Masurari Electrice Și Electronice

Ioan Mircea Gordan Măsurări electrice în electrotehnică
CUPRINS
Prefaţă............................................................................................................................3
Cuprins...........................................................................................................................5
CAP. I INTRODUCERE.............................................................................................11
1.1. Obiectul ştiinţei măsurării.........................................................................11
1.2. Clasificarea mărimilor măsurabile............................................................13
1.3. Sistemul legal de unităţi de măsură...........................................................15
1.4. Etaloane.....................................................................................................19
CAP. II METODE ŞI MIJLOACE DE MĂSURARE ELECTRICE.
CARACTERISTICI METROLOGICE.......................................................22
2.1. Procesul de măsurare.................................................................................22
2.2. Clasificarea metodelor electrice de măsurare............................................23
2.3. Ierarhia metodelor electrice de măsurare..................................................25
2.4. Definirea mijloacelor de măsurare electrice..............................................25
2.5. Schemele funcţionale ale mijloacelor de măsurare electrice.....................26
2.6. Caracteristicile metrologice ale mijloacelor de măsurare electrice...........30
2.6.1. Interval de măsurare..........................................................................32
2.6.2. Capacitate de suprasarcină................................................................32
2.6.3. Rezoluţie (prag de sensibilitate)........................................................33
2.6.4. Sensibilitate.......................................................................................33
2.6.5. Precizie..............................................................................................34
2.6.6. Fiabilitate metrologică.......................................................................36
2.6.7. Putere consumată...............................................................................38
2.6.8. Timp de măsurare..............................................................................40
2.6.9. Proprietăţi informaţionale..................................................................40
2.6.9.1. Cantitatea de informaţie de măsurare.............................................41
2.6.9.2. Fluxul de informaţie de măsurare...................................................44
2.6.10. Stabilitate.........................................................................................45
2.6.11. Compatibilitatea cu un sistem automat de măsurare.......................45
CAP. III ERORI DE MĂSURARE.............................................................................46
3.1. Clasificarea erorilor de măsurare...............................................................46
3.2. Estimarea erorilor aleatoare.......................................................................50
3.3. Estimarea erorilor sistematice...................................................................54
3.4. Estimarea erorilor totale pentru metodele indirecte de măsurare..............57
3.5. Prelucrarea şi prezentarea rezultatelor măsurării......................................59
3.6. Interpretarea informaţională a erorilor de măsurare..................................62
CAP. IV MIJLOACE DE MĂSURARE ÎN REGIM DINAMIC..............................68
4.1. Generalităţi................................................................................................68
4.1.1. Caracteristicile de timp......................................................................70
6
Măsurări electrice în electrotehnică Ioan Mircea Gordan
4.1.1.a. Sensibilitatea tranzitorie...........................................................70

4.1.1.b. Sensibilitatea pondere..............................................................70
4.1.2. Caracteristicile de frecvenţă..............................................................71
4.1.3. Pulsaţia (frecvenţa circulară) limită şi timpul de stabilizare.............74
4.1.4. Precizia de măsurare în regim dinamic.............................................75
4.2. Comportamente tipice ale mijloacelor de măsură.....................................76
4.2.1. Mijloace de măsură de ordinul întâi (MM I).....................................76
4.2.1.1. Caracteristicile de frecvenţă.....................................................77
4.2.1.2. Caracteristicile de timp.............................................................78
4.2.1.3. Observaţii.................................................................................80
4.2.2. Mijloace de măsurare de ordinul II (MM II).....................................80
4.2.2.1.Caracteristici de frecvenţă.........................................................82
4.2.2.2. Caracteristicile de timp.............................................................83
4.2.2.3. Observaţii.................................................................................86
CAP. V MIJLOACE DE MĂSURARE ANALOGICE.............................................88
5.1. Principiile de funcţionare ale instrumentelor electromecanice.................88
5.2. Elemente constructive ale instrumentelor electromecanice......................90
5.2.1. Dispozitive de suspensie a echipamentului mobil............................90
5.2.2. Dispozitive de producere a cuplului de amortizare...........................92
5.2.3. Dispozitive de producere a cuplului antagonist................................93
5.2.4. Dispozitive de citire a informaţiilor de măsurare..............................93
5.2.5. Dispozitive de producere a cuplului activ.........................................96
5.3. Dispozitivul magnetoelectric...........................…………..........................97
5.4. Dispozitivul feromagnetic..............................……….............................104
5.5. Dispozitivul electrodinamic.................................................…………...106
5.6. Dispozitivul ferodinamic.....................................................…………....110
5.7. Dispozitivul de inducţie..................................................…………........111
CAP. VI PRELUCRAREA SEMNALELOR ANALOGICE……….......................116
6.1. Şuntul..................…...............................................................…………..116
6.1.1. Şunturi pentru curenţi de înaltă frecvenţă...............….…………........119
6.2. Rezistorul adiţional......................................................…....……….......120
6.3. Divizoare de tensiune..................................................….....…………...123
6.3.1. Divizoare de tensiune rezistive.........………..................................123
6.3.2. Divizoare de tensiune capacitive....................……….....................126
6.3.3. Divizoare de tensiune inductive.....................………....................128
6.4. Transformatoare de măsurare.............................................………….....130
6.4.1. Transformatorul de curent................................................………...131
6.4.2.Transformatoare de tensiune...............................……….................134
6.5. Amplificatoare de măsurare.................................................…………...136
CAP. VII APARATE DE MĂSURAT NUMERICE...............................................143
7.1. Principiul de lucru şi caracteristicile aparatelor numerice......................143
7.2. Elemente componente ale aparatelor numerice.......................................145
7.2.1.Elemente logice ale aparatelor numerice..........................................147
7.2.2. Numărătoare şi registre...................................................................150
7.3. Dispozitive de afişare numerică [1].........................................……........153
11
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. Obiectul ştiinţei măsurării.
Pentru a înţelege, a prevedea şi a acţiona asupra mediului înconjurător

omul trebuie să acumuleze cunoştinţe referitoare la diverse obiecte, fenomene,
procese, etc., prezente în natură. Aceste cunoştinţe pot fi clasificate prin introdu-
cerea noţiunii de mărime. Prin definiţie, mărimea reprezintă o proprietate sau un
atribut comun al unei clase de obiecte, fenomene, procese etc.
Să considerăm (fig.1.1) că totalitatea mărimilor implicate în realitatea obi-
ectivă constituie mulţimea de bază M care acoperă întreaga elipsă. Din mulţimea
M vom evidenţia submulţimea M1, corespunzătoare mărimilor definibile, în care
cuprindem mărimile pentru care se poate obţine o informaţie care să permită
discriminarea lor calitativă, deci definirea lor. Submulţimea M1 include sub-
mulţimea M2 corespunzătoare mărimilor măsurabile, care reprezintă mărimile
definibile pentru care este posibilă atribuirea câte unui număr fiecărui element şi
pentru care s-a elaborat şi metoda de măsurare prin care este posibilă această
atribuire.
Totalitatea numerelor reale ce pot fi atribuite pentru o mărime măsurabilă
formează scala de măsurare a mărimii respective. Referitor la fig.1.1, putem
scrie:
M2  M1  M (1.1)
Din această schemă re-
zultă că posibilitatea de a fi
definită, elaborarea unei scale
de măsurare şi existenţa unei
metode de măsurare concre-
tizată printr-un mijloc de mă-
surare constituie condiţiile
necesare măsurabilităţii unei
mărimi.
Fig.1.1. Clasificarea mărimilor: M - totalitatea mărimi- Pentru a prezenta mode-
lor ; M1 - mărimi definibile ; M2 - mărimi măsurabile lul matematic al procesului
de măsurare (fig.1.2,a) se ob-
servă că mărimea de măsurat constituie o mulţime de definiţie Q ale cărei ele-
mente qiQ corespund nivelelor posibile în care se poate afla caracteristica ce se
12
măsoară. Se consideră o mulţime N de simboluri, care în marea majoritate a ca-

zurilor sunt numere reale, NR, şi prin metoda de măsurare utilizată se stabileşte
o funcţie de măsurare M prin intermediul căreia fiecărui element qiQ îi cores-
punde un anumit element niN. Rezultă deci, că funcţia M, defineşte o mulţime
de perechi şi mulţimea N formează o imagine a mulţimii Q, cu alte cuvinte
funcţia M este definită pe Q şi ia valori în N :
M:Q→ N (1.2)
Aplicaţia M pe Q cu valori în N este o aplicaţie bijectivă şi dacă în mulţi-
mea Q se dă cel puţin o relaţie de ordonare, îi va corespunde în N o relaţie de
ordonare care este imaginea relaţiei din Q şi de aceea se consideră M un izomor-
fism de la Q la N.
Rezultă că prin mă-
surare (fig.1.2,a) se atri-
buie unui element qiQ
un element niN astfel
încât relaţiile dintre ele-
mentele qiQ şi qkQ
sunt izomorfe cu relaţiile
dintre elementele cores-
punzătoare ni şi nk ale
mulţimii N.
Măsurarea este deci
atribuirea de numere mă-
Fig. 1.2. Modelul matematic al măsurării : rimilor astfel încât să poa-
a.-teoretic; b.-real; Q-mulţimea de definiţie a mărimii de tă fi descrise relaţiile din-
măsurat; N - mulţimea de numere; M - funcţia de măsurare. tre ele. Aceste numere se
numesc valori ale mărimilor măsurate.
Dacă mijlocul de măsurare ar fi ideal atunci el ar putea să furnizeze valoa-
rea adevărată a mărimii de măsurat (fig.1.2,a). Trebuie însă menţionat de la în-
ceput că nu există mijloace de măsurare ideale deci prin măsurare nu se poate
obţine valoarea adevărată, informaţia de măsurare fiind afectată de erori.
Aceasta face ca prin măsurarea unei mărimi qi care se găseşte în realitate în
clasa i să i se atribuie o valoare oarecare cuprinsă în intervalul (n i-1,nn+1)
(fig.1.2,b), deci o valoare diferită de ni. Mijlocul de măsurare furnizează o valoa-
re ce se numeşte valoare măsurată care este diferită de valoarea adevărată a mă-
rimii şi de aceea, după obţinerea valorii măsurate, trebuie să se estimeze interva-
lul de incertitudine care afectează măsurarea, adică intervalul în care se află va-
loarea adevărată a mărimii măsurate. De exemplu, la măsurarea intensităţii unui
curent electric ampermetrul indică I=10 A şi în funcţie de caracteristicile metro-
13
logice ale ampermetrului se estimează incertitudinea de măsurare şi se dă

rezultatul I=100,05A.
Obiectul ştiinţei măsurării îl constituie deci, determinarea valorii măsurate
şi a limitelor între care se află valoarea adevărată a mărimii de măsurat. Cu alte
cuvinte, trebuie determinată atât valoarea măsurată cât şi intervalul de incertitu-
dine, adică eroarea care afectează măsurarea. Cu cât acest interval este mai res-
trâns cu atât valoarea furnizată de mijlocul de măsurare este mai apropiată de
valoarea adevărată, deci cu atât măsurarea este mai precisă.
În ceea ce priveşte locul ştiinţei măsurării se constată că ştiinţa măsurării
condiţionează şi are implicaţii profunde în toate celelalte ştiinţe, progresul şti-
inţific fiind determinat în mare măsură de ritmul în care atribute ale fenomenelor
prezente în natură au fost supuse măsurării. Cu cât mijloacele de măsurare sunt
mai perfecţionate şi mai precise, cu atât fenomenul cercetat poate fi studiat mai
profund şi mai corect.
Însă pentru a atinge scopul principal, cunoaşterea valorii unei anumite mă-
rimi, ştiinţa măsurării foloseşte principiile, metodele şi rezultatele celorlalte şti-
inţe şi progresul ei continuu este strâns legat şi condiţionat de experimentare. În
progresul lor totalitatea ştiinţelor şi ştiinţa măsurării se întrepătrund continuu şi
cu rezultate fertile pentru ambele părţi.
Trebuie subliniat însă că ştiinţa măsurării nu a condiţionat şi favorizat nu-
mai progresul ştiinţific, rolul ei și în dezvoltarea industrială este esenţial. Astăzi
ştiinţa măsurării, garantează produsului fabricat o identitate de formă, de aspect
şi de proprietăţi care asigură interschimbabilitatea; fără măsurare fabricaţia de
mare serie nu ar fi putut să se dezvolte.
Măsurarea constituie totodată un factor de securitate deoarece garantează
rezistenţa mecanică a pieselor, stabilitatea avionului, funcţionarea normală a
centralelor nucleare, lansarea şi ajungerea la obiectiv a navelor spaţiale etc.
Fără a insista asupra caracterelor particulare prezentate de măsurarea şti-
inţifică şi măsurarea industrială, trebuie să semnalăm că dacă prima are ca scop
cunoaşterea valorii adevărate a mărimii, a doua are în special ca preocupare ve-
rificarea dacă valoarea mărimii respective se înscrie într-un interval delimitat de
o limită inferioară şi o limită superioară.
Între măsurare şi luarea deciziilor privind modul de intervenţie asupra fe-
nomenului implicat se intercalează omul sau unitate centrală controlată de calcu-
lator, care va fi capabilă să interpreteze, după anumite convenţii, rezultatele mă-
surării pentru a comanda un proces de producţie, numit în acest caz automatizat.
Automatizarea nu poate fi concepută fără măsurare.
1.2. Clasificarea mărimilor măsurabile.
Metodele de măsurare şi mijloacele de măsurare corespunzătoare depind în

principal de modul de obţinere al energiei necesare pentru efectuarea măsurării
şi de modul de variaţie în raport cu timpul al mărimii de măsurat.
14
După modul de obţinere al energiei de măsurare mărimile măsurabile se

clasifică în mărimi active şi mărimi pasive.
Mărimile active sunt mărimile măsurabile care permit eliberarea energiei
de măsurare, de ex., temperatura, tensiunea electrică, intensitatea curentului
electric. Deoarece energia de măsurare este împrumutată chiar de la fenomenul
supus măsurării este necesar să se asigure condiţia ca ea să fie suficient de mică
pentru a nu perturba mărimea de măsurat şi a nu afecta precizia măsurării.
Mărimile pasive sunt mărimile măsurabile care nu permit eliberarea energi-
ei de măsurare de ex., masa, vâscozitatea, rezistenţa electrică etc. In acest caz se
face apel la o mărime auxiliară activă şi semnalul care se generează îşi ia energia
de la această mărime de activare, care este modulată de către mărimea de măsu-
rat. Este necesar să se asigure ca mărimea de activare să nu perturbe mărimea de
măsurat.
Clasificarea mărimilor măsurabile după modul de variaţie în timp este pre-
zentată în fig. 1.3. Prin poziţia ocupată în clasificare se determină metoda de
măsurare. Timpul de măsurare - tm - reprezintă intervalul de timp dintre momen-
tul aplicării mărimii de măsurat şi momentul obţinerii valorii măsurate.
Mărimile constante sunt mărimile invariabile în timpul efectuării măsurării.
Timpul de măsurare poate fi ales independent de natura mărimii de măsurat şi el
este determinat de eventualele perturbaţii tranzitorii produse de conectarea apa-
Fig.1.3. Clasificarea mărimilor măsurabile în funcţie de timp.

ratului asupra fenomenului supus măsurării, de timpul de răspuns al aparatului şi
de durata necesară transmiterii informaţiei de măsurare. Uzual t m este cuprins
între 0,1 şi 10s.
Mărimile variabile în timp pot fi staţionare sau nestaţionare. Se numesc
staţionare acele mărimi variabile a căror valoare efectivă, valoare de vârf şi va-
loare medie sunt constante în timp. În acest caz pot fi măsurate : o valoare in-
stantanee corespunzătoare unui anumit moment, ansamblul valorilor instantanee
într-un anumit interval de timp (curba variaţiei mărimii în funcţie de timp) sau
un parametru global ca valoarea medie - Xmed -, valoarea efectivă - X - sau va-
loarea de vârf - Xm -, într-un interval de timp suficient de mare pentru ca va-
15
lorile Xmed, X, Xm să fie independente de alegerea lui. Aceşti parametri globali

se definesc astfel :
t2
1
X med =
t2 − t1
 xdt (1.3)
t1
2 t
1
X= 
t 2 − t1 t
x 2dt (1.4)
1
X m = max t1 .......t 2 x (1.5)
În cazul mărimilor variabile nestaţionare pot fi măsurate: o valoare in-
stantanee la un anumit moment sau un şir de valori instantanee la momente pre-
stabilite, ansamblul de valori instantanee într-un anumit interval de timp (curba
mărimii în funcţie de timp) sau valoarea medie pe un interval de timp t2 - t1.
1.3. Sistemul legal de unităţi de măsură.
Valoarea măsurată a unei mărimi se exprimă printr-un număr real urmat de

unitatea de măsură respectivă, de ex., 2m, 10A. Unitatea de măsură este de ace-
eaşi natură cu mărimea de măsurat şi poate fi aleasă arbitrar.
Din considerente de coordonare şi simplificare a diverselor relaţii matema-
tice ce caracterizează fenomenele fizice a apărut necesar să se grupeze unităţile
de măsură într-un sistem de unităţi constituit dintr-un număr restrâns de unităţi
fundamentale adoptate prin convenţii internaţionale şi din unităţi derivate defi-
nite în funcţie de unităţile fundamentale prin ecuaţii ale căror coeficienţi nume-
rici să fie unu. Această proprietate se numeşte coerenţă. S-au obţinut astfel sis-
teme de unităţi coerente de unităţi de măsură alese astfel încât ecuaţiile între va-
lorile numerice, inclusiv factorii numerici, să aibă aceeaşi formă ca şi ecuaţiile
dintre mărimi.
Folosind relaţia de definiţie a unei mărimi este posibil să se scrie ecuaţia
de dimensiuni care leagă o mărime oarecare de mărimile fundamentale ale unui
sistem coerent de unităţi. De exemplu, ecuaţia între energia cinetică - Ec, masa -
m şi viteza unui corp - v este:
1
Ec =  m  v2 (1.6)
2
şi rezultă ecuaţia de dimensiuni, în funcţie de mărimile fundamentale: lungimea
- L, masa - M, timpul - T.
{Ec} = L2MT-2 (1.7)
Ecuaţiile de dimensiuni permit aplicarea analizei dimensionale, asigură ve-
rificarea omogenităţii expresiilor fizice sau permit să se emită anumite previzi-
uni privind legile unor noi fenomene.
16
Unităţile SI fundamentale tabelul 1.1.

Nr. Mărimea Unitatea SI
crt. Denumirea Simb. Definiţie
1. Lungimea metru m Este lungimea drumului parcurs de
lumină în vid în timpul de
1/299792458 s; definiţie valabilă
din 1983, de la a XVII CGMG.
2. Masă kilogram kg Masa kilogramului prototip inter-
naţional adoptat ca unitate de măsu-
ră a masei la Conferinţa Generală
de Măsuri şi Greutăţi din 1889.
3. Timp secundă s Durata a 9192631770 perioade ale
radiaţiei care corespunde tranziţiei
între cele două nivele de energie
hiperfine ale stării fundamentale a
atomului de cesiu 133.
4. Intensitate a amper A Intensitatea unui curent electric
curentului constant care menţinut în două
conductoare paralele, rectilinii, cu
electric
lungime infinită şi cu secţiune cir-
culară neglijabilă, aşezate în vid la
o distanţă de 1 m unul de altul, ar
produce între aceste conductoare o
forţă de 210-7 N pe o lungime de 1
m.
5. Temperatura kelvin K Kelvinul este fracţiunea 1/273,16
termodinami- din temperatura termodinamică a
punctului triplu al apei.
că
6. Cantitatea de mol mol Cantitatea de substanţă a unui sis-
substanţă tem care conţine atâtea entităţi ele-
mentare câţi atomi există în 0,012
kg de carbon 12.
7. Intensitatea candelă cd Este intensitatea luminoasă, într-o
luminoasă direcţie dată a unei surse care emite
o radiaţie monocromatică cu frec-
venţa de 5401012 Hz şi a cărei in-
tensitate energetică în această di-
recţie este de 1/683 W/sr.
În ceea ce priveşte sistemele coerente de unităţi este de remarcat elaborarea

în Franţa, în 1793, a sistemului de unităţi de măsură denumit Sistemul Metric ca-
re avea la bază două unităţi fundamentale : metru pentru lungime şi kilogram
pentru masă. În 1875 a fost semnat un act diplomatic - Convenţia metrului - prin
care Sistemul Metric a devenit sistem de unităţi cu aplicabilitate în toate ţările
semnatare. La această convenţie România a aderat în 1883.
17
Ulterior, pornindu-se de la Sistemul Metric, au fost elaborate numeroase

sisteme de unităţi de măsură adaptate unor nevoi specializate ale ştiinţei şi tehni-
cii, de exemplu, sistemele MKfS, CGSes, CGSem, MKS, MTS, MKSA. Efortu-
rile pentru elaborarea unui sistem de unităţi au fost finalizate prin adoptarea, în
anul 1960, la cea de a 11-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi (CGMG)
a Sistemului Internaţional de Unităţi (SI) care are şapte unităţi fun-damentale :
metru pentru lungime, kilogram pentru masă, secundă pentru timp, amper
pentru intensitatea curentului electric, kelvin pentru temperatura termodinamică,
mol pentru cantitatea de substanţă, candela pentru intensitatea luminoasă
(tab.1.1) şi două unităţi suplimentare : radian pentru unghi, steradian pentru
unghi solid (tab.1.2) şi unităţi derivate (anexa 1).
Definiţiile actuale ale unităţilor fundamentale sunt prezentate în tabelul 1.1.
Definiţia pentru metru, a implicat şi adoptarea vitezei luminii în vid (la aceiaşi
conferinţă din 1983) de 299792458 m/s, constantă universală (mărime exactă).
Prototipul internaţional al masei de un kilogram, un cilindru circular din
platină iridiată cu diametrul de 39 mm şi generatoarea de 39 mm, este păstrat în
Franţa, la Sevres.
Definiţia amperului din tabel, implică pentru permeabilitatea magnetică ab-
solută a vidului, valoarea exactă de 410-7 H/m, constantă universală.
Paralel cu temperatura termodinamică T, cu unitatea de măsură kelvin, se
utilizează şi temperatura Celsius , legate prin relaţia =T-T0, unde T0=273,15
K, prin definiţie. Temperatura Celsius se exprimă în grade Celsius oC. O dife-
renţă de temperatură are aceeaşi valoare în cele două unităţi de măsură oC şi K.
temperatura nefiind o mărime intensivă, are scala de măsurare definită prin
“Scala Internaţională Practică de Temperatură”, SIPT, care constă din două
puncte fixe de definiţie între care temperatura se determină cu relaţii de interpo-
lare. SIPT şi temperatura teoretică termodinamică, coincid cu o precizie
Unităţi SI suplimentare tabelul.1.2.

Nr. Mărimea Unitatea SI
crt Denumirea Simb. Definiţie
1. Unghiul plan radian rad Unghiul plan cuprins între două ra-
ze care interceptează pe circumfe-
rinţa unui cerc un arc de lungime
egală cu cea a razei.
2. Unghiul steradian sr Unghiul solid care având vârful în
solid centrul unei sfere, delimitează pe
suprafaţa acestei sfere o arie egală
cu cea a unui pătrat a cărui latură
este egală cu raza sferei.
foarte ridicată.
18
Referitor la definiţia molului, trebuie specificat că entităţile elementare sunt

moleculele, atomii, electronii sau alte particule. definiţia molului este valabilă
din 1971.
Definiţia candelei a fost adoptată în anul 1979.
Sistemul Internaţional de Unităţi este un sistem coerent, simplu şi raţional
structurat cu aplicabilitate în toate domeniile ştiinţei şi tehnicii. El defineşte un
ansamblu organizat sistematic de unităţi de măsură, de multiplii şi submultiplii
precum şi reguli de formare şi de scriere a acestora.
România a adoptat Sistemul Internaţional de Unităţi (SI), între primele ţări
din lume, prin HCM nr.550/1961 şi începând de la acea dată SI este singurul sis-
tem de măsură legal şi obligatoriu în ţara noastră, hotărâre prevăzută şi în Legea
metrologiei nr. 27/1978.
De asemenea în ţara noastră, ca şi pe plan internaţional, sunt legale, dar nu
obligatorii, şi unele unităţi de măsură în afara SI care, fiind larg răspândite, nu
au fost scoase din uz la adoptarea SI. În anexa I sunt prezentate - în concordanţă
cu Legea metrologiei - atât cele 35 unităţi SI derivate cât şi alte unităţi de măsu-
ră legale în ţara noastră.
În ceea ce priveşte formarea şi scrierea unităţilor de măsură sunt prevăzute
o serie de reguli dintre care se remarcă următoarele : denumirile se scriu cu litere
mici (metru, newton, kelvin), simbolurile se scriu cu litere mici cu excepţia celor
care derivă din nume proprii (metru -m, kelvin -K), pluralul se formează după
regurile gramaticale din limba română (secundă - secunde, volt -volţi, watt -
waţi).
Prefixe SI tabelul.1.3.
Factorul Prefixul Simbolul Factorul Prefixul Simbolul

de multi- de multi-
plicare plicare
1018 exa E 10-1 deci d
1015 peta P 10-2 centi c
1012 tera T 10-3 mili m
109 giga G 10-6 micro 
106 mega M 10-9 nano n
103 kilo k 10-12 pico p
102 hecto h 10-15 femto f
101 deca da 10-18 atto a
Pentru formarea multiplilor şi submultiplilor se utilizează prefixe (tab.1.3)

care se scriu fără spaţiu faţă de unitate (kilometru - km, gigawatt - Gw).
19
1.4. Etaloane.
Valoarea măsurată a unei mărimi de exprimă printr-un număr urmat de uni-

tatea de măsură a mărimii respective. Pentru asigurarea preciziei necesare trebu-
ie ca unităţile de măsură utilizate să fie în concordanţă cu unităţile definite prin
Sistemul Internaţional de Unităţi, cu alte cuvinte trebuie ca unităţile să fie tran-
smise la toate mijloacele de măsurare. Această operaţie se numeşte "transmiterea
unităţilor de măsură" şi ea se realizează cu ajutorul etaloanelor. Se numesc eta-
loane mijloacele de măsurare care materializează şi conservă legal unităţile de
măsură şi servesc la transmiterea lor. În funcţie de locul pe care-l ocupă în
schema de transmitere a unităţilor de măsură, etaloanele de clasifică în etaloane
de definiţie, de conservare şi de transfer.
Etaloanele de definiţie se realizează pe baza definiţiilor adoptate pentru SI.
De exemplu, etalonul de definiţie pentru amper se realizează cu ajutorul balanţei
de curent (fig.1.4) prin compararea forţei electrodinamice dintre două bobine
parcurse de acelaşi curent I cu forţa gravitaţională care acţionează asupra unei
mase etalon :
F1 = km0I2 F2 = mg, (1.8)
de unde:
mg
I= (1.9)
k  m0
Curentul I se determină în funcţie de masa - m (cunoscută), un factor calcu-
labil cunoscând forma şi dimensiunile bobinelor - k, permeabilitatea vidului - m0
(valoare stabilită convenţional) şi
acceleraţia gravitaţională - g (mă-
surată). Precizia realizată este cu-
prinsă între 1 şi 10ppM (1ppM = 1
parte pe milion = 10-6).
Experienţele pentru rea-
lizarea etaloanelor de defini-ţie se
fac într-un număr redus de labora-
toare din cauza dificultăţilor şi cos-
tului lor ridicat.
Fig.1.4. Etalonul de definiţie pentru amper: Etaloanele de conservare sunt
F1 - forţa electrodinamică F2 - forţa gravitaţională. etaloane care conservă unităţile de
măsură şi se află în toate laboratoa-
rele metrologice. Ele pot fi caracterizate printr-un parametru fizic foarte stabil în
timp şi faţă de influenţele exterioare şi valoarea lor se determină prin comparare
cu etaloane de precizie superioară sau sunt caracterizate prin constante micro-
fizice şi în acest caz etalonul va avea aceeaşi valoare a parametrului caracteristic
şi nu necesită etalonări prin comparare. Pentru mărimile electrice, cele mai im-
20
portante etaloane de conservare sunt etaloanele de tensiune, de rezistenţă, de ca-

pacitate şi de inductanţă.
De exemplu, cele mai răspândite etaloane de tensiune sunt elemente norma-
le, etaloane cu diode Zener şi etaloane bazate pe efectul Josephson.
Elementele normale (elementele Weston) sunt etaloane galvanice cu elec-
trodul pozitiv din mercur şi electrodul negativ din amalgam de cadmiu; electroli-
tul este sulfat de cadmiu, iar ca depolarizant (la electrodul pozitiv) se foloseşte
sulfat mercuros. În fig. 1.5 este prezentat un element normal Weston. Compo-
nentele lui sunt plasate într-un
vas de sticlă în formă de H, a
cărei poziţie de funcţionare es-
te verticală şi neranversabilă.
La 20 °C t.e.m. a elementului
Weston saturat este
1,018646V. Elementele îşi
conservă t.e.m. pe o perioadă
de timp de la 10 la 20 ani, cu
variaţii sub 50 V pe an. Re-
zistenţa internă este de 500 la
1000 , iar curentul maxim
admis 1 A. Elementele nor-
male se împart în clase de pre-
Fig.1.5. Element nomal Weston. cizie (între 0,0002 şi 0,01) du-
pă variaţia admisibilă a tensiunii electrice timp de un an și au valoarea tensiunii
electrice, la +200C, cuprinsă între 1,01854 şi 1,01870V, iar variaţia ei cu tempe-
ratura este cunoscută prin formule şi tabele. Etalonul naţional de tensiune se
determină prin valoarea medie a unui lot de elemente normale, de exemplu 44.
Etaloanele de tensiune Josephson sunt instalaţii complexe care folosesc un
fenomen microscopic ca punct de plecare pentru controlul stabilităţii unei mă-
rimi macroscopice cum este tensiunea electrică. Efectul Josephson constă în ur-
mătoarele : aplicând o tensiune continuă unei joncţiuni tunel formată din două
supraconductoare separate printr-un strat subţire dielectric se produce un curent
care oscilează cu frecvenţa.
2e
fj = U (1.10)
h
unde e este sarcina electronului iar h constanta lui Planck. O tensiune continuă
de 1mV produce o frecvenţă de 483,6 MHz. Precizia etaloanelor Josephson poa-
te atinge 0,05 ppM.
Etaloane de transfer asigură etalonarea tuturor tipurilor de aparate de mă-
surare şi ele sunt de obicei aparate de măsurare de mare precizie. De exemplu,
pentru tensiune continuă etaloanele de transfer sunt compensatoarele de c.c. îm-
21
preună cu divizoare rezistive de precizie; pentru curent alternativ sunt transfor-

matoarele de curent, divizoarele inductive de curent.
Etaloanele de cea mai înaltă precizie, folosite ca bază unică legală pentru
transmiterea unităţilor de măsură celorlalte etaloane din ţara noastră, constituie
etaloanele naţionale şi ele sunt păstrate la Institutul Naţional de Metrologie. Eta-
loanele naţionale împreună cu celelalte etaloane din economie formează prin
unicitate şi structură unitară pe trepte de precizie, sistemul naţional de etaloane
şi constituie baza ştiinţifică, tehnică şi legală, de referinţă, a tuturor măsurărilor
efectuate pe întreg teritoriul ţării, precum şi în relaţiile economice şi tehnico-
ştiinţifice cu alte ţări.
22
CAPITOLUL II
METODE ŞI MIJLOACE DE MĂSURARE ELECTRICE.

CARACTERISTICI METROLOGICE.
2.1. Procesul de măsurare.
Procesul de măsurare reprezintă ansamblul de operaţii necesare privind so-

licitarea, obţinerea, transmiterea, recepţia şi prelucrarea semnalului metrologic
pentru a se obţine valoarea mărimii măsurate.
Mijlocul de măsurare poate fi reprezentat ca o reţea de captare, transmitere
şi recepţie a informaţiei, reţea pe care o vom denumi lanţ de măsurare. Mijlocul
de măsurare constituie deci un canal informaţional de-a lungul căruia vehiculea-
ză un semnal energetic purtător al in-
formaţiei de măsurare, semnalul me-
trologic.
Structura mijloacelor de măsura-
re este în continuă modificare, în pre-
zent, folosindu-se şi elemente care au
ca funcţie să efectueze operaţii arit-
metice (adunări, multiplicări etc.)
operaţii analitice (derivări, integrări
etc.) iar introducerea microprocesoa-
relor conduce la adăugarea de noi
funcţii şi performanţe.
Pentru reprezentarea în scheme a
mijloacelor de măsurare sau a ele-
mentelor componente au fost adoptate
anumite semne convenţionale.
Semnalul metrologic care circulă
de-a lungul lanţului de măsurare este
constituit dintr-o mărime fizică ce
prezintă un parametru variabil care ia Fig. 2.1. Modulaţia unei mărimi continue sau
valori în concordanţă cu valoarea mă- periodice:
rimii măsurate (parametru modulat). a.- modulaţia unei mărimi continue;
Parametrul semnalului metrolo- b.- modulaţia amplitudinii unei mărimi
periodice;
gic modulat de mărimea de măsurat
c.- modulaţia frecvenţei unei mărimi pe-
poate fi: riodice.
• amplitudinea unei mă-
23
rimi continue (fig. 2.1. a);

• amplitudinea unei mărimi periodice (fig. 2.1. b);
• frecvenţa unei mărimi periodice (fig. 2.1. c);
• amplitudinea unor impulsuri;
• durata unor impulsuri;
• frecvenţa unor impulsuri;
• faza unor impulsuri;
• variaţia codificată a unor impulsuri;
Lanţurile de măsurare sunt constituite atât în funcţie de metoda de măsurare
utilizată cât şi în funcţie de parametrul modulat al semnalului metrologic.
2.2. Clasificarea metodelor electrice de măsurare.
Metoda (gr. methodos mijloc, cale) reprezintă un sistem de reguli sau

principii de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. Metodele care
conduc la cunoaşterea valorilor mărimilor se numesc metode de măsurare. Me-
todele de măsurare care determină conversia semnalului metrologic într-o mări-
me electrică se numesc metode electrice de măsurare, pe scurt MEM. După mo-
dul de variaţie al semnalului metrologic, împreună cu modul de obţinere al valo-
rii măsurate, MEM se clasifică în: MEM analogice, MEM digitale (fig.2.2) şi
MEM mixte.
Caracteristic pentru MEM analogice
este faptul că diversele mărimi în care este
convertit succesiv semnalul metrologic, cât
şi mărimea de ieşire sunt legate de mări-
mea de măsurat prin relaţii continui astfel
Fig. 2.2. Prezentarea mărimii măsurate. încât ele urmăresc în mod continuu va-
riaţia de măsurat, iar valoarea măsurată se
obţine prin aprecierea poziţiei unui ac indicator, a unui inscriptor sau a unui spot
luminos în raport cu reperele unei scări gradate.
Caracteristic pentru MEM digitale este faptul că semnalul metrologic este
discontinuu, măsurarea repetându-se după un anumit interval de timp, iar valoa-
rea măsurată este prezentată sub formă de număr în afişaj.
Pentru măsurarea oricărei mărimi aparatul respectiv poate fi realizat atât pe
baza unei MEM analogice cât şi pe baza unei MEM digitale. În prezent se folo-
sesc MEM digitale datorită proprietăţilor lor mult mai bune: obţinerea directă a
valorii măsurate, precizia ridicată, posibilitatea înregistrării sau transmiterii la
distanţă a informaţiei de măsurare, etc.
În cazul MEM mixte rezultatul măsurării se obţine parţial sub formă digita-
lă şi parţial sub formă analogică. Este cazul balanţelor de analiză şi a cântarelor
24
Fig. 2.3. Clasificarea metodelor electrice de măsurare.

din comerţ, pentru care partea principală a valorii unei mase cântărite se obţine
cu ajutorul unor mase marcate iar fracţiunea următoare se obţine prin aprecierea
deviaţiei unui ac indicator.
Clasificarea principală a metodelor de măsurare după modul de obţinere a
valorii mărimii măsurate în funcţie de valorile efectiv măsurate şi de valorile
elementelor conectate în schema de măsurare este prezentată în fig. 2.3.
Metodele electrice de măsurare directe constau în:
- obţinerea nemijlocită a valorii măsurate folosindu-se un singur aparat,
lanţul de măsurare fiind în general simplu.
Metodele electrice de măsurare indirectă constau în:
- obţinerea valorii măsurate a unei mărimi prin calcul pe baza unei relaţii
care o defineşte în funcţie de alte mărimi ce se măsoară şi de valorile unor ele-
mente conectate în schema de măsurare.
Metodele electrice de măsurare de rezonanţă constau în:
- utilizarea unui circuit oscilant care se reglează pentru a se realiza rezo-
nanţa şi în acest moment valoarea măsurată a mărimii se determină printr-o re-
laţie de calcul care implică valorile unor elemente conectate în schemă.
Metodele electrice de măsurare de punte constau în:
- utilizarea unui patrulater complet având 4 laturi formate din impedanţe, o
diagonală de alimentare şi o diagonală de măsurare unde este conectat un indica-
tor de nul. Se echilibrează puntea ceea ce corespunde situaţiei în care indicatorul
de nul indică un curent zero şi în acest caz se poate scrie o relaţie între cele patru
impedanţe.
Metode electrice de măsurare de punte cu substituţie constau în:
- două măsurări de punte succesive în care mărimea de măsurat este înlocu-
ită cu o mărime de aceeaşi natură, de precizie superioară, de valoare foarte apro-
piată cu precedenta, astfel încât efectele asupra elementelor punţii sunt aceleaşi.
Metodele electrice de măsurare de compensare constau în:
- utilizarea unei scheme electrice în care într-un circuit de măsurare două
mărimi active de aceeaşi natură sau de natură diferită produc efecte de sens opus
şi se reglează una dintre mărimi până când cele două efecte se anulează. În acest
caz se poate scrie o relaţie între cele două mărimi şi elementele schemei.
25
Metodele electrice de măsurare de compensare cu substituţie constau în:

