∈ este un punct de acumulare la stânga a lui A dacă x este
punct de acumulare pentru mulţimea A ∩ (−∞, x0 ).
• Spunem că x0 ∈ este un punct de acumulare la dreapta a lui A dacă x este
punct de acumulare pentru mulţimea A ∩ (x0 , +∞).
Fie f : A → m o funcţie.
• Dacă x0 este un punct de acumulare la stânga a lui A, spunem că f are limită
la stânga ı̂n x0 dacă există limita lui f ı̂n x0 ı̂n direcţia −1. În acest caz, vom
nota această limită cu lim f (x ), f (x0 − 0) sau f (x0− ).
x ↗x0
• Dacă x0 este un punct de acumulare la dreapta a lui A, spunem că f are
limită la dreapta ı̂n x0 dacă există limita lui f ı̂n x0 ı̂n direcţia 1. În acest caz,
vom nota această limită cu lim f (x ), f (x0 + 0) sau f (x0+ ).
x ↘x0

Limite de funcţii
Fie f : A → m , x0 : punct de acumulare atât la stânga, cât şi la dreapta a lui A.

Propoziţie
Limita lim f (x ) există dacă şi numai dacă ambele limite lim f (x ) şi lim f (x )
x →x0 x ↗x0 x ↘x0
există şi sunt egale. În acest caz, lim f (x ) = lim f (x ) = lim f (x ).
x →x0 x ↗x0 x ↘x0

Limite de funcţii
Limite uzuale
lim (1 + t )1/t = e; lim (1 + 1t )t = e;

t →0 t →±∞
loga (1 + t ) 1 ln(1 + t )
lim = (a > 0, a ̸= 1); lim = 1;
t →0 t ln a t →0 t
at − 1 et − 1
lim = ln a (a > 0); lim = 1;
t →0 t t →0 t
(1 + t )r − 1
lim = r (r ∈ );
t →0 t
sin t tg t
lim = 1; lim = 1;
t →0 t t →0 t
arcsin t arctg t
lim = 1; lim = 1.
t →0 t t →0 t

Funcţii continue
Funcţii continue
Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X şi f : A → Y .
Definiţie
• Spunem că f este continuă ı̂ntr-un punct x0 ∈ A dacă
∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x ∈ A : d(x, x0 ) < δ ⇒ d′ (f (x ), f (x0 )) < ε.
• Spunem că f este discontinuă ı̂ntr-un punct x0 ∈ A dacă f nu este continuă

ı̂n x0 ; ı̂n acest caz, spunem de asemenea că x0 este un punct de
discontinuitate a lui f .
• Spunem că f este continuă dacă f este continuă ı̂n x0 , pentru orice x0 ∈ A.

Funcţii continue
Caracterizări
Relaţia cu limitele: f este continuă ı̂n x0 ∈ A dacă şi numai dacă:

fie x0 este un punct de acumulare a lui A şi lim f (x ) = f (x0 );
x →x 0
fie x0 este un punct izolat.
Continuitatea ı̂ntr-un punct poate fi caracterizată de asemenea cu şiruri.

Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , f : A → Y şi x0 ∈ A.
Teoremă
f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă pentru orice şir (xn )n∈∗ ⊆ A astfel
ı̂ncât lim xn = x0 , avem lim f (xn ) = f (x0 ).
n→∞ n→∞

Funcţii continue
Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , x0 ∈ A′ şi f : A → Y .
Definiţie
Dacă lim f (x ) = ℓ ∈ Y , atunci funcţia f˜ : A ∪ {x0 } → Y definită de
x →x0

f ( x ) , x ∈ A ∖ { x0 } ;
f˜(x ) :=
ℓ, x = x0
este continuă ı̂n x0 şi se numeşte extensia prin continuitate a lui f ı̂n x0 .

Funcţii continue
Operaţii cu funcţii continue
Fie (X , d), (Y , d′ ), (Z , d′′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , ∅ ̸= B ⊆ Y şi

f : A → B, g : B → Z .
Teoremă
i) Dacă f este continuă ı̂ntr-un punct x0 ∈ A şi g este continuă ı̂n y0 := f (x0 ),
atunci g ◦ f este continuă ı̂n x0 .
ii) Dacă f şi g sunt continue, atunci g ◦ f este continuă.
Fie (X , d) un spaţiu metric, (Y , ∥·∥) un spaţiu normat, ∅ ̸= A ⊆ X şi x0 ∈ A.
Teoremă
i) Dacă funcţiile f , g : X → Y sunt continue ı̂n x0 , atunci αf + βg este
continuă ı̂n x0 .
ii) Dacă funcţiile f : X → Y şi φ : X → sunt continue ı̂n x0 , atunci φ · f este
continuă ı̂n x0 .

Funcţii continue
Funcţii continue ı̂ntre spaţii euclidiene

Teoremă
Fie A ⊆ n o submulţime nevidă, f : A → m şi x ∈ A. Atunci f este continuă ı̂n
x dacă şi numai dacă fk este continuă ı̂n x pentru orice k.
Propoziţie
Dacă T : n → m este o aplicaţie liniară, atunci T este continuă.
Fie ∅ ̸= A ⊆ şi f : A → m .
Definiţie
Spunem că f este continuă la stânga (continuă la dreapta) ı̂n x0 ∈ A dacă
f |A∩(−∞,x ] (f |A∩[x ,+∞) ) este continuă ı̂n x0 .
0 0
Propoziţie
Fie x0 ∈ A. Atunci f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f este continuă şi la
stânga şi la dreapta ı̂n x0 .
Funcţii continue
C. Canuto, A. Tabacco, Mathematical Analysis II (2nd ed. ), Springer

International Publishing, Switzerland, 2015.
C. Drăguşin, O. Olteanu, M. Gavrilă, Analiză matematică, Editura Matrix
Rom, Bucureşti, 2006.
S. R. Ghorpade, B. V. Limaye, A Course in Multivariable Calculus and
Analysis, Undergraduate Texts in Mathematics, Springer Science, 2010.
R. Heath-Brown, Analysis II. Continuity and Differentiability, Hilary Term,
2016.
R. Luca-Tudorache, Analiză matematică. Calcul diferenţial, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2005.
E. Popescu, Analiză matematică. Calcul diferenţial, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2006.
M. Postolache, Analiză matematică (teorie şi aplicaţii), Editura ”Fair
Partners”, Bucureşti, 2011.
V. Postolică, Eficienţă prin matematică aplicată. Analiză matematică, Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2006.
A. Precupanu, Bazele analizei matematice, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

Slides 08

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slides 08

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limite de funcţii.

Facultatea de Informatică, UAIC

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Distanţa ı̂ntre New York şi Iaşi

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

În spaţii liniare, unele distanţe provin din norme.

este o metrică, numită metrica indusă de norma ∥·∥.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

este o distanţă, numită distanţa canonică pe .

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n .

Atunci ∥·∥p este o normă.

Într-adevăr, proprietatea triunghiulară este echivalentă cu

ce coincide cu inegalitatea lui Minkowski.

∥x∥∞ := max |xi | , x = (x1 , . . . , xn ) ∈ n .

Metrica indusă pe n de norma ∥·∥p se numeşte distanţa Minkowski şi se notează

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

 (|x1 − y1 |p + · · · + |xn − yn |p )1/p , p ∈ [1, +∞);

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n .

Metrica d∞ se mai numeşte distanţa Cebâşev.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n este o distanţă pe n , dar nu

pentru x, y ∈ X , este o metrică pe X , numită metrica discretă pe X .

d(x, y ) := |arctg x − arctg y | , x, y ∈ 

(am extins funcţia arctg la  prin arctg(−∞) := −π/2, arctg(+∞) := π/2).

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Atunci ∥·∥sup este o normă pe B (E ), numită norma uniformă sau norma

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

c1 d′ (x, y ) ≤ d(x, y ) ≤ c2 d′ (x, y ), ∀x, y ∈ X .

c1 ∥x∥′ ≤ ∥x∥ ≤ c2 ∥x∥′ , ∀x ∈ V .

De fapt, pentru toţi x ∈ n şi p ∈ [1, +∞) avem

∥x∥∞ ≤ ∥x∥p ≤ n1/p ∥x∥∞ .

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Şiruri ı̂n spaţii metrice

∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀n ≥ nε : d(xn , x ) < ε.

∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀m, n ≥ nε : d(xm , xn ) < ε sau, echivalent,

∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀n ≥ nε , ∀p ∈ ∗ : d(xn+p , xn ) < ε.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Şiruri ı̂n spaţii euclidiene

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Fie (X , d), (Y , d′ ) spaţii metrice, ∅ ̸= A ⊆ X , f : A → Y şi x0 ∈ A′ .

∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x ∈ A : 0 < d(x, x0 ) < δ ⇒ d′ (f (x ), ℓ) < ε.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

∀ε > 0, ∃δ > 0, ∀x ∈ A : 0 < ∥x − x0 ∥ < δ ⇒ ∥f (x ) − ℓ∥′ < ε.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

lim xn = lim xn′ = x0 , lim f (xn ) = ℓ şi lim f (xn′ ) = ℓ′ , cu ℓ ̸= ℓ′ .

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

Atunci (0, 0) ∈ A′ , unde A := 2 ∖ {(0, 0)}. Dacă luăm un şir

Concluzia este că f nu are limită ı̂n punctul (0, 0).

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

(X , d): spaţiu metric, (Y , ∥·∥): spaţiu normat, ∅ ̸= A ⊆ X , x0 ∈ A′ , f : X → Y .

lim (αf + βg )(x ) = αℓ1 + βℓ2 , ∀α, β ∈ .

ii) Dacă lim f (x ) = ℓ ∈ Y şi lim φ(x ) = α ∈ , atunci

lim φ(x )f (x ) = αℓ.

A. Zălinescu (Iaşi) Cursul 8 21 Noiembrie 2022

În cazul spaţiilor euclidiene, limitele funcţiilor se pot determina pe componente:

Următorul rezultat arată cum să calculăm limitele funcţiilor compuse:

Prin simetrie, deducem cealaltă limită iterată

ℓu := lim f (x0 + tu).

Pentru acest lucru trebuie ca u să fie o direcţie admisibilă, adică

(există tn ↘ 0 astfel ı̂ncât x0 + tn u ∈ A, ∀n ∈ ).

lim f (x0 + tek ),

este o distanţă, numită distanţa canonică pe .

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n .

∥x∥∞ := max |xi | , x = (x1 , . . . , xn ) ∈ n .

Metrica indusă pe n de norma ∥·∥p se numeşte distanţa Minkowski şi se notează

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n .

pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) ∈ n este o distanţă pe n , dar nu

d(x, y ) := |arctg x − arctg y | , x, y ∈

(am extins funcţia arctg la prin arctg(−∞) := −π/2, arctg(+∞) := π/2).

De fapt, pentru toţi x ∈ n şi p ∈ [1, +∞) avem

∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀n ≥ nε : d(xn , x ) < ε.

∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀m, n ≥ nε : d(xm , xn ) < ε sau, echivalent,

∀ε > 0, ∃nε ∈ , ∀n ≥ nε , ∀p ∈ ∗ : d(xn+p , xn ) < ε.

Atunci (0, 0) ∈ A′ , unde A := 2 ∖ {(0, 0)}. Dacă luăm un şir

lim (αf + βg )(x ) = αℓ1 + βℓ2 , ∀α, β ∈ .

ii) Dacă lim f (x ) = ℓ ∈ Y şi lim φ(x ) = α ∈ , atunci

(există tn ↘ 0 astfel ı̂ncât x0 + tn u ∈ A, ∀n ∈ ).

Fie f : A → m , x0 : punct de acumulare atât la stânga, cât şi la dreapta a lui A.