Efectul de sera

Componența atmosferei Pământului îi permite planetei să păstreze o parte din căldura acumulată
de la Soare. De aceea, în timpul nopții, temperatura nu variază suficient cât să apară schimbări majore în
cadrul ecosistemelor. Acest proces se numește efect de seră și este un fenomen natural, care apare în
atmosfera tuturor corpurilor ce au o atmosferă (sunt care nu au), în funcție de concentrația unor gaze
specifice (numite gaze cu efect de seră). Printre aceste gaze se numără vaporii de apă, metanul, dioxidul
de carbon, etc. De-a lungul milioanelor de ani în care a existat viața pe Pământ, planeta a avut parte de
un efect de seră benefic, datorită căruia temperatura a fost potrivită pentru dezvoltarea vieții și a
civilizației. Acest echilibru perfect, însă, este foarte sensibil, iar în doar câteva decenii, amplificarea
efectului de seră poate cauza catastrofe globale.

După cum știm, efectul de seră este prezent în atmosfera majorității planetelor și chiar a sateliților
lor. Înainte să abordăm mai profund subiectul, să vedem ce se întâmplă în alte locuri.
În cazul vecinei noastre din sistemul solar, planeta Venus, cercetătorii cred că aceasta nu era foarte
diferită de Pământ, conținând chiar și apă. Dar ceva s-a întâmplat, care a declanșat un efect de seră
devastator. Apa, care în stare gazoasă poate contribui la efectul de seră, s-a evaporat și a ajuns în
atmosferă, unde treptat s-a acumulat, iar planeta s-a încălzit. Acum, știm că în componența atmosferei lui
Venus se află 96.5% dioxid de carbon, lucru ce a crescut temperatura de la suprafață până la aproximativ
450 grade Celsius. Astfel, o planetă foarte similară cu Pământul în multe privințe, s-a transformat într-un
infern în care nici sondele spațiale nu pot rezista.
Dacă ne uităm la Lună, observăm ce efecte are lipsa unui efect de seră. Din moment ce satelitul
nostru nu are o atmosferă, temperaturile pot varia drastic între zi și noapte: 120 grade Celsius ziua, și -
170 grade noaptea (de remarcat că o zi și o noapte lunară durează fiecare cca. 14 zile pământene).
În mod normal, schimbările drastice în intensitatea efectului de seră se datorează unor catastrofe
naturale, precum impactul cu un asteroid sau erupția unui supervulcan. Noi însă, am avut noroc ca în
ultimele zeci de mii de ani să nu se producă un astfel de eveniment, fapt ce a permis dezvoltarea vieții
așa cum o știm. Însă odată cu începutul Revoluției Industriale, anumite activități umane au participat la
amplificarea efectului de seră.
Dioxidul de carbon este unul dintre cele mai periculoase gaze cu efect de seră, deoarece poate sta
în atmosferă timp de câteva mii de ani. Aceasta rezultă în urma arderii unor combustibili fosili, de care
am devenit foarte dependenți în cadrul industriei, energiei și a transporturilor, dar și a incendilor de
vegetație. Se estimează că de la Revoluția Industrială până în 2009, concentrația de dioxid de carbon din
atmosferă a crescut cu 38%.
Nivelul de metan, alt gaz cu efect de seră, a crescut de asemenea cu 148% conform unor studii
NASA. Chiar dacă nu este așa răspândit în componența atmosferei ca și dioxidul de carbon, și stă în
atmosferă aproximativ 10 ani, acesta este de 21 de ori mai eficient în a absorbi căldura.
Spre deosebire de alte gaze, emisile de metan au o sursă atât naturală cât și artificială.
O serie de compuși sintetizați 100% artificial (nu se găsesc în natură) sunt cei de tip CFC (Cloro-Fluoro-
Carbon). Aceștia au fost creați în anul 1928 și erau folosiți în multe domenii și industrii, precum
industria frigiderelor și a produselor de curățenie. Din cauza descoperirii că acești compuși pot distruge
stratul de ozon din stratosferă, a avut loc un efort global de a opri producția lor. Chiar dacă aceste
campanii au avut succes, compușii vor rămâne timp de sute de ani în atmosferă.
Încălzirea globală cauzată de efectul de seră este o problemă majoră. Dacă emisiile de gaze cu
efect de seră continuă ca și până acum, ne vom confrunta cu niște consecințe severe: creșterea nivelului
mării, condiții extreme de vreme, acidifierea oceanelor, extincții în masă. Totuși, există încă șanse să
reparăm ce am stricat, însă cu cât amânăm schimbările mai mult, cu atât se fac mai multe distrugeri
ireversibile.
Principala soluție ar fi eliminarea gazelor cu efect de seră. Conform unui studiu realizat de IPCC,
trebuie să scădem intensitatea poluării cu 45% până în 2030 și să ajungă la 0 până în 2050 pentru a evita
cele mai grave impacte ale încălzirii globale. Astfel, în 2016 a avut loc Acordul de la Paris, o înțelegere
între 73 de țări care are ca scop păstrarea creșterii temperaturii globale sub două grade Celsius și
scăderea emisiilor de dioxid de carbon provenite din arderea de combustibili fosili.
Dacă nu se iau urgent decizii privitoare la încălzirea globală cauzată de efectul de seră, vom avea
de înfruntat consecințe pentru care nu suntem pregătiți. Creșterea nivelului mării, acidifierea oceanelor,
extincția în masă vor distruge viața așa cum o știm. Totuși, încă avem o șansă de a schimba ceva, de a ne
salva planeta, dar cu cât așteptăm mai mult, cu atât avem mai mult de suferit.