- două măsurări de compensare succesive.
2.3. Ierarhia metodelor electrice de măsurare.
Ierarhia MEM se stabileşte în principal în funcţie de precizia cu care se

obţine valoarea măsurată.
MEM indirectă şi MEM de rezonanţă folosesc cel puţin două aparate de
măsurare, de aceea precizia de măsurare este mai redusă.
MEM directă şi MEM cu substituţie sunt utilizate pentru măsurări de preci-
zie medie, cu aparatele analogice obţinându-se precizii de 0,2-1%, iar cu apara-
tele digitale precizia creşte uzual la 0,05-0,5%.
În cazul MEM de zero se urmăreşte echilibrarea circuitului de măsurare
şi deci precizia de măsurare este determinată numai de precizia cu care sunt cu-
noscute măsurile etalon care intervin în schemă. Aceste metode sunt măsurări de
mare precizie întâlnindu-se precizii de 0,02-0,05%.
În ceea ce priveşte MEM de punte cu substituţie şi MEM de compensare cu
substituţie, trebuie subliniat că ele necesită indicatoare de nul fidele. Ele sunt in-
dicate pentru măsurările de foarte mare precizie atingându-se, în bune condiţii
de laborator, precizii de 0,005-0,001%.
2.4. Definirea mijloacelor de măsurare electrice.
Mijloacele de măsurare constituie ansamblul mijloacelor tehnice care mate-

rializează şi conservă unităţile de măsură şi furnizează informaţii de măsurare.
Componentele principale sunt: măsurile, instrumentele de măsurare, aparatele
de măsurare, instalaţiile de măsurare.
Măsura reprezintă mijlocul de măsurare care materializează una sau mai
multe valori ale unei mărimi fizice, de exemplu: cale plan-paralele, rezistoare
electrice, condensatoare electrice, etc.
Instrumentul de măsurare constituie cea mai simplă asociere de dispozitive
şi elemente care poate furniza informaţii de măsurare, mărimea măsurată fiind
raportată la o scală de repere, de exemplu: şubler, balanţă, microampermetru,
termometru electric, micrometru electric, etc.
Aparatul de măsurare reprezintă mijlocul de măsurare constituit pe baza
unei scheme din mai multe convertoare electrice, de exemplu: ampermetru, ter-
mometru electric, micrometrul electric, etc.
Instalaţia de măsurare reprezintă ansamblul de aparate de măsurare, mă-
suri şi dispozitive anexă, reunite printr-o schemă sau metodă comună şi care
servesc pentru măsurarea uneia sau mai multor mărimi, de exemplu: compensa-
torul de curent continuu, grosfimetrul cu radiaţii nucleare, etc.
26
În funcţie de destinaţia lor mijloacele de măsurare se clasifică în etaloane

şi mijloace de măsurare de lucru. Etaloanele sunt mijloace de măsurare care
materializează, şi conservă legal unităţile de măsură iar mijloacele de măsurare
de lucru sunt utilizate în toate domeniile de activitate pentru efectuarea măsură-
torilor.
În cadrul mijloacelor de măsurare o foarte mare familie o constituie mij-
loacele electrice de măsurare care reprezintă mijloacele de măsurare care permit
măsurarea pe cale electrică a mărimilor, caracteristica lor principală fiind con-
vertirea semnalului metrologic într-o mărime electrică.
2.5. Schemele funcţionale ale mijloacelor de măsurare electrice.
Mijlocul electric de măsurare constituie un lanţ şi de aceea poate fi repre-

zentat printr-o schemă funcţională, ale cărei elemente principale le vom numi,
cu o singură expresie generală, convertoare de măsurare. Sub forma cea mai ge-
nerală, mijloacele electrice de măsurare pot fi considerate ca fiind alcătuite din
trei tipuri de convertoare de măsurare: convertorul de intrare, convertorul de pre-
lucrare, convertorul de ieşire.
Convertoarele de intrare - numite în general traductoare - transformă mă-
rimea de măsurat într-un semnal electric: curent, tensiune, număr de impulsuri
etc. Convertoarele de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere, circuite de
comparare, circuite de formare a impulsurilor etc.) transformă semnalul electric
astfel încât acesta să poată acţiona convertorul de ieşire. Convertoarele de ieşire
dau posibilitatea citirii sau înregistrării valorii măsurate.
Schemele funcţionale pot fi clasificate după natura mărimii de măsurat: ac-
tivă sau pasivă şi după modul de obţinere a valorii măsurate : analogic sau digi-
tal.
Schema funcţională a unui aparat analogic pentru măsurarea unei mărimi
Fig. 2.4. Schema funcţională a unui aparat analogic pentru măsurarea unei mărimi active.
active (fig. 2.4) prezintă convertorul de intrare (traductorul) ce converteşte mări-
mea de măsurat într-o mărime electrică, energia necesară fiind furnizată de în-
săşi mărimea de măsurat. Semnalul metrologic electric este prelucrat de către
convertorul de prelucrare pentru a putea fi aplicat la întrarea convertorului de
27
Fig. 2.5. Schema funcţională a unui aparat digital pentru măsurarea unei mărimi active.
ieşire care este un instrument electric de măsurare analogic. Pentru realizarea
unui aparat electric digital se elimină instrumentul analogic şi se introduce un
convertor analog-digital care converteşte semnalul metrologic într-un număr de
impulsuri şi convertorul de ieşire este numărătorul de impulsuri (fig.2.5).
În cazul măsurării mărimilor pasive acestea nu pot furniza energia formării
semnalului metrologic şi de aceea se face apel la o mărime exterioară fenomenu-
lui supus măsurării - numită mărime de activare care este modulată de către mă-
rimea de măsurat şi aceasta este aplicată la intrarea convertorului de intrare care
converteşte mărimea activă într-o mărime electrică şi lanţul de măsurare se păs-
trează (fig. 2.6). Pentru măsurarea mărimilor active neelectrice se utilizează
drept convertor de ieşire (la aparatele analogice) instrumentul magnetoelectric.
Pentru realizarea aparatului digital se procedează ca în cazul mărimilor active
înlocuindu-se convertorul de ieşire cu numărătorul de impulsuri (fig. 2.7).
Prezentarea cu ajutorul schemelor funcţionale a aparatelor electrice de mă-
surare este deosebit de utilă, atât pentru conceperea lor ca ansambluri de ele-
mente reunite pentru formarea lanţurilor de măsurare, în cea mai mare parte tipi-
Fig. 2.6. Schema funcţională a unui aparat analogic pentru măsurarea unei mărimi pasive.
Fig. 2.7. Schema funcţională a unui aparat digital pentru măsurarea unei mărimi pasive.
28
zate, cât şi pentru stabilirea performanţelor încă din etapa de proiectare.

Aparatele de măsurat analogice, constituie, în prezent, cea mai răspândită
clasă de mijloace de măsurat, deşi sunt concurate din ce în ce mai mult de apara-
tele numerice. Există o foarte mare varietate de astfel de aparate, utilizate în cele
mai diverse scopuri.
Aparatele de măsurat analogice și digitale se pot clasifica, după modul de
realizare a măsurării în:
- aparate cu măsurare directă (cu prelucrarea direct a informaţiilor de măsu-
rare), care furnizează rezultatul măsurării în mod direct, sub acţiunea singulară a
mărimii de măsurat, în momentul aplicării acesteia la intrarea aparatului( ex.
ampermetre, voltmetre, etc.);
- aparate de măsurat prin comparaţie, la care în timpul procesului are loc
compararea mărimii de măsurat cu o altă mărime de valoare cunoscută cu mare
precizie, furnizată de un element de referinţă (ex. punţi, compensatoare);
- aparate de rezonanţă, care au la bază fenomenul de rezonanţă electrică
dintr-un circuit oscilant RLC serie sau derivaţie, valoarea mărimii necunoscute
rezultând din condiţia de rezonanţă (ex. Q-metrul).
Aparate analogice cu măsurare directă (cu prelucrarea directă a informaţii-
lor de măsurare) au schema structurală mai detaliată, reprezentată în figura 2.8.
Acesta se compune dintr-un traductor primar, unul sau mai multe convertoare
inter-mediare şi instrumentul de măsurat, conectate în cascadă (lanţ).
În aparatele cu măsurare directă, fluxul informaţiei de măsurare are un sin-
gur sens, de la intrare către ieşire.
Fig. 2.8. Schema structurală a unui aparat analogic cu măsurare directă.

Traductorul primar, specific aparatelor pentru măsurarea mărimilor neelec-
trice, are rolul de a transforma mărimea de măsurat într-o mărime de natură elec-
trică, măsurabilă cu instrumentul. Aparatele pentru măsurarea mărimilor electri-
ce nu sunt prevăzute cu traductor primar.
Instrumentul de măsurat constituie cea mai simplă asociere de dispozitive
şi elemente care pot furniza de sine stătător informaţii de măsurare. Forma sem-
nalului de ieşire poate fi adaptată fie cerinţelor operatorului uman, fie cerinţelor
unor dispozitive de acţionare, stocare sau de prelucrare a informaţiilor de măsu-
rare.
Instrumentele de măsurat sunt sisteme electromecanice, a căror funcţionare
se bazează pe transformarea energiei electrice, absorbită de la circuitul de mă-
surare, în energie mecanică, utilizată de cele mai multe ori (sub forma unui cu-
plu activ) pentru rotirea organului mobil, cu un unghi dependent de valoarea
mărimii măsurate.
29
Convertoarele intermediare îndeplinesc funcţii de adaptare şi prelucrare a

semnalului care se aplică instrumentului de măsurat (analogic sau digital). După
funcţiile îndeplinite, acestea pot fi grupate în următoarele categorii:
- convertoare de scală (dispozitive pentru extinderea intervalului de măsu-
rare): şunturi, rezistenţe adiţionale, divizoare rezistive, inductive şi capacitive,
transformatoare, atenuatoare;
- convertoare curent alternativ-curent continuu (dispozitive de redresare):
redresoare, termoelemente;
- convertoare operaţionale (dispozitive auxiliare): amplificatoare, cuadra-
toare, extractoare de radical, integratoare, derivatoare, sumatoare, multiplica-
toare, modulatoare;
- convertoare având funcţii de compensare a influenţelor sau variaţiilor
unor factori externi (temperatura, frecvenţa, tensiunea de alimentare), de filtrare
a unor componente continue sau alternative din semnalul de măsurat.
Aparatele cu măsurare directă (cu prelucrarea directă a informaţiilor de mă-
surare – analogice sau digitale) se pot clasifica după mai multe criterii:
a) După natura mărimilor măsurate: ampermetre, voltmetre, ohmmetre,
wattmetre, contoare de energie, fazmetre, cosfimetre, faradmetre, etc.
b) După clasa de precizie:
- aparate de laborator, care se construiesc cu clasele de precizie 0,05;
0,1; 0,2 şi 0,5;
- aparate de exploatare (tehnice şi de tablou), cu clasele de precizie 1;
1,5; 2,5; 5;
c) După modul în care se obţine informaţia de măsurare:
- aparate indicatoare, care furnizează informaţia de măsurare sub for-
ma unei indicaţii vizuale;
- aparate înregistratoare, în care informaţia de măsurare se stochează
sub forma unor înregistrări grafice sau digitale, de regulă în funcţie de timp;
- aparate integratoare, în care informaţia de măsurare este obţinută
prin integrare.
d) După numărul mărimilor măsurate şi al scalelor gradate:
- aparate pentru o singură mărime cu una sau mai multe scale;
- aparate pentru mai multe mărimi, cu una sau mai multe scale (apara-
te universale sau multimetre).
e) După principiul lor de funcţionare :
- aparate electromecanice:
- magnetoelectrice
- cu magnet mobil
- feromagnetice
- electrodinamice
30
- ferodinamice
- de inducţie
- electrostatice
- cu lamele vibrante
- termice
- bimetalice
- aparate cu convertoare c.a.-c.c. şi convertoare operaţionale
- cu redresor
- termoelectrice
- cu traductor Hall
- electronice
Aparatele electromecanice au în componenţa lor (vezi fig. 2.8), alături de
instrumentul de măsurat, numai convertoarele de scală simple, pentru extin-
derea intervalului de măsurare (şunturi, rezistenţe adiţionale), şi eventual, ele-
mente pentru compensarea influenţelor unor factori externi.
Aparatele cu măsurare directă au marcate pe cadranele lor o serie de in-
scripţii şi simboluri necesare folosirii corecte a acestora şi anume (tabelul 2.1):
- unitatea de măsură indicată prin simbolul său (A pentru ampermetre,
V pentru voltmetre, mV pentru milivoltmetre, M pentru meghohmmetre,
 pentru fazmetre etc.);
- simbolul care indică principiul de funcţionare al aparatului;
- simbolul pentru natura curentului;
- indicele clasei de precizie, exemplu 1,5, notat simplu, subliniat sau
încercuit, în funcţie de modul în care se exprimă eroarea tolerată (în procente din
limita maximă de măsurare la aparatele obişnuite, în procente din lungimea sca-
lei gradate la logometre şi ohmmetre, respectiv în procente din valoarea măsura-
tă la frecvenţmetre, contoare etc.);
- simbolul pentru poziţia normală de funcţionare;
- simbolul pentru tensiunea de încercare dielectrică;
- simbolul pentru tipul de ecranare folosită;
- numele sau marca constructorului;
- numărul seriei şi anul fabricaţiei pentru aparatele de clasă 0,05... 2,5;
- standardul căruia îi corespunde aparatul;
- diverse inscripţii privind domeniul de frecvenţă, rezistenţă internă,
inductivitate etc.
2.6. Caracteristicile metrologice ale mijloacelor de măsurare electrice.
Pentru alegerea mijloacelor de măsurare în vederea efectuării unor măsurări

este necesară cunoaşterea caracteristicilor metrologice ala acestora. Caracteristi-
cile metrologice se referă la comportarea mijloacelor de măsurare în raport
31
Simboluri grafice tabelul 2.1.

32
cu mărimea supusă măsurării, cu mediul ambiant şi cu beneficiarul măsurării

(omul sau o instalaţie). Ele se exprimă prin parametrii funcţionali privind mări-
mile de intrare, de ieşire şi de influenţă, fără să implice structura internă a mij-
loacelor de măsurare.
2.6.1. Interval de măsurare.

Prin interval de măsurare se înţelege intervalul de valori ale mărimii de mă-
surat pe întinderea căruia un mijloc de măsurare poate furniza informaţii de mă-
surare cu erori limită prestabilite. Intervalul de măsurare este cuprins între o li-
mită inferioară şi o limită superioară. In acest sens aparatele analogice prezintă o
scală gradată care este definită ca ansamblul de repere şi cifre ce permite deter-
minarea valorii mărimii măsurate.
De obicei, limita inferioară este zero şi aparatul este denumit după limita
superioară, de exemplu, un ampermetru de 10A. În general, intervalul de măsu-
rare corespunde întregii scări gradate. Pentru mărirea preciziei de măsurare mij-
loacele electrice de măsurare se realizează cu intervalul de măsurare împărţit în
mai multe game de măsurare. Aparatele electrice, fixe, implicate într-un proces
tehnic prezintă o singură gamă de măsurare.
Dacă aparatul electric de măsurare cuprinde mai multe domenii de măsu-
rare şi o scală de diviziuni, aceasta este astfel gradată încât între mărimea aplica-
tă X şi numărul de diviziuni a inscripţionate să existe o relaţie liniară de forma:
X = C a, respectiv Xm = C am (2.1)
în care C reprezintă constanta aparatului corespunzătoare intervalului de măsu-
rare Xm iar am este numărul maxim de diviziuni. Se observă că ultima relaţie
permite determinarea constantei:
C = Xm/am (vezi şi 2.6.4.),
mărime dimensională (de exemplu V/div., W/div., mA/div., etc.).
Numărul de intervale distincte depinde de precizia aparatului realizându-se
un compromis între complexitatea mare a aparatului (număr mare de intervale)
şi eroarea relativă maximă asigurată fiecărui interval.
2.6.2. Capacitate de suprasarcină.

Prin capacitate de suprasarcină se înţelege capacitatea unui mijloc de măsu-
rare de a suporta fără defecţiuni sarcini ce depăşesc condiţiile de referinţă sau
intervalul de măsurare. In acest scop, prin construcţia sa, un mijloc de măsurare
prezintă o capacitate de suprasarcină de lungă durată şi una de scurtă durată.
De exemplu, pentru un ampermetru analogic de clasă 1 se prevede o sarci-
nă de 120% din limita superioară timp de 2 ore şi o sarcină de 10 ori limita su-
perioară timp de 5s după care se verifică înscrierea lui în condiţiile de precizie.
33
2.6.3. Rezoluţie (prag de sensibilitate).

Prin rezoluţie se înţelege cea mai mică valoare a mărimii de intrare care de-
termină o variaţie distinct sesizabilă a mărimii de ieşire. Termenul rezoluţie este
utilizat, cu precădere, pentru mijloacele de măsurare la care mărimea de ieşire
prezintă o variaţie discontinuă, de exemplu la aparatele digitale rezoluţia este
egală cu o unitate a ultimului rang zecimal (un digit).
Rezoluţia se exprimă în unităţi ale mărimii măsurate (de ex. microvolţi, mi-
liamperi etc.) sau în unităţi relative (un divizor de tensiune cu şapte decade are o
rezoluţie de 10-7).
Expresia prag de sensibilitate este utilizată, cu precădere, pentru mijloacele
de măsurare la care mărimea de ieşire prezintă o variaţie continuă, de exemplu la
aparatele analogice se consideră de obicei o diviziune (sau 1/2, 1/3 diviziune în
funcţie de dispozitivul de citire.)
Pragul de sensibilitate este determinat şi de fluctuaţiile cauzate de pertur-
baţiile proprii sau exterioare aparatului (zgomotul). In cazul metodelor de măsu-
rare de zero se rezervă noţiunea de rezoluţie pentru valorile minime dependente
de rezistenţa, capacităţile decadice reglabile şi noţiunea de prag de sensibilitate
pentru indicatorul de nul analogic.
2.6.4. Sensibilitate.
Prin sensibilitate se înţelege raportul dintre variaţia mărimii de ieşire şi va-
riaţia corespunzătoare a mărimii de intrare
dy
S= (2.2)
dx
unde: S este sensibilitatea, y - mărimea de ieşire, x - mărimea de intrare a mijlo-
cului de măsurare. Dacă, la aparatele analogice mărimea de ieşire se exprimă în
unităţi de unghi de rotaţie a dispozitivului mobil sau de deplasare, de ex.
mm/mV, sensibilitatea de-a lungul scalei gradate depinde de principiul de
funcţionare şi scara gradată poate fi uniformă sau neuniformă. Dacă mărimea de
ieşire se exprimă pe intervalul de măsurare, indiferent de aspectul scalei gradate:
y
S= (2.3)
x
Inversul sensibilităţii se numeşte constanta aparatului.
1 x
C= = (2.4)
S y
şi se exprimă de ex. în amperi/diviziune, ohmi/diviziune.
Pentru orice mijloc de măsurare sau convertor component sensibilitatea re-
prezintă raportul dintre intervalul mărimii de ieşire şi intervalul mărimii de intra-
re. De ex. un termometru electric care măsoară temperaturi între -400C şi
34
+1200C şi are o scală gradată cu 80 diviziune prezintă o sensibilitate de 0,5 divi-

ziuni /0C şi o constantă de 20C/ div.
2.6.5. Precizie.
Deoarece orice măsurare este afectată de eroare, valoarea măsurată fiind
diferită de valoarea adevărată a mărimii, precizia este caracteristica metrologică
a unei măsurări ce exprimă calitatea acesteia în ceea ce priveşte gradul de afec-
tare a rezultatelor măsurării cu erori de măsurare. Precizia şi eroarea constituie
un cuplu dihotomic. Precizia ridicată corespunde unei erori mici, respectiv pre-
cizia scăzută unei erori mari. Cantitativ, precizia este descrisă de eroare.
La efectuarea unei măsurări cu
un mijloc electric de măsurare tre-
buie să se estimeze (predetermine)
eroarea ce care va prezenta valoa-
rea măsurată şi în acest sens trebuie
să se ţină seama de ansamblul con-
diţiilor în care este utilizat. Se con-
stată (fig. 2.9) că în procesul de
Fig. 2.9. Prezenţa mărimilor de influenţă. măsurare sunt prezente o serie de
mărimi, diferite de mărimea de
măsurat, care pot influenţa precizia măsurării şi ele se numesc mărimi de influ-
enţă, de ex. : temperatura, umiditatea, câmpuri electrice exterioare etc. În aceste
condiţii, eroarea de măsurare este :
X = X - X e (2.5)
unde X este valoarea măsurată, Xe- valoarea mărimii de măsurat, X - eroarea
de măsurare dependentă atât de caracteristicile metrologice ale mijlocului de
măsurare cât şi de mărimile de influenţă.
Deoarece valoarea adevărată Xe nu este cognoscibilă şi eroarea de măsura-
re X poate lua diverse valori pentru mulţimea valorilor Xi cuprinse în intervalul
de măsurare al mijlocului de măsurare utilizat s-a introdus noţiunea de eroare
limită de măsurare Xl care reprezintă valoarea maximă posibilă pentru eroarea
instrumentală garantându-se că pentru întregul interval de măsurare erorile de
măsurare cu care se obţin valorile măsurate sunt mai mici sau egale cu eroarea
limită de măsurare.
X  X1 (2.6)
Pentru a se ţine seama de condiţiile de ansamblu ale măsurării
(fig.2.8) eroarea limită de măsurare prezintă două componente:
- Xi - eroarea intrinsecă şi
- Xv - eroarea suplimentară :
X1 = X i + X v (2.7)
35
Eroarea intrinsecă este eroarea limită de măsurare în condiţii de referinţă,

stabilite prin norme sub formă de valori de referinţă şi intervale de referinţă pen-
tru mărimile de influenţă specifice fiecărui mijloc electric de măsurare. Dacă în
momentul măsurării mărimea de influenţă are o valoare cuprinsă în intervalul de
referinţă, precizia măsurării este exprimată prin eroarea limită de măsurare care
este egală cu eroarea intrinsecă.
Erorile suplimentare sunt erorile instrumentelor provocate de variaţia mă-
rimilor de influenţă în afara intervalelor de referinţă dar în interiorul intervalului
de utilizare. De exemplu, pentru un aparat electric analogic la modificarea tem-
peraturii cu până la ±100C faţă de temperatura de referinţă (200C) eroarea su-
plimentară este egală cu eroarea intrinsecă. Pentru intervalul de utilizare, preci-
zia măsurării este exprimată prin eroarea limită de măsurare care este suma din-
tre eroarea intrinsecă şi erorile suplimentare introduse de mărimile de influenţă
prezente în procesul de măsurare. Ca exemplu, pentru temperatură : valoarea de
referinţă, intervalul de referinţă, intervalul de utilizare, intervalul condiţiilor de
transport şi depozitare, stabilite prin STAS 10060-75 pentru aparatele electroni-
ce din grupa 1.
Precizia de măsurare poate fi reprezentată prin eroarea limită de măsurare
exprimată la unităţi ale mărimii de măsurat sau mai sugestiv prin eroarea relati-
vă limită de măsurare exprimată în procente, fapt care permite compararea pre-
ciziilor mai multor măsurări.
Până în prezent nu există o modalitate unică de exprimare pentru eroarea
limită intrinsecă, utilizându-se una din următoarele forme:
• în funcţie de valoarea măsurată;
b
- eroarea intrinsecă este: Xi =  X (X - valoarea măsurată; b - indice
100
de clasă; Xi - eroarea intrinsecă(eroarea limită de măsurare în condiţii de refe-
rinţă))
X i
- eroarea relativă intrinsecă (exprimată în procente): =  b (este con-
X
stantă pe intervalul de măsurare);
- se utilizează la:
- contoare electrice;
- transformatoare de măsură;
- rezistoare decadice;
- condensatoare decadice;
- modul de notare a clasei de precizie:
sau Cl. 0,5.

36
• în funcţie de o valoare convenţională dependentă de scara gradată;

c
- eroarea intrinsecă este: Xi =  Xc (Xi - eroarea intrinsecă(eroarea
100
limită de măsurare în condiţii de referinţă) şi este constantă pe intervalul de mă-
surare; c - indice de clasă; Xc - valoare convenţională)
X i X
- eroarea relativă intrinsecă (exprimată în procente): = c e
X X
- valoarea convenţională poate fi:
- limita superioară de măsurare şi se utilizează la aparatale cu reperul
zero la o extremitate sau în exteriorul scalei gradate.
- suma modulelor limitelor de măsurare şi se utilizează la aparatele
analogice cu reperul zero în interiorul scalei gradate.
• pentru aceste două cazuri modul de notare al clasei de precizie
este: 0,5 (pe cadranul aparatului se inscripţionează doar cifra, fă-
ră alte simboluri grafice)
- şi ultimul caz, valoarea convenţională poate fi lungimea scalei gra-
date şi se utilizează la aparatele analogice la care limita superioară este infinit.
• în acest caz, modul de notare al clasei de precizie este:

• în funcţie de valoarea măsurată şi de limita superioară de limita de măsurare.
Pentru exprimarea erorii limită de măsurare s-a introdus noţiunea de clasă
de precizie. Clasa de precizie reprezintă ansamblul mijloacelor de măsurare
electrice a căror precizie, calculată cu aceeaşi formulă, este caracterizată prin
acelaşi număr (numit indice de clasă) precum şi printr-un ansamblu de proprie-
tăţi metrologice specificate prin norme internaţionale sau standarde de stat. Indi-
cele de clasă poate lua următoarele valori : 0,0005, 0,001, 0,002, 0,005, 0,01,
0,02, 0,05, 0,1 0,2, 0,5, 1, 1,5, 2,5. Dacă se calculează erorile relative limită de
măsurare pentru aparatele electrice analogice de clase 1; 2,5; 5 se constată o
creştere pronunţată a erorilor relative spre valori mici, deci o micşorare a preci-
ziei şi de aceea se recomandă utilizarea acestor aparate numai pentru valori cu-
prinse în a doua jumătate a intervalului de măsurare, precizia de clasă şi dublul
lui.
2.6.6. Fiabilitate metrologică.

Pentru a asigura efectuarea corectă a măsurătorilor , mijloacele electrice de
măsurare trebuie să-şi menţină între anumite limite proprietăţile în special pe ce-
le referitoare la precizia de măsurare.
Urmărind comportarea unui număr n0 - suficient de mare - de mijloace de
măsurare electrice de acelaşi fel, care funcţionează în aceleaşi condiţii, se con-
stată că numărul n al acelor mijloace de măsurare electrice, ce şi-au păstrat între
37
anumite limite proprietăţile lor, scade necontenit odată cu trecerea timpului

(fig.2.10), prin alterarea proprietăţilor lor, celelalte n0 - n mijloace de măsurare
electrice considerându-se defectate. Pentru a caracteriza ritmul defectării mij-
loacelor electrice de măsură se defineşte rata defectărilor:
1 dn
( t ) = − (2.8)
n dt
a cărei diagramă este reprezentată grafic în fig. 2.11.
Perioada defectărilor timpurii ale mijloacelor de măsurare electrice (inter-
valul [0, t1] al diagramei din fig. 2.10) se datorează nerespectării întocmai a pro-
cesului de fabricaţie al lor. Pentru a reduce rata defectărilor timpurii (fig. 2.11)
elementele constructive ale mijloacelor de măsurare electrice se execută
Fig. 2.10. Comportarea MME în timp. Fig. 2.11. Caracteristica ratei defectărilor.
cu o deosebită acurateţe. Din acest motiv, elementele constructive şi mijloacele

electrice de măsurare se depozitează pentru un anumit interval de timp în incinte
în care temperatura diferă de cea a mediului ambiant. Depozitări de acest fel,
urmate de verificări ale elementelor constructive şi ale mijloacelor de măsurare
electrice, se reiau câteodată de mai multe ori, durata unui astfel de ciclu fiind de
la ordinul orelor (la mijloacele electrice de măsurare tehnice) la cel al lunilor (la
mijloacele de măsurare etalon). În acest mod, proprietăţile elementelor construc-
tive şi ale mijloacelor de măsurare electrice se stabilizează deja în procesul de
fabricaţie al lor, iar rata defectărilor timpurii se reduce.
În intervalul [t1, t2] al diagramei din fig. 2.11., rata defectărilor mijloacelor
de măsurare electrice 1 este aproximativ constantă şi mică. Acestui interval
(fig.2.10) îi corespunde perioada de viaţă utilă a mijloacelor de măsurare elec-
trice. Defectele, care apar, au un caracter aleatoriu şi sunt de obicei reparabile;
de multe ori ele se datorează păstrării, transportului sau utilizării incorecte a mij-
loacelor de măsurare electrice.
Pentru perioada de viaţă utilă a mijloacelor de măsurare electrice expresia
(2.8) devine:
dn
= −1dt (2.9)
n
38
din care, prin integrare pe intervalul de timp t - t1, rezultă (momentului t aleato-
riu ales în intervalul [t1, t2], respectiv în perioada de viaţă utilă, îi corespunde n -
un număr oarecare de mijloace de măsurare electrice aflate în stare de funcţiona-
re, iar momentului t1 îi corespund n1 mijloace de măsurare electrice aflate în sta-
re de funcţionare):
n t
dn
 n
= −1  dt (2.10)
n1 t 1
respectiv:
n
ln = −1 (t − t1 ) (2.11)
n1
şi apoi:
n
= e − 1 ( t − t1 ) (2.12)
n1
Se poate afirma, cu probabilitatea:
n
R = = e − 1 ( t − t1 ) (2.13)
n1
că un mijloc electric de măsurare funcţionează bine după un interval de timp t
- t1 cuprins în perioada de viaţă utilă. Această probabilitate reprezintă fiabilita-
tea mijlocului de măsurare electric. Fiabilitatea depinde de modul în care au fost
concepute, realizate, păstrate, transportate şi utilizate mijloacele de măsurare
electrice.
Intervalul de timp t2 - t1 corespunzător perioadei de viaţă utilă este cu atât
mai mare cu cât rata 1 a defectărilor este mai mică şi cu cât fiabilitatea R este
mai mare.
După intervalul de timp t2 - de ordinul anilor sau zecilor de ani - rata defec-
tărilor mijloacele de măsurare electrice creşte pronunţat. Defectele, care apar, nu
sunt reparabile, întrucât se datorează uzurii pronunţate a mijloacele de măsura-
re electrice.
Depistarea defectelor mijloacele de măsurare electrice se face prin verifi-
cări metrologice, ce se efectuează - conform unor reglementări naţionale (legi,
instrucţiuni) - după procesul de fabricaţie şi apoi, periodic, de-a lungul perioadei
de viaţă utilă a acestor mijloace de măsurare electrice.
2.6.7. Putere consumată.

Măsurarea este însoţită de consum de energie, care se preia din mediul asu-
pra căruia se efectuează măsurarea şi uneori şi din surse de energie auxiliare.
Consumul de energie din mediul asupra căruia se efectuează măsurarea
modifică starea mediului şi mărimea fizică ce se măsoară. Pentru ca influenţa lui
să fie cât mai mică, acest consum de energie trebuie să fie cât mai redus.
39
Caracterizarea mijloacelor şi a metodelor de măsurare electrice din punctul

de vedere al consumului de energie din mediul asupra căruia se efectuează mă-
surarea se face prin puterea consumată sau prin puterea de intrare.
Prin putere consumată se înţelege, în principal, puterea preluată de la fe-
nomenul supus măsurării pentru formarea semnalului metrologic şi obţinerii va-
lorii măsurate şi ea depinde de tipul convertorului de intrare, de ex., masa şi di-
mensiunile traductorului, precum şi de tipul convertorului de ieşire, (de ex., in-
strumentele analogice consumă puteri între câţiva miliwaţi şi waţi iar aparatele
digitale puteri foarte mici).
În cazul mijloacelor şi a metodelor de măsurare electrice destinate măsură-
rii mărimilor electrice, caracterizarea acestora din punct de vedere al consumului
de energie se poate face şi prin rezistenţa interioară, prin rezistenţa de intrare,
prin impedanţa interioară sau prin impedanţa de intrare. Între puterea consuma-
tă sau puterea de intrare, pe de-o parte, şi rezistenţa interioară, rezistenţa de in-
trare, impedanţa interioară sau impedanţa de intrare, pe de altă parte există o
legătură care depinde de structura mijloacelor şi metodelor de măsurare electri-
ce. Puterea consumată se poate calcula din impedanţa de intrare, de ex. un vol-
tmetru magnetoelectric prezintă 10000 /V iar un voltmetru digital între 106 şi
109 .
Unele mijloace de măsurare electrice necesită o energie suplimentară pen-
tru prelucrarea semnalului metrologic, energie pe care o preia de la reţea, (de
ex., un voltmetru digital alimentat cu 230V ± 15% consumă o putere de 25 VA),
sau din surse de energie auxiliare. Caracterizarea mijloacelor şi metodelor de
măsurare electrice din punct de vedere al acestui consum de energie se face prin
puterea auxiliară consumată.
Uneori mijloacele şi metodele de măsurare electrice transmit energie elec-
trică. Această calitate a lor se caracterizează prin puterea de ieşire, prin rezis-
tenţa de ieşire sau prin impedanţa de ieşire. Ea se mai caracterizează, uneori,
prin rezistenţa de sarcină sau prin impedanţa de sarcină.
Între puterea de ieşire, rezistenţa de ieşire sau impedanţa de ieşire şi rezis-
tenţa de sarcină sau impedanţa de sarcină există o legătură care depinde de
structura mijloacelor şi metodelor de măsurare electrice.
Conform celor arătate în capitolul anterior, efectuarea unei măsurări al că-
rei rezultat să fie afectat de erori de măsurare mici, presupune obţinerea unei
cantităţi mari de informaţie de măsurare, ceea ce are ca urmare un consum mare
de energie.
În fizica modernă se stabileşte că obţinerea cantităţii de informaţie de mă-
surare I este legată de un consum de energie:
W  k  I  T  ln 2 (2.14)
40
în care k=1,3810-23 J/K reprezintă constanta lui Boltzmann, iar T este tempe-
ratura absolută la care se efectuează măsurarea. Faptul că consumul de energie
este de obicei mult mai mare decât limita inferioară impusă de cantitatea de in-
formaţie de măsurare obţinută, deci de eroarea de măsurare, arată existenţa unor
posibilităţi încă nefolosite pentru efectuarea cu o precizie de măsurare mult mai
ridicată a măsurătorilor.
2.6.8. Timp de măsurare.

Timpul de măsurare reprezintă intervalul de timp care se scurge de la apli-
carea unui semnal treaptă la intrarea unui mijloc de măsurare şi până la stabilirea
semnalului de ieşire cu o abatere egală cu eroarea limită de măsurare, faţă de va-
loarea staţionară a acestuia. De ex., pentru aparatele analogice timpul de măsura-
re este maxim 4s. Pentru aparatele digitale se dă viteza de măsurare, de ex., 50
măsurări / secundă.
2.6.9. Proprietăţi informaţionale.

Conform celor arătate în capitolul întâi, rezultatul măsurării unei mărimi
fizice x(t)int se exprimă printr-un număr
urmat de unitatea de măsură a mărimii
fizice (x(t)int - mărimea de măsurat;
x(t)ieş - rezultatul măsurării, (fig. 2.12.).
Adeseori mijloacele şi metodele de
Fig. 2.12. Schema simplificată a procesu- măsurare electrice prezintă rezultatul
lui de măsurare.
măsurării unei mărimi fizice prin inter-
mediul altei mărimi fizice, între cele două mărimi fizice existând o legătură biu-
nivocă bine precizată. De pildă, rezultatul măsurării unei tensiuni electrice se
poate prezenta sub forma unei deviaţii unghiulare a unui ac indicator, legătura
dintre tensiunea electrică şi deviaţia unghiulară fiind cunoscută. În astfel de si-
tuaţii prezentarea rezultatului măsurării este analogică, ea fiind caracterizată
printr-o funcţie continuă xieş an (t).
Folosirea rezultatului măsurării pretinde de obicei prezentarea sa sub formă
de număr. Dacă prezentarea rezultatului măsurării este analogică, atunci conver-
tirea sa într-un număr se face de către un om, sau de către mijloace şi metode de
măsurare electrice, care au prezentarea numerică a rezultatului măsurării. Dato-
rită numărului limitat de cifre ale rezultatului măsurării, prezentării lui îi cores-
punde o funcţie discontinuă xieş num (t), cel mai mic interval de discontinuitate
constituind o cuantă xieş num.
Convertirea rezultatului măsurării din forma analogică în cea numerică pre-
supune înlocuirea funcţiei continue xieş an (t) prin funcţia discontinuă xieş num (t),
operaţie care se numeşte cuantificare; aceasta se poate face prin rotunjirea în jos
41
(fig.2.13.a.) sau în sus (fig..2.13.b.) a rezultatului prezentat sub formă analogică

al măsurării. Cuantificarea se reia la un intervalul de timp, interval care reprezin-
tă timpul de eşantionare sau timpul de măsurare t.
Fig. 2.13. Cuantificarea semnalelor analogice: a. prin rotunjire

în sus, b. prin rotunjire în jos.
Prin cuantificare, între rezultatul prezentat sub forma analogică şi cel pre-
zentat sub formă numerică ale măsurării se stabileşte relaţia:
x ieş num (t ) − x ieş num  x ieş an (t )  x ieş num (t ) + x ieş num (2.15)
care scoate în evidenţă eroarea de măsurare de cuantificare xieş num. Cu alte
cuvinte, rezultatul prezentat sub formă numerică al măsurării este afectat de o
eroare de măsurare, care poate să ajungă în valoare absolută până la o cuantă.
Eroarea de măsurare de cuantificare se adaugă erorilor de măsurare descrise în
capitolul doi.
Prezentarea numerică a rezultatului măsurării presupune utilizarea unui
anumit sistem de numărare, adică ataşarea la rezultatul măsurării - conform unui
cod - a unei succesiuni de semne.
Întrucât elementele constructive aferente codului binar se realizează cel mai
uşor, acest cod este folosit la obţinerea sub formă numerică a rezultatului măsu-
rării, reprezentarea propriu-zisă a rezultatului măsurării făcându-se în sistemul
zecimal.
2.6.9.1. Cantitatea de informaţie de măsurare.

De obicei, rezultatul măsurării nu se cunoaşte înainte de efectuarea măsură-
rii. Se apreciază, totuşi, că rezultatul măsurării este cuprins cu certitudine în do-
meniul de măsurare [xieş min, xieş max] al mijloacelor şi al metodelor de măsurare
electrice, adică:
P(x ieş min  x ieş  x ieş max ) = 1 (2.16)
În afară de aceasta, se presupune că oricare din rezultatele măsurării din
domeniul de măsurare xieş min, xieş max are aceeaşi probabilitate de apariţie. Prin
42
urmare, probabilitatea ca rezultatul măsurării să fie cuprins în domeniul [x ieş 1,

xieş 2], cu xieş min  xieş 1 şi xieş 2  xieş max, este:
x ieş 2 − x ieş 1
P( x ieş 1  x ieş  x ieş 2 ) = (2.17)
x ieş max − x ieş min
Înainte de efectuarea măsurării, se poate afirma că rezultatul măsurării este:
x ieş min + x ieş max
x ieş = (2.18)
2
cu eroarea de măsurare absolută limită dată de relaţia:
x ieş lim = (2.19)
2
Se poate imagina măsurarea, ca fiind o succesiune de întrebări ce admit câ-
te două răspunsuri urmate de răspunsurile corespunzătoare, întrebările fiind as-
tfel puse încât să aibă aceeaşi pondere în stabilirea rezultatului măsurării.
De exemplu, în urma răspunsului la prima întrebare, se apreciază că rezul-
tatul măsurării se află cu certitudine în a doua jumătate a domeniului de măsura-
re [xieş min, xieş max] al mijlocului de măsurare electric, adică:
P ' ( x ieş min  x ieş  x ieş max ) = 1
' ' '
(2.20)
unde:
x ieş max + x ieş min
min = max = x ieş max
' '
x ieş şi x ieş (2.21)
2
În aceste condiţii se poate afirma că rezultatul măsurării este:
min + x ieş max
' '
x ieş
x ieş =
'
(2.22)
2
cu eroarea de măsurare absolută limită:
'
' x ieş lim
x ieş
'
lim = = (2.23)
2 2
În urma răspunsului la a doua întrebare, se apreciază că rezultatul măsu-
rării este cuprins cu certitudine în al treilea sfert al domeniului de măsurare [x ieş
min, xieş max] al mijlocului de măsurare electric:
P" ( x "ieş min  x "ieş  x "ieş max ) = 1 (2.24)
unde:
max + x ieş min
' '
x ieş
x "ieş min = x ieş
'
min şi x"ieş min = (2.25)
2
43
x"ieş min + x"ieş max

x"ieş = (2.26)
2

x "ieş max − x "ieş min x ieş lim
x "ieş lim = = (2.27)
2 4
Continuând în acest fel, după n întrebări, se apreciază că rezultatul măsură-
rii este cuprins cu certitudine într-una din cele 1/2n - a părţi a domeniului de mă-
surare [xieş min, xieş max] al mijlocului de măsurare electric, adică:
(n )
min  x ieş  x ieş max ) = 1
(n ) (n )
P (n ) (x ieş (2.28)
(n )
min + x ieş max
(n )
x ieş
x ieş =
(n )
(2.29)
2
(n ) (n ) x ieş lim
(n)
x ieş lim = = (2.30)
2 2n
Această succesiune de întrebări şi răspunsuri se poate urmări mai uşor prin
intermediul reprezentării grafice din fig.2.14.
Pe baza relaţiei (2.17) se poate stabili că înainte de efectuarea măsurării,
probabilitatea ca rezultatul măsurării să fie cuprins în domeniul
(n ) (n )
[ x ieş max − x ieş min ] era:
(n )
P ( n ) ( x ieş (n ) (n ) 2n 1
min  x ieş  x ieş max ) = = n (2.31)
x ieş max − x ieş min 2
Fig. 2.14. Algoritmul determinării rezultatului măsurării prin întrebări şi răspunsuri simple.
44
În urma efectuării măsurării, această probabilitate a crescut până la 1, de-

venind, aşadar, o certitudine. Prin înlăturarea incertitudinii s-a obţinut o can-
titate de informaţie de măsurare, care se apreciază prin numărul n de întrebări ce
admit câte două răspunsuri, întrebările fiind astfel puse încât să aibă aceeaşi
pondere în stabilirea rezultatului măsurării. Se observă că această cantitate de
informaţie de măsurare se poate stabili şi prin relaţia:
 P (n ) (x (n )  x ieş
(n )
 x ieş
(n )   
 ieş min max )   1 =
I = log 2 = log 2
 P( x ( n )   P( x ieş min  x ieş  x ieş max ) 
ieş min  x ieş  x ieş max ) 
(n ) (n ) (n )
  

= − log 2 P( x ieş
(n )
min  x ieş  x ieş max )
(n )
 (2.32)
deoarece I = n (deoarece s-au pus n întrebări şi s-au obţinut n răspunsuri). Uni-

tatea de măsură a cantităţii de informaţie, exprimată prin relaţia (2.32) se nu-
meşte bit.
Din relaţiile (2.17), (2.30) şi (2.32) rezultă că pe măsura creşterii cantităţii
de informaţie de măsurare scade eroarea de măsurare absolută limită:
x ieş lim x ieş max − x ieş min

(n)
x ieş lim = = (2.33)
2I 2 I +1
şi reciproc:
 x  x 
 ieş lim   ieş max − x ieş min 
I = log 2   = log 2  (n )  (2.34)
(n )
 x ieş   x ieş
 lim   lim 
Efectuarea unei măsurări exacte (rezultatul ei să nu fie afectat de erori de

măsurare), presupune obţinerea unei cantităţi foarte mari de informaţie de măsu-
rare (I → ). În fizică se arată însă, că orice cantitate de informaţie de măsurare
se obţine printr-un consum echivalent de energie. Aşadar, posibilitatea efectuă-
rii unor măsurări ale căror rezultate să nu fie afectate de erori de măsurare este
exclusă, deoarece acest lucru ar presupune un consum foarte mare de energie (W
→ ).
2.6.9.2. Fluxul de informaţie de măsurare.

Cantitatea de informaţie obţinută prin măsurare se transmite de la mijloa-
cele de măsurare electrice la beneficiarul măsurării sau la mijloace de stocare şi
prelucrare a informaţiei. Transmiterea cantităţii de informaţie de măsurare are
45
loc într-un interval de timp, interval care corespunde timpului de eşantionare,

sau timpului de măsurare t. Se introduce noţiunea de flux de informaţie de mă-
surare, definit ca fiind cantitatea de informaţie de măsurare transmisă în uni-
tatea de timp:
I
Ci = (2.35)
t
având unitatea de măsură bit/s.
Pe baza relaţiilor (2.33) - (2.35), fluxul de informaţie de măsurare al mij-
loacelor de măsurare electrice se exprimă sub forma:
 x  
1   ieş max − x ieş min  
Ci = log 2   − 1 (2.36)
t   (n )
x ieş
  lim  
Folosirea optimă a mijloacelor de măsurare presupune corelarea fluxului
lor de informaţie cu fluxul de informaţie ce-l poate primi beneficiarul măsurării
sau mijloacele de stocare şi prelucrare a informaţiei.
2.6.10. Stabilitate.
Stabilitatea reprezintă calitatea unui aparat digital de a-şi păstra timp înde-
lungat caracteristicile, prin conservarea zeroului şi instabilitatea la variaţiile de
temperatură, umiditate şi paraziţii electromagnetici, de ex., ±0,01% pe an.
2.6.11. Compatibilitatea cu un sistem automat de măsurare.

Un aparat digital este compatibil cu un sistem automat de măsurare dacă
este prevăzut cu o interfaţă de intrări-ieşiri cu ajutorul căreia se poate conecta la
liniile magistralei sistemului, pentru a primi comenzi şi a furniza date în cod.
46
CAPITOLUL III
ERORI DE MĂSURARE
3.1. Clasificarea erorilor de măsurare.
Pentru a se determina erorile care afectează rezultatul măsurării, precum şi

factorii care le produc, trebuie să se ţină seama că mijlocul electric de măsurare
măsoară o mărime care este implicată în fenomenul supus măsurării împreună
cu alte mărimi, că această mărime trebuie corect definită, că măsurarea se des-
făşoară într-un me-
diu ambiant şi re-
zultatul măsurării
are un beneficiar.
În figura 3.1.
sunt evidenţiate
principalele ele-
mente care sunt
prezente în proce-
sul de măsurare şi
erorile de măsurare
pot fi clasificate
Fig. 3.1. Schema procesului de măsurare şi principalele elemente după provenienţa
care intervin. lor în erori dato-
rate: fenomenului supus măsurării, mijlocului electric de măsurare, mediului
ambiant, interacţiunii mijloc de măsurare-fenomen supus măsurării, interacţiunii
beneficiarului măsurării-mijloc de măsurare.
În figura 3.1. x este mărimea de măsurat, q'k, q''k sunt mărimile de influenţă
prezente în fenomenul supus măsurării, respectiv în mediul ambiant corespunză-
tor mijlocului de măsurare, iar y este valoarea măsurată obţinută de la mijlocul
de măsurare către beneficiarul măsurării.
Erorile de model sunt datorate fenomenului supus măsurării şi ele provin
din simplificarea sistemului fizic asupra căruia se efectuează măsurarea negli-
jându-se unele proprietăţi sau mărimi fizice caracteristice acestuia. Exemple:
măsurarea rezistenţei unui rezistor care este şi sediul unei tensiuni termoelectri-
ce, fenomenul de polarizare la măsurarea rezistenţelor de valori foarte mari,
instabilitatea în timp a mărimii măsurate etc.
Erorile de influenţă reprezintă erorile introduse de factorii de mediu care
47
pot influenţa mărimea de măsurat. Exemple: umiditatea mediului ambiant la mă-

surarea grosimii hârtiei cu grosimetre electrice capacitive, neomogenitatea mate-
rialului la măsurarea grosimii tablelor cu grosimetre cu radiaţii nucleare etc.
Erorile instrumentale reprezintă erorile proprii ale mijloacelor electrice de
măsurare fiind cuprinse, de regulă, între limite cunoscute în funcţie de modul de
definire a preciziei precum şi erorile suplimentare datorită mărimilor de influ-
enţă, de ex.: temperatura, câmpurile electromagnetice, umiditatea etc.
Erorile de interacţiune dintre mijlocul electric de măsurare şi fenomenul
supus măsurării sunt cauzate de acţiuni electromagnetice sau mecanice exerci-
tate de mijlocul de măsurare asupra fenomenului supus măsurării şi reciproc.
Exemple: măsurarea temperaturii folosind un traductor rezistiv de mărime sufi-
cient de mare pentru ca să perturbe temperatura ce se măsoară, măsurarea tensi-
unii electrice cu un voltmetru cu impedanţă mică de intrare sau măsurarea inten-
sităţii curentului electric cu un ampermetru de impedanţă mare în cazul pertur-
bării circuitului supus măsurării etc.
Erorile de interacţiune dintre beneficiarul măsurării şi mijlocul electric
de măsurare sunt cauzate de neasigurarea de către beneficiar a condiţiilor nomi-
nale de utilizare a mijlocului electric de măsurare. Exemple: alimentarea cu o
Fig. 3.2. Definirea erorilor de măsurare.

tensiune cu mult diferită de intervalul nominal de tensiune, alimentarea cu o
tensiune alternativă de frecvenţă mult diferită de intervalul nominal, folosirea în
poziţie necorespunzătoare a mijlocului de măsurare etc.
48
După caracterul lor erorile de măsurare se clasifică în : erori sistematice,

erori aleatoare şi erori grosolane (greşeli).
Dacă se repetă măsurarea unei mărimi în condiţii practic identice (respectiv
cu aceleaşi mijloace şi metode de măsurare, de către acelaşi operator şi sub
acţiunea aceloraşi mărimi de influenţă) se constată că valorile măsurate obţinute
diferă între ele rezultând un şir de valori măsurate X1, ..., Xk, ... Xn.
Dacă se repetă măsurarea în condiţii practic identice atât pentru un număr
foarte mare de măsurări (teoretic infinit de mare) cât şi pentru un număr mic de
măsurări se obţin două şiruri distincte de valori măsurate şi de aceea dacă se re-
prezintă grafic frecvenţele de apariţie a valorii măsurate în funcţie de valorile
măsurate se obţin (fig. 3.2) două curbe care diferă între ele. În fig. 3.2. X e este
valoarea adevărată a mărimii, m - media valorilor măsurate pentru un număr in-
finit de măsurări şi X - media valorilor măsurate pentru un număr finit de măsu-
rări.
Eroarea sistematică este reprezentată de diferenţa m - Xe, dintre media va-
lorilor pentru un număr infinit de măsurări şi valoarea adevărată a mărimii. Cau-
zele erorilor sistematice pot fi cunoscute sau necunoscute. Erorile sistematice
determinabile se elimină prin corecţii, de ex. erorile de metodă. Erorile sistema-
tice se estimează în funcţie de caracteristicile metrologice ale mijloacelor de mă-
surare utilizate şi de contribuţia tuturor factorilor ce intervin în procesul de mă-
surare.
Eroarea aleatoare este reprezentată de diferenţa X - m, dintre media valo-
rilor măsurate pentru un număr infinit de măsurări, şi media valorilor măsurate
pentru un număr infinit de măsurări. Erorile aleatoare variază în mod imprevizi-
bil, atât ca valoare cât şi ca semn, la repetarea măsurării în condiţii neschimbate.
Erorile aleatoare nu pot fi eliminate prin corecţii şi folosind legile statisticii este
posibil doar să se estimeze erorile limită despre care se poate afirma, cu o anu-
mită probabilitate, că nu vor fi depăşite de erorile aleatoare. Mărimile de influ-
enţă sunt în general variabile în timp. Acele mărimi de influenţă care fluctuează
relativ rapid, luând în timpul unor măsurări repetate valori întâmplătoare, dau
naştere erorilor aleatoare (sau erori întâmplătoare). Dimpotrivă, mărimile de
influenţă care variază relativ lent (sau sunt constante), păstrând în timpul unor
măsurări repetate aceleaşi valori, dau naştere erorilor sistematice. Formal, aceste
două categorii de erori pot fi deci definite după modul în care se manifestă în
măsurările repetate.
Erorile sistematice sunt erorile care rămân constante (ca valoare şi semn) la
repetarea măsurării în condiţii neschimbate.
Erorile aleatoare sunt erorile care variază într-un mod imprevizibil (atât
ca valoare cât şi ca semn) la repetarea măsurării în condiţii practic neschimbate.
Din cele arătate rezultă că erorile de măsurare nu pot fi împărţite în mod u-
nivoc în erori aleatoare şi erori sistematice. În primul rând, departajarea lor în
aceste două categorii depinde de durata totală a măsurărilor repetate. Într-adevăr,
49
erorile sistematice pot fi privite ca o componentă cu variaţie foarte lentă a erori-

lor aleatoare; repetând măsurarea la intervale de timp foarte mari (de exemplu,
de câţiva ani), o eroare sistematică poate deveni eroare aleatoare. În al doilea
rând, oricare ar fi durata de referinţă, pot exista mărimi de influenţă a căror peri-
oadă de fluctuaţie este comparabilă cu durata măsurărilor, dând naştere la erori
care nu se manifestă nici ca erori aleatoare, nici ca erori sistematice.
În principiu, nu există deci o diferenţă esenţială între erorile aleatoare şi
erorile sistematice, diferenţa apare doar prin aceea că erorile aleatoare pot fi pu-
se în evidenţă prin repetarea măsurării, pe când erorile sistematice sunt nedeter-
minabile prin
experimen-tul
în sine, eva-
luarea lor nece-
sitând infor-
maţii suplimen-
tare. Totuşi,
pentru scopuri
practice este
Fig. 3.3. Ilustrare a erorilor sistematice şi aleatoare.
util ca cele do-
uă noţiuni să fie tratate distinct.
Erorile grosolane (greşeli) sunt intro-duse prin alegerea greşită a metodei
sau a mijloacelor de măsurare, neatenţiei în timpul măsurării, calculelor eronate
etc. Estimarea erorilor de măsurare se face numai după ce greşelile au fost depis-
tate şi eliminate.
Calitatea unei măsurări de a fi neafectată de erori (în general) se numeşte
precizie. Neafectarea cu erori sistematice este denumită justeţe, iar neafectarea
cu erori aleatoare este denumită repetabilitate. Relaţia dintre aceste perechi de
noţiuni se poate reprezenta astfel:
 JUSTEŢE/ eroare sistematică

PRECIZIE/eroare 
 REPETABILITATE/eroare aleatoare
În fig. 3.3. cele trei noţiuni sunt ilustrate prin imaginea rezultatelor tragerii
la ţintă cu arma.
Din punct de vedere al regimului mărimii de măsurat erorile pot fi statice
sau dinamice.
Eroarea statică reprezintă eroarea de măsurare care rezultă la un regim
staţionar constant al mărimii de măsurat.
Eroarea dinamică este eroarea de măsurare care rezultă la un regim varia-
bil al mărimii de măsurat. Erorile dinamice depind atât de caracteristicile mij-
loacelor şi metodelor de măsurare utilizate cât şi de natura variaţiilor mărimii de
măsurat.
50
După modul cum sunt exprimate, erorile pot fi : absolute, relative şi rapor-
tate.
Eroarea absolută este diferenţa dintre valoarea măsurată şi valoarea mări-
mii măsurate :
X = X - Xe (3.1)
Eroarea absolută are aceleaşi dimensiuni fizice ca şi mărimea măsurată şi
se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură.
Eroarea absolută cu semn schimbat se numeşte corecţie.
Eroarea relativă este raportul dintre eroarea absolută şi valoarea mărimii
măsurate:
X X − Xe
= (3.2)
Xe Xe
Eroarea relativă este o mărime adimensională şi se exprimă ca un număr, în pro-
cente sau în părţi pe milion (de ex., 2.10-4, sau 0,02% sau 200ppM).
Eroarea raportată este raportul dintre eroarea absolută şi o valoare con-
venţională Xc a mărimii de măsurat:
X X − Xe
= (3.3)
Xc Xc
Eroarea raportată se exprimă ca şi eroarea relativă.
Valoarea măsurată se prezintă împreună cu eroarea de măsurare exprimată
în aceleaşi unităţi sau sub formă de eroare relativă pentru a se putea aprecia pre-
cizia măsurării.
3.2. Estimarea erorilor aleatoare.
În tratarea matematică a erorilor aleatoare se admite, în general, că distri-

buţia erorilor este dată de legea normală - legea erorilor a lui Gauss :
(x − m) 2
−
1 2 2
y= e (3.4)
σ  2π
unde:
- y - densitatea de probabilitate;
- x - variabila (valoarea măsurată);
- m - valoarea medie;
-  - eroarea medie pătratică.
Teoretic, cei doi parametri m şi  ai distribuţiei normale pot fi determinaţi
cu formulele:
51
n n
 Xk  (X k − m)2
m = lim k =1 , σ = lim k =1 (3.5)
n → n n → n
unde Xk reprezintă valorile măsurate ce formează şirul de n valori.
Legea normală de distribuţie redă proprietatea de simetrie a erorilor alea-
toare (erorile aleatoare de semne diferite se întâlnesc cu aceeaşi probabilitate) şi
proprietatea de concentrare (erorile aleatoare mici în valoare absolută apar mai
frecvent decât cele mari). Aceste două proprietăţi sunt caracteristice aproape tu-
turor cazurilor practice de măsurări. Desigur, există şi alte legi de distribuţie care
satisfac aceste două condiţii. Concluziile practice care s-ar putea deduce din legi
de distribuţie diferite de cea normală nu sunt însă esenţial diferite de cele ale le-
gii normale. De aceea, în majoritatea măsurătorilor, de estimare a erorilor alea-
toare, bazate pe distribuţia normală (cu atât mai mult cu cât este vorba de a esti-
ma, cu o anumită probabilitate, aceste erori; schimbând legea de distribuţie, s-ar
modifica puţin doar valoarea probabilităţii, ceea ce poate fi admis în cele mai
multe cazuri).
Din fig. 3.4 se observă că
probabilitatea ca y să ia valori în
afara intervalului    este
foarte mică, de 0,27%, adică
aproximativ 1: 370.
Deci 99,73% din măsurări
repetate vor da rezultate grupate
în intervalul  3 faţă de valoa-
rea medie. De aceea, valoarea
3 poate fi considerată ca eroare
Fig. 3.4. Curba distribuţiei normale. limită (eroare a cărei depăşire
este foarte puţin probabilă, prac-
tic exclusă).
Probabilitatea ca eroarea de măsurare să fie în limitele  2 este de
95,45%. Depăşirea acestei erori are o probabilitate de 4,55%, adică aproxi-
mativ 1: 22. Ca urmare, valorile  2 pot fi considerate ca limite rezonabile (cu
o probabilitate destul de bună) ale erorilor aleatoare.
Probabilitatea ca erorile individuale să fie limitate de  este de 68,27%.
Aplicarea formulelor necesită un număr foarte mare de măsurări (practic
cel puţin 50) şi de aceea se estimează parametrii m şi  pornind de la un număr
relativ mic de măsurări (cel puţin 4-5 măsurări).
În acest caz media m se consideră ca rezultat al măsurării.
Eroarea medie pătratică se estimează prin mărimea:
52
 (X k − X )
n 2
s= k=1 (3.6)
n -1
care reprezintă eroarea medie pătratică a unei măsurări. Eroarea medie pătra-
tică a valorii medii se estimează prin:
s
sx = (3.7)
n
Eroarea limită a mediei aritmetice obţinute dintr-un şir de măsurări este:
t s
δ = ts x = (3.8)
n
unde t este un coeficient de amplificare ce reprezintă parametrul distribuţiei
Student pentru o anumită probabilitate (nivel de încredere) (tab 3.1.).
Valorile x, s şi s x fiind estimări, bazate pe un număr relativ mic de măsu-
rări, nu se bucură de proprietăţile enunţate mai sus pentru  , şi σ x şi anume:
probabilitatea de 99,73% ca eroarea să fie în limitele  3 , probabilitate de
95,45% ca ea să fie cuprinsă în intervalul  2 etc. Pentru construirea acestor
intervale de încredere corespunzătoare nivelelor de încredere dorite (probabili-
tăţile ca eroarea să se afle în intervalele de încredere), se foloseşte parametrul t
al distribuţiei Student.
Rezultatul unei măsurări xi se află în intervalul:
[x − ts; x + ts] (3.9)
cu o probabilitate P care depinde de numărul n de măsurări şi de valoarea para-
metrului t, conform tabelului 3.1.
Corespunzător, media x a rezultatelor unui şir de n măsurări se află în in-
tervalul
ts ts
[x − ; x+ ] (3.10)
n n
cu aceeaşi probabilitate P, în funcţie de n şi t conform tabelului 3.1.
Probabilitatea P se numeşte nivel de încredere, mărimile x  ts , respectiv
ts
x se numesc intervale de încredere. Nivelul de încredere este probabili-
n
tatea ca într-un şir de măsurări eroarea aleatoare a unei măsurări individuale să
nu depăşească limitele intervalului de încredere. Mai exact, nivelul de încredere
este probabilitatea ca eroarea aleatoare a unei măsurări individuale să nu depă-
ts
şească  ts , iar eroarea aleatoare a valorii medii să nu depăşească  .
n
Se observă (tab. 3.1) că pentru un număr mic de măsurări valoarea para-
metrului t este mare, ceea ce înseamnă că la acelaşi nivel de încredere intervalul
53
de încredere se lărgeşte dacă n scade. Pentru n foarte mare (n>200) corespon-

denţa dintre P şi t devine identică cu cea de la distribuţia normală.
Valori ale parametrului t pentru distribuţia Student în
funcţie de nivelul de încredere P* şi numărul de măsurări n tabelul 3.1
*
n\p 0,683 0,9 0,95 0,955 0,99 0,997
2 1,83 6,31 12,71 13,97 63,66 -
3 1,32 2,92 4,30 4,53 9,92 19,21
4 1,20 2,35 3,18 3,31 5,84 9,22
5 1,14 2,13 2,78 2,87 4,60 6,62
6 1,11 2,02 2,57 2,65 4,03 5,51
7 1,09 1,94 2,45 2,52 3,71 4,90
8 1,08 1,90 2,36 2,43 3,50 4,53
9 1,07 1,86 2,31 2,38 3,36 4,28
10 1,06 1,83 2,26 2,33 3,25 4,09
15 1,04 1,76 2,14 2,20 2,98 3,64
20 1,03 1,73 2,09 2,14 2,86 3,45
 1 1,64 1,96 2 2,58 3
În practica măsurărilor nivelul de încredere se alege după criteriul impor-

tanţei rezultatului (de exemplu în funcţie de consecinţele posibile ale unui rezul-
tat greşit). Astfel, în cazul măsurărilor curente se poate alege un nivel de încre-
dere de 0,90 sau 0,95, iar la măsurările de mare importanţă se poate lua 0,99.
Utilizarea unui nivel de încredere foarte ridicat, de peste 0,99 - deşi răspândită în
practica actuală a măsurărilor - nu este justificată decât în cazuri speciale.
În continuare, evaluarea erorilor aleatoare se face în modul următor:
- Se calculează media rezultatelor individuale x ;
- Se calculează estimaţia s a erorii medii pătratice cu formula (3.6) şi esti-
maţia s x a erorii medii pătratice a valorii medii, cu formula (3.7).
- Se determină, din tabelul 3.1, valoarea factorului t corespunzătoare ni-
velului de încredere P şi numărului de măsurări n.
ts
- Se determină limitele de încredere  ts şi  , prima reprezentând in-
n
certitudinea aleatoare (eroarea aleatoare estimată) a unui rezultat individual, iar
a doua incertitudinea aleatoare (eroarea aleatoare estimată) a valorii medii.
Trebuie observat că în practică apar situaţii când interesează fie incertitudi-
nea aleatoare a valorii medii, fie incertitudinea aleatoare a unui rezultat indivi-
dual. Astfel, atunci când se urmăreşte măsurarea valorii unei mărimi date cu o
precizie cât mai bună, se pot face măsurări repetate pentru reducerea incertitudi-
nii aleatoare. În aceste cazuri ca rezultat al măsurării se ia media rezultatelor in-
54
ts
dividuale, iar incertitudinea aleatoare se estimează prin (de t ori eroarea
n
medie pătratică a mediei). Aşa se procedează la determinarea unei constante fi-
zice, la măsurarea cu precizie a unei caracteristici tehnice importante, la etalo-
nări etc.
În schimb, pentru caracterizarea unui aparat de măsurat, a unui procedeu de
măsurare sau a unui sistem de măsurare etc., interesează incertitudinea aleatoare
a unei singure măsurări şi nu a valorii medii. În aceste cazuri trebuie să se prede-
termine eroarea posibilă a oricărei măsurări viitoare, considerând că măsurări
repetate nu vor fi posibile sau justificate. În acest scop, incertitudinea aleatoare
se estimează prin ts (de t ori eroarea medie pătratică a unui rezultat individual).
În acest fel se procedează de exemplu, la stabilirea erorilor unui aparat de măsu-
rat, la verificarea metrologică a aparatelor etc.
3.3. Estimarea erorilor sistematice.
Erorile sistematice ale unei măsurări, prin definiţie, sunt neestimabile prin
experimentul în sine. Pentru a evalua erorile sistematice este necesar să se ape-
leze fie la rezultatele altor măsurări, fie la date suplimentare privind aparatura
folosită, condiţiile măsurării etc. sau la aprecieri bazate pe alte experimente an-
terioare.
În principiu, erorile sistematice pot fi reduse folosind aparate de măsurat
mai precise, metode de măsurare mai perfecţionate, condiţii de măsurare contro-
late mai riguros etc. În acest fel se pot determina corecţii prin care se elimină
erorile sistematice identificate. Aceasta ar însemna de fapt trecerea la un alt ex-
periment. Practic însă se pune problema evaluării erorilor sistematice neidentifi-
cate (nedeterminate, reziduale), în cadrul experimentului dat, fără alte informaţii
de măsurare obţinute direct; în cele ce urmează, vor fi considerate numai erorile
sistematice neidentificate.
În acest scop, singura cale rămâne cea analitică, prin aprecierea incertitudi-
nilor sistematice pe care le poate introduce fiecare sursă posibilă de erori. Anali-
za poate fi condusă după cele patru categorii de surse de erori, datorate: obiectu-
lui supus măsurării; aparatului de măsurat; interacţiunii aparat-obiect; influ-
enţelor exterioare.
În cazul unei măsurări pentru care erorile aleatoare sunt neglijabile, pentru
a se estima erorile sistematice vor fi luate în considerare erorile: de model, in-
strumentale, de interacţiune şi de influenţă. În acest caz mărimea de ieşire a
mijlocului electric de măsurare poate fi exprimată printr-o funcţie:
n n
y = f(x) + f 0(x) + f m(x) + f r' (x) + f r"(x) +  f k' (q'k ) +  f k'' (q'k' ) (3.11)
k =1 k =1
55
unde f(x) reprezintă funcţia de transfer nominală, f0(x) - abaterea de la f(x) dato-
rită mijlocului de măsurare, fm(x) - eroarea model, fr'(x) - eroarea de interacţiune
dintre mijlocul electric de măsurare şi fenomenul supus măsurării. fr''(x) - eroa-
rea de interacţiune dintre beneficiarul măsurării şi mijlocul electric de măsurare,
fk'(qk'), fk''(qk'') - funcţiile de influenţă corespunzătoare mărimilor de influenţă
(fig.3.1).
În ecuaţia (3.11) se presupune că mărimile implicate nu sunt conectate între
ele, ipoteză ce se confirmă în majoritatea situaţiilor.
Deoarece este foarte dificil să se predetermine eroarea totală şi să se stabi-
lească limite care să nu fie depăşite, chiar în cazul condiţiilor celor mai defavo-
rabile, se procedează prin metoda separării efectelor.
În acest sens eroarea datorată mijlocului electric de măsurare este
n
x in = f0(x) +  f k" (q"k ) (3.12)
k =1
În ceea ce priveşte erorile de influenţă asupra mijlocului electric de măsura-
re se stabileşte, prin norme, un set de valori şi de intervale de referinţă care con-
stituie condiţiile de referinţă, în carte mijlocul de măsurare a fost etalonat astfel
încât se poate scrie relaţia:
n
 f k" (q"k ) = 0 (3.13)
k =1
În condiţii de referinţă eroarea instrumentală va fi datorată numai mijlocu-
lui de măsurare:
xin = f0(x) (3.14)
Deoarece abaterea de la funcţia de transfer nominală poate lua diverse va-
lori în intervalul de măsurare s-a introdus, noţiunea de eroare intrinsecă - Xi -
ca fiind egală cu eroarea limită de măsurare - ΔXl - în condiţii de referinţă, ga-
rantându-se că pe întreg intervalul de măsurare se îndeplineşte condiţia
x in = f 0(x)  Xi = Xl (3.15)
Dacă mărimile de influenţă au valori în afara intervalelor de referinţă, dar
în interiorul intervalelor de utilizare, se stabilesc prin norme, separat pentru fie-
care mărime de influenţă, erori suplimentare - ΔXvk - astfel încât
n n
 f k" (q"k )   X vk (3.16)
k =1 k =1
În acest caz eroarea limită de măsurare este
n
X l = X i +  X vk (3.17)
k =1
şi se garantează că pentru întreg intervalul d e măsurare, eroarea de măsurare
56
introdusă de mijlocul de măsurare îndeplineşte condiţia:

n
x in = f 0 (x) +  f k" (g"k )  X l (3.18)
k =1
Estimarea erorii limită de măsurare prin însumarea aritmetică a erorii in-
trinseci cu erorile suplimentare conduce însă la o estimare pesimistă deoarece
şansele ca toate condiţiile cele mai defavorabile să fie simultan îndeplinite sunt
foarte mici. De aceea există propuneri ca pentru o estimare mai realistă să se uti-
lizeze însumare pătratică a erorilor componente pentru a se obţine eroarea limi-
tă:
n
X l = X i2 +  X 2vk (3.19)
k =1
n
În privinţa erorilor de influenţă -  f k' (q 'k ) - asupra mărimii de măsurat
k =1
se stabilesc prin norme intervale de referinţă în care se consideră:
n
 f k' (q'k )=0 (3.20)
k =1
existând tendinţa că în cazul în care mărimile de influenţă au valori în afara in-
tervalelor de referinţă, dar în interiorul intervalelor de utilizare, să se stabilească
pentru fiecare mărime de influenţă erori suplimentare - ΔXsk - astfel încât:
n n
 f k' (q 'k )   Xsk (3.21)
k =1 k =1
Rezultă deci că în cazul erorilor sistematice preponderente într-o măsurare
eroarea limită de măsurare totală se estimează prin relaţia:
n
 = f m(x)+fr' (x)+fr"(x) +  Xsk +Xl (3.22)
k =1
În ceea ce priveşte erorile de model - fm(x)- şi erorile de interacţiune -
fr'(x), fr''(x) - trebuiesc alese metodele electrice de măsurare şi mijloacele elec-
trice de măsurare precum şi măsurile corespunzătoare pentru efectuarea corectă
a măsurării astfel încât aceste erori să fie neglijabile în raport cu celelalte erori,
deci:
n
f m(x)+fr' (x)+fr"(x) Xl +  Xsk (3.23)
k =1
În general, se consideră că, o măsurare este corect efectuată dacă se înde-
plineşte condiţia (3.23) şi eroarea limită de măsurare totală este dată de relaţia :
n
 = X l +  X sk (3.24)
k =1
57
unde componenta principală trebuie să o constituie eroarea limită de măsurare a

mijlocului electric de măsurare.
În cazul în care erorile aleatoare sunt neglijabile rezultatul măsurării se ex-
primă sub forma:
X = Xm   (3.25)
unde Xm este valoarea măsurată iar este eroarea limită totală.
În cazul măsurărilor de precizie ridicată trebuie luate în considerare atât
erorile aleatoare cât şi cele sistematice. Folosind relaţiile din figura 3.2. rezultă
că eroarea limită totală de măsurare se poate obţine prin însumarea celor două
erori:
e =+ (3.26)
Compunerea prin însumare liniară conduce însă la o eroare totală, în gene-
ral, mult prea mare şi de aceea există recomandarea ca să se efectueze o însuma-
re pătratică a erorilor
e = ε 2 + δ2 (3.27)
Rezultatul măsurării se exprimă prin :
X = Xe (3.28)
Este de menţionat că rezultatele măsurătorilor trebuie să fie prezentate nu-
mai prin numere formate din cifre semnificative, eliminându-se prin rotunjire
cifrele carte nu aduc nici o informaţie.
Rotunjirea se efectuează prin lipsă sau prin adaos. Astfel ultima cifră care
se păstrează rămâne neschimbată atunci când cifra care urmează după ea şi se
elimină este 0, 1, 2, 3 sau 4 (rotunjire prin lipsă).
Ultima cifră care se păstrează se măreşte cu 1 atunci când cifra care urmea-
ză după ea şi se elimină este 6, 7, 8 sau 9. Dacă se elimină cifra 5 atunci cifra din
stânga rămâne neschimbată dacă este pară, iar dacă este impară se măreşte cu o
unitate.
Dacă după rotunjire, numărul se termină cu zerouri el se va scrie ca un pro-
dus dintre un număr şi o putere a lui 10.
Respectând aceste reguli de rotunjire rezultă că eroarea unui număr rotunjit
este mai mică decât jumătate din unitatea ce ocupă locul ultimei cifre păstrate.
Exemple de rotunjiri. S-au obţinut următoarele rezultate :
x1 = 2003,88 ± 0,0332 ; x2 = 158,375 ± 0,2278 ; x3 = 586278 ± 588
Rezultatele rotunjite vor fi : x1 = 2003,88 ± 0,03 ; x2 = 158,38 ± 0,23 sau
158,4 ± 0,2 şi x3 = 5,863. 105± 600.
3.4. Estimarea erorilor totale pentru metodele indirecte de măsurare.
În cazul metodelor indirecte de măsurare, valoarea mărimii măsurate se ob-

ţine în funcţie de alte mărimi a, b, c, ... măsurate separat, prin relaţia:
58
X = f(a, b, c, ...) (3.29)

Presupunând că mărimile sunt afectate de erori sistematice - erorile limită
de măsurare - a, b, c, ... - atunci mărimea X se determină cu o eroare siste-
matică X :
X+X= f(a+a, b+b, c+c,...) (3.30)
de unde:
X = f(a+a, b+b, c+c...) - f(a, b, c, ...) (3.31)
Dezvoltând în serie Taylor şi neglijând termenii de ordin superior se obţine:
f f f
Xl =  a +  b +  c + ... (3.32)
a b c
unde toţi termenii se iau în valoare pozitivă.
Eroarea relativă limită de măsurare este deci
Xl f a f b f c
=  +  +  + ... (3.33)
X a f b f c f
În tabelul 3.2 sunt prezentate formulele pentru calculul erorilor limită to-
tale pentru unele formule întâlnite curent.
Formule pentru calculul erorilor limită tabelul 3.2.

Funcţia Eroarea limită Eroarea relativă limită
X=f(a,b) Xi Xi/X
a + b
a+b a + b
a+b
a + b
a-b a + b
a −b
a b
ab a b + b a +
a b
a a  b + b  a a b
+
b 2 a b
b
a
an a nan-1 n
a
În cazul în care mărimile a, b, c, ... ce se măsoară separat sunt afectate nu-

mai de erori aleatoare atunci eroarea medie pătratică  a mărimii X se exprimă
în funcţie de erorile medii pătratice ale mărimilor a, b, c … cu formula:
2 2 2
 f   f   f 
 =     2b +     2b +    c2 + ... (3.34)
 a   b   c 
59
Cu aproximaţie suficient de bună, aceeaşi formulă poate fi folosită şi pentru

estimările erorii medii pătratice :
2 2 2
 f   f   f  (3.35)
s =    s a2 +    s 2b +    s c2 + ...
 a   b   c 
unde s este estimarea lui  , iar sa este estimarea lui a, etc.
Aceste formule sunt valabile dacă mărimile a, b, c, ... sunt independente.
3.5. Prelucrarea şi prezentarea rezultatelor măsurării.
În practica măsurărilor electrice se pot distinge mai multe cazuri care inter-
vin frecvent: măsurări curente, de precizie medie sau redusă, în care predomină
erorile sistematice; măsurări afectate de erori aleatoare importante; măsurări de
precizie ridicată, etalonări etc.
Măsurări curente, cu erori sistematice predominante. Acesta este cazul
marii majorităţi a măsurărilor electrice, cu aparate indicatoare analogice sau di-
gitale, prin metode diferenţiale sau de zero etc., asupra unor obiecte având pa-
rametrii suficient de stabili. Deşi eroarea aleatoare este neglijabilă, este reco-
mandabil ca măsurarea să fie executată de două ori, pentru o verificare supli-
mentară a stabilităţii ansamblului de măsurare, precum şi pentru detectarea unei
eventuale greşeli de măsurare.
De regulă, incertitudinea aparatului de măsurat este predominantă. Aceasta
este specificată pentru fiecare aparat, sub forma erorii limită tolerate. Se va veri-
fica existenţa eventuală a unor erori de interacţiune sau datorate influenţelor ex-
terioare.
Rezultatul măsurării se dă sub forma relaţiei (3.25):
x = xm  ε
unde xm este valoarea măsurată, iar  este incertitudinea estimată (exprimată ca
eroare absolută sau ca eroare relativă). Incertitudinea  corespunzând unei erori
limită (eroarea aparatului), ea este dată cu un nivel de încredere suficient de înalt
(în general dacă nivelul de încredere nu este menţionat, se consideră că eroarea
consemnată este o eroare limită).
Măsurări curente, cu erori aleatoare importante. În măsurările electrice
în care se constată erori aleatoare importante, acestea sunt deseori erori de mo-
del datorate în principal fluctuaţiilor valorii măsurandului. Exemple de
asemenea măsurări sunt: măsurarea rezistenţei de contact (a unui comutator, a
unui releu etc.); măsurarea rezistivităţii unui material neomogen; determinarea
capacităţii unui acumulator; măsurarea rezistenţei de izolaţie a unui izolator;
măsurarea intensităţii câmpului radioelectric (sau a unor perturbaţii radio-
electrice). În toate aceste cazuri este necesar să se execute cel puţin 4-5 măsurări
60
repetate, după care se aplică metodologia de estimare a incertitudinii aleatoare

indicată la subcapitolul 3.2. Nivelul de încredere poate fi ales P=0,95. Dacă in-
certitudinea sistematică este neglijabilă, rezultatul se exprimă sub forma
x = xδ (3.36)
cu specificarea nivelului de încredere asociat.
Măsurări de mare precizie, etalonări. În acest caz trebuie contat pe pre-
zenţa atât a erorilor aleatoare, cât şi a celor sistematice. procedeul general de
urmat este cel descris mai jos (care poate fi simplificat în mod corespunzător,
dacă fie erorile aleatoare, fie cele sistematice sunt predominante).
- Se execută un număr de 5-10 măsurări (dacă se ştie dinainte că    , se
execută numai două măsurări şi în continuare nu se mai determină ).
- Se calculează media x a rezultatelor.
- Se calculează estimaţia s a erorii medii pătratice, cu formula (3.6).
- Se alege nivelul de încredere (în general, se poate alege P=0,95 sau
P=0,99).
- Se determină factorul t din tabelul 3.1, în funcţie de P şi n.
- Se calculează eroarea limită a mediei aritmetice  = ts / n .
- Se evaluează fiecare incertitudine sistematică parţială, conform subca-
pitolului 3.3.
- Se face compunerea incertitudinilor sistematice parţiale obţinându-se in-
certitudinea sistematică totală .
- Se calculează incertitudinea totală cu formula (3.27).
Rezultatul măsurării se exprimă sub forma relaţiei (3.28):
x = x  e,
unde e poate fi dat ca eroare absolută sau ca eroare relativă. În general este co-
mod ca toate erorile să fie exprimate ca erori relative, în procente sau în părţi pe
milion.
Rezultatul trebuie însoţit de specificarea nivelului de încredere. În funcţie
de importanţa măsurării şi de destinatarul rezultatului, se mai pot specifica ur-
mătoarele:
- incertitudinea sistematică şi incertitudinea aleatoare, separat;
- numărul de măsurări repetate efectuate;
- principalele surse de erori sistematice luate în considerare şi incertitudi-
nile sistematice parţiale estimate;
- modul în care au fost efectuate prelucrarea rezultatelor şi evaluarea erori-
lor.
61
În cele ce urmează sunt date câteva exemple de evaluare a erorilor unor

măsurări electrice.
Măsurarea tensiunii Zener a unei diode de referinţă. Se cere să se mă-

soare, cu precizie de cel puţin 0,05%, tensiunea Zener a unei diode de referinţă,
la un curent I = 5 mA prin diodă. Tensiunea Zener de măsurat este în intervalul
U z = 8,2 − 8,8 V, iar rezistenţa dinamică a diodei este R d 15 . Pentru măsu-
rare se foloseşte un voltmetru digital pe scara U max = 10 V, cu eroarea tolerată
dată de 0,01 (1 + U max / U ) %, şi un miliampermetru analogic de clasă de precizie
0,2 pe scara de 10 mA. Sursa de curent are o instabilitate neglijabilă.
- Se apreciază că eroarea aleatoare este mică faţă de eroarea sistematică. Se
verifică acest lucru, efectuându-se două măsurări care dau acelaşi rezultat:
U=8,643 V.
- Incertitudinea sistematică predominantă este cea a voltmetrului digital:
0,01(1+10/8,643)0,022%. Eroarea posibilă de măsurare a curentului (0,4%), I
= 0,0045 = 0,02 mA produce o eroare de măsurare a tensiunii de cel mult
R d  I = 15  0,02 = 0,3mV adică circa 0,0035%, deci neglijabilă. Alte erori sis-
tematice (datorate rezistenţei de intrare a voltmetrului, tensiunilor parazite etc.)
pot fi şi ele considerate neglijabile. Se obţine deci  = 0,022%.
- Rezultatul măsurării va fi prezentat sub forma:
U = 8,6430,002 V.
Măsurarea rezistenţei de contact a unui comutator. Se măsoară rezistenţa

între contactele unui comutator, prin metoda ampermetru-voltmetru, folosind un
ampermetru de clasă de precizie 0,5 pe scara de 1 A şi un voltmetru digital cu
erori neglijabile. Curentul de măsurare este 1 A.
- Se execută n = 5 măsurări. Rezultatele obţinute sunt următoarele: 0,28;
0,30; 0,24; 0,27; 0,32 m.
- Valoarea medie este 0,282 m.
- Estimaţia erorii medii pătratice este s = 0,0303 m.
- Se alege nivelul de încredere P = 0,95.
- Din tabelul 3.1, pentru P = 0,95 şi n = 5 rezultă t = 2,78.
- Eroarea limită a mediei aritmetice rezultă:  = ts / n = 0,0376 m.
- Singura incertitudine sistematică semnificativă este cea datorată amper-
metrului, de 0,5%, adică 0,0050,282 = 0,0014 m, neglijabilă faţă de .
- Rezultatul măsurării este:
R = 0,280,04 m,
cu nivel de încredere de 0,95, incertitudinea fiind practic datorată numai nerepe-
tabilităţii rezistenţei de contact la comutări succesive.
62
3.6. Interpretarea informaţională a erorilor de măsurare.
Aplicarea unor noţiuni ale teoriei informaţiei permite o interpretare intuiti-

vă şi o fundamentare logică a principalelor propoziţii din teoria erorilor de mă-
surare. Teoria informaţională a erorilor de măsurare nu este încă larg acceptată
în practică. De aceea, în cele ce urmează vor fi expuse numai câteva elemente de
bază ale acestei teorii.
Teoria informaţiei, elaborată de Shannon, este bazată pe definirea cantităţii
de informaţie, pornind de la următoarele consideraţii. Se presupune că se pune o
întrebare Q, la care există un număr de răspunsuri posibile, fără să se cunoască
care din ele este corect. Se notează prin X ceea ce se cunoaşte despre Q (de
exemplu, Q poate fi întrebarea “Care număr va fi câştigător la ruletă?”, iar X în-
sumează toate cunoştinţele anterioare cu privire la construcţia ruletei, funcţiona-
rea ei etc.).
Pe baza lui X se poate atribui o probabilitate p fiecărui răspuns posibil. Va-
lorile lui p pentru fiecare răspuns vor fi cuprinse între 0 şi 1, astfel încât p=0 în-
seamnă eveniment imposibil, iar p=1 înseamnă eveniment cert. Gradul de cu-
noştinţe despre sistemul în discuţie poate fi caracterizat prin entropia infor-
maţională:
Q
S   = −K  (pi ln pi ) (3.37)
X i
unde pi sunt probabilităţile fiecărui răspuns posibil la întrebarea Q; simbolul X
caracterizează cunoştinţele despre Q; suma  se extinde asupra tuturor răspun-
surilor posibile. Factorul adimensional K determină unitatea de măsură. Dacă
1
K= , entropia se măsoară în biţi. Evident  p i = 1 .
ln 2
O justificare a expresiei (3.37) pentru entropia informaţională este următoa-
rea: în cazul a n stări posibile, echiprobabile, fiecare stare poate avea loc cu o
probabilitate 1/n; mărimea
S = ln n (3.38)
este o măsură a nedeterminării sistemului, care se bucură de proprietatea impor-
tantă de aditivitate (în sensul că dacă sunt date două probleme, cu n1 respectiv n2
soluţii echiprobabile, numărul total de cazuri posibile este n = n1  n 2 , iar entro-
pia totală este S = S1 + S2 ; pentru rezolvarea concomitentă a celor două proble-
me este deci nevoie de suma cantităţilor de informaţie necesare rezolvării pro-
blemelor parţiale, ceea ce este rezonabil). Este firesc să se considere că fiecare
stare particulară a sistemului contribuie la acest grad de nedeterminare cu canti-
1 1 1
tatea: ln n = − ln (3.39)
n n n
63
Dacă probabilităţile celor n sări posibile nu sunt egale, va trebui să se înlo-

cuiască probabilitatea 1/n prin probabilităţile p1 , p 2 ,..., p n ale fiecărei stări, şi
astfel contribuţia stării i devine
− pi ln pi . (3.40)
Prin însumare, se obţine expresia (3.37) a entropiei informaţionale.
Entropia informaţională este o măsură a gradului de nedeterminare a unui
sistem, sau a gradului de incertitudine în cunoaşterea sistemului. Cu cât se ştie
mai puţin despre sistem, cu atât entropia este mai mare. Dacă unuia din răspun-
surile posibile i se atribuie p=1 (şi astfel, p=0 pentru toate celelalte răspunsuri),
entropia este nulă; cunoscându-se deci răspunsul corect, nu există incertitudine.
Dacă, în schimb, toate probabilităţile p sunt egale, entropia este maximă; aceasta
înseamnă că nu există nici o preferinţă pentru vreunul din răspunsuri, deci incer-
titudinea este maximă. În acest caz, al probabilităţilor egale, nedeterminarea şi
deci entropia sunt cu atât mai mari, cu cât numărul n de stări posibile este mai
mare.
Atunci când se obţine o informaţie despre un sistem, gradul lui de nede-
terminare (incertitudine) va scădea. Astfel, în urma acestei informaţii, se pot
atribui noi probabilităţi p' i diferitelor răspunsuri. Dacă entropia calculată pe ba-
za noilor cunoştinţe X’ despre sistem, corespunde probabilităţilor p' i , este mai
mică decât entropia iniţială, corespunzătoare lui X’ şi p i , se recepţionează o in-
formaţie; cantitatea de informaţie primită este, prin definiţie, diferenţa celor do-
uă entropii:
Q Q
I=S  −S . (3.41)
X  X' 
Rezultă că informaţia este determinată de cele două legi de distribuţie a
probabilităţilor iniţiale p i şi finale p' i . Cu cât este mai neuniformă curba de dis-
tribuţie finală a probabilităţilor, faţă de cea iniţială (ceea ce înseamnă că anumite
evenimente devin mult mai probabile decât altele), cu atât este mai mare cantita-
tea de informaţie primită. Un caz particular important este acela în care curba
finală a probabilităţilor are un singur maxim (probabilităţile sunt concentrate în
jurul unui anumit eveniment); în acest caz, cu cât curba finală este mai ascuţită,
cu atât informaţia este mai mare (acest lucru poate fi ilustrat pe următorul exem-
plu: a stabili soluţia corectă din 1000 soluţii posibile necesită o cantitate de in-
formaţie mai mare decât din numai 100 de soluţii posibile).
Deşi teoria informaţiei a fost creată pentru caracterizarea sistemelor de co-
municaţii, ea are o aplicabilitate mult mai mare. Astfel, orice sistem de măsurare
poate fi asimilat cu un sistem de comunicaţie, în care se pot distinge emiţătorul
(traductor, element sensibil, circuit de intrare etc.), canalul de comunicaţie (am-
plificator, modulator, detector, linie etc.) şi receptorul (aparat de ieşire, înregis-
trator, operator uman etc.). În comunicaţii transmiterea unui mesaj înseamnă
precizarea unuia din mai multe variante posibile (de exemplu, transmiterea unei
64
litere în codul Morse înseamnă fixarea uneia din cele 27 litere ale alfabetului).
Tot aşa, în măsurări, obţinerea rezultatului înseamnă stabilirea valorii mărimii de
măsurat, dintr-un număr de valori posibile (şi necunoscute apriori). În ambele
cazuri, operaţia de comunicare, respectiv de măsurare reclamă vehicularea unei
cantităţi de informaţie. În cazul măsurărilor, această informaţie este numită in-
formaţie de măsurare.
Un atribut important al informaţiei de măsurare este faptul că poate caracte-
riza precizia (respectiv eroarea) măsurării. Intuitiv este evident că la o măsurare
mai precisă se obţine o cantitate mai mare de informaţie.
Bazat pe exemplul precedent, se poate justifica această propoziţie în modul
următor: se presupune că o riglă A de 1 m este gradată în 1000 de diviziuni
(mm), iar altă riglă B de aceeaşi lungime este gradată în numai 100 de diviziuni
(cm); măsurând diferite lungimi pe rigla A, se pot obţine 1000 de rezultate dife-
rite, pe când pe rigla B se pot obţine doar 100 de rezultate diferite. Aşa cum s-a
arătat, cantitatea de informaţie obţinută în primul caz este mai mare.
În teoria informaţională a măsurărilor, informaţia de măsurare se determină
de obicei în modul următor: se consideră că înainte de efectuarea măsurării va-
loarea mărimii de măsurat poate avea orice valoare, cu anumită probabilitate, în
interiorul intervalului de măsurare; după efectuarea măsurării, se obţine valoarea
dorită, cu o probabilitate care este distribuită în lungul aceluiaşi interval de mă-
surare, după legea de distribuţie a erorilor, caracteristică procesului de măsurare
dat.
Informaţia de măsurare este dată de
p0 (x )ln p0 (x )dx +  p(x )ln p(x )dx ,
x2 x2
I = − (3.42)
x1 x1
unde: x este valoarea mărimii de măsurat; p 0 (x ) - probabilitatea ca mărimea de
măsurat să aibă valoarea x, înainte de măsurare; p(x ) - aceeaşi probabilitate du-
pă măsurare; x1 , x 2 - limitele intervalului de măsurare.
Probabilitatea p 0 (x ) se consideră de obicei constantă.
Distribuţia p(x ) poate fi considerată independentă de p 0 (x ) . Ea este legat
direct de eroarea de măsurare, fiind identică cu curba erorilor analizată în sub-
capitolele anterioare.
Din punct de vedere al teoriei informaţiei, măsurarea poate fi deci privită ca
operaţia de alegere a intervalului îngust în care se află valoarea măsurandului,
din intervalul larg al valorilor posibile, în limitele de măsurare ale aparatului.
Admiţând că densitatea de probabilitate iniţială p 0 (x ) este constantă, deci
valoarea x a mărimii de măsurat se poate găsi, cu egală probabilitate, oriunde în
intervalul de măsurare x1 , x 2 , rezultă:
65
1
p 0 (x ) = (3.43)
x 2 − x1
Se presupune, de
asemenea, că eroarea de
măsurare este distribuită
cu egală probabilitate în
intervalul  în jurul va-
lorii măsurate x (fig.3.5):
1
p (x ) = (3.44)
2
Informaţia de mă-
surare, calculată cu for-
mula (3.42), devine:
Fig. 3.5. Eroare cu distribuţie echiprobabilă.
x 1 1 −
I = −x 2 ln dx + 
2 − x1 x 2 − x1
1 x 2
(3.45)
Se regăseşte astfel, un rezultat care poate fi obţinut şi printr-un raţionament
direct. Într-adevăr, intervalul de măsurare x 2 − x1 poate fi împărţit într-un nu-
măr de (x 2 − x1 ) / 2 benzi în interiorul cărora rezultatul nu poate fi precizat;
cu alte cuvinte, măsurarea poate da un număr n = (x 2 − x1 ) / 2 rezultate dis-
tincte, acesta fiind numărul de răspunsuri posibile la întrebare: care este rezulta-
tul măsurării? După cum s-a arătat, în cazul a n posibilităţi echiprobabile, en-
tropia iniţială este ln n, iar entropia finală (după precizarea rezultatului) este ze-
ro, deci informaţia primită egală cu ln n.
Pentru un aparat electric indicator raportul:

=  100% (3.46)
x 2 − x1
reprezintă eroarea raportată maximă exprimată în procente (clasa de precizie).
Cantitatea de informaţii furnizată de aparat poate fi scrisă astfel:
10
I = ln (3.47)
2
Din această formulă rezultă legătura directă dintre cantitatea de informaţie
furnizată de aparatul de măsurat şi clasa sa de precizie.
Este interesant de comparat eroarea corespunzătoare distribuţiei rectan-
gulare (cu limitele ) cu eroarea care rezultă în ipoteza altor tipuri de distri-
buţii, drept criteriu de comparaţie servind cantitatea de informaţie obţinută. De
66
exemplu, în cazul distribuţiei normale:

2
 x 
− 
1
p= e  2  (3.48)
2
cantitatea de informaţie, dată de diferenţa dintre entropia iniţială şi cea finală,
este:
 x 
2
  x  
2
−   −  
x 1 1 + 1  1 
I = − 1 ln dx +  e  2  ln  e  2  dx (3.49)
x2 x − x
1 x 2 − x1
−  2
2  2 
 
(
Valoarea celei de a doua integrală este − ln 2e   . Rezultă: )
x − x1
I = ln 2 . (3.50)
2e  
Din condiţia ca informaţia corespunzătoare distribuţiei normale, carac-
terizată prin eroarea medie pătratică  , să fie egală cu informaţia în cazul distri-
buţiei rectangulare, caracterizată prin limitele :
x − x1 x − x1
ln 2 = ln 2 , (3.51)
2e   2
rezultă:
e
=   = 2,07. (3.52)
2
Se poate arăta că, în general
 = K , (3.53)
unde K este un factor care depinde de legea de distribuţie a erorilor. Valoarea sa
este maximă în cazul distribuţiei normale (K=2,07), putând lua valori oricât de
mici în cazul distribuţiilor mult diferite de cea normală. Pentru distribuţia rec-
tangulară se poate arăta uşor că K= 3 =1,73. Practica arată că marea majoritate
a legilor de distribuţie a erorilor de măsurare se situează între distribuţia normală
şi cea rectangulară. Aceasta înseamnă că pentru K se pot lua valori între 1,73 şi
2,07. Practic, valoarea
K=2 (3.54)
poate fi considerată acoperitoare pentru aproape toate tipurile de distribuţii în-
tâlnite curent în măsurări.
Mărimea  poate fi numită eroare entropică. Ea poate fi privită, cu sufici-
entă siguranţă din punct de vedere practic, ca eroare limită a unui proces de mă-
surare. Această afirmaţie este justificată prin considerente bazate pe teoria in-
formaţiei.
Statistic vorbind, numai 1 din 22 de rezultate ale unor măsurări repetate vor
fi însoţite de erori care depăşesc  = 2 ; în cazul distribuţiilor nenormale, inci-
67
denţa acestor erori este şi mai mică. De aici se vede coincidenţa foarte bună a
unor concluzii obţinute pe căi cu totul diferite, teoria informaţiei, respectiv teo-
ria probabilistică a erorilor. Tratarea informaţională are însă unele avantaje,
printre care o mai mare universalitate (de exemplu există legi de distribuţie, cum
este distribuţia Cauchy, pentru care eroarea medie pătratică nu poate fi calculată,
deoarece integrala corespunzătoare este divergentă; formulele teoriei informaţiei
dau însă şi în aceste cazuri rezultate corecte).
68
CAPITOLUL IV
MIJLOACE DE MĂSURARE ÎN REGIM DINAMIC
4.1. Generalităţi.
Considerând schema din fig. 4.1, regimurile de funcţionare ale mijloacelor

de măsurare electrice sunt:
- regimul static, regim permanent. În regimul static există o legătură cauza-
lă (funcţională) între x şi y, de forma:
Fig. 4.1. Schema procesului de măsurare.

y=f(x) (4.1)
Relaţia (4.1) se numeşte caracteristica statică de transfer. Ceea ce intere-
sează din punct de vedere practic este relaţia dintre măsurare şi măsurand:
x=f-1(y) (4.2)
- regimul dinamic care poate fi permanent sau tranzitoriu. În regimul di-
namic între mărimi avem o relaţie de forma:
y=f(x,t) (4.3)
Se doreşte cunoaşterea valorii măsurandului:
x=f-1(y,t) (4.4)
În structura unui mijloc de măsurare intervin mai multe blocuri funcţionale
legate în multiple moduri. Dacă mărimea de intrare se modifică în timp, în ra-
port cu regimul staţionar, apare modificarea mărimii de ieşire, rezultând un re-
gim tranzitoriu care, în final trebuie să conducă la stabilirea relaţiei (4.1) în ca-
zul sistemelor stabile. Comportarea mijlocului de măsurare electric se poate de-
termina, dacă se cunoaşte ecuaţia diferenţială a acestuia.
Datorită existenţei unor elemente constructive capabile să înmagazioneze
69
energie (mase, resoarte, bobine, condensatoare, etc.) legătura dintre mărimea de

intrare x (mărimea care se măsoară sau măsurand) şi mărimea de ieşire y (care
poate fi o deplasare unghiulară sau o deplasare liniară sau o mărime electrică sau
un tren de impulsuri ) se stabileşte printr-o ecuaţie diferenţială liniară neomoge-
nă cu coeficienţi constanţi, de forma generală, de mai jos:
d n y(t) d n −1y(t) dy(t) d m x(t)
an + a n −1 + ... + a1 + a 0 y(t) = bm +
dtn dtn −1 dt dtm
d m −1x(t) dx(t)
+ b m −1 m −1
+ ... + b1 + b0 x(t) (4.5)
dt dt
Coeficienţii a 0,a1,...,an ,b0,b1,...bm , se cunosc (caracterizează mijlocul de
măsură), de asemenea se cunosc cele n condiţii iniţiale sau la limită, corespunză-
toare ecuaţiei diferenţiale liniare neomogene.
În regim dinamic evoluţia în timp a mărimii de ieşire este dată de soluţia
generală a ecuaţiei (4.5). Având aceste date, se poate stabili soluţia ecuaţiei dife-
renţiale chiar în cazul general:
y(t) = f(x,t) = f f (x,t) + fl (x,t) (4.6)
Primul termen corespunde regimului permanent, dacă există acest regim,
indiferent dacă este static sau dinamic şi se numeşte şi soluţia forţată a ecuaţiei
diferenţiale, iar al doilea termen corespunde regimului dinamic tranzitoriu şi se
mai numeşte şi soluţia liberă a ecuaţiei diferenţiale. Din punct de vedere mate-
matic, primul termen este o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale, iar cel de-
al doilea termen este soluţia ecuaţiei diferenţiale liniare omogene:
d n y(t) d n −1y(t) dy(t)
an n
+ a n −1 n −1
+ ... + a1 + a 0 y(t) = 0 (4.7)
dt dt dt
Soluţia ecuaţiei (4.7) este de forma:
n
f l ( t ) =  K i e ri t (4.8)
i =1
unde: Ki sunt constante de integrare şi se determină din condiţiile iniţiale, iar r i
sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice ataşate ecuaţiei diferenţiale, de forma:
a n r n + a n −1r n −1 + ... + a1r + a 0 = 0 (4.9)
Ecuaţia diferenţială se mai poate rezolva în anumite cazuri particulare cu
ajutorul metodei operaţionale a transformatei Laplace. Cazurile vor fi prezentate
in detaliu, in paragrafele corespunzătoare. Pe baza acestor relaţii putem defini
matematic caracteristicile de timp şi caracteristicile de frecvenţă. Revenind
asupra definiţiei sensibilităţii, şi în regimul dinamic se păstrează aceeaşi relaţie
de definiţie: sensibilitatea este raportul dintre mărimea de ieşire şi mărimea de
intrare (deoarece ambele mărimi sunt variabile în timp sensibilitatea devine o
70
funcţie de timp):
y(t)
s( t ) = (4.10)
x(t)
sau la MM analogice:
dy
s= (4.11)
dx
În regim dinamic sensibilitatea se defineşte la o anumită formă de variaţie
în timp a mărimii de intrare.
4.1.1. Caracteristicile de timp.

Aceste caracteristici descriu comportarea MM în situaţiile în care mărimea
de intrare sau măsurandul se modifică sub o anumită formă, brusc, în timp. Mo-
dificarea ce se ia în considerare este una singulară. Caracteristicile de timp sunt:
sensibilitatea tranzitorie şi sensibilitatea pondere
4.1.1.a. Sensibilitatea tranzitorie.

Funcţia sensibilităţii tranzitorii se obţine rezolvând ecuaţia diferenţială
(4.5) pentru un semnal de intrare treaptă unitară h 0 (t) , definit de relaţia mate-
matică:
0, t  0
h 0 (t) =  (4.12)
 1, t  0
Pentru x(t) = h 0 (t) , vom nota y(t) = s t (t) deoarece în relaţia (4.10) nu-
mitorul este 1 şi se obţine ecuaţia diferenţială particulară:
d ns t (t) d n −1s t (t) ds t (t)
an + a n −1 + ... + a 1 + a 0s t (t) =
dt n dt n −1 dt (4.13)
= b0h 0(t)
unde prin st se notează funcţia sensibilităţii tranzitorii. Această funcţie caracte-
rizează comportarea mijlocului de măsură, dacă la intrarea lui se aplică un sem-
nal de intrare treaptă unitară. Funcţia sensibilităţii tranzitorii se poate determina
din funcţia de transfer a mijlocului de măsurare electric, fiind un caz particular
al acesteia, respectiv, funcţia indicială (vezi subcap. 4.1.2).
Aşadar, iniţial mijlocului de măsură nu i se aplică nici un semnal de intra-
re, iar la un moment dat, la borne, se aplică valoarea mărimii de măsurat. Se pu-
ne problema: mijlocul de măsură se va stabili la o valoare staţionară, sau nu?
Care sunt condiţiile pentru realizarea unei valori staţionare?. Toate aceste între-
bări pot primi răspuns prin rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (4.13).
4.1.1.b. Sensibilitatea pondere.

Funcţia sensibilităţii pondere se obţine rezolvând ecuaţia diferenţială (4.5)
71
pentru un semnal de intrare impuls unitate ( t ) , definit prin relaţiile:
 0, t  0 +

( t ) = , t = 0 şi  (t)dt = 1 (4.14)
 0, t  0 −

Pentru x(t)=(t), vom nota y(t)=sp(t) şi obţinem ecuaţia diferenţială parti-
culară:
d nsp(t) d n −1sp(t) dsp(t)
an + a n −1 + ... + a + a 0sp(t) =
dtn −1
1 (4.15)
dtn dt
= b00(t)
unde prin sp se notează funcţia sensibilităţii pondere. Valoarea cea mai mare a
sensibilităţii pondere se numeşte sensibilitate balistică Sb (Sb = max sp(t)).
Această funcţie caracterizează comportarea mijloacelor de măsură la şocuri
(variaţii bruşte ale mărimii de intrare, cu revenire la valoarea iniţială) ale mări-
mii de intrare (măsurandului).
Problemele care se pun, sunt identice cu cele de la funcţia sensibilităţii
tranzitorii.
4.1.2. Caracteristicile de frecvenţă.

Caracteristicile de frecvenţă se obţin din funcţia de transfer a mijlocului de
măsură. Pentru obţinerea funcţiei de transfer se aplică operatorul Laplacian în-
tregii ecuaţii diferenţiale (4.5).
Dacă imaginea prin Laplace a mărimii de ieşire este L [y(t)]=Y(p), iar
imaginea prin Laplace a mărimii de intrare este L [[x(t)]=X(p), ecuaţia (4.5) de-
vine:
a n p n Y(p) + a n −1p n −1 Y(p) + ... + a1pY(p) + a 0 Y(p) =
(4.16)
m −1
= b m p X(p) + b m −1p X(p) + ... + b1pX(p) + b 0 X(p)
m
unde p=+j este variabila complexă,  şi  fiind numere reale.

Funcţia de transfer este definită ca fiind raportul dintre imaginea prin La-
place a mărimii de ieşire şi imaginea prin Laplace a mărimii de intrare:
Y ( p)
H(p) = (4.17)
X ( p)
Dând factor comun în membru din stânga Y(p) , iar în membrul din dreapta
X(p), se împarte întreaga ecuaţie cu factorul comun a lui Y(p) şi cu X(p) şi
se obţine:
72
Y(p) bmpm + bm−1pm−1 + ... + b1p + b0

H(p) = = (4.18)
X(p) a n pn + a n −1pn −1 + ... + a1p + a 0
Funcţia de transfer se mai numeşte caracteristică operaţională sau sensibi-
litate operaţională.
Comportarea în regim dinamic a mijloacelor de măsurare electrice se ana-
lizează admiţând că mărimea fizică ce se măsoară variază armonic în timp, va-
loarea sa momentană fiind:
x(t) = X max sin t (4.19)
unde  este frecvenţa circulară sau pulsaţia ( = 2,  - frecvenţa).
În regim dinamic permanent, rezultatul măsurării variază, de asemenea,
armonic în timp, având valoarea momentană:
y(t) = Ymax sin (t + ) (4.20)
Legătura între mărimea fizică, ce se măsoară, şi rezultatul măsurării depin-
de în aceste împrejurări de frecvenţa circulară (pulsaţie).
Dependenţa raportului dintre amplitudinea Ymax a rezultatului măsurării şi
amplitudinea Xmax a mărimii fizice ce se măsoară, faţă de pulsaţia  reprezintă
caracteristica amplitudine - frecvenţă a mijloacelor de măsurarea electrice:
Ymax
= S() (4.21)
X max
Dependenţa defajazului  dintre rezultatul y(t) al măsurării şi mărimea fizi-
că x(t), ce se măsoară, faţă de pulsaţia , constituie caracteristica fază - frec-
venţă a mijloacelor de măsurare electrice:
 =  () (4.22)
Considerând relaţiile (4.19) şi (4.20) exprimate în complex, cele două ca-
racteristici de frecvenţă pot fi restrânse la una singură. Având relaţiile:
X = Xmax ejt şi Y = Ymax ej(t+) (4.23)
Raportul dintre rezultatul măsurării şi mărimea fizică ce se măsoară este
caracteristica complexă de frecvenţă sau sensibilitatea complexă de frecvenţă a
mijloacelor de măsurare electrice:
Y
= S() e j() = S( j) (4.24)
X
Se observă că:
Mod [S(j)] = S() şi Arg [S(j)] =  () (4.25)
Din relaţiile de definiţie a transformatei Laplace şi din definiţia caracteris-
ticii operaţionale, se demonstrează că se poate obţine sensibilitatea complexă de
frecvenţă din expresia funcţiei de transfer (4.18), înlocuind variabila complexă
p cu j.
Prin înmulţirea numitorului cu complex conjugatul său, se obţine pentru
sensibilitatea complexă de frecvenţă o expresie de forma:
73
S(j) = Re [S(j)] + Im[S(j)] (4.26)

Locul geometric al vârfului vectorului S(j), pentru pulsaţia  luând va-
lori pe întreg domeniul de definiţie (0, + ) , se numeşte hodograf. De asemenea
sensibilitatea complexă de frecvenţă se poate exprima şi în coordonate polare
(4.24), unde S() reprezintă caracteristica amplitudine - frecvenţă, () repre-
zintă caracteristica fază - frecvenţă. Din relaţiile matematice de definiţie ale ce-
lor două mărimi (4.25), se obţine:
S() = Re2 [S(j)] + Im2 [S(j)] (4.27)
Im[S(j)]
() = arctg (4.28)
Re [S(j)]
Relaţia (4.27) reprezintă expresia matematică de definiţie a caracteristicii
amplitudine - frecvenţă, iar relaţia (4.28) expresia matematică de definiţie a ca-
racteristicii fază - frecvenţă. Ambele caracteristici sunt funcţii reale de variabilă
reală.
Datorită existenţei unor elemente constructive capabile să înmagazioneze
energie (mase, resoarte, bobine, condensatoare, etc) sensibilitatea complexă de
frecvenţă trebuie să tindă către o valoare constantă atunci când frecvenţa creşte.
Pentru aceasta gradul numărătorului poate fi cel mult egal cu gradul numitorului
(m  n).
Caracteristicile amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă se redau grafic, fo-
losindu-se scări obişnuite pentru defazajul () şi scări logaritmice pentru am-
plitudinea S() şi pulsaţia (frecvenţa circulară) .
y
Unitatea de măsură a logaritmul natural al raportului max :
x max
y 
ln  max  = ln[S()] (4.29)
 max 
x
se numeşte neper (Np). Este compatibilă cu sistemul internaţional.
Unitatea de măsură a dublului logaritmului zecimal a raportului amplitudi-
y
nilor max se numeşte bel [B]:
x max
y 
2 log10  max  = 2 log10 [S()] (4.30)
 max 
x
dar această unitate este prea mare şi de aceea se utilizează un submultiplu:
y 
20 log10  max  = 20 log10 [S()] (4.31)
 x max 
Acest submultiplu se numeşte decibel [dB].
4.1.3. Pulsaţia (frecvenţa circulară) limită şi timpul de stabilizare.
74
Reprezentarea grafică a caracteristicii amplitudine - frecvenţă permite

aprecierea amănunţită a comportării în regim dinamic a mijloacelor de măsurare
electrice.
În vederea obţinerii unei aprecieri aproximative, graficul menţionat se înlo-
cuieşte cu un dreptunghi ale cărui limite sunt evidenţiate în fig.4.2. Ordonatele
limită se aleg de obicei la 1/ 2 (corespunzător unei scăderi cu 3 dB a caracte-
risticii amplitudine frecvenţă) sau la 0,9 din raportul Sref al amplitudinilor luat ca
referinţă. Dacă mijloacele de măsurare electrice au sensibilitatea corespunzătoa-
re regimului static S0 diferită de zero (fig.4.2.1), atunci aceasta constituie rapor-
tul Sref de referinţă. Dacă sensibilitatea corespunzătoare regimului static S0
Fig. 4.2. Determinarea pulsaţiilor limită pentru cele două cazuri ale caracteristici-
lor amplitudine – frecvenţă.
este egală cu zero (fig.4.2.2), atunci drept raport Sref de referinţă se consideră
raportul maxim Smax al amplitudinilor.
În fig. 4.2.1, unei valori limită 0,9S0 sau S0 / 2 de pe axa 0S îi corespunde
pe axa 0 o valoare limită numită pulsaţie limită lim 0,9 sau lim 1/ 2 ; în
fig.4.2.2., unei valori limită de pe axa 0 îi corespund două valori limită pe axa
0 numite pulsaţie limită inferioară liminf 0,9 sau liminf 1/ 2 , şi pulsaţie limită
superioară limsup 0,9 sau limsup 1/ 2 .
Reprezentarea grafică a sensibilităţii tranzitorii (fig.4.3.), permite şi ea
aprecierea comportării în regim dinamic a mijloacelor de măsurare electrice.
Din reprezentarea grafică se poate obţine valoarea timpului de stabilizare ts,
care reprezintă intervalul de timp considerat din momentul în care mărimea fizi-
că ce se măsoară x(t), variază după o treaptă unitară, până în momentul în care
rezultatul măsurării y(t) rămâne definitiv în domeniul [ y() -  y(),
y() +  y()], unde  este o constantă, iar:
y() = lim y(t ) (4.32)
t →
75
Se poate
demonstra, cu
cât timpul de
stabilizare este
mai mare, cu
atât pulsaţia
limită sau pul-
saţia limită su-
perioară este
mai mică.
Fig.4.3. Determinarea timpului de stabilizare.

4.1.4. Precizia de măsurare în regim dinamic.
Se poate considera că mijloacele de măsurare electrice au o sensibilitatea
complexă de frecvenţă ideală Sid(j), o sensibilitate operaţională ideală Hid(p),
o sensibilitate tranzitorie ideală st id (t), o sensibilitate pondere ideală sp id (t)
şi o sensibilitate balistică ideală Sb id. Precizia de măsurare corespunză-toare
regimului dinamic al mijloacelor de măsurare electrice se apreciază prin inter-
mediul erorii de măsurare definită faţă de rezultatul exact, ideal, al măsurării.
Astfel, se poate defini eroarea de măsurare relativă complexă:
Y − Yid S( j)  X − Sid ( j)  X S( j) − Sid ( j)

 rel () = = = (4.33)
Yid Sid ( j)  X Sid ( j)
şi în mod corespunzător eroarea de măsurare relativă opraţională:
H(p) − Hid (p)

 rel (p) = (4.34)
Hid (p)
eroarea de măsurare relativă tranzitorie:

s t ( t ) − s t id ( t )
 rel t ( t ) = (4.35)
s t id ( t )
eroarea de măsurare relativă pondere:

s p ( t ) − s p id ( t )
 rel p ( t ) = (4.36)
s p id ( t )
şi eroarea de măsurare relativă balistică:
76
Sb − Sb id
 rel b = (4.37)
Sb id
Precizia de măsurare
corespunzătoare regimului
dinamic se poate îmbunătăţi
prin interconectarea unor
mijloace de măsurare elec-
trice ale căror erori de mă-
surare corespunzătoare re-
gimului dinamic au tendinţa
de a se compensa reci-
proc. De exemplu, prin
Fig. 4.4. Îmbunătăţirea preciziei de măsurare. interconectarea unor mij-
loace de măsurare electrice
ale căror erori de măsurare relative tranzitorii sunt rel t1(t) şi rel t2(t), se
obţine un mijloc de măsurare electric al cărui eroare de măsurare relativă tranzi-
torie este rel t3(t) (fig. 4.4.). Compensarea nu este perfectă, întrucât prin interco-
nectarea mijloacelor de măsurare electrice nu are loc însumarea riguroasă a ero-
rilor de măsurare.
4.2. Comportamente tipice ale mijloacelor de măsură.

4.2.1. Mijloace de măsură de ordinul întâi (MM I).
Ecuaţia ce descrie funcţionarea unui MM I este, la cazul general, de for-

ma:
dy(t)
+ a 0 y(t) = b0 x(t)
a1 (4.38)
dt
Pentru demonstrarea proprietăţilor MM I se utilizează o altă formă a ecu-
aţiei diferenţiale şi anume se împarte întreaga ecuaţie (4.38) cu a0 şi se obţine:
a1 dy(t) b
 + y(t) = 0 x(t) (4.39)
a 0 dt a0
a1
unde: = T - constanta de timp a MM I (raportul are dimensiuni de timp)
a0
b0
= S0 - sensibilitate staţionară (constantă ).
a0
Cu aceste două notaţii ecuaţia MM I devine:
dy(t)
T + y(t) = S0 x(t) (4.40)
dt
77
4.2.1.1. Caracteristicile de frecvenţă.

4.2.1.1.a. Caracteristica sensibilităţii complexe de frecvenţă.
Se aplică operatorul Laplacian ecuaţiei diferenţiale (4.40) şi se obţine
funcţia de transfer:
Y S0
H(p) = = (4.41)
X 1 + pT
Din (4.41) se obţine sensibilitatea complexă de frecvenţă:
S0 S0T
S( j) = − j (4.42)
1 + 2T 2 1 + 2T 2
Relaţia (4.42) reprezintă funcţia sensibilităţii complexe de frecvenţă, de va-
riabilă  . Reprezentarea grafică în planul complex, respectiv hodograful func-
ţiei, este un semicerc, de diametru S0 (fig. 4.5). Pentru  = 0 se obţine inter-
secţia cu axa reală în punctul de coordonate (S0, 0), iar pentru ω →  se obţine
punctul de origine al planului complex (0,0). Aceste valori se deduc din înlocui-
rea valorii lui  în expresia (4.42).
4.2.1.1.b. Caracteristica amplitudine - frecvenţă.

Conform relaţiei de definiţie (4.27) obţinem:
S0
S() = (4.43)
2 2
1+  T
Funcţia (4.43) este reprezentată în fig. 4.6. Se observă caracterul de filtru
trece - jos al MM I ( odată cu creşterea frecvenţei are loc o atenuare puternică a
Fig. 4.5. Hodograful sensibilităţii Fig. 4.6. Caracteristica amplitu-

complexe de frecvenţă a MM I. dine - frecvenţă a MM I.
amplitudinii, astfel că pentru valori mari ale lui  amplificarea este practic zero.
4.2.1.1.c. Caracteristica fază - frecvenţă.

Conform relaţiei de definiţie (4.28) obţinem:
() = arctg( − T) = −arctg(T) (4.44)
Pentru  = 0 , valoarea funcţiei este 0, iar pentru  →  valoarea func-
78

ţiei este: () = − . Graficul funcţiei este redat în fig. 4.7.
2
Fig. 4.7. Caracteristica fază - frec- Fig. 4.8. Caracteristica sensibili-

venţă a MM I. tăţii tranzitorii a MM I.
4.2.1.2. Caracteristicile de timp.

4.2.1.2.a. Sensibilitatea tranzitorie.
Înlocuind în ecuaţia (4.40) semnalul de intrare cu semnalul treaptă unitară,
deci x(t) = h 0(t) , vom nota y(t) = s t (t) şi se obţine:
ds (t)
T t + s t (t) = S0h 0(t) (4.45)
dt
Conform relaţiei (4.6), soluţia sensibilităţii tranzitorii are două componente,
o componentă forţată, corespunzătoare regimului static şi o componentă liberă,
corespunzătoare regimului liber:
s t (t) = s t (t)f + s t (t)l (4.46)
O soluţie caz particular pentru soluţia forţată este:
s t (t)f = S0 (4.47)
Se poate constata foarte uşor că această soluţie verifică ecuaţia (4.45). Pen-
tru determinarea celeilalte soluţii, se ataşează ecuaţia caracteristică în r :
1
rT + 1 = 0 de unde rezultă r=− ,
T
iar:
t
−
s t (t) l = Ke T (4.48)
unde K este constantă de integrare, care se determină din condiţiile iniţiale. Se
connsideră condiţii iniţiale nule, s t (0) = 0 şi (4.46) devine:
t
−
s t ( t ) = S0 + Ke T
iar la t = 0 avem 0 = S0 + K sau K = −S0

Cu acestea soluţia sensibilităţii tranzitorii este:
79
t
−
s t (t) = S0 (1 − eT) (4.49)
Caracteristica este reprezentată în fig. 4.8. Curba este o exponeţială care
are valoarea 0 la t = 0 şi valoarea S0 pentru t →  (numită şi valoare staţiona-
ră). Tangenta în origine la caracteristică, se intersectează cu valoarea staţionară
după o durată de timp egală cu constanta de timp T, a MM I. Durata de timp,
de la aplicarea semnalului treaptă unitară, până la atingerea nivelului staţionar,
se numeşte timp de răspuns, t r (sau timp de stabilizare ts). Din figură se poate
constata, cu cât constanta de timp (T) a MM I este mai mică cu atât timpul de
răspuns este mai mic. O altă metodă de rezolvare a ecuaţiei diferenţiale (4.45)
este metoda operaţională, prin transformata Laplace. Se aplică operatorul Lapla-
cian întregii ecuaţii şi se obţine:
1 S0
TpSt + St = S0 sau St = (4.50)
p p(1 + Tp)
sau descompunând în două fracţii se obţine:
S S T
St = 0 − 0 (4.51)
p 1 + Tp
iar funcţia sensibilităţii tranzitorii în timp real se obţine aplicând operatorul La-
placian invers asupra funcţiei complexe de mai sus, şi se obţine:
t t
− −
−1
L [St ] = S0 − S0e T sau st (t) = S0 (1 − e T)
ceea ce s-a obţinut şi prin relaţia (4.49).
4.2.1.2.b. Sensibilitatea pondere.

Înlocuind, în ecuaţia (4.40), semnalul de intrare cu semnalul impuls unitar,
deci x(t ) = (t ) , vom nota y( t ) = s p (t ) şi se obţine :
ds p ( t )
T + s p ( t ) = S0 ( t ) (4.52)
dt
Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (4.52) se poate face cu ajutorul metodei o-
peraţionale. Se aplică operatorul Laplace întregii relaţii (4.52) şi se obţine:
S0
TpSp + Sp = S0 sau Sp = (4.53)
(1 + Tp)
Funcţia sensibilităţii pondere se obţine aplicând operatorul Laplacian invers
asupra relaţiei (4.53) şi se obţine:
t
−
L [Sp ] = S0 e T
−1
(4.54)
T
Graficul sensibilităţii pondere este prezentat în fig. 4.9. Şi la această carac-
teristică se remarcă: tangenta în zero, intersectează axa 0X după o perioadă
80
de timp egală cu constanta de timp T a MM I.

Valoarea maximă a sensibilităţii pondere se nu-
meşte sensibilitate balistică şi în cazul nostru es-
te egală cu:
S
Sb = 0 (4.55)
T
4.2.1.3. Observaţii.
Din caracteristicile de frecvenţă ale mijloa-
Fig. 4.9. Caracteristica sensibi-
lităţii pondere.
celor de măsurare de ordinul I se deduce posibi-
litatea efectuării cu ajutorul lor a măsurărilor în
regim dinamic. Precizia de măsurare se apreciază faţă de sensibilitatea S0 cores-
punzătoare regimului static, considerată ca fiind ideală. Din relaţiile (4.33) -
(4.37) se constată că erorile de măsurare corespunzătoare regimului dinamic
sunt cu atât mai mici cu cât pulsaţiile armonicilor mărimii fizice x(t), ce se mă-
soară şi constanta de timp T, sunt mai mici.
Tot din caracteristicile de frecvenţă, se deduce posibilitatea eliminării din
rezultatul măsurării y(t) a influenţei unor armonici superioare ale mărimii de in-
trare x(t) prin alegerea constantei de timp T suficient de mare.
Dacă în ecuaţia diferenţială (4.38) constanta a0 este foarte mică, cu alte cu-
vinte dacă în ecuaţia diferenţială (4.40) constanta de timp T şi sensibilitatea S0
dy(t )
corespunzătoare regimului static, sunt foarte mari, atunci derivata a rezul-
dt
tatului măsurării este proporţională cu mărimea fizică x(t), ce se măsoară. În
acest caz mijloacele de măsurare de ordinul I se pot folosi ca şi integratoare,
deoarece rezultatul y(t) al măsurării este proporţional cu integrala definită
t2
 y(t)dt a mărimii fizice ce se măsoară.

t1
În concluzie, comportarea în regim dinamic a mijloacelor de măsurare elec-
trice de ordinul I este determinată în mare măsură de constanta lor de timp.
4.2.2. Mijloace de măsurare de ordinul II (MM II).

Ecuaţia diferenţială ce descrie funcţionarea unui MM II este, la cazul gene-
ral, de forma :
d 2 y(t ) dy(t )
a2 + a1 + a 0 y(t ) = b0 x(t ) (4.56)
dt2 dt
Pentru demonstrarea proprietăţilor MM II se utilizează două forme ale ecu-
aţiei diferenţiale (4.56). Forma întâi se obţine împărţind ecuaţia diferenţială
81
(4.56) cu a0.
Se obţine :
a 2 d 2 y(t) a1 dy(t) b0
+ + y(t) = x(t) (4.57)
a 0 dt 2 a 0 dt a0
unde :
a1
= T1 - prima constantă de timp (raportul are dimensiuni de timp).
a0
a2
= T2 - a doua constantă de timp (expresia are dimensiuni de timp).
a0
b0
= S0 - sensibilitatea staţionară (constantă).
a0
Cu aceste notaţii, forma întâi a ecuaţiei diferenţiale a MM II este:
2
2 d y(t) dy(t)
T2 + T1 + y(t) = S0  x(t) (4.58)
dt 2 dt
Forma a doua se obţine din (4.56), împărţind toată ecuaţia cu a2:
d 2 y(t) a1 dy(t) a 0 b0
+ + y(t) =  x(t) (4.59)
dt 2 a 2 dt a2 a2
Se notează:
a0 a2
= 02 sau = 0 (4.60)
a2 a0
unde 0 - pulsaţia oscilaţiei libere a MMII. Dacă notăm cu T0 perioada oscilaţiei
libere a MM II avem:
2 a
T0 = = 2  2 (4.61)
0 a0
Se notează:
a1
= 20 - unde  - grad de amortizare
a0
Înlocuind 0 se obţine :
a1
= (4.62)
2 a0  a2
Ultimul termen se înmulţeşte şi se împarte cu a0 :
b0 b0 a 0
=  = S002
a2 a0 a2
82
b0
unde: = S0 - sensibilitatea staţionară (constantă)
a0
Cu aceste notaţii forma a doua a ecuaţiei MMII este :
d 2 y(t) dy(t)
+ 2 0 + 0
2
y(t) = S 0 0
2
x(t) (4.63)
dt 2 dt
4.2.2.1.Caracteristici de frecvenţă.
4.2.2.1.a. Caracteristica sensibilităţii complexe de frecvenţă.
Se aplică operatorul Laplacian ecuaţiei (4.63) şi se obţine :
p 2 Y(p) + 20 p Y(p) + 02 Y(p) = S0 02 X(p) (4.64)
iar funcţia de transfer este :

Y S0 02
H(p) = = 2 (4.65)
X p + 20 p + 02
Sensibilitatea complexă de frecvenţă se obţine din funcţia de transfer:
(4.66)
Relaţia obţinută reprezintă funcţia sensibilităţii complexe de frecvenţă, de

variabilă  şi parametru . Reprezentând în planul complex pentru (0,+) şi
diferite valori ale parametrului  se obţine o familie de curbe (fig.4.10).
Fig.4.10. Caracteristicile sensibilităţii Fig. 4.11. Caracteristicile amplitudine frecven-

complexe de frecvenţă a MM II. ţă ale MM II.
83
Pentru =0 toate curbele au punctul comun (S0,0) pe axa reală iar pentru
→ toate curbele au punctul comun (0,0), originea planului complex.
4.2.2.1.b. Caracteristica amplitudine - frecvenţă.

Conform relaţiei de definiţie (4.27), obţinem :
S0
S() = (4.67)
   2 2 2
 
1 −    + 4 
2

  0   
 0
 
Caracteristica depinde de parametrul  pentru (0,+). Se obţine de

asemenea o familie de funcţii, reprezentată în figura 4.11.
4.2.2.1.c. Caracteristica fază - frecvenţă.
Conform relaţiei de definiţie

(4.28) se obţine :

2
0
() = −arctg 2
(4.68)
 
1 −  

 0
Caracteristica depinde de pa-
Fig. 4.12. Caracteristicile fază - frecvenţă ale rametrul  pentru (0,+).
MM II. Familia de funcţii este repre-
zentată în figura 4.12.
4.2.2.2. Caracteristicile de timp.

4.2.2.2.a. Sensibilitatea tranzitorie.
Aplicând la intrarea MMII un semnal treaptă unitară x(t)=h0(t), vom obţine
funcţia sensibilităţii tranzitorii (y(t)=st(t)).
d 2s t (t) dst (t)
+ 20 + 2
0 s t (t) = S0 2
0 h 0(t) (4.69)
dt 2 dt
Soluţia ecuaţiei diferenţiale liniară neomogenă (4.69) are două componen-
te, o componentă forţată şi o componentă liberă.
O soluţie caz particular pentru soluţia forţată este :
st(t)t=S0
Pentru determinarea soluţiei libere, avem:
84
d 2s t (t) dst (t)

2
+ 20 + 02s t (t) = 0 (4.70)
dt dt
Ecuaţia caracteristică este:
r 2 + 20 r + 02 = 0 (4.71)
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt :
r1,2 = 0  −    2 − 1  (4.72)
 
Dacă :
1. 01 rădăcinile sunt complexe. Soluţia liberă va fi de forma:
s t (t) l = k1  e r1t + k 2  e r2 t (4.73)
2. =1 rădăcinile sunt reale şi egale. Soluţia liberă va fi de forma:
s t (t) l = k1  e rt + k 2  t  e rt (4.74)
3. 1 rădăcinile sunt reale şi distincte. Soluţia liberă va fi de forma:
s t (t) l = k1  e r1t + k 2  e r2 t (4.75)
Constantele k1, k 2, k1 , k2, k1, k2 se determină din condiţiile iniţiale impu-
se soluţiei totale st(t) la momentul t=0 şi primei derivate la acelaşi moment. Se
consideră condiţii iniţiale nule :
ds t (t)
s t (t) t = 0 = 0 şi =0 (4.76)
dt t = 0
Datorită valorilor pe care le poate lua gradului de amortizare  în intervalul
[0, +), vom avea următoarele regimuri de funcţionare ale MMII:
1. 01. Soluţia sensibilităţii tranzitorie este de forma:
 e −0 t  1 − 2 
s t (t) = S0 1 − 
sin 0 1 −  t + arctg
2  (4.77)
   
 1−  2
 
Fig. 4.13. Caracteristicile sensibilităţii tranzitorii ale MM II.

Regimul se numeşte oscilatoriu amortizat.
85
2. =1.Soluţia sensibilităţii tranzitorie este de forma :

 
s t (t) = S0 1 − (1 + 0 t )  e − 0 t (4.78)
Regimul se numeşte aperiodic critic.
3. 1. Soluţia sensibilităţii tranzitorie este de forma :
 e −0 t  2 − 1 

s t (t) = S0 1 − sh 0  − 1  t + arg th
2  (4.79)
    
  −1 
2

Regimul se numeşte aperiodic supraamortizat.
Soluţia ecuaţiei (4.69) este o familie de funcţii având ca şi parametru coe-
ficientul de amortizare, ele fiind reprezentate grafic în fig. 4.13.
4.2.2.2.b. Sensibilitatea pondere

Aplicând la intrarea unui MMII un semnal impuls unitar(x(t)=(t)) vom no-
ta y(t)=sp(t) şi obţinem :
d 2s p (t) ds p (t)
+ 2 0 + 0
2
s p (t) = S0 0
2
(t) (4.80)
dt 2 dt
Această ecuaţie diferenţială
se rezolvă în două etape :
- în prima etapă se conside-
ră un interval de timp 0tt, cu
t foarte mic. Semnalul impuls
unitar imprimă mijlocului de mă-
surare o anumită comportare.
Fig. 4.14. Caracteristicile sensibilităţii - în a doua etapă se conside-
pondere a MM II. ră intervalul de timp tt. Acţiu-
nea semnalului impuls unitar a încetat şi comportarea în continuare a mijlocului
de măsură este determinată de condiţiile de la sfârşitul primei etape.
De asemenea ecuaţia diferenţială se poate rezolva cu ajutorul transformatei
Laplace. În urma rezolvării ecuaţiei diferenţiale (4.80) şi datorită valorilor pe ca-
re le poate lua gradului de amortizare  în intervalul [0, +), avem trei regi-
muri:
1. 01. Soluţia sensibilităţii pondere este de forma:
e − 0 t
s t (t) = S0 sin  0 1 −  2 t  (4.81)
1−  2  
Regimul se numeşte oscilatoriu amortizat.
2. =1.Soluţia sensibilităţii pondere este de forma :
s t (t) = S0 0 te − 0 t (4.82)
Regimul se numeşte aperiodic critic.
86
3. 1. Soluţia sensibilităţii pondere este de forma :

e − 0 t 
s t (t) = S0 sh  0  2 − 1  t  (4.83)
2 − 1  
Regimul se numeşte aperiodic supraamortizat.
Soluţia ecuaţiei (4.80) este o familie de funcţii având ca şi parametru gra-
dul de amortizare, ele fiind reprezentate grafic în fig. 4.14.
4.2.2.3. Observaţii.
Din caracteristicile de timp, se constată că timpul de stabilizare t s depinde
de perioada T0 a oscilaţiei proprii şi de gradul de amortizare . Această depen-
denţă este reprezentaţă grafic în diagrama din fig. 4.15., unde ts / T0 este timpul
de stabilizare relativ. Pentru valori ale gradului de amortizare  cuprinse între
(0,6 - 0,8), timpul de stabilizare re-
lativ este minim.
Din caracteristicile de frec-
venţă ale mijloacelor de măsurare
de ordinul II se deduce posibilitatea
efectuării cu ajutorul lor a măsură-
rilor în regim dinamic. Precizia de
măsurare se apreciază faţă de sen-
sibilitatea S0 corespunzătoare re-
gimului static, considerată ca
Fig. 4.15. Dependenţa timpului relativ de sta-
bilizare faţă de gradul de amortizare. fiind ideală.
Ţinând seama de relaţiile
(4.33) - (4.37), se constată că erorile de măsurare corespunzătoare regimului di-
namic sunt cu atât mai mici cu cât pulsaţia  a armonicilor mărimii fizice x(t),
ce se măsoară, este mai mică, cu cât pulsaţia 0 a oscilaţiei proprii este mai ma-
re şi cu cât gradul de amortizare  este mai aproape de 0,6.
Tot din caracteristicile de frecvenţă se deduce posibilitatea evidenţierii unei
armonici a mărimii fizice x(t), ce se măsoară. Dacă pulsaţia armonicii amintite
este egală cu pulsaţia oscilaţiei proprii ( = 0) şi gradul de amortizare este mic
( <<1), rezultatul y(t) al măsurării este determinat în mare măsură de armonica
mărimii fizice x(t) ce se măsoară. Mijloacele de măsurare electrice de ordinul II
funcţionează în această situaţie la rezonanţă.
La din relaţiile de stabilire a sensibilităţii pondere a mijloacelor de măsura-
re de ordinul II, se demonstreză că în cazul unei mărimi fizice x(t), ce se măsoa-
ră, având forma de variaţie în timp sub formă de impuls, amplitudinea y max a re-
zultatului măsurării este proporţională cu integrala mărimii fizice:
87
t
y max = Sb  x ( t )dt (4.84)
0
unde Sb reprezintă sensibilitatea balistică. Erorile de măsurare corespunzătoare
integrării sunt cu atât mai mici cu cât intervalul de timp t, în care există mări-
mea fizică x(t), este mai mic faţă de perioada T0 a oscilaţiei proprii.
În concluzie, comportarea în regimul dinamic a mijloacelor de măsurare
electrice de ordinul II depinde în mare măsură de pulsaţia sau de perioada osci-
laţiei proprii, precum şi de gradul de amortizare.
88
CAPITOLUL V
MIJLOACE DE MĂSURARE ANALOGICE.
5.1. Principiile de funcţionare ale instrumentelor electromecanice.
În aparatele de măsură cu citire directă şi prezentare analogică a rezul-

tatului măsurătorii, se utilizează adeseori instrumente electromecanice, ale căror
mărime de intrare este mărimea electrică ce se măsoară, mărimea de ieşire fiind
de obicei o deviaţie unghiulară α a unui dispozitiv de citire a rezultatului
măsurării. Se disting instrumente electromecanice indicatoare, logometrice şi
integratoare.
Instrumentele electromecanice se compun dintr-o parte fixă sau echipament
fix şi o parte mobilă sau echipament mobil. Între echipamentul fix şi echipa-
mentul mobil iau naştere interacţiuni determinate de următoarele cupluri: cuplul
activ Mact, cuplul antagonist Mant şi cuplul de amortizare sau de frânare Mam.
Sub acţiunea acestor cupluri echipamentul mobil al instrumentelor electro-
mecanice deviază.
Cuplul activ Mact este determinat de mărimea electrică ce se măsoară şi ia
naştere prin transformarea energiei electromagnetice în energie mecanică.
La instrumentele electromecanice indicatoare, acţiunii cuplului activ Mact
se opune cuplul antagonist Mant produs pe cale mecanică (prin intermediul
deformaţiei unui element elastic: resort spiral, fir de torsiune) sau pe cale
electromecanică (cu dispozitive identice cu cele care produc cuplul activ).
Expresia cuplului antagonist produs pe cale mecanică este:
M ant = − D ⋅ α (5.1)
M
în care D reprezintă cuplul antagonist specific ( D = ant , constant pentru un
α
resort dat ).
În timpul deplasării echipamentului mobil sub influenţa cuplului activ, are
loc amortizarea mişcării acestuia sub influenţa cuplului de amortizare Mam
produs pe cale mecanică sau electromagnetică. Expresia sa este:
dα
M am = − A ⋅ (5.2)
dt
unde A este coeficientul de amortizare.
În cazul cel general, ecuaţia de mişcare a echipamentului mobil al unui
instrument electromecanic indicator, este:
89
d 2α
J = M act + M ant + M am (5.3)
2
dt
sau ţinând seama de relaţiile (5.1) şi (5.2), obţinem:
d 2α dα
J +A + D ⋅ α = M act (5.4)
dt 2 dt
unde J este momentul de inerţie al echipamentului mobil. Se constată că ecuaţia
instrumentului electromecanic indicator este, prin excelenţă, ecuaţia unui mijloc
de măsurare de ordinul II, având gradul de amortizare β şi pulsaţia oscilaţiei
libere ω0, egale cu:
A D
β= şi ω0 = (5.5)
2 D⋅J J
La efectuarea măsurărilor în regim static permanent cu instrumentul elec-
tromecanic indicator, ecuaţia (5.4) devine:
M
D ⋅ α s = M act sau α s = act (5.6)
D
Cuplul activ depinde de mărimea electrică ce se măsoară. Rezultă că devia-
ţia unghiulară corespunzătoare regimului static permanent (αs) este determinată
de mărimea electrică ce se măsoară.
La efectuarea măsurărilor în regim dinamic permanent se impun anumite
valori pentru gradul de amortizare β şi pulsaţia oscilaţiei libere ω0, în funcţie de
scopul urmărit (de exemplu, pentru a avea o caracteristică amplitudine - frecven-
ţă liniară, a instrumentului electromecanic indicator, pe un domeniu de pulsaţii
cât mai mare, pulsaţia oscilaţiei libere ω0 trebuie să fie cât mai mare şi gradul de
amortizare β să fie cât mai apropiat de 0,6, etc.).
La instrumentele electromecanice logometrice, cuplul antagonist Mant este
produs pe aceeaşi cale ca şi cuplul activ, adică prin transformarea energiei
electrice în energie mecanică. Mărimea electrică, ce produce cuplul antagonist,
serveşte drept mărime de comparaţie pentru mărimea electrică ce se măsoară.
Instrumentele electromecanice logometrice se utilizează în regim static per-
manent la efectuarea măsurărilor. În acest caz, deviaţia unghiulară este deter-
minată de raportul dintre cuplul activ şi cuplul antagonist:
M
α s = f ( act ) (5.7)
M ant
La instrumentele electromecanice integratoare, cuplul antagonist este nul.
Ecuaţia de mişcare a echipamentului mobil a acestor instrumente este (în ecua-
ţia (5.3) Mant = 0):
d 2α
J = M act + M am (5.8)
dt 2
90
dα d 2α
sau J = M act+A (5.9)
2 dt
dt
ecuaţie care este caracteristică unui mijloc de măsurare de integrare. Pentru a
avea erori de măsurare cât mai mici, momentul de inerţie J trebuie să fie cât mai
mic, iar coeficientul de amortizare A să fie cât mai mare. În aceste condiţii, pe
un interval de timp [t1, t2], deviaţia unghiulară este proporţională cu integrala
cuplului activ:
t
1 2
α 2 − α1 = ∫ M act ⋅ dt (5.10)
At
1
respectiv, cu integrala mărimii electrice ce produce cuplul activ.
5.2. Elemente constructive ale instrumentelor electromecanice.

5.2.1. Dispozitive de suspensie a echipamentului mobil.
Echipamentul mobil al unui instrument electromecanic, pentru a putea

executa mişcarea de rotaţie, este fixat pe un ax care se sprijină prin pivoţi pe
lagăre, sau pe fire (benzi) de suspensie.
La suspensia pe lagăre, sistemul mobil
al instrumentelor electromecanice, se fixea-
ză pe un ax din oţel sau aluminiu, prevăzut
la capete cu pivoţi din oţeluri speciale cu
duritate foarte mare (oţel cu cobalt sau
wolfram), care se sprijină în lagăre din pie-
tre dure (agat, rubin, corund şi bronz sau
sticlă dură, la instrumentele nepretenţioase).
Pietrele şi pivoţii trebuie să aibă suprafeţele
Fig. 5.1. Pivot şi lagăr. foarte bine şlefuite pentru ca frecările să fie
cât mai reduse, iar axul trebuie să aibă
asigurat un anumit joc axial, care să permită rotirea uşoară a echipamentului
mobil. Pentru micşorarea cuplului de frânare dintre pivoţi şi lagăre, este necesar
ca echipamentul mobil să fie cât mai uşor (2 - 3 g), iar suprafaţa de contact între
pivot şi lagăr să fie cât mai mică. Din această cauză pivotul are o rază de
rotunjire mică, de (30 - 50) μm (fig.5.1.).
Cuplul de frecare este determinat de frecările existente în lagăre, fiind
orientat întotdeauna în sensul opus rotirii organului mobil; el este nul doar la
instrumentele cu suspensie pe benzi libere sau pretensionate. Datorită prezenţei
cuplului de frecare, deviaţia finală (permanentă) α p a echipamentului mobil nu
se stabileşte corect, acesta ocupând o poziţiei α p ± Δα f, unde Δα f este eroarea
datorită frecării; semnul erorii coincide cu semnul cuplului de frecare. Eroarea
91
Δα f depinde de greutatea organului mobil, de calitatea suprafeţelor de contact,

de materialul din care s-au executat pivoţii şi lagărele, de mărimea cuplurilor
Mact şi Mam .
Având în vedere că la majoritatea instrumentelor de măsurat cuplul de fre-
care este de obicei mic, sub ± 0,1 … 0,2 % din cuplul rezistent maxim, la stu-
diul mişcării organului mobil se poate considera în primă aproximaţie Mf = 0.
Totuşi acest sistem de suspensie a echipamentului mobil are şi avantaje, el
conferind instrumentului electromecanic o rezistenţă mai mare la vibraţii şi
şocuri mecanice.
În cazul folosirii firelor sau benzilor de suspensie, acestea îndeplinesc în
acelaşi timp şi funcţia de a produce cuplul antagonist. Au avantajul că elimină
frecările, dar introduc o sensibilitate ridicată la şocuri. De aceea ele se folosesc
Fig. 5.2. Suspensie cu benzi

pretensionate.
numai la aparatele de precizie. Se Fig. 5.3. Ansamblul echipamentului mobil.
confecţionează din bronzuri spe-
ciale sau aliaje Pt-Ag. Firele sau benzile de suspensie pot să fie libere sau
pretensionate. Pretensionarea asigură o anumită poziţie a echipamentului mobil
faţă de restul instrumentului, ceea ce îl face mai puţin sensibil la înclinare.
Pretensionarea se asigură prin lamele elastice 1, de care este fixată banda de
suspensie 2 (fig. 5.2).
În figura 5.3 este reprodus ansamblul elementelor constructive aparţinând
echipamentului mobil, cu excepţia dispozitivului pentru producerea cuplului
activ. În figură este reprodus şi dispozitivul corector al poziţiei de zero. Axul 1
al instrumentului electromecanic se roteşte în lagărele 2 fixate în portlagărele 2',
filetate pentru a se putea deplasa pe verticală, acest lucru servind la montarea
92
instrumentului şi la realizarea unui joc potrivit al sistemului ax-lagăr, pentru a

avea frecări reduse şi pentru ca poziţia axului să fie suficient de bine
determinată. De ax mai este fixat câte un capăt al resoartelor spirale 3 şi 3'
răsucite în sens invers, pentru ca prin dilatare cele două resoarte să producă
cupluri de sens contrar asupra axului şi deci acţiunea lor să se compenseze. În
caz contrar, la modificarea temperaturii ar rezulta deplasări ale echipamentului
mobil, care ar introduce erori. Capătul liber al resortului 3' este fixat de o piesă
fixă 9 a instrumentului electromecanic. Capătul liber al resortului 3 este fixat de
tija 4 a dispozitivului corector, susţinută de piesa 5, care se poate roti în jurul
portlagărului. Piesa 5 se termină cu o furcă 6, unde pătrunde o tijă fixată
excentric la un buton 8 , care este prevăzut în carcasa 13 a instrumentului. Prin
rotirea butonului, accesibil din exterior, tija 7 descrie un cerc deplasând piesa 5,
care transmite deplasarea capătului liber al resortului 3. De aici, mişcarea se va
transmite axului care se va roti, până când suma cuplurilor celor două resoarte
devine nulă. Acul indicator 10 al instrumentului se poate roti puţin în jurul
poziţiei de zero. De axul instrumentului mai sunt fixate şi tijele 11, puse în
prelungirea indicatorului, care au rolul de a echilibra echipamentul mobil cu
ajutorul contragreutăţilor 12. Cutia 13 a instrumentului trebuie să realizeze o
etanşeitate cât mai bună, pentru ca în instrument să nu pătrundă praful.
5.2.2. Dispozitive de producere a cuplului de amortizare.

După aplicarea mărimii de măsurat la bornele instrumentului, din cauza
inerţiei organului mobil, acul indicator nu trece imediat în poziţia cores-
punzătoare deviaţiei
permanente, ci exe-
cută, de obicei,
câteva oscilaţii în
jurul acesteia. Pen-
tru amortizarea a-
cestor oscilaţii, ma-
joritatea instrumen-
telor se prevăd cu
a. b. dispozitive speciale
Fig. 5.4. Dispozitive de amortizare: de amortizare, care
a) - pneumatic; b) - magnetic. pot fi pneumatice,
magnetice sau hidraulice.
Dispozitivele de amortizare pneumatice se bazează pe forţele de frecare cu
aerul ale unor palete sau pistoane. Un exemplu este dat în fig. 5.4.a. Pe axul 1 al
instrumentului este fixată o pârghie, care susţine tija curbilinie 2 a unui piston 3,
care se poate mişca fără a atinge pereţii cilindrului 4.
În timpul mişcării aerul se deplasează pe lângă piston, producându-se un
93
cuplu proporţional cu viteza şi de semn contrar, adică un cuplu de amortizare.

Dispozitivul de amortizare magnetic se compune magnet permanent 1, între
polii căreia se poate deplasa un sector de aluminiu 2, fixat pe axul 3 al instru-
mentului (fig. 5.4.b). În timpul mişcării, în sector se induc tensiuni, apar curenţi
electrici şi între curenţii induşi şi câmpul magnetic se stabilesc forţe. Acestea
determină un cuplu care se va opune deplasării sectorului de aluminiu, respectiv
un cuplu de amortizare.
Amortizarea hidraulică se utilizează foarte rar (ex. oscilografele cu buclă).
În acest caz, întregul organ mobil este cufundat într-un lichid (glicerină, uleiuri
minerale, uleiuri siliconice, etc.) a cărui vâscozitate variază foarte puţin cu
temperatura.
5.2.3. Dispozitive de producere a cuplului antagonist.

Dispozitivele de producere a cuplului antagonist sunt de două tipuri:
mecanice şi electromecanice. Cele electromecanice sunt principial identice cu
dispozitivele de producere a cuplului activ, iar instrumentele la care sunt folosite
se numesc logometre.
Dispozitivele de producere a cuplului antagonist mecanice determină un
cuplu dat de relaţia (5.1). Cuplul se poate realiza prin deformarea elastică a unui
resort spiral, înfăşurat după spirala lui Arhimede, sau a unei benzi de susţinere.
Secţiunea transversală a spirelor resortului sau a benzii de torsiune este de obicei
dreptunghiulară, deoarece în acest fel se asigură o solicitare optimă a
materialului. În unele situaţii, resoartele spirale şi benzile de suspensie
pretensionate asigură şi legătura electrică dintre echipamentul mobil şi echi-
pamentul fix. Pe lângă proprietăţi mecanice corespunzătoare, resoartele spirale şi
benzile de suspensie pretensionate trebuie să aibă şi proprietăţi electrice favo-
rabile. De asemenea, pentru a nu produce cupluri suplimentare incontrolabile,
materialele din care sunt confecţionate aceste dispozitive trebuie să fie
nemagnetice. Se utilizează bronzuri (cu fosfor, cadmiu, beriliu), aliaje platină-
argint, etc.
Prezenţa cuplului de amortizare face ca organul mobil să ocupe, în starea sa
de repaus, o anumită poziţie iniţială de zero (vezi 5.2.1).
Spre deosebire de instrumentele indicatoare simple, logometrele au o pozi-
ţie de repaus indiferentă, deoarece în lipsa acţiunii mărimii de măsurat cele
două cupluri dispar şi organul mobil rămâne în poziţia în care s-a aflat mai
înainte.
5.2.4. Dispozitive de citire a informaţiilor de măsurare.

Pentru aprecierea rezultatului măsurării, instrumentelor electromagnetice li
se asociază de obicei dispozitive de citire a deviaţiei unghiulare, care constituie
mărimea lor de ieşire.
94
Dispozitivele de citire a informaţiei de măsurare se compun dintr-un cadran

cu scară gradată şi din indicatorul deviaţiei.
Scara gradată este succesiunea de repere corespunzătoare unor anumite va-
lori ale mărimii de măsurat, dispuse pe cadranul instrumentului. Între repere se
află intervale denumite diviziuni. Pentru realizarea scării gradate se pot folosi
diferite mijloace: trasare, tipărire, gravare, xerografiere, poansonare, fotografie-
re etc.
Scările aparatelor de măsurat se pot clasifica:
- după formă: scări drepte (orizontale sau verticale), scări sectoriale (dacă
arcul scării are până la 180o inclusiv), scări circulare (dacă arcul scării are peste
180o inclusiv);
- după felul distribuirii reperelor: scări uniforme (cu diviziuni aproximativ
egale), scări neuniforme (cu diviziuni mult diferite), şi scări cu porţiuni compri-
mate sau extinse;
- după poziţia reperului zero: scări unilaterale ( cu una din limite zero),
scări bilaterale (cu repere de ambele părţi ale reperului zero), scări cu zero
decalat (cu reperul zero în afara intervalului de măsurare) şi scări fără reper zero.
Fig. 5.5. Dispozitiv de citire

pentru instrumentele tehnice. Fig. 5.6. Dispozitiv de citire pentru instrumentele
Suportul material al de laborator.
ansamblului ordonat de
diviziuni care compun scara gradată este cadranul.
Din punct de vedere constructiv, dispozitivele de citire pot fi cu ac
indicator sau cu spot luminos (interior sau exterior).
Acul indicator se execută dintr-un tub foarte subţire de duraluminiu, fixat
de axul instrumentului. Întregul organ mobil este echilibrat cu două
contragreutăţi plasate în partea opusă acului indicator, astfel încât centrul de
greutate al sistemului să cadă în axa de rotaţie (vezi 5.2.1).
În cazul instrumentelor electromecanice tehnice cu ac indicator, acesta are
95
terminaţia ascuţită sub formă de săgeată, iar scara

gradată are un număr mai redus de diviziuni (fig.
5.5).
Acest dispozitiv de citire permite aprecierea
rezultatului măsurării de la distanţă mare (de ordinul
metrilor), situaţie care apare frecvent la aparatele de
măsură de tablou.
La instrumentele electromecanice de laborator
cu ac indicator (de precizie ridicată), aprecierea
rezultatului măsurării este corectă dacă distanţa este Fig.5.7. Eroarea de paralaxă.
mai redusă (0,5-1)m şi numai dacă privirea cade
perpendicular pe scară. Pentru aceasta, cadranele sunt prevăzute cu o oglindă în
scopul evitării erorii de citire (fig. 5.6). Această eroare de citire se numeşte
eroare de paralaxă (fig.5.7). Citirea în acest caz se face atunci când terminaţia
subţire a acului indicator, adecvat construit, se suprapune peste imaginea sa din
oglindă.
Dispozitivele de citire optice pot fi cu cu
sursă de lumină exterioară sau cu sursă de
lumină interioară. Cele cu sursă de lumină
exterioară (fig. 5.8), se folosesc la instrumen-
tele foarte sensibile (de ex. la galvanometre).
Acestea se compun dintr-o sursă de lumină 3,
o oglindă foarte mică 2, fixată de echipamen-
tul mobil al instrumentului 1 şi o scară gradată
transparentă 4. Raza de lumină produsă de
sursă după reflectarea ei pe oglindă, formează
o pată de lumină (spot) 5 pe scară. Spotul lu-
minos se deplasează pe scară odată cu rotirea
echipamentului mobil.
Fig.5.8. Dispozitiv de citire optic. A doua categorie de dispozitive de citire
optice sunt dispo-
zitivele cu sursa de
lumină interioară
(fig. 5.9) La aces-
tea, atât sursa de
lumină cât şi scara
gradată se găsesc în
interiorul cutiei
instrumentului.
Pentru obţine-
rea unor lungimi
Fig. 5.9. Dispozitiv de citire optic cu sursă de lumină interioară.
96
mari ale fascicolului luminos (sensibilitatea instrumentului fiind direct propor-

ţională cu această lungime) se utilizează sistemul reflexiei multiple.
Dispozitivele de citire cu spot luminos prezintă următoarele avantaje faţă
de cele cu ac indicator:
- permit reducerea momentului de inerţie al organului mobil;
- asigură aparatului o sensibilitate mai ridicată;
- elimină complet erorile de paralaxă.
Dintre dezavantajele acestora se pot aminti: preţul mai ridicat şi necesita-
tea unei surse suplimentare de tensiune.
5.2.5. Dispozitive de producere a cuplului activ.

În instrumentele electromecanice cuplul activ se produce prin transfor-
marea energiei electromagnetice în energie mecanică.
Expresia energiei electromagnetice din instrumentele electromecanice are
următoarea expresie:
j= n j= n
i=m i=m
1 i=n 2 1 i=n 2
Wem = ∑ Ii ⋅ Ψ j + ∑ I i ⋅ I j ⋅ L ij + ∑ i i 2 ∑ U i ⋅ Ci
2 i =1
I ⋅ L + (5.11)
i =1 i =1 i =1
j =1 j =1
Primul termen corespunde energiei electromagnetice înmagazinată în
spaţiul în care există conductoare parcurse de curenţii Ii, plasate în câmpuri
magnetice permanente, caracterizate de înlănţuirile magnetice Ψj. Dispozitivele
de producere a cuplului activ magentoelectrice funcţionează bazându-se pe
transformarea acestei forme a energiei electromagnetice în energie mecanică.
Al doilea termen corespunde energiei electromagnetice înmagazinată în
spaţiul în care există conductoare parcurse de curenţii Ii şi Ij, inductivităţile mu-
tuale între circuitele acestor conductoare fiind Li,j. Pe transformarea acestei forme
a energiei electromagnetice în energie mecanică se bazează funcţionarea
dispozitivelor de producere a cuplului activ electrodinamice, ferodinamice şi de
inducţie.
Al treilea termen corespunde energiei electromagnetice înmagazinată în
spaţiul în care există conductoare parcurse de curenţii Ii, inductivităţile proprii
corespunzătoare circuitelor acestor conductoare fiind Li. Pe transformarea aces-
tei forme a energiei electromagnetice în energie mecanică se bazează funcţi-
onarea dispozitivului de producere a cuplului activ feromagnetic.
Al patrulea termen corespunde energiei electromagnetice înmagazinată în
spaţiul unde există conductoare între care există tensiunea Ui şi capacitatea Ci.
Pe transformarea acestei forme a energiei electromagnetice în energie mecanică
se bazează funcţionarea dispozitivului de producere a cuplului activ electro-
static.
97
Expresia cuplului activ se obţine ca derivată a expresiei energiei electro-

magnetice:
∂Wem
M act = (5.12)
∂α
Expresia cuplului activ este de obicei de forma:
M act = x n ⋅ f (α) (5.13)
în care x este mărimea electrică de intrare a instrumentului electromecanic, n un
exponent egal cu 1 sau 2, iar f(α) o funcţie de mărimea de ieşire, unghiul de de-
viaţie α.
5.3. Dispozitivul magnetoelectric.
La dispozitivul magnetoelectric, cuplul activ apare din interacţiunea dintre

câmpul magnetic al magnetului permanent şi curentul care circulă printr-o
bobină. Există două posibilităţi de realizare practică a dispozitivului: bobina să
fie mobilă şi magnetul fix, sau bobina fixă şi magnetul mobil. Ultima variantă se
foloseşte mai rar, în special când se urmăreşte obţinerea unei construcţii mai
uşoare.
Prima variantă există în două tipuri constructive: cu magnet permanent
exterior şi cu magnet permanent interior.
A -A
Fig. 5.10. Dispozitiv de producere a cuplului Fig. 5.11. Secţiune prin dispozitivul
activ magnetoelectric cu magnet permanent magnetoelectric.
exterior.
Dispozitivul cu magnet permanent exterior (fig.5.10) este cel mai răs-

pândit. Sistemul fix al acestuia este format dintr-un magnet permanent 1 prevă-
98
prevăzut cu piesele polare 2 şi cu miezul cilindric 3. Elementul activ al echipa-

mentului mobil îl constituie bobina mobilă 4 care înconjoară miezul 3 putându-
se roti în întrefierul cilindric dintre piesele polare şi miez, fiind fixată pe două
semiaxe 5 care se sprijină în lagăre. Pe semiaxe mai sunt fixate acul indicator 7
Fig. 5.12. Tipuri uzuale de circuite magnetice.

cu contragreutăţile de echilibrare şi două resoarte spirale 6 înfăşurate în sensuri
opuse pentru a compensa efectele variaţiilor de temperatură. Resoartele spirale
servesc totodată şi pentru legătura electrică dintre echipamentul fix şi cel mobil.
La instrumentele de mare sensibilitate, bobina mobilă este susţinută pe benzi
tensionate, iar deasupra ei se fixează o mică oglindă care face parte din sistemul
optic. Indiferent de tipul suspensiei instrumentului, se prevede un corector de
zero.
Magnetul permanent se fabrică din aliaj magnetic dur (alnico, magnico,
etc.), caracterizat prin inducţie remanentă şi câmp coercitiv de valori mari,
pentru a produce în întrefier un câmp magnetic puternic (B = 0,2 ÷ 0,5 T). În
scopul obţinerii unei bune stabilităţi a inducţiei în întrefier, magnetul permanent
se supune în prealabil unui tratament de îmbătrânire artificială. Deoarece
materialul prezintă şi duritate mecanică, prelucrarea sa fiind dificilă, magneţii
permanenţi se realizează de forma geometrice simple şi se completează restul
circuitului magnetic cu elemente din fier moale, uşor de prelucrat (fig. 5.12).
Piesele polare şi miezul cilindric sunt fabricate dintr-un material magnetic
moale, de mare permeabilitate, de regulă fier electrolitic sau recopt în hidrogen.
Forma lor, permite realizarea unui întrefier cilindric, în care fluxul magne-
99
tic are o distribuţie uniform-radială, inducţia magnetică păstrând o valoare

constantă, independentă de unghiul de poziţie al bobinei mobile. Piesele polare,
se prevăd de regulă, cu un şunt magnetic 8 ( o plăcuţă din material feromagnetic
prin care se derivă o parte din fluxul magnetic. Prin modificarea poziţiei şuntului
se poate regla fluxul în întrefier, astfel încât deviaţia maximă a acului indicator
să corespundă curentului nominal al instrumentului.
Bobina mobilă se realizează prin înfăşurarea unui conductor subţire, de di-
ametru minim utilizat de 0,03 mm, din cupru sau aluminiu emailat, pe un cadru
dreptunghiular din tablă de aluminiu. Cadrul constituie a spiră în scurtcircuit şi
serveşte la amortizarea oscilaţiilor dispozitivului mobil datorită interacţiunii
dintre curenţii induşi în el în timpul mişcării şi inducţia magnetică din întrefier.
Se utilizează şi bobine fără cadru metalic, în care caz bobina se rigidizează cu un
lac izolant. Legătura electrică între echipamentul fix şi echipamentul mobil se
mai realizează şi prin suspensia tensionată şi prin benzi de aur, de 6 - 10 μm,
pentru a fi foarte maleabile, la logometre sau fluxmetre.
În figura 5.12 se prezintă câteva tipuri constructive de circuite magnetice
0
pentru instrumentele cu deschidere de 90 (a, b, c, d) şi cu scară circulară (e).
Dispozitivul cu magnet permanent
interior (fig.5. 13) are circuitul mag-
netic alcătuit dintr-un magnet perma-
nent interior 1 şi un cilindru exterior
din material feromagnetic 2 prin care
se închide fluxul magnetic. În în-
trefierul dintre 1 şi 2 se poate roti
bobina mobilă 3 cu suspensie pe la-
găre. În raport cu instrumentul cu
magnet permanent exterior prezintă
următoarele avantaje: construcţie
mai simplă, gabarit redus, dispersia
fluxului magnetic mai mică şi o mai
bună ecranare (cilindrul îndeplineşte
funcţia de ecran magnetic). Prin pre-
Fig. 5.13. Dispozitiv magnetoelectric cu
magnet permanent interior.
vederea magnetului permanent cu
piesele polare din material feromag-
magnetic 4 se asigură în întrefier o distribuţie uniformă a câmpului magnetic.
La calculul cuplului activ se are în vedere faptul că singurul termen, din
expresie care variază odată cu rotirea bobinei este cel care corespunde energiei
de interacţiune dintre bobină şi câmpul magnetic permanent. Expresia energiei
electromagnetice este:
Wem = I⋅Ψ (5.14)
unde I este curentul prin bobină, produs de circuitul exterior instrumentului, iar
100
Y este înlănţuirea magnetică totală a bobinei mobile în câmpul magnetului

permanent. Prin urmare:
∂ Wem dΨ
M act = = I⋅ (5.15)
∂ α I = const. dα
Pentru calculul înlănţuirii se va determina fluxul magnetic prin bobină.
Pentru aceasta se consideră o secţiune prin dispozitivul de producere a cuplului
activ (fig.5.14) şi liniile câmpului magnetic permanent. Se observă că fluxul prin
bobină este egal cu cel prin suprafaţa S0, corespunzătoare poziţiei bobinei. Dacă
bobina se roteşte cu dα, suprafaţa S0, se modifică cu (fig.5.15):
Fig. 5.14. Repartiţia câmpului magnetic în Fig. 5.15. Suprafeţele pentru calcularea
întrefierul dispozitivului. fluxului magnetic.
dS0 = 2ds0 (5.16)
iar
ds0 = r⋅dα⋅h (5.17)
b
cu r = , unde b este lăţimea bobinei mobile, h este înălţimea ei, iar b×h = S
2
este aria suprafeţei bobinei. Înlocuind ultima relaţie (5.17), în relaţia anterioară
(5.16) se obţine:
dS0 = 2r⋅h⋅dα = b⋅h⋅dα = S⋅dα (5.18)
Prin suprafaţa dS0 trece fluxul:
dΦ0 = B⋅ dS0 (5.19)
aşadar, la rotirea bobinei cu unghiul dα, prin bobină înlănţuirea magnetică se
modifică cu:
dΨ = N⋅dΦ0 = N⋅B⋅dS0 = B⋅S⋅N⋅dα (5.20)
unde N este numărul de spire ale bobinei mobile. Ca urmare, cuplul activ va
101
avea următoarea expresie:

dΨ
M act = I ⋅ = B⋅ N ⋅S⋅ I (5.21)
dα
Deoarece, cele trei mărimi sunt constante (B, N, S), mărimea de ieşire (de-
viaţia unghiulară α) este proporţională cu intensitatea curentului I şi scala in-
strumentului este deci uniformă. În curent continuu, sensul deviaţiei depinde de
sensul curentului. pentru a obţine deviaţia în sensul normal al scării, este necesar
ca la conectare să se respecte polaritatea bornelor. Se construiesc însă şi
dispozitive cu reperul zero la mijlocul scării, care permit citirea deviaţiei la
trecerea curentului fie într-un sens fie în celălalt.
În cazul în care curentul este variabil în timp, expresia cuplului activ nu se
schimbă ca formă, ea fiind valabilă pentru valorile momentane:
Mact = B⋅N⋅S⋅i(t) (5.22)
În curent alternativ, cuplul activ al dispozitivului magnetoelectric urmă-
reşte forma de variaţie în timp a curentului. Dacă echipamentul mobil prezintă
inerţie mică, atunci deviaţia unghiulară (mărimea de ieşire) urmăreşte forma de
variaţie în timp a curentului. Dacă, inerţia echipamentului mobil este mare,
atunci pentru un o mărime de intrare alternativă sinusoidală (curent), cuplul
activ mediu pe o perioadă este nul:
1T 1T
M act med. = ∫ M act dt = ∫ B ⋅ N ⋅ S ⋅ i( t ) ⋅ dt = 0 (5.23)
T0 T0
Pentru a putea utiliza dispozitivul magnetoelectric şi în curent alternativ
sunt necesare dispozitive auxiliare care să transforme curentul alternativ în
curent cu o componentă continuă nenulă (termocuple, redresoare, etc.).
Prin deplasarea echipamentului mobil al dispozitivului magnetoelectric în
câmpul magnetic permanent, apare şi un cuplu de amortizare datorat inducţiei
electromagnetice. La această deplasare, în bobina mobilă se induce o tensiune
electromotoare dată de relaţia:
dΨ
ue = − (5.24)
dα
sau ţinând seama de relaţia (5.20):
dα
ue = − B ⋅ N ⋅ S ⋅ (5.25)
dt
Dacă circuitul electric al echipamentului mobil este conectat la un circuit
exterior de rezistenţă electrică Re, atunci datorită acestei tensiuni induse prin
bobina mobilă va genera un curent dat de relaţia:
ue B ⋅ N ⋅ S dα
ie = =− ⋅ (5.26)
Ri + Re R i + R e dt
102
Ri fiind rezistenţa interioară a circuitului electric al bobinei mobile. Acest curent

va interacţiona cu înlănţuirea Ψ, generând un cuplu de amortizare electromag-
netic:
B 2 ⋅ N 2 ⋅ S 2 dα dα
M am1 = B ⋅ N ⋅ S ⋅ i a = − ⋅ = − Ae (5.27)
Ri + Re dt dt
Se constată că acest cuplu de amortizare depinde de rezistenţa circuitului
exterior.
Pe de altă parte, prin mişcarea echipajului mobil al dispozitivului magneto-
electric apare şi un alt cuplu de amortizare datorită frecării echipamentului mobil
cu aerul:
dα
M am 2 = − A1 (5.28)
dt
Funcţionarea dispozitivului magnetoelectric poate fi afectată de variaţii de
temperatură. Astfel creşterea temperaturii produce, în principal creşterea
0
rezistenţei bobinei (Cu) cu 0,4%/ C ceea ce poate duce la apariţia de erori im-
portante de indicaţie. În scopul micşorării unor astfel de erori, dispozitivul se
prevede cu o schemă de compensare a erorilor de temperatură. Creşterea
temperaturii mai produce şi micşorarea cuplului rezistent specific al resoartelor
0
spirale cu 0,03 - 0,04%/ C, precum şi micşorarea inducţiei în întrefier (deci şi a
cuplului activ), dar aceste efecte, mult mai mici, se compensează reciproc,
nefiind necesare alte măsuri.
Dintre calităţile dispozitivului de producere a cuplului activ magnetoelec-
tric se pot menţiona: scala uniformă (liniară), sensibilitate mare, consum
energetic propriu redus (mW), precizie ridicată, ecranare foarte bună. Dintre
dezavantaje se pot menţiona: cost ridicat, funcţionare numai în curent continuu,
capacitate de suprasarcină redusă (resoartele spirale parcurse de supracurenţi se
decalibrează sau chiar se distrug).
În cazul instrumentelor indicatoare, când dispozitivul de producere a cu-
plului antagonist este de tip mecanic, în regim static, în curent continuu, avem:
0 = M act + M ant (5.29)
Deviaţia unghiulară corespunzătoare acestui regim este:
B⋅ N ⋅S
α= I (5.30)
D
În decursul timpului inducţia magnetică B din întrefier scade (procesul de
"îmbătrânire" a magnetului permanent). Pentru a corecta valoarea inducţiei
magnetice B dispozitivul magnetoelectric se prevede cu un şunt magnetic (8 din
fig.5.10). Când dispozitivul este nou, şuntul magnetic este astfel reglat încât prin
el se închide o mare parte din câmpul magnetic. Pe măsură ce inducţia
magnetică din întrefier scade, şuntul magnetic se îndepărtează de piesele polare
103
astfel încât prin el se închide o parte mai redusă a

câmpului magnetic. Ca urmare o parte mai
importantă a câmpului magnetic se închide prin
întrefier, iar inducţia magnetică B creşte, reve-
nind la valoarea iniţială.
Asociind dispozitivului de producere a
cuplului activ magnetoelectric un dispozitiv de
producere a cuplului antagonist magnetoelectric,
se obţine un instrument magnetoelectric compa-
rator, sau un logometru magnetoelectric (fig.
5.16). Din figură se poate observa, că circuitul
magnetic este comun ambelor dispozitive de pro-
ducere a cuplurilor, diferite fiind bobinele mobi-
le. Legătura bobinelor mobile către circuitul ex-
Fig. 5.16. Logometrul terior se realizează prin fire flexibile, confec-
magnetoelectric. ţionate din aur. Acestea nu prezintă cuplu anta-
gonist la deformarea lor.
În regimul static permanent, avem:
M act + M ant = 0
sau:
B act ⋅Sact ⋅ N act ⋅ I act = B ant ⋅Sant ⋅ N ant ⋅ I ant (5.31)
Rezultă:
I act Bant ⋅Sant ⋅ N ant
= (5.32)
I ant Bact ⋅Sact ⋅ N act
Se poate constata că echilibrul stabil al cuplurilor are loc numai dacă
inducţiile magnetice Bact, Bact depind în mod diferit de deviaţia unghiulară α.
Pentru a se realiza acest lucru, între piesele polare şi cilindrul feromagnetic ale
logometrelor magnetoelectrice se realizează întrefieruri neuniforme. Având
această condiţie îndeplinită, se poate scrie:
I act
= f (α ) (5.33)
I ant
sau deviaţia permanentă αp depinde de raportul a doi curenţi:
⎛I ⎞
α p = F ⎜⎜ act ⎟⎟ (5.34)
⎝ I ant ⎠
Dispozitivul de producere a cuplului activ magnetoelectric permite
realizarea unor aparate de măsurare pentru mărimi electrice, cu clase de precizie
de până la 0,1%. Dispozitivul are un consum propriu foarte redus, de exemplu
numai bobina consumă în jur de (1 ÷ 5) μW la 1A sau 0,015 W la voltmetrul de
300V.
104
Capacitatea de suprasarcină este relativ redusă, zeci de procente din cauza

resoartelor spiralate, respectiv a benzilor de suspensie.
Dispozitivul de producere a cuplului activ magnetoelectric se utilizează la
construcţia galvanometrelor magnetoelectrice, fluxmetrelor şi logometrelor
pentru măsurarea rapoartelor unor mărimi. Instrumentele magnetoelectrice intră
în componenţa unor largi categorii de aparate analogice pentru măsurarea unor
mărimi electrice sau neelectrice: punţi de c.c. sau de c.a., voltmetre, ampermetre
electronice analogice, Q-metre analogice, surse de alimentare, termometre
electronice, teslametre, etc.
5.4. Dispozitivul feromagnetic.
Dispozitivul feromagnetic realizează cuplul activ prin acţiunea unor

câmpuri magnetice, produse de curenţi electrice, asupra unor piese
feromagnetice. Una dintre cele mai răspândite variante de construcţie a dispozi-
tivului este prezentată în
figura 5.17. Dispozitivul este
format dintr-o bobină de
formă paralelipipedică 1, cu
N spire înfăşurate pe o car-
casă izolantă. Bobina are o
fereastră îngustă în care poate
intra plăcuţa feromagnetică 2,
fixată pe axul instrumentului
3. Dacă bobina este parcursă
de curent, atunci plăcuţa fero-
magnetică este atrasă, fapt ce
duce la apariţia unei deviaţii
unghiulare.
Fig. 5.17. Dispozitivul feromagnetic. Energia înmagazinată în
câmpul magnetic al bobinei
are expresia:
1
Wem = ⋅ I 2 ⋅ L (5.35)
2
unde I este curentul ce trece prin bobină, iar L este inductanţa bobinei cu plăcuţa
feromagnetică într-o anumită poziţie. Cuplul activ al dispozitivului va fi:
∂Wem 1 ∂L I 2 N 2 ∂ ⎛ 1 ⎞
M act = = ⋅ I2 ⋅ = ⋅ ⎜ ⎟ (5.36)
∂α I = const. 2 ∂α 2 ∂α ⎜⎝ R m ⎟⎠
unde N este numărul de spire al bobinei, iar Rm reluctanţa magnetică a circui-
tului magnetic al bobinei. Această expresie este valabilă în curent continuu. Se
105
constată că sensul cuplului activ nu depinde de sensul curentului.

Din expresia cuplului se observă că este necesar ca inductanţa bobinei să
⎛ ∂L ⎞
se modifice cu poziţia plăcuţei feromagnetice ⎜⎜ ≠ 0 ⎟⎟ . Din această cauză
⎝ ∂α ⎠
plăcuţa feromagnetică trebuie să fie fixată excentric pe axul instrumentului,
astfel ca poziţia ei relativă faţă de bobină să se schimbe odată cu rotirea sa
şi prin aceasta, să se modifice inductanţa. Piesa feromagnetică poate avea forme
diferite, în funcţie de caracterul dorit pentru scară.
În curentul alternativ, cuplul activ al dispozitivului feromagnetic are valoa-
rea momentană:
1 2 ∂ L i 2 (t) ⋅ N 2 ∂ L
M act = ⋅ i ( t ) ⋅ = ⋅ (5.37)
2 ∂α 2 ∂α
Dacă inerţia echipamentului mobil este mare, atunci deviaţia unghiulară are
loc sub acţiunea valorii medii a cuplului activ:
T
1 1 2 ∂ L I2 N2 ∂ ⎛ 1 ⎞
M act med = ∫ M act dt = ⋅ I ⋅ = ⋅ ⎜ ⎟ (5.38)
T0 2 ∂α 2 ∂ α ⎜⎝ R m ⎟⎠
I fiind valoarea efectivă a curentului alternativ. Relaţia (5.40) este valabilă chiar
şi în cazul curentului alternativ nesinusoidal.
Asociind dispozitivului de producere a cuplului activ feromagnetic un
dispozitiv de producere a cuplului antagonist mecanic (resort spiralat, fir de tor-
siune) se obţine un instrument feromagnetic indicator.
Deviaţia corespunzătoare regimului static permanent are expresia:
1 2 ∂L I 2 ∂L
0 = ⋅I ⋅ − D⋅α ⇒ α= ⋅ (5.39)
2 ∂α 2 ⋅ D ∂α
Relaţia este valabilă atât în curent continuu cât şi în curent alternativ.
Materialul feromagnetic din care se realizează plăcuţa influenţează foarte
mult comportarea dispozitivului feromagnetic. În curentul continuu, datorită
ciclului de histereză al materialului feromagnetic, unui acelaşi curent prin bobi-
nă, îi pot corespunde mai multe valori ale cuplului activ. Ca urmare apare o
incertitudine referitoare la valoarea cuplului activ, respectiv la deviaţia unghiu-
lară pe care acesta o provoacă, cu alte cuvinte apare o eroare de măsurare, ce
poate fi importantă. În curent alternativ, comportarea dispozitivului este deter-
minată de caracteristica fundamentală de magnetizare. Din această cauză,
eroarea de măsurare a dispozitivului feromagnetic este, în principiu, mai mică în
curent alternativ decât în curent continuu. La folosirea unor materiale fero-
magnetice cu pierderi mici (permalloy), precizia în curent continuu poate ajunge
egală cu cea din curent alternativ. Cu astfel de materiale, dispozitivul poate fi
106
construit inclusiv de clasă 0,2. Cu plăcuţă din oţel electrotehnic nu se poate

depăşi în cel mai bun caz, clasa 0,5.
Instrumentele feromagnetice realizate cu acest dispozitiv, sunt robuste, se
pot construi pentru măsurarea directă a curenţilor mari, zeci de A, având o bună
capacitate de suprasarcină.
Dispozitivele feromagnetice sunt influenţate de câmpuri magnetice exteri-
oare, deoarece valoarea câmpului propriu este scăzută, având o solenaţie maxi-
mă de 200 ÷ 300 A. Aceasta nu poate realiza decât inducţii de ordin de mărime
10 mT. Suprapunerea unor câmpuri exterioare, produse, de exemplu, de curenţi
care trec prin conductoare apropiate, pot conduce la modificări importante a
inducţiei rezultate în aparat şi deci a cuplului activ, rezultând erori mari. Din
acest motiv micşorarea influenţei câmpurilor magnetice exterioare constituie la
dispozitivele feromagnetice o problemă deosebit de importantă. În acest scop se
folosesc două procedee: ecranarea dispozitivului sau astatizarea sa. Ecranarea se
realizează introducând dispozitivul într-o carcasă feromagnetică, dintr-un mate-
rial cu permeabilitate ridicată. În acest caz, majoritatea liniilor de câmp pertur-
bator vor trece prin ecran şi nu vor pătrunde la dispozitivul feromagnetic.
Astatizarea înlătură în mare măsură influenţa câmpurilor perturbatoare. In-
strumentul astatic are două dispozitive pentru producerea cuplului activ, care
acţionează asupra unui singur ax, dar care produc câmpuri magnetice opuse în
spaţiu. Ca urmare, în timpul funcţionării, cuplul activ total la axul dispozitivului
va fi egal cu suma celor două cupluri active al fiecărui dispozitiv, influenţa
cuplului perturbator determinat de câmpul magnetic exterior anulându-se.
Consumul propriu al dispozitivului feromagnetic este ridicat (2 - 8)W, da-
torită circuitului cu aer care necesită o solenaţie mare, deci şi spire multe care
conduc la creşterea rezistenţei.
Sunt utilizate în special ca aparate de tablou pentru măsurarea mărimilor
alternative tensiune şi curent.
5.5. Dispozitivul electrodinamic.
Producerea cuplului activ în dispozitivele electrodinamice se bazează pe

forţele care apar între conductoare parcurse de curenţi electrici. Conductoarele
sunt realizate sub formă de bobine unele fixe şi altele mobile. Un exemplu de
construcţie a dispozitivului este prezentat în figura 5.18., iar schiţa simplificată a
dispozitivului este prezentată în figura 5.19.
În ambele figuri, cu A s-a notat bobina fixă de tip cilindric, realizată din
două jumătăţi pentru obţinerea configuraţiei de câmp necesară, iar cu B bobina
mobilă ce se roteşte în câmpul magnetic creat de semibobine. Legătura dintre
bobina mobilă şi circuitul exterior se realizează prin resoarte spiralate sau fire de
107
Fig. 5.18. Dispozitiv electrodinamic. Fig. 5.19. Schiţă simplificată.

torsiune, în cazul instrumentelor indicatoare, sau prin fire flexibile, în cazul
instrumentelor logometrice.
În ambele figuri, cu A s-a notat bobina fixă de tip cilindric, realizată din
două jumătăţi pentru obţinerea configuraţiei de câmp necesară, iar cu B bobina

mobilă ce se roteşte în câmpul magnetic creat de semibobine. Legătura dintre
bobina mobilă şi circuitul exterior se realizează prin resoarte spiralate sau fire de
torsiune, în cazul instrumentelor indicatoare, sau prin fire flexibile, în cazul
instrumentelor logometrice.
Pentru determinarea expresiei cuplului activ, se poate constata că energia
înmagazinată în câmpurile proprii ale bobinelor nu depinde de poziţia lor relati-
vă, deci cuplul activ va fi dat numai de energia de interacţiune. Energia electro-
magnetică a dispozitivului este dată de relaţia:
1 1
Wem = ⋅ I 2A ⋅ L A + ⋅ I 2B ⋅ L B + I A ⋅ I B ⋅ L AB (5.40)
2 2
Energia de interacţiune este:
Wem i = I A ⋅ I B ⋅ L AB (5.41)
În aceste relaţii I reprezintă curentul, iar L inductanţa: cu indicele A s-au
notat mărimile referitoare la bobina fixă, cu B cele referitoare la bobina mobilă,
iar cu LAB inductanţa mutuală dintre cele două bobine.
Dacă între bobina fixă şi cea mobilă există diferenţa de potenţial U, atunci
la producerea cuplului activ va contribui şi energia electrostatică:
1
We = ⋅ U 2AB ⋅ CAB (5.42)
2
108
unde CAB reprezintă capacitatea electrică dintre cele două bobine, iar UAB
tensiunea electrică dintre bobinele A şi B. Deoarece capacitatea este foarte mică,
cuplul produs de energia electrostatică devine important numai la valori mai
mari ale tensiunii U (peste zeci de V).
Cu precauţia ca U să fie mică, cuplul activ va fi:
∂Wem i ∂L
M act = = I A ⋅ I B ⋅ AB (5.43)
∂α I = const. ∂α
Această expresie este valabilă în curent continuu. Se observă că în expresia
cuplului activ, în curent continuu, apare produsul a doi curenţi, dispozitivul
electrodinamic fiind un dispozitiv multiplicator. El poate fi utilizat pentru
măsurarea unor mărimi care sunt produsul a două alte mărimi, cum este de
exemplu puterea.
În curent alternativ, funcţionarea dispozitivului este mult mai complicată.
Expresia valorii momentane a cuplului activ este:
∂L
M act = i A ⋅ i B ⋅ AB (5.44)
∂α
unde cu iA şi iB s-au notat valorile momentane ale curenţilor.
Dacă echipamentul mobil are inerţie mică, atunci deviaţia unghiulară
urmăreşte şi ea forma de variaţie în timp a cuplului activ. Dacă inerţia
echipamentului mobil este mare, atunci deviaţia unghiulară este proporţională cu
valoarea medie pe o perioadă a cuplului activ:
T T T
1 1 ∂ L AB ∂ L AB 1
= ∫ M act ⋅ dt = ∫ i A ⋅ i B ⋅
∂ α T 0∫
M act med ⋅ dt = ⋅ i A ⋅ i B ⋅ dt (5.45)
T0 T0 ∂α
În cazul general, curenţii iA şi iB pot fi nesinusoidali şi descompuşi în serie
Fourier se scriu:
m
iA = ∑ i A k max sin( kω t − ϕ A k ) (5.46)
k =1
şi
n
i B = ∑ i Bi max sin(iω t − ϕBi ) (5.47)
i =1
Înlocuind aceste expresii în relaţia (5.47) se obţine:
i=n
T k =m
∂L AB 1
M act med =
∂α T ∫0
⋅ ∑ iA k max sin(kωt − ϕA k ) ⋅ i Bi max sin(iωt − ϕBi ) ⋅ dt
k =1
i =1
Pentru produsele armonicilor de ordin diferit (k ≠ i) integrala este egală cu
zero. Pentru produsele armonicilor de acelaşi ordin (k = i), avem:
109
T k =m
∂L 1
M act med = AB ⋅ ∫
∂α T 0
∑ i A k max sin(kωt − ϕA k ) ⋅i Bk max sin(kωt − ϕBk ) ⋅ dt ⇒
k =1
∂L AB k = m
M act med = ⋅ ∑ I A ⋅ I B k ⋅ cos(ϕA k − ϕB k ) (5.48)
∂α k =1 k
În această expresie, I A k şi I Bi sunt valorile efective ale armonicilor curenţi-
lor nesinusoidali de ordinul k şi i.
Dacă ambii curenţi sunt sinusoidali, de aceeaşi frecvenţă, atunci cuplul
activ mediu are expresia:
∂L
M act med = AB ⋅ I A ⋅ I B ⋅ cos( ϕA − ϕB ) (5.49)
∂α
unde IA şi IB sunt valorile efective ale curenţilor sinusoidali de aceeaşi frecven-
ţă, iar ϕA − ϕB este defazajul dintre aceşti curenţi.
Asociind dispozitivului electrodinamic de producere a cuplului activ un
dispozitiv mecanic de producere a cuplului antagonist (resort spiralat, fir de
torsiune) se obţine un instrument electrodinamic indicator.
În acest caz, în curent continuu, în regim static permanent, deviaţia
unghiulară corespunzătoare, este:
∂L I ⋅ I ∂L
0 = I A ⋅ I B ⋅ AB − D ⋅ α cc (5.50) α cc = A B ⋅ AB (5.51)
∂α D ∂α
iar în curent alternativ sinusoidal, deviaţia unghiulară este:
∂L
0 = M act med + M ant ⇒ 0 = AB ⋅ I A ⋅ I B ⋅ cos(ϕA − ϕB ) − D ⋅ α cas (5.52)
∂α
I ⋅ I ⋅ cos(ϕA − ϕB ) ∂L AB
α cas = A B ⋅ (5.53)
D ∂α
Pentru realizarea instrumentului logo-
metric electrodinamic, se montează două
bobine mobile, rigid fixate între ele sub un
anumit unghi (fig. 5.20). Una dintre bobine
este alimentată de curentul IB act ce produce
cuplul activ, iar cealaltă de curentul IB ant ce
produce cuplul antagonist.
Conducerea curentului la cele două
bobine mobile se realizează prin benzi sub-
ţiri de aur, pentru a nu introduce cupluri
antagoniste de natură elastică.
În regim static permanent, în curent
continuu avem:
M act + M ant = 0 ⇒
Fig. 5.20. Logometru electrodinamic.
110
∂L ABant
∂L ABact ∂L ABant I Bact ∂α
I A ⋅ I Bact ⋅ = I A ⋅ I Bant ⋅ ⇒ = = f (α) (5.54)
∂α ∂α I Bant ∂L AB
act
∂α
iar în curent alternativ sinusoidal:
∂L ABact ∂L ABant
I A ⋅ I Bact ⋅ cos(ϕA − ϕBact ) ⋅ = I A ⋅ I Bant ⋅ cos(ϕA − ϕBant ) ⋅ ⇒
∂α ∂α
∂L ABant
I Bact ⋅ cos(ϕA − ϕBact )
= ∂α = f (α) (5.55)
I B ⋅ cos(ϕA − ϕB ) ∂L AB
ant ant act
∂α
Cu alte cuvinte, în curent continuu, deviaţia permanentă a logometrelor
electrodinamice depinde de raportul curenţilor prin bobinele mobile:
⎛ IB ⎞
α cc = F⎜ act ⎟ (5.56)
⎜ IB ⎟
⎝ ant ⎠
iar în curent alternativ sinusoidal, ea depinde de raportul componentelor
curenţilor prin bobinele mobile, aflate în fază cu curentul prin bobina fixă:
⎡ I B ⋅ cos(ϕA − ϕB ) ⎤
α cas = F⎢ act act
⎥ (5.57)
⎢⎣ I Bant ⋅ cos(ϕA − ϕBant ) ⎥⎦
În ambele cazuri (c.c. şi c.a.s.) deviaţia unghiulară depinde foarte mult şi de un-
ghiul sub care se află montata cele două bobine mobile şi prin urmare scara in-
strumentului va fi influenţată pronunţat de acest unghi.
Dacă se asociază dispozitivului de producere a cuplului activ electrodina-
mic un dispozitiv de producere a cuplului de amortizare se obţine un instrument
electrodinamic integrator. Bobina mobilă este legată în circuitul exterior printr-
un colector cu perii colectoare obţinându-se un contor electrodinamic.
Dispozitivul electrodinamic, fiind lipsit de piese feromagnetice, poate fi
realizat de cea mai înaltă precizie (0,1) şi se comportă la fel în curent continuu şi
în curent alternativ. Are un consum de putere ridicat (2 ÷ 8 W) deoarece
circuitul magnetic este cu aer şi pentru a se obţine inducţiile necesare realizării
cuplului trebuie spire multe. Din acelaşi motiv, câmpurile exterioare influenţea-
ză pronunţat funcţionarea dispozitivului electrodinamic şi de aceea el trebuie
ecranat sau astatizat.
5.6. Dispozitivul ferodinamic
Dispozitivul ferodinamic provine din cel electrodinamic prin introducerea

111
unui jug feromagnetic în vederea creşterii inducţiei (fig. 5.21). Bobina fixă, A,
este aşezată pe jugul feromagnetic 1, între polii căruia se mai găseşte un cilindru
de fier moale 2, pentru a se realiza un
întrefier cât mai mic. În acest mod se
poate obţine o inducţie în întrefier
ridicată şi astfel creşte valoarea
cuplului ac-tiv. Expresia lui este
aceeaşi ca şi la dispozitivul elec-
∂L AB
trodinamic. Factorul este mult
∂α
mai mare, şi prin forma întrefierului
este modificat după necesităţi.
Dispozitivul ferodinamic poate fi
considerat şi ca provenind dintr-un
Fig. 5.21. Dispozitivul ferodinamic.
dispozitiv magnetoelectric prin înlo-
cuirea magnetului
r permanent cu un electromagnet, ceea ce face ca inducţia din
întrefier B să fie funcţie de IA.
Cuplul mărit şi consumul propriu mai scăzut sunt avantajele dispozitivului
feromagnetic, în schimb prezenţa fierului face ca precizia sa să nu depăşească
clasa 1,5.
5.7. Dispozitivul de inducţie.
Funcţionarea dispozitivului de
inducţie se bazează pe
interacţiunea dintre unul sau mai
multe câmpuri magnetice, vari-
abile în timp şi curenţii stabiliţi
prin inducţie în conductoarele
echipamentului mobil. Echipa-
mentul mobil trebuie să reprezinte
un circuit electric închis pentru a
permite trecerea curenţilor induşi.
El poate fi realizat dintr-o bobină
închisă pe o impedanţă, sau, cel
mai frecvent, este un disc de
aluminiu.
Fig. 5.22. Dispozitivul de inducţie. Cea mai des întâlnită variantă
este dispozitivul de inducţie cu mai
multe fluxuri magnetice. Pentru determinarea expresiei cuplului activ se va
considera cazul cel mai simplu: dispozitivul de inducţie cu două fluxuri.
112
Cazurile în care nu-

mărul fluxurilor este mai
mare decât doi se pot
reduce la cazul existenţei
a două fluxuri, studiind
separat interacţiunile par-
ţiale ale fluxurilor luate
două câte două şi
însumând la sfârşit rezul-
tatele interacţiunii lor.
Fig 5.23. Secţiune prin dispozitivul de inducţie.
Dispozitivul de in-
ducţie cu două fluxuri (fig. 5.22 şi 5.23) se compune dintr-un disc de aluminiu
(D.A) fixat pe un ax care trece prin centrul său. Discul este intersectat de liniile
câmpului magnetic produse de doi electromagneţi (E.M.) dispuşi simetric faţă de
disc. Dacă bobinele electromagneţilor sunt parcurse de curenţii alternativi
sinusoidali i A1 şi i A 2 , atunci în discul de aluminiu se induc t.e.m. alternative
sinusoidale ce determină curenţii alternativi sinusoidali i B1 şi i B 2 . În discul de
aluminiu vor apare forţe rezultate din interacţiunea dintre un flux magnetic şi
curentul indus de celălalt flux magnetic în discul de aluminiu. Aceste forţe nu
sunt radiale şi vor produce cuplu la axul de rotaţie al discului.
Considerând că discul de aluminiu are un caracter pur rezistiv (induc-
tanţa proprie a discului de aluminiu este oricum
foarte mică, deci ipoteza este adevărată), curenţii
i B1 şi i B 2 sunt defazaţi în urma fluxurilor magnetice
π
ce-i produc ( Φ A1 , Φ A 2 ) cu rad (diagrama fazo-
2
rială din fig. 5.24). Astfel, defazajul dintre fluxurile
magnetice Φ A1 , Φ A 2 este egal cu defazajul dintre
curenţii induşi i B1 , i B 2 .
Energia electromagnetică corespunzătoare
dispozitivului de inducţie cu două fluxuri are
Fig. 5.24. Diagrama fazo- expresia:
rială a mărimilor dispozitivu- 1 2 1 2
lui de inducţie.
W em = ⋅ i A1
⋅ L A1
+ ⋅ iA 2 ⋅ LA 2 +
2 2
1 1
+ i A1 ⋅ i A 2 ⋅ L A1A 2 + ⋅ i 2B1 ⋅ L B1 + ⋅ i 2B2 ⋅ L B 2 + i B1 ⋅ i B2 ⋅ L B1B2 +
2 2
+ i A1 ⋅ i B1 ⋅ L A1B1 + i A1 ⋅ i B 2 ⋅ L A1B 2 + i A 2 ⋅ i B1 ⋅ L A 2 B1 + i A 2 ⋅ i B 2 ⋅ L A 2 B 2 (5.58)
113
în care:
- L A1A 2 reprezintă inductanţa mutuală dintre electromagneţii EM A1 şi EM A 2 ;
- L A1 , L A 2 sunt inductanţele proprii ale electromagneţilor;
- L B1B 2 reprezintă inductanţa mutuală dintre contururile corespunzătoare curen-
ţilor i B1 , i B 2 ;
- L B1 , L B 2 sunt inductanţele proprii ale contururilor corespunzătoare curenţilor
induşi i B1 , i B 2 ;
- L A1B1 , L A1B 2 , L A 2 B1 , L A 2 B 2 reprezintă inductanţele mutuale corespunzătoare
contururilor curenţilor i A1 şi i B1 , i A1 şi i B 2 , i A 2 şi i B1 , i A 2 şi i B 2 .
Deoarece s-a considerat că discul are un caracter pur rezistiv, inductanţele
L B1B 2 , L B1 , L B 2 sunt nule. Inductanţele L A1A 2 , L A1 , L A 2 nu depind de
deviaţia unghiulară, astfel încât valoarea momentană a cuplului activ are expre-
sia:
M act =
∂ Wem
∂α
=
∂
∂α 1
(
i A ⋅ i B1 ⋅ L A1B1 + i A1 ⋅ i B 2 ⋅ L A1B 2 +
)
+ i A 2 ⋅ i B1 ⋅ L A 2 B1 + i A 2 ⋅ i B 2 ⋅ L A 2 B 2 (5.59)
dar:
i A1 ⋅ L A1B1 = k11 ⋅ Φ A1 (5.60)
i A1 ⋅ L A1B 2 = k12 ⋅ Φ A1 (5.61)
i A 2 ⋅ L A 2 B1 = k 21 ⋅ Φ A 2 (5.62)
i A 2 ⋅ L A 2 B 2 = k 22 ⋅ Φ A 2 (5.63)
unde k11, k12, k21 şi k22, reprezintă coeficienţi de proporţionalitate ce carac-
terizează înlănţuirea contururilor curenţilor i3 şi i4 de către liniile câmpurilor
magnetice ale fluxurilor Φ A1 , Φ A 2 .
Ţinând cont şi de faptul că fluxurile Φ A1 , Φ A 2 şi curenţii i1, i2, i3 şi i4 nu
depind de deviaţia unghiulară α a discului de aluminiu, expresia cuplului activ
instantaneu devine:
∂k ∂k
M act = i B1 ⋅ Φ A1 ⋅ 11 + i B1 ⋅ Φ A 2 ⋅ 21 +
∂α ∂α
∂k ∂k
+ i B 2 ⋅ Φ A1 ⋅ 12 + i B 2 ⋅ Φ A 2 ⋅ 22 (5.64)
∂α ∂α
Discul de aluminiu prezintă o inerţie mecanică mare . Din acest motiv
mişcarea sa are loc sub acţiunea valorii medii a cuplului activ:
114
T T
1 1 ⎛ ∂k ∂k
M act med = ∫ M act ⋅ dt = ∫ ⎜⎜ i B1 ⋅ Φ A1 ⋅ 11 + i B1 ⋅ Φ A 2 ⋅ 21 +
T0 T 0⎝ ∂α ∂α
∂ k12 ∂k ⎞
+ i B 2 ⋅ Φ A1 ⋅ + i B 2 ⋅ Φ A 2 ⋅ 22 ⎟⎟ ⋅ dt (5.65)
∂α ∂α ⎠
Deoarece mărimile momentane care intervin în produsele de sub integrală
sunt alternative sinusoidale, integrarea lor pe o perioadă va fi proporţională cu
produsul dintre perioadă şi produsele valorilor lor efective prin cosinusul dintre
ele (vezi diagrama din fig. 5.24).
∂k π ∂k ⎛π ⎞
M act med = I B1 ⋅ Φ A1 ⋅ 11 ⋅ cos + I B1 ⋅ Φ A 2 ⋅ 21 ⋅ cos⎜ − θ ⎟ +
∂α 2 ∂α ⎝2 ⎠
∂k ⎛π ⎞ ∂k π
+ I B 2 ⋅ Φ A1 ⋅ 12 ⋅ cos⎜ + θ ⎟ + I B 2 ⋅ Φ A 2 ⋅ 22 ⋅ cos =
∂α ⎝2 ⎠ ∂α 2
∂k ∂k
= I B1 ⋅ Φ A 2 ⋅ 21 ⋅ sin θ − I B 2 ⋅ Φ A1 ⋅ 12 ⋅ sin θ (5.66)
∂α ∂α
unde I B1 , I B 2 , Φ A1 şi Φ A 2 sunt valorile efective ale mărimilor sinusoidale
i B1 , i B 2 , Φ A1 şi Φ A 2 iar θ este defazajul dintre valorile efective ale celor două
fluxuri magnetice produse de electromagneţi.
Prin rotirea discului în sensul indicat pe figura 5.22, înlănţuirea conturului
curentului I B2 de către fluxul magnetic Φ A1 scade, în timp ce înlănţuirea contu-
rului curentului I B1 de către fluxul magnetic Φ A 2 creşte, astfel încât:
∂ k12 ∂ k 21
− = (5.67)
∂α ∂α
Prin urmare:
(
M act med = I B1 ⋅ Φ A 2 + I B 2 ⋅ Φ A1 ⋅
∂ k 21
∂α
)⋅ sin θ (5.68)
Curenţii I B1 şi I B 2 sunt generaţi prin inducţie electromagnetică de fluxu-

rile magnetice variabile în timp Φ A1 şi Φ A 2 :
ω ⋅ k11 ⋅ Φ A1 ω ⋅ k 22 ⋅ Φ A 2
I B1 = I B2 = (5.69)
R B1 R B2
unde R B1 şi R B 2 reprezintă rezistenţele corespunzătoare contururilor curenţilor
I B1 şi I B 2 . Prin intermediul relaţiilor (5.68) şi (5.69) se obţine expresia valorii
medii a cuplului activ:
M act med = k ⋅ ω ⋅ Φ A 2 ⋅ Φ A1 ⋅ sin θ (5.70)
115
în care:
⎛ k k ⎞ ∂k
k = ⎜ 11 + 22 ⎟ ⋅ 21 (5.71)
⎜ RB R ⎟ ∂α
⎝ 1 B 2 ⎠
Această constantă k depinde de dimensiunile geometrice ale discului de
aluminiu, ale electromagneţilor, precum şi de proprietăţile de material ale
discului.
Din expresia cuplului activ mediu se observă că dispozitivul de inducţie
funcţionează numai curent alternativ. În curent continuu nu se induc t.e.m. în
disc, iar cuplul activ este nul.
Principala aplicaţie a dispozitivului este instrumentul de inducţie integrator
(contor de inducţie) compus din dispozitivul de producerea a cuplului activ de
inducţie şi un dispozitiv de producere a cuplului de amortizare.
Funcţionarea instrumentului este caracterizată prin ecuaţia:
M act med + M am = 0 (5.72)
dα
k ⋅ ω ⋅ Φ A 2 ⋅ Φ A1 ⋅ sin θ - A =0 (5.73)
dt
k ⋅ ω ⋅ Φ A 2 ⋅ Φ A1 ⋅ sin θ
dα = ⋅ dt (5.74)
A
Considerând că la momentul t1 avem deviaţia unghiulară α1, iar la momentul t2
deviaţia unghiulară α2, putem integra ambii membrii ai ecuaţiei (5.74) şi se ob-
ţine expresia fundamentală de funcţionare a contorului de inducţie pentru
măsurarea energiei electrice:
t2
k ⋅ ω ⋅ Φ A 2 ⋅ Φ A1 ⋅ sin θ
α 2 − α1 = ∫ ⋅ dt (5.75)
t
A
1
116
CAPITOLUL VI
PRELUCRAREA SEMNALELOR ANALOGICE
6.1. Şuntul.
Şuntul este un rezistor care se foloseşte la modificarea intervalului de

măsurare al curentului prin asigurarea în mod controlat a unei căi paralele pentru
curent. El divide curentul de măsurat, astfel încât prin instrument să nu treacă un
curent mai mare decât limita sa superioară de măsurare.
Deoarece, în general, şuntul
are o rezistenţă mică el se reali-
zează cu 4 borne. Două borne
(bornele 1, 2) se leagă în circu-
itul sau latura de circuit în care se
face măsurarea curentului, iar la
celelalte două (bornele a, b),
Fig. 6.1. Şuntul simplu. dispozitivul de măsură. Primele
două borne se numesc borne de curent, iar celelalte două borne de tensiune. Prin
existenţa celor patru borne se protejează dispozitivul de măsură şi tot odată se
delimitează exact rezistenţa şuntului. Şuntul transformă curentul într-o cădere de
tensiune.
Şuntul se realizează din manganină cu rezistivitate mare şi valoarea sa no-
minală este practic independentă faţă de variaţiile de temperatură.
Se consideră circuitul electric al şuntului simplu prezentat în fig. 6.1, unde
Rs este valoarea nominală a rezistenţei şuntului, I este curentul ce trebuie
măsurat, Id şi Rd sunt valorile nominale ale curentului şi rezistenţei interne ale
dispozitivului de producere a cuplului activ.
În curent continuu avem:
U ab = (I − Id ) ⋅ R s = Id ⋅ R d (6.1)
I ⋅ R s = Id (R d + R s ) (6.2)
I Rd + Rs R
= = 1 + d = ks (6.3)
Id Rs Rs
unde k s se numeşte coeficient de şuntare.
Şuntul simplu se caracterizează prin curentul nominal şi prin căderea de
tensiune nominală. La definirea acestora se presupune că I >> Id ⇒ R d >> R s .
Şunturile se folosesc aproape exclusiv împreună cu dispozitivele de producere a
117
cuplului activ magnetoelectrice, deoarece celelalte dispozitve prezintă o putere

consumată proprie relativ mare, putere care prin şuntare ar creşte şi mai mult. În
afară de aceasta, utilizarea şunturilor în curent alternativ conduce la erori de
măsurare determinate de dependenţa coeficientului de şuntare ks de frecvenţă,
prin intermediul reactanţelor dispozitivelor de producere a cuplului activ şi a
şunturilor.
Pentru curenţi până la (30 - 50)A se utilizează şunturi incluse în carcasa a-
paratelor de măsură, pentru a elimina influenţa încălzirii lor. Şunturile exteri-
oare se realizează pentru curenţi până la 1000A şi au capete masive din cupru cu
borne de curent. Între capete sunt sudate plăci de manganină dispuse astfel încât
să se asigure o răcire cât mai bună. Aceste şunturi sunt interschimbabile
deoarece între bornele lor de tensiune apar căderi de tensiune, care au valori
nominale bine determinate (de ex. 60; 75; 150; 300 mV) corespunzătoare
dispozitivelor de producere a cuplului activ.
Dacă se modifică temperatura mediului ambiant atunci rezistenţa şuntului
rămâne practic neschimbată în timp ce rezistenţa dispozitivului de măsură se
modifică. Ca urmare se schimbă valoarea raportului de şuntare şi apare o eroare
cauzată de modificarea temperaturii:
R + R s R d [1 + αθ (θ − θ ref )] + R s R ⋅ α (θ − θ ref )
Eθ = K s − K sθ = d − =− d θ (6.4)
Rs Rs Rs
unde:
E θ - eroarea absolută
Ks - coeficientul de şuntare la temperatura de referinţă θref a mediului de
referinţă la care eroarea e nulă.
Ksθ - coeficientul de şuntare la temperatura θ a mediului ambiant.
R d , R s - rezistenţa dispozitivului de producere a cuplului activ şi rezis-
tenţa şuntului
α θ - reprezintă coeficientul de variaţie cu temperatura a rezistenţei dispo-
zitivului de măsură
Eroarea relativă procentuală este E rθ :
100 ⋅ E θ 100 ⋅ R d ⋅ α d (θ − θ ref )
E rθ = =− (6.5)
K sθ R d [1 + α d (θ − θ ref )] + R s
În figura 6.2 este prezentată o schemă de corecţie a erorii de temperatură a
coeficientului de şuntare, folosită la aparatele de precizie. Micşorarea erorii de
temperatură apare pe seama măririi cu rezistenţa Rc1 a componentei care nu
depinde de temperatura din ramura aferentă dispozitivului de măsură (Rc1, Rc2
sunt rezistoare de manganină, iar R θ este un termistor metalic a cărui coeficient
de variaţie a rezistenţei cu temperatura este pozitiv). Rezistenţele rezistoarelor
pot fi astfel alese încât să nu apară erori datorită temperaturii într-un interval de
118
modificare destul de larg.

De obicei la uti-
lizarea şuntului multiplu,
dispozitivul de măsură şi
şuntul ataşat formează un
ansamblu (fig. 6.3). Şun-
tul este constituit din mai
multe rezistoare cu prize
exterioare (1/1, 1/2,...
Fig. 6.2. Schemă de corecţie a erorii de temperatură. 1/n), prize peste care se
deplasează curso-
rul C. Prin alege-
rea unei anumite
prize se obţine un
coeficient de şun-
tare dorit. Pentru
simplificare se
notează cu Rs1 re-
zistenţa totală a
şuntului multiplu,
cu Rs2 suma tutu-
Fig. 6.3. Şunt multiplu. ror rezistenţelor
şuntului mai puţin R1, etc., astfel încât Rsn = Rn. Cu aceste notaţii, pentru priza
1/n, avem:
(I − I d )R sn = I d ( R d + R s1 − R sn )
sau I ⋅ R sn = Id (R d + R s1 )
I R d + R s1
K sn = = (6.6)
Id R sn
Dacă cursorul şuntului este pe poziţia 1/1 atunci avem:
I R d + R s1
K s1 = = (6.7)
Id R s1
Dacă considerăm cazul particular: Ksn = n Ks1, atunci în situaţia a doua
(1/1) curentul prin dispozitivul de măsură e de n ori mai mare. Raportul de
şuntare în poziţia 1/1 e de n ori mai mic decât în poziţia 1/n şi:
R
R sn = s1 (6.8)
n
Utilizând şunturi mai complicate se pot asigura şi alte condiţii nu numai
cele referitoare la modificarea intervalului de măsurare.
119
6.1.1. Şunturi pentru curenţi de înaltă frecvenţă.

Pentru măsurarea unor curenţi intenşi de înaltă frecvenţă se utilizează
şunturi de construcţie specială ce permit micşorarea influenţei efectului pelicular
ce se manifestă în aceste situaţii, iar schemele de măsurare sunt alcătuite astfel
încât tensiunile parazite induse de curenţii intenşi să fie neglijabile.
Căderea de tensiune
de pe şunt se va transmite
printr-un cablu coaxial a-
daptat, la un osciloscop
catodic cu ajutorul căruia
se va realiza măsurarea
(fig. 6.4).
Fig. 6.4. Schemă pentru măsurarea căderii de tensiune pe Se observă că în mod
şunt pentru curenţi de înaltă frecvenţă.
inerent în apropierea şun-
tului traversat de curentul intens
i(t) se realizează o buclă de
suprafaţă A prin conectarea ca-
blului coaxial. Dacă rezistenţa Rc
are valoarea de 50 Ω sau 75 Ω,
egală cu impedanţa caracteristică a
cablului coaxial, ceea ce asigură
adaptarea acestuia, pe traseul
cablului apar doar unde progresive.
Dacă cablul este relativ scurt se
Fig. 6.5. Schemă simplificată. poate admite că pierderile pe cablu
sunt neglijabile, fiind valabilă
schema din figura 6.5.
Se poate scrie:
u e ( t ) = (i( t ) − i a ( t )) ⋅ R s − i a ( t ) ⋅ R c (6.9)
Din relaţia de mai sus rezultă valoarea curentului i(t):
R + R c u e (t )
i( t ) = i a ( t ) ⋅ s + (6.10)
Rs Rs
În această expresie apare termenul al doilea ca şi parazit. Tensiunea indusă
în barele de suprafaţă A depinde de mărimea acesteia şi de valoarea derivatei
curentului i(t). Prin urmare în aceste aplicaţii este necesar ca buclele de
conectare să fie realizate cu suprafeţe cât mai mici. În ceea ce priveşte şuntul
propriu-zis s-au adoptat mai multe soluţii pentru micşorarea efectului pelicular.
Una dintre soluţii este cea a unui şunt coaxial, suprafaţa exterioară fiind rea-
lizată din tablă subţire sau din conductoare subţiri, curenţii distribuindu-se pe
aceasta, iar conductorul central poate fi chiar firul central al cablului coaxial.
120
6.2. Rezistorul adiţional.
Rezistorul adiţional se utilizează legat în serie cu dispozitivul de măsură,

sau alte elemente constructive, în scopul modificării intervalului de măsurare a
tensiunii. Destinaţia rezistorului adiţional este de transforma tensiunea în curent
electric.
Considerăm cazul în care vrem să măsurăm o
cădere de tensiune U de pe o latură de circuit sau
de pe un consumator (fig. 6.6) şi avem un
dispozitiv de producere a cuplului activ, care
suportă o cădere de tensiune nominală pe el Ud
(mai mică decât U). Se pune problema măsurării
tensiunii U cu dispozitivul de producere a cuplului
activ . Pentru aceasta se montează în serie cu
Fig. 6.6. Rezistorul adiţional dispozitivul un rezistor adiţional Ra, care va prelua
o parte din tensiunea U. Căderea de tensiune pe
rezistorul adiţional , însumată cu tensiunea nominală pe dispozitiv va egala
tensiunea U. În circuitul din fig. 6.6 se pot scrie relaţiile:
U U
Id = d = (6.11)
Rd Rd + Ra
U Rd + Ra R
ka = = =1+ a (6.12)
Ud Rd Rd
unde:
k a - coeficient de lărgire a intervalului de măsu-
rare
a tensiunii;
Ud - căderea de tensiune pe dispozitiv la curentul
nominal Id;
U - tensiunea de măsurat;
Rd - rezistenţa internă a dispozitivului de produ-
cere a cuplului activ;
Rezistoarele adiţionale se realizează din conduc-
toare de manganină înfăşurate pe carcase izolatoare. Ele
pot fi înglobate în carcasa aparatelor de măsură sau pot
pot fi independente de aparatul de măsură. Adeseori,
rezistoarele adiţionale se realizează pentru mai multe
domenii de măsurare (fig. 6.7). Utilizarea rezistorului Fig. 6.7. Rezistoare a-
diţionale multiple.
adiţional, îmbunătăţeşte funcţionarea dispozitivului de
producere a cuplului activ în cazul modificării temperaturii mediului ambiant.
121
Se consideră cazul în care nu avem rezistor adiţional (fig. 6.8) şi se pro-

o
duce o modificare a temperaturii mediului ambiant până la θ C.
Prin dispozitiv va trece acelaşi curent Id. Prin
modificarea temperaturii, căderea de tensiune pe
dispozitiv se va schimba. În acest caz apare
eroarea de temperatură absolută E'θ :
E'θ = U d − U'd =
= Id R d − Id R d [1 + α θ (θ − θ ref )] =
= − Id R d αθ (θ − θ ref ) (6.13)
unde θ ref şi α θ au aceeaşi semnificaţie ca şi în
Fig. 6.8. Schema simplă.
subcapitolul precedent.
Eroarea relativă procentuală va fi:
100 ⋅ E'θ 100 ⋅ Id R d α θ (θ − θ ref ) 100α θ (θ − θ ref )
E'rθ = =− =− (6.14)
Ud Id R d [1 + α θ (θ − θ ref )] 1 + α θ (θ − θ ref )
În cazul utilizării rezistorului adiţional, la modificarea temperaturii me-
o
diului ambiant cu θ C, avem eroarea absolută E"θ (deoarece rezistorul este con-
fecţionat din manganină, material al cărui coeficient de variaţie a rezistenţei cu
temperatura este foarte mic, valoarea acestuia nu se modifică esenţial):
E"θ = U − U" = Id (R d + R a ) − Id {R d [1 + α θ (θ − θ ref )] + R a }
sau E"θ = − I d R d α θ (θ − θ ref ) (6.15)

iar eroarea relativă procentuală este:
100E"θ 100I d R d α θ (θ − θ ref )
E"rθ = =− =
Ud I d R d [1 + α θ (θ − θ ref )] + R a
100 ⋅ R d α θ (θ − θ ref )
= (6.16)
R d [1 + α θ (θ − θ ref )] + R a
Comparând relaţiile (6.14) cu (6.16), se constată că
în prezenţa rezistorului adiţional eroarea relativă
dependentă de temperatură este mai puţin importantă.
Pentru compensarea erorilor de temperatură, una
dintre cele mai utilizate scheme de corecţie este
prezentată în figura 6.9, unde Ra1, Ra2 sunt rezistoare din
manganină, iar Rθ este un termistor al cărui coeficient de Fig. 6.9. Schemă de
corecţie a erorii de tem-
variaţie a rezistenţei cu temperatura este negativ.
peratură.
La utilizarea rezistoarelor adiţionale în curent
alternativ trebuie să se ţină seama de faptul că dispozitivele de producere a
cuplului activ electromecanice prezintă inductivitate. Considerând schema de
122
măsurare numai cu dispozitivul de producere a cuplului activ (fig. 6.10), vom

considera eroarea de frecvenţă care apare între măsurarea unei mărimi continue
şi o mărime alternativă sinusoidală (Ud este căderea de tensiune pe dispozitiv
când acesta este parcurs de curent continuu, iar U 'd este căderea de tensiune
pe dispozitiv când aceste este parcurs de un curent alternativ sinusoidal):
E 'ω = U d − U ' d = I d R d − I d R d2 + (ωL d ) = I d R d − I d R d

2
1+
(ωL d )2
R d2
Id (ωL d )2
sau E 'ω ≅ − (6.17)
2R d
în care ω este frecvenţa cir-
culară a curentului alterna-
tiv, iar Ld este inductanţa
proprie a dispozitivului de
producere a cuplului activ
(radicalul s-a aproximat cu
primii doi termeni din dez-
voltarea în serie
Fig. 6.10. Schema x 2
simplă cu inductanţă. 1 + x2 = 1 + ).
2
Eroarea relativă procentuală de frecvenţă este: Fig. 6.11. Rezistor adiţi-
onal în curent alternativ si-
100E'ω 100Id (ωL d ) 2 nusoidal.
E 'rω = ≅−
Ud
Id R d 1+
(ωL d )2
R d2
100(ωLd )2 100(ωLd )2
sau E'rω = − =− 2 (6.18)
⎡ (ωLd ) 2⎤
2R d + (ωLd ) 2
2R d2 ⎢1 + ⎥
⎣⎢ 2R d2 ⎦⎥
Luând în considerare schema din figura 6.11 şi presupunând că rezistorul
adiţional are caracter pur rezistiv, eroarea de frecvenţă cu rezistor adiţional este:
Id (ωL d )2
E"ω = U − U" = Id (R d + R a ) − Id (R d + R a ) + (ωL d ) ≅
2 2
(6.19)
2(R d + R a )
iar eroarea relativă procentuală de frecvenţă este:
100E"ω 100I d (ωL d )2
E"rω = ≅
U" 2(R + R )I (R + R )2 + (ωL )2
d a d d a d
123
100(ωLd )2
sau E"rω = − (6.20)
2(R d + R a ) + (ωLd )
2 2
Se constată că eroarea creşte cu frecvenţa şi scade în

prezenţa rezistorului adiţional.
Pentru micşorarea erorii de măsurare relativă pro-
centuală de frecvenţă se folosesc diferite scheme. Una
dintre ele este prezentată în figura 6.12, unde capacitatea
L
condensatorului îndeplineşte condiţia: C = d . Corecţia
Ra2
este posibilă pentru un domeniu de măsurare şi un domeniu
Fig. 6.12. Schemă
de corecţie a erorii de frecvenţă.
relative de frecvenţă. Rezistoarele adiţionale se utilizează la majoritatea dis-
pozitivelor de producere a cuplului activ, cu excepţia celor
de inducţie (deoarece acesta prezintă inductivitate Ld prea mare).
6.3. Divizoare de tensiune.
Divizoarele de tensiune sunt destinate obţinerii unei obţinerii unei relaţii

bine determinate între tensiunea de intrare U1 şi cea de ieşire U2 (U2 < U1). Se
disting divizoare de tensiune rezistive (utilizate cu precădere în curent conti-
nuu), capacitive şi inductive (utilizate în curent alternativ).
6.3.1. Divizoare de tensiune rezistive.

Sunt alcătuite în cazul cel mai simplu din două rezistoare (fig. 6.13).
Dacă la ieşirea divizorului nu este dispusă nici o sarcină (funcţionează în
gol; fig. 6.13.a.), atunci în tensiune continuă raportul de divizare al tensiunii kd0
are expresia:
U I(R1 + R 2 ) R1 + R 2 R
k d0 = 1 = = =1+ 1 (6.21)
U2 I  R2 R2 R2
Dacă la ieşirea divizorului de tensiune este conectată o sarcină având rezis-

tenţa Rs, atunci raportul de divizare al tensiunii la funcţionare în sarcină k ds
este:
(6.22)
124
a.
Fig. 6.13. Divizor de tensiune rezistiv: b.

a. la funcţionare în gol; b. la funcţionare pe o rezistenţă de sarcină (dispozitiv de
măsură).
Se poate constata că pentru a avea egalitate între cele două rapoarte de

divizare de tensiune (6.21) şi (6.22), rezistenţa Rs trebuie să fie de valoare mare.
Divizoarele de tensiune rezistive se realizează din conductoare de manga-
nină. Ele au, de obicei, posibilitatea de a realiza mai multe valori ale raportului
de divizare de tensiune.
Fig. 6.14. Divizor de tensiune rezistiv Fig. 6.15. Divizor de tensiune rezistiv cu fir
în trepte decadice. calibrat, cu cursor.
În figura 6.14 este prezentat un divizor de tensiune rezistiv variabil în trep-
te decadice. Pentru o poziţie oarecare a cursorului C, tensiunea U2 este egală cu
o zecime din tensiunea U1. Pentru poziţia cursorului din figura 6.14 avem:
U 2 = 0,7 ⋅ U1
125
Rezistoarele din componenţa divizorului sunt identice şi egale cu R. Prin depla-

sarea cursorului C, raportul de divizare se modifică în trepte.
Se realizează şi divizoare de tensiune care permit modificarea continuă a
raportului de divizare. Divizorul de tensiune rezistiv prezentat în fig. 6.15 are un
raport de divizare variabil continuu. Se realizează cu un fir calibrat prevăzut cu
un cursor C. Firul este realizat dintr-un material omogen şi are secţiunea cât se
poate de constantă. Pentru determinarea raportului de divizare la o poziţie
oarecare a cursorului C, lângă firul calibrat este ataşată o riglă gradată foarte fin.
Erorile de măsurare introduse de aceste divizoare se datorează contactului
alunecător al cursorului şi neomogenităţilor firului calibrat. Pentru micşorarea
acestei erori, divizorul de tensiune cu fir calibrat se ataşează unui divizor de
tensiune în trepte.
Divizoarele de tensiune rezistive se utilizează la compensatoare de tensiune
continuă şi tensiune alternativă şi de asemenea la punţile de curent continuu şi
punţile de curent alternativ.
În divizoarele de tensiune mai precise, se utilizează mai multe cascade.
Fig. 6.16. Divizor de tensiune rezistiv în patru cascade (r = 0,01⋅R).

În fig. 6.16. este prezentat un astfel de divizor de tensiune.
Calculul acestui divizor se bazează pe transformarea triunghiurilor cuprinse
între decadele de rangul al II-lea şi comutatoarele C1 respectiv C3 în stele.
Rezistenţa echivalentă în dreptul unei decade de rangul 2 este :
R ⋅ 9R 9R 2
(C1) = = 0,9R (6.23)
R + 9R 10R
0,01R ⋅ 9 ⋅ 0,01R
(C3) = 0,009R (6.24)
0,01 + R ⋅ 9 ⋅ 0,01R
O apreciere mai simplă a funcţionării acestui divizor se face admiţând că pe
un rezistor R avem o cădere de tensiune etalon de un volt ( 1R = 1V).
126
În această situaţie în dreptul primei trepte a divizorului au loc căderi de

tensiune de câte un volt cu excepţia porţiunii cuprinsă între bornele 4-5 în
dreptul cărora se află comutatorul C1.
Aici căderea de tensiune este de 0,9V. Această tensiune se repartizează
uniform pe cele nouă rezistoare, astfel încât pe fiecare rezistor din de-a doua
treptă a divizorului avem căderi de tensiune de câte 0,1V. Urmând acelaşi
raţionament în dreptul treptelor a III-a şi a IV-a au loc căderi de tensiune de
0,01V respectiv 0,001V.
Cu acestea, pentru tensiunea U2 dintre comutatoarele C2 şi C4, pentru
poziţiile lor din figura 6.16, se poate scrie relaţia:
U1 = 4,568 U2
Acest divizor relativ complicat prezintă avantajul că oferă o rezistenţă
constantă indiferent de poziţia comutatoarelor C1 şi C4. Principala aplicaţie a
acestui tip de divizor este la compensatoarele de tensiune continuă.
6.3.2. Divizoare de tensiune capacitive.

Se compun, în cazul cel mai simplu, din două condensatoare (fig. 6.17).
Divizorul capa-
citiv de tensiune
funcţionează numai
în curent alternativ
sinusoidal. Dacă la
ieşirea divizorului nu
este dispusă nici o
sarcină (fig. 6.17.a.),
raportul de divizare
a. b. al tensiunii kd0 are
Fig. 6.17. Divizor de tensiune capacitiv: a. la funcţionare în gol expresia de mai jos:
b. la funcţionarea pe o impedanţă de sarcină .
⎛ j j ⎞
I ⋅ ⎜⎜ − − ⎟⎟
U1 ωC ωC 2 ⎠ C1 + C 2 C
kd = = ⎝ 1
= =1+ 2 (6.25)
U2 ⎛ j ⎞ C1 C1
I ⋅ ⎜⎜ − ⎟⎟
⎝ ωC 2⎠
În acest caz raportul de divizare de tensiune este un număr real. Dacă la

ieşirea divizorului este conectată o impedanţă de sarcină Zs, atunci raportul de
divizare al tensiunii la funcţionarea în sarcină kds este:
127
⎛ −j ⎞
⎜ ⋅ Zs ⎟
j ωC2
I ⋅⎜− + ⎟
⎜ ωC1 −j ⎟
⎜ + Zs ⎟
k ds
U
= 1 = ⎝
ωC2 ⎠ = C2 ⎛⎜ − j
+ 1
⎞
⎟⎟ + 1 (6.26)
U2 ⎛ −j ⎞ C1 ⎜⎝ ωC2 Zs ⎠
⎜ ⋅ Zs ⎟
ωC2
I ⋅⎜− ⎟
⎜ −j ⎟
⎜ ωC + Z s ⎟
⎝ 2 ⎠
În această situaţie raportul de divizare de tensiune la funcţionarea în sarcină

kds este un număr complex şi depinde de frecvenţă. În cazul particular în care:
j
Zs = − (6.27)
ω ⋅ Cs
(impedanţa de sarcină are un caracter capacitiv) raportul de divizare de tensiune
la funcţionarea în sarcină kds devine:
C ⎛C ⎞ C C
k ds = 2 ⋅ ⎜⎜ s + 1⎟⎟ + 1 = 2 + s + 1 (6.28)
C1 ⎝ C 2 ⎠ C1 C1
Principala utilizare a divizoarelor capacitive apare la modificarea inter-
valelor de măsurare ale osciloscoapelor, în tensiune alternativă într-un interval
8
de frecvenţă de (10 - 10 )Hz. Uneori divizoarele capacitive conţin şi o parte
rezistivă deloc neglijabilă neglijabilă (fig. 6.18). În acest caz, raportul de divi-
zare de tensiune este (pentru simplificare se va considera funcţionarea în gol):
⎛ −j −j ⎞
⎜ ⋅ R1 ⋅ R2 ⎟
ωC1 ωC2
I⋅⎜ + ⎟
⎜ −j −j ⎟
⎜ + R1 + R2 ⎟
k d0r
U
= 1= ⎝
ωC1 ωC2 ⎠ = R1 ⋅ (ωC2R 2 − j) + 1 (6.29)
U2 ⎛ −j ⎞ R 2 (ωC1R1 − j)
⎜ ⋅ R2 ⎟
ωC 2
I⋅⎜ ⎟
⎜ − j ⎟
⎜ ωC + R 2 ⎟
⎝ 2 ⎠
Raportul de divizare de tensiune kd0r în acest caz este un număr complex şi
depinde de frecvenţă.
Dacă se pune condiţia:
C1 ⋅ R1 = C 2 ⋅ R 2 (6.30)
128
atunci raportul de divizare devine indepen-

dent faţă defrecvenţă:
R1
k d0r = +1 (6.31)
R2
sau
C2
k d0r = +1 (6.32)
C1
Pentru asigurarea acestei condiţii
capacitatea C1 se ajustează în mod cores-
Fig. 6.18. Divizor de tensiune capaci- punzător.
tiv real.
6.3.3. Divizoare de tensiune inductive.
Divizoarele inductive se caracterizează
prin aceea că circuitul de intrare şi circuitul de
ieşire sunt cuplate inductiv, adică înlănţuite
magnetic între ele. Pentru a realiza o precizie
ridicată a raportului de divizare al tensiunii,
construcţia sa trebuie să se apropie de cea a
transformatorului ideal (pierderi de energie
neglijabile, atât în miezul feromagnetic, cât şi în
înfăşurări, fluxuri de dis-persie neglijabile).
Fig 6.19. Divizor de tensiune in- Miezul feromagnetic al divizoarelor in-
ductiv. ductive de tensiune se realizează sub formă
toroidală prin înfăşurarea unei de tablă din material feromagnetic cu grosimea de
ordinul sutimilor de mm şi permeabilitate magnetică relativă foarte ridicată.
Înfăşurările se realizea-ză din conductoare sub formă de sârmă bobinată în
straturi uniform distribuite pe miezul feromagnetic.
În fig. 6.19, Φ este fluxul magnetic util al unei singure spire în timp ce Φd
reprezintă fluxul de dispersie corespunzător unei singure spire. Luând în
considerare şi rezistenţa r a unei spire putem scrie:
U1 = I(N1 + N 2 ) ⋅ r + j ⋅ ω(N1 + N 2 ) ⋅ (Φ + Φ d ) (6.33)
Dacă notăm cu Rm reluctanţa magnetică a circuitului feromagnetic al între-
gului divizor, pentru fluxul util se poate scrie relaţia:
I ⋅ (N1 + N 2 )
Φ= (6.34)
Rm
iar pentru fluxul de dispersie:
I
Φd = (6.35)
R md
129
unde R md este reluctanţa magnetică corespunzătoare fluxului câmpului mag-

netic de dispersie a unei singure spire.
Cu relaţiile de mai sus relaţia (6.33) devine:
⎛ N + N2 1 ⎞
U1 = I(N1 + N 2 )r + jωI(N1 + N 2 )⎜⎜ 1 + ⎟ (6.36)
⎝ Rm R md ⎟⎠
iar expresia tensiunii U2 este:
⎛ N + N1 1 ⎞
U 2 = IN 2 r + jωIN 2 (Φ + Φ d ) = IN 2 r + jωIN 2 ⎜⎜ 2 + ⎟⎟ (6.37)
⎝ R m R md ⎠
Raportul de divizare de tensiune al divizorului inductiv kd are expresia:
⎡ ⎛ N + N2 1 ⎞⎤
I(N1 + N 2 )⎢r + jω⎜⎜ 1 + ⎟⎟⎥
U1 ⎣ ⎝ R m R md ⎠⎦ = N1 + 1
kd = = (6.38)
U2 ⎡ ⎛ N1 + N 2 1 ⎞⎤ N2
IN 2 ⎢r + jω⎜⎜ + ⎟⎟⎥
⎣ ⎝ R m R md ⎠⎦
Nu s-a ţinut cont de pierderile de energie în miezul feromagnetic care sunt
-4
de ordinul 10 %.
Fig. 6.20. Divizor de tensiune inductiv în cascadă.

Se realizează şi divizoare de tensiune inductive în cascadă (fig.6.20).
Pentru poziţiile cursoarelor din figura 6.20, avem următoarea relaţie între tensi-
uni:
U2 = 0,2572 U1
Divizorul inductiv se foloseşte la realizarea compensatoarelor de tensiune
alternativă şi punţilor de curent alternativ. Precizia de măsurare a divizoarelor
inductive poate fi deosebit de ridicată.
130
6.4. Transformatoare de măsurare.
Transformatoarele de măsurare sunt aparate electromagnetice care servesc

la lărgirea domeniului de măsurare al instrumentelor, reducând valorile curen-
ţilor şi tensiunilor de măsurat într-un anumit raport.
Pe lângă această funcţie principală, ele servesc şi la izolarea circuitului de
tensiune înaltă (primar) de circuitul de joasă tensiune (secundar) al aparatelor de
măsurare. Întrucât se bazează pe fenomenul de inducţie electromagnetică, trans-
formatoarele de măsurare funcţionează numai în curent alternativ. Pentru măsu-
rarea tensiunilor şi curenţilor continui mari, se utilizează aşa-numitele transfor-
matoare de curent continuu, care de fapt sunt aplicaţii ale amplificatoarelor
magnetice. În acest paragraf se vor studia numai transformatoarele de măsurare
propriu-zise (de curent alternativ).
Un transformator de măsurare (de curent sau de tensiune) este realizat
dintr-un miez feromagnetic pe care sunt înfăşurate două bobine: una corespunză-
tore circuitului electric al primarului şi cealaltă corespunzătoare circuitului elec-
tric al secundarului. Cele două circuite electrice sunt caracterizate de mărimi
nominale şi funcţionează într-un astfel de regim încât între mărimile din primar
şi cele din secundar să existe un raport constant, numit raport de transformare.
Astfel:
- la transformatoarele de curent avem următoarele mărimi:
- I1n - curent primar nominal
- I2n - curent secundar nominal
I
- kIn - raport de transformare nominal, k In = 1n ;
I 2n
- la transformatoarele de tensiune avem următoarele mărimi:
- U1n - tensiune primară nominală
- U2n - tensiune secundară nominală
U
- kUn - raport de transformare nominal, k Un = 1n ;
U 2n
Rapoartele nominale sunt constante şi se înscriu pe transformator sub forma
unei fracţii, la care numărătorul este limita superioară a domeniului de măsurare
pentru mărimea din primar, iar numitorul este valoarea mărimii secundare co-
respunzătoare. În realitate, rapoartele de transformare nu sunt riguros constante,
ele depind de valoarea măsurată şi de sarcina din secundar. Deoarece U1n ≠ U1 ,
U 2n ≠ U 2 şi I1n ≠ I1 , I 2n ≠ I 2 , rezultă că şi k Un ≠ k U , k In ≠ k I .
Ca urmare se introduc în determinări erori. Ele se exprimă sub formă relati-
vă procentuală astfel:
k − kI
E rI = In 100 [%] (6.39)
kI
131
respectiv:
k Un − k U
E rU = 100 [%] (6.40)
kU
Din expresiile (6.39) şi (6.40) rezultă imediat că, pentru a păstra erorile în-
tre anumite limite, este necesar ca rapoartele reale de transformare să nu se mo-
difice în condiţiile de lucru, decât între aceleaşi limi-
te. Aceasta este problema fundamentală a tran-
sformatoarelor de măsurare, ca ele să-şi păstreze ra-
portul de transformare cât mai constant.
Mărimile din secundar nu sunt defazate în urma
celor din primar cu 1800 riguros şi din această cauză,
dacă se roteşte fazorul mărimii secundare el cu 1800
nu se va suprapune peste fazorul mărimii primare
(fig. 6.21). Unghiul β, între fazorul mărimii secun-
0
dare rotit cu 180 şi cel al mărimii primare, se nu-
meşte eroare de unghi. El se consideră pozitiv, dacă
Fig. 6.21. Diagrama -I2(-U2) este defazat înaitea lui I1(U1). Eroarea de
fazorială a transformatorului. unghi se poate exprima în grade sexagesimale (de
ordinul minutelor sau secundelor) sau în radiani. Erorile de măsurare corespun-
zătoare claselor de precizie sunt garantate la funcţionarea transformatorului de
măsurare atunci când sunt respectate impedanţele de sarcină nominale:
Zs ≤ Zsn la T.C.
şi Zs ≥ Zsn la T.T. (6.41)
6.4.1. Transformatorul de curent.

Transformatorul de curent este format dintr-un circuit feromagnetic pe care
se găsesc înfăşurate cele două bobine, primară şi secundară (fig. 6.22). Înfă-
şurarea primară se leagă în serie cu circuitul în care se face măsurarea curentului
(fig. 6.23). Instrumentele de măsură care se leagă între bornele înfăşurării se-
cundare se dispun în serie. Notaţiile bornelor este astfel aleasă încât dacă prin
înfăşurarea primară curentul trece de la borna K la borna L atunci în circuitul ex-
terior înfăşurării secundare curentul trece de la borna k la borna l. Bobinele sunt
străbătute de fluxul magnetic comun Φe şi de fluxurile proprii de dispersie.
Magnetizarea miezului este produsă de suma solenaţiilor celor două bobi-
ne:
I1N1+I2N2=I0N1 (6.42)
S-a notat cu I0 curentul total, o mărime de calcul care reprezintă curentul ce
trecând prin înfăşurarea primară ar produce aceeaşi stare de magnetizare a mie-
zului feromagnetic ca şi acţiunea simultană a curenţilor I1 şi I2. Cu această mă-
rime nou introdusă se poate să explicita formula fluxului magnetic util, care în-
132
Fig. 6.22. Circuitele ce compun transformato-

rul de curent şi mărimile lor nominale.
lănţuie ambele înfăşurări:

I N Fig. 6.23. Schema electrică de conec-
Φe = 0 1 (6.43) tare a transformatorului de curent.
R m (I1 )
unde Rm(I1) reprezintă reluctanţa magnetică complexă ce cuprinde o componen-
tă corespunzătoare magnetizării miezului feromagnetic şi una determinată de
pierderile de energie din miezul feromagnetic; datorită neliniarităţii miezului fe-
romagnetic ea depinde de tensiunea magnetomotoare I0N1 şi prin intermediul ei
de curentul primar I1. Apare în acest fel o neliniaritate accidentală.
Cele două impedanţe, au valorile:
Z2=R2+jωL2
Zs=Rs+jωLs (6.44)
Tensiunea electromotoare apare în înfăşurarea secundară datorită fluxului
Φe prin inducţie electromagnetică, iar expresia ei este:
Ue2=-jωN2Φe=I2(Z2+Zs) (6.45)
Raportul de transformare al transformatorului de curent este:
I
kI = 1 (6.46)
I2
sau din ecuaţia (6.42):
N I
kI = − 2 + 0 (6.47)
N1 I 2
Din relaţiile (6.43) şi (6.45) înlocuite în relaţia (6.47) se obţine:
N Φ e R m (I1 ) N R (I )( Z + Zs )
kI = − 2 + =− 2 +j m 1 2 (6.48)
N1 ⎛ − j ωN 2 Φ e ⎞ N1 ω N1N 2
N1⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 2 Z + Z s ⎠
Din relaţia (6.48), se constată că raportul de transformare are un termen con-
stant şi un termen variabil datorită reluctanţei magnetice Rm(I1) şi pulsaţiei ω.
Raportul de transformare ar fi riguros constant dacă impedanţa totală a circuitu-
lui secundar ar fi nulă:
133
Z2 + Zs=0 (regim de scurt circuit ideal) (6.49)

Acest regim nu este realizabil practic, astfel că apar erori de raport şi erori
de unghi. Din acest motiv, pentru a menţine erorile în limitele impuse de clasa
de precizie, se adoptă următoarele măsuri:
10 Se asigură Z2 + Zs cât mai mic. Pentru fiecare transformator de curent
se indică impedanţa nominală de sarcină Zsn. Atât timp cât impedanţa de sarcină
Zs conectată la bornele sale secundare este mai mică decât impedanţa nominală
de sarcină Zsn (Zs ≤ Zsn), erorile de raport ErI şi erorile de unghi βI sunt mai mici
decât cele corespunzătoare clasei de precizie a transformatorului de curent.
20 Se asigură Rm(I1) cât mai mic. Acest lucru se obţine prin construcţia
adecvată a miezului feromagnetic: fără întrefier pe cât posibil, din material cu
permeabilitate magnetică ridicată, secţiune cât mai mare şi pierderi specifice de
energii mici. Forma optimă de miez feromagnetic este cea toroidală, iar lungi-
mea sa medie trebuie să fie mică. Un transformator de curent va lucra, în regim
normal, la inducţii mici de ordinul de mărime (0,01-0,1)T
30 Menţinerea constantă a produsului Rm(I1)⋅(Z2+ZS) prin măsuri adecvate
de proiectare.
7
Funcţionarea poate avea loc şi la frecvenţe înalte (până la 10 Hz. Regimul
de mers în gol periclitează funcţionarea transformatorului de curent deoarece cu-
rentul total I0 devine egal cu curentul I1 din înfăşurarea primară. Ca urmare flu-
xul magnetic din miezul transformatorului creşte pronunţat ceea ce duce la în-
călzirea excesivă a miezului feromagnetic şi la apariţia în înfăşurarea secundară
a unei tensiuni electromotoare induse cu valori de vârf mari. Nu este permisă
funcţionarea transformatorului de curent având înfăşurarea secundară în gol. Din
punct de vedere constructiv există o mare varietate de transformatoare de curent
(20 de tipuri).
După cum se ştie, orice aparat electric se realizează cu o anumită izolaţie,
ce permite introducerea sa în reţele electrice cu cel mult anumite tensiuni. De
aceea şi transformatoarele de curent au ca mărime nominală şi tensiunea de lu-
cru, şi în raport cu care este dimensionată izolaţia dintre înfăşurarea primară şi
cea secundară. Pentru tensiuni mari, de sute de kV, principalul element construc-
tiv al transformatorului este izolaţia care determină restul construcţiei, şi cu cea
mai mare pondere costul său. Pentru reducerea costului se utilizează uneori lega-
rea transformatoarelor în cascadă. De asemenea în izolatoarele de trecere se in-
troduc miezul şi înfăşurarea secundară, înfăşurarea primară fiind chiar conducto-
rul de trecere.
Transformatoarele de curent portabile se realizează cu mai multe domenii
de măsurare, prevăzându-se în primar mai multe prize. Pentru a putea măsura
curenţi mari (peste 150 A), înfăşurarea primară ar trebui să aibă un număr mic
de spire (sub 4 spire) şi de secţiune corespunzătoare. Se preferă ca aceste dome-
134
nii mari să nu aibă construită înfăşurarea primară, ci transformatorul să fie pre-

văzut cu un orificiu central corespunzător ferestrei miezului prin care se pot in-
troduce conductoare exterioare cu care se realizează numărul de spire necesare.
Pe transformator se notează sensul în care trebuie introdus conductorul pentru a
se respecta convenţia referitoare la faze.
6.4.2.Transformatoare de tensiune.
Înfăşurarea primară a transformatorului de tensiune (fig. 6.24) se leagă în
paralel cu consumatorul a cărui tensiune se doreşte a fi măsurată (fig. 6.25). La
bornele înfăşurării secundare instrumentele de măsură se leagă în paralel (volt-
Fig. 6.24. Circuitele ce compun transformato-

rul de tensiune şi mărimile lor nominale.
metre). Fig. 6.25. Schema electrică de conec-

Notaţia bornelor este astfel aleasă în- tare a transformatorului de tensiune.
cât dacă tensiunea la bornele înfăşurării
primare U1 are sensul de la borna A spre borna X atunci U2 are sensul pozitiv de
la a spre x.
Pentru protejarea transformatorului de tensiune se prevăd siguranţe fuzibi-
le, sau alte mijloace adecvate, atât în circuitul primar cât şi în cel secundar. Una
din bornele înfăşurării secundare se leagă la pământ pentru a asigura protecţia
circuitului secundar şi a personalului, care ar putea veni în atingere cu el, împo-
triva tensiunii înalte, ce ar putea apare din înfăşurarea primară în urma străpun-
gerii izolaţiei dintre cele două înfăşurări.
Rămân valabile relaţiile deduse între curenţi, între curenţi şi flux de la
transformatorul de curent:
I1N1+I2N2=I0N1 (6.50)
şi
I N
Φe = 0 1 (6.51)
R m ( U1 )
Pentru tensiunile la bornele celor două înfăşurări, avem relaţiile:
135
U 1 = − U e1 + I1 Z 1 = j ω N 1 Φ e + I1 Z 1 (6.52)
jω N 2 Φ e
U 2 = U e2 − I 2 Z 2 = I 2 Z s sau I2 = − (6.53)
Z2 + Zs
Tensiunea primară U1 este impusă de către circuitul exterior transformato-
rului de tensiune Tensiunile electromotoare Ue1 şi Ue2 sunt induse în cele do-uă
înfăşurări de fluxul magnetic Φe, care ia naştere sub acţiunea tensiunii magne-
tomotoare I0N1. Reluctanţa magnetică complexă Rm(U1) cuprinde o componentă
corespunzătoare magnetizării miezului feromagnetic şi una determinată de pier-
derile de energie din miezul feromagnetic; datorită neliniarităţii miezului fero-
magnetic, ea depinde de tensiunea magnetomotoare I0N1 şi prin intermediul ei
de tensiunea primară U1.
Din relaţia (6.50) avem:
N
I1 = I 0 − I 2 2 (6.54)
N1
sau înlocuind curenţii I0 şi I2 din relaţiile (6.51) şi (6.53) se obţine:
Φ e R m (U1) jω N 22 Φ e
I1 = + (6.55)
N1 N1(Z 2 + Zs )
Cu aceste relaţii se obţine raportul de transformare complex:
U ⎛ N N Z1 R ( U 1 ) Z1 ⎞ Z 2 + Z s
k U = 1 = ⎜⎜ − 1 − 2 + j m ⎟ (6.56)
U2 ⎝ N2 N1 (Z 2 + Zs ) ω N 1 N 2 ⎟⎠ Zs
Se constată că raportul de transformare conţine un termen constant şi doi
termeni variabili înmulţiţi cu un termen variabil. Pentru ca raportul de transfor-
mare să fie riguros constant trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- Zs → ∞ cu alte cuvinte regim de mers în gol ideal;
- R m ( U 1 ) ⋅ Z 1 să fie cât mai mic (ideal să fie zero), cu alte cuvinte im-
pedanţa înfăşurării primare să fie neglijabilă.
În realitate aceste condiţii nu se pot realiza riguros, astfel că apar erori de
raport şi erori de unghi.
Pentru fiecare transformator de tensiune se indică impedanţa nominală de
sarcină Zsn. Atât timp cât impedanţa de sarcină Zs conectată la bornele sale se-
cundare este mai mare decât impedanţa nominală de sarcină Zsn ( Zs ≥ Zsn ), ero-
rile de raport ErU şi erorile de unghi βU sunt mai mici decât cele corespunzătoare
clasei de precizie a transformatorului de tensiune.
Din punct de vedere constructiv, impedanţele înfăşurărilor primară şi secun-
dară sunt mici, iar reluctanţa magnetică este cu mult mai mică decât la transfor-
matorul de curent.
Funcţionarea transformatorului de tensiune are loc la frecvenţa industrială.
Regimul de mers în scurt circuit este nefavorabil transformatorului de tensiune,
136
conducând la solicitări dinamice şi termice deosebit de mari. Pentru a proteja

transformatoarele de tensiune faţă de acest regim, atât înfăşurarea primară cât şi
cea secundară se prevăd cu mijloace de protecţie contra scurt-circuitelor (sigu-
ranţe fuzibile)
Din punct de vedere constructiv, transformatoarele de tensiune se aseamănă
cu cele de curent monofazat, bifazat şi trifazat. Principala problemă constructivă
o constituie izolarea corespunzătoare a înfăşurării primare a transformatorului,
care de regulă are tensiunea nominală de ordinul kilovolţilor.
6.5. Amplificatoare de măsurare.
Amplificatoarele de măsurare sunt dispozitive destinate creşterii nivelelor

semnalelor electrice (tensiuni, curenţi), într-un mod determinat, cu o anumită
precizie. Pe lângă această funcţie, ele trebuie să mai realizeze anumite impedanţe
de intrare şi de ieşire.
Pentru ca sursa semnalului
care urmează să fie amplificat,
să nu fie în mod obligatoriu, pu-
să cu o bornă de masă, amândo-
uă intrările amplificatorului tre-
buie să poată lua orice potenţial
faţă de masă, cu alte cuvinte să
fie flotante.
În figura 6.26 este pre-
zentat etajul de intrare al unui
astfel de amplificator. Cele două
borne de intrare 1, 2, sunt legate
la bazele a două tranzistoare co-
nectate simetric T1 şi T2 , care
au emitoarele alimentate de la
un generator de curent, comun.
Fig. 6.26. Etaj de intrare al unui amplificator Tensiunea de amplificat, Ui, este
diferenţial.
adusă la bornele de intrare.
Acestea au faţă de masă tensiunile U1 şi U2. Ui este diferenţa dintre aceste două
tensiuni:
U i = U1 − U 2 (6.57)
Cele două ramuri ale amplificatorului amplifică tensiunile U1 şi U2.
Ca urmare la ieşire se obţin:
U e1 = a1U1 + U e10, (6.58)
U e 2 = a 2 U 2 + U e 20, (6.59)
137
Tensiunea diferenţială de ieşire este :

U e = U e1 − U e 2 = a1U1 − a 2 U 2 + U e10 − U e 20. (6.60)
Pentru ca să fie proporţională cu tensiunea de intrare Ui, se observă că tre-
buie îndeplinite două condiţii: U e10 = U e 20 şi a1 = a2 = a. În acest caz:
U e = a ( U1 − U 2 ) = aU i (6.61)
Un astfel de amplificator poartă denumirea de diferenţial.
În realitate, condiţia a1= a2 nu poate fi satisfăcută riguros.
a +a
Din această cauză, notând A = 1 2 , se poate obţine:
2
U e = a1U1 − a 2 U 2 = A ( U1 − U 2 ) + (a1 − A ) U1 − (a 2 − A ) U 2 =
a −a
= A( U1 − U 2 ) + 1 2 ( U1 + U 2 ) =
2
⎛ ⎞
⎜ a1 − a 2 ⎟ ⎛ 1 ⎞
= A⎜ U i + U CM ⎟ = A⎜ Ui + U CM ⎟ (6.62)
⎜⎜ a1 + a 2 ⎟⎟ ⎝ CMR ' ⎠
⎝ 2 ⎠
U + U2
Aici U CM = 1 este tensiunea medie, faţă de masă, a celor două in-
2
trări. Ea se numeşte tensiune de mod comun. Se observă că ea nu este aplicată în
aceiaşi proporţie ca şi UI, ci redusă în raportul:
a1 + a 2
2 A
CMR ' = = , (6.63)
a1 − a 2 a1 − a 2
care se numeşte factor de rejecţie de mod comun.
Pentru un amplificator de calitate este nevoie de factorul de rejecţie să fie
3 6
cât mai mare : (60-120)dB, adică 10 -10 .
Rejecţia semnalului de mod comun nu este determinată numai de diferenţa
factorilor de amplificare pe cele două căi. Ea este influenţată şi de rezistenţele de
intrare. Din acest punct de vedere, amplificatorul se prezintă ca în fig. 6.27, unde
cu R1 şi R2 sau notat rezistenţele ale sursei spre cele două borne de intrare.
Schema echivalentă este redată în fig. 6.28, presupunând Ui = 0.
Rezultă imediat că la intrare, între bornele 1 şi 2, acţionează o tensiune
perturbatoare up, care se calculează ca tensiunea de dezechilibru la o punte:
R 2 Z i' − R1Z"i 1
U P = U CM = U CM , (6.64)
(R1 + Zi' )(R 2 + Z"i ) CMR"
(R1 + Zi' )(R 2 + Z"i )
cu CMR" = . (6.65)
R 2 Z '2− R1Z"i
138
Fig. 6.27. Schema echivalentă a intrării unui ampli- Fig. 6.28. Determinarea tensiunii
ficator diferenţial. perturbatoare up, dată de UCM.
cu
(R1 + Zi' )(R 2 + Z"i )
CMR" = . (6.65)
R 2 Z '2− R1Z"i
Ca urmare, tensiunea de ieşire va fi:
 1    1 1  
U e = A U i + u p + UCM  = A Ui +  + U CM  =
 CMR'    CMR' CMR"  
 1 
= A U i + U CM  (6.66)
 CMR 
Factorul de rejecţie CMR'' depinde de rezistenţele surselor de semnal R 1 şi
R2, care pot să aibă diferite valori şi deci rezultatul a două componente care se
adumă cu relaţia:
1 1 1
= + (6.67)
CMR CMR ' CMR"
La un factor de rejecţie sufici-

ent de mare, se poate considera Ue
=AUI şi deci schema echivalentă a
unui amplificator de tensiune va fi
cea prezentată în fig. 6.29. Impe-
danţa de intrare Zi se compune de
obicei dintr-o rezistenţă RI în para-
lel cu o capacitate Ci. Valori tipice
Fig. 6.29. Schema echivalentă a unui amplifi- pentru RI sunt (1-100) M, iar
cator de tensiune. pentru Ci = (20-50) pF. La amplifi-
139
10
catoarele voltmetrelor numerice de foarte înaltă precizie, se cere ca Ri = (10 -
12
10 )Ω, iar în cazul în care sursa de tensiune are o rezistenţă internă foarte mare,
14
cum este în cazul electrozilor la măsurarea pH-ului, este necesar ca Ri =10 Ω.
6 9
Rezistenţe de intrare de ordin (10 -10 )Ω, se pot realiza cu ajutorul
10 14
tranzistoarelor FET, iar de ordinul (10 -10 )Ω cu MOSFET. La amplificatoare
de înaltă frecvenţă trebuie să existe o adaptare a impedanţei de intrare cu cea a
cablului de legătură. Cu aceasta are valoare mică, se cere ca şi Zi să fie mai mic,
de exemplu : 50Ω. La un amplificator de tensiune este bine ca impedanţa de ieşi-
re Ze să fie cât mai mică de exemplu : 1Ω…50Ω…60Ω. Valorile mai mari sunt
necesare numai în cazul în care se pune problema adaptării la linia de transmisie.
O altă cerinţă importantă pentru
amplificatoarele de măsurare este ca
factorul de amplificare să fie constant
în timp şi cât mai independent faţă de
mărimile de influenţă, ca, de exemplu,
temperatura. Ori proprietăţile tranzis-
toarelor nu îndeplinesc această cerinţă.
Din această cauză se introduce o reac-
Fig. 6.30. Amplificator cu reacţie. ţie negativă în schema amplifi-
catoarelor, dependentă numai de rezis-
tenţe, care pot fi realizate suficient de stabile şi de precise.
Un exemplu de reacţie serie este dat în fig. 6.30. Aici s-a notat cu β factorul
de reacţie:
U
β= r (6.68)
Ue
Din schemă rezultă:
U e = AU i = A(U − U r ) = A(U − βU e ) (6.69)

şi în final:
A
Ue = U (6.70)
1 + βA
deci amplificarea cu reacţie este:
Ue A
Ar = = (6.71)
U 1 + βA
1
Dacă A>>1, atunci, în primă aproximaţie, A r = şi deci amplificarea este
β
determinată numai de β şi nu influenţată de instabilitatea lui A. În mod concret,
problema se pune de a obţine o anumită amplificare cu reacţie, Ar, care să pre-
140
ΔA r
zinte cel mult o instabilitate dată , cunoscând că amplificarea în buclă des-
Ar
ΔA
chisă fără reacţie, A, prezintă o variaţie şi gradul de reacţie β, o variaţie
A
Δβ
. Din relaţia (6.71) rezultă, în cazul cel mai defavorabil:
β
ΔA
ΔA r = ΔA A (6.72)
ΔA r Δβ
−
Ar β
ΔAr ΔA
De exemplu, pentru A r = 100, 100 = 0,1%, cu .100 = 20% şi
Ar A
Δβ 1 1
.100 = 0,01% rezultă A = 22000 şi β = − = 0,00995 . Reacţia negativă
β Ar A
introdusă măreşte impedanţa de intrare. Într-adevăr:
U A
Zir = = Zi (6.73)
i Ar
De asemenea, ea micşorează impedanţa de ieşire.
La amplificatoarele de curent continuu cu cuplaj direct apare o problemă
delicată datorită derivaţiei de zero. Din cauza modificării valorilor compo-
nentelor în timp sau cu temperatura, la tensiune de intrare nulă, la ieşire apare o
tensiune continuă, lent variabilă. Pentru caracterizarea amplificatorului ea se ex-
primă ca o tensiune de intrare echivalentă, pe oră sau °C. Ea este de ordinul μV,
sau chiar mV, de aceea semnalele continue nici nu pot fi amplificate în acest
mod. Pentru amplificarea lor se folosesc scheme de modulare, prin care semna-
lul continuu se transformă în tensiune alternativă, care apoi se amplifică într-un
amplificator de curent alternativ şi apoi printr-un demultiplicator se reface forma
semnalului iniţial, care apare la ieşire amplificat.
Amplificatoarele de măsurare cu reacţie de curent, numite şi amplifica-
toare operaţionale (AO) sunt un element de bază al părţii analogice în aparatele
digitale. Amplificatorul operaţional se utilizează la construcţia convertoarelor
A/N şi N/A, la conversia unor mărimi electrice în altele, la separarea unor etaje
de impedanţe diferite. Considerând ca amplificatorul operaţional se poate studia
din lucrări de electronică se vor sintetiza principalele circuite utilizate în aparate-
le numerice (tabelul 6.1).
Amplificatorul operaţional este un amplificator de curent continuu cu am-
plificare în tensiune mare ( ≥ 104 ) rezistenţă de intrare foarte mare, rezistenţă de
ieşire mică. Cele două intrări simetrice ale AO, notate cu + şi - , se numesc in-
trări neinversoare, respectiv inversoare, marcând relaţia de fază dintre tensiu-
141
tabelul 6.1
nea aplicată la intrarea respectivă (cealaltă fiind legată la masă) şi tensiunea de

ieşire a AO. Datorită amplificării mari în buclă deschisă, diferenţa de potenţial
u d nu poate mai mare de ordinul micro - sau milivolţilor; în aproape toate apli-
caţiile curente AO se foloseşte cu reacţie negativă.
Circuitul comparator (tabelul 6.1.a) permite compararea a două tensiuni,
dintre care una este de referinţă U ref . În acest circuit AO nu are reacţie negati-
vă, din care cauză amplificatorul este saturat tot timpul, mai puţin zona de câţiva
milivolţi în jurul valorii zero a tensiunii diferenţiale u d . Dacă se atribuie celor
două stări de saturaţie valorile 1 şi 0, comparatorul face parte din categoria ele-
mentelor logice combinaţionale. În varianta integrată compatibilă cu tehnica
TTL cele două nivele de saturaţie (indicate în curba caracteristică de la poziţia a)
sunt u 0 ≅ −0,25V (0 logic) când u d < 0 ( U ref < u i ) , şi u 0 = 4...5V (1 logic) când
u d > 0 ( U ref > u i ) . Trecerea are loc de-a lungul variaţiei cu 4mV a tensiunii de
intrare.
Fiind cea mai răspândită schemă, AO ca inversor (poziţia b) se prezintă în
forma generală, în operaţional, poziţiile e,f fiind doar cazuri particulare ale aces-
tuia. Se pot scrie ecuaţiile:
U (s)
A = 0 ; I1 (s) = I r (s); U 0 (s) = − I r (s) ⋅ Z r (s); U i (s) = I1 (s) ⋅ Z1 (s) (6.74)
U i (s)
de unde rezultă:
Z (s)
A=− r (6.75)
Z1 (s)
142
A fiind amplificarea cu reacţie.

Montajul inversor al AO (poziţia c) este practic un amplificator cu reacţie
negativă serie de tensiune. Amplificarea cu reacţie este :
A0
A= (6.76)
1 + βA 0
R1
unde cu β = s-a notat factorul de reacţie. Deoarece amplificarea în bu-
R1 + R r
clă deschisă este foarte mare ( A 0 → ∞ ), rezultă:
1 R + Rr R
A= = 1 =1+ r (6.77)
β R1 R1
Dacă în circuitul inversor se ia R r = 0 (sau R1 → ∞ ) se obţine circuitul
reactor cu AO (poziţia d), cu factorul de amplificare A = 1, deci cu tensiunea de
ieşire identică cu cea de intrare. Rezistenţa de intrare este foarte mare, motiv
pentru care circuitul repetor este folosit ca separator între diferite etaje (tipic în
circuite de memorare analogică cu condensatoare).
Însumarea ponderată a unor tensiuni se face la borna inversoare (poziţia
e). Aceasta fiind practic la masă, se poate scrie:
u u u
i1 = 1 ; i 2 = 2 ;...; i n = n ;
R1 R2 Rn
n
(6.78)
ir = ∑ ik ; u 0 = −R r ⋅ i r
k =1
Prin înlocuire, din relaţiile de mai sus, rezultă tensiunea de ieşire:
n
u
u 0 = −R r ⋅ ∑ k (6.79)
k =1 R k
iar circuitul realizat se numeşte sumator.
Prin realizarea reacţiei negative cu un condensator (AO - inversor), din
relaţia (6.75) rezultă:
1 U (s)
A(s) = − = 0 (6.80)
sRC U i (s)
Dacă se trece relaţia (6.80) în original, se obţine:
1
RC ∫
u o (t ) = − ⋅ u i dt (6.81)
ceea ce arată că AO cu reacţie capacitivă (poziţia f) realizează un integrator, larg
utilizat în aparatura numerică. În afara posibilităţilor prezentate în tabelul 6.1,
amplificatorul operaţional este utilizat în circuite de derivare, multiplicare, loga-
ritmare, antilogaritmare, în comparatoare, detectoare de nul.
143
CAPITOLUL VII
APARATE DE MĂSURAT NUMERICE
7.1. Principiul de lucru şi caracteristicile aparatelor numerice.
În ordine cronologică aparatele numerice sunt cele mai noi realizări în do-
meniul măsurării şi prelucrării informaţiei de măsurare. După primele realizări
cu tuburi electronice şi afişaj cu becuri incandescente, aparatele numerice au be-
neficiat din plin de noile cuceriri ştiinţifice în domeniul electronicii (tran-
zistoare, circuite integrate, microprocesoare) şi a afişajului (diode luminiscente,
cristale lichide). Preţul aparatelor numerice a devenit comparabil cu cel al apara-
telor analogice electronice, oferind adesea performante superioare celor din ur-
mă.
Tehnica de măsurare numerică (digitală) s-a dezvoltat datorită unor avanta-
je deosebite:
• precizie ridicată, datorată atât reducerii erorilor proprii ale aparatelor, cât şi
eliminării erorilor subiective de citire;
• informaţia de măsurare, oferită de aparat în formă numerică, se poate uşor
transmite pe distanţe mari, prelucra în calculator, memora şi compara cu
precizie cu referinţa dorită, calităţi care le fac foarte utile în sistemele au-
tomate;
• timp scurt de măsurare (se efectuează 1 - 1000 măsurări pe secundă).
Pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra aparatelor de măsurat
numerice în figura 7.1 se prezintă schema bloc generală, comună majorităţii sis-
temelor existente. Dacă mărimea de măsurat X este neelectrică analogică, în apa-
rat se distinge o parte analogică, care cuprinde traductorul primar TP (pentru X
neelectric) realizând transformarea mărimii neelectrice într-o mărime electrică
intermediară, circuitul de intrare CI1 (pentru X electric) şi sistemul convertor SC
care transformă oricare mărime electrică într-o mărime compatibilă cu etajul
A/N (de obicei tensiune continuă). Sistemul convertor poate cuprinde elemente
specific analogice, descrise anterior, şi convertoare mărime/tensiune specifice
aparatelor numerice.
Convertorul analogic numeric A/N realizează cuantificarea mărimii analo-
gice, adică compararea mărimii cu un şir de intervale valorice (cuante). Dacă
convertorul A/N este direct, atunci rezultatul este dat direct în cod-aparat (de ex.
binar), care este reţinut de memoria M (calea a). Convertoarele A/N indirecte
prin cuantificare livrează un şir de impulsuri, a căror frecvenţă sau perioadă de
144
repetiţie este măsurată prin numărare în numărătorul N (calea b). în consecinţă

convertorul A/N face joncţiunea cu partea numerică a aparatului, în care infor-
maţia se şi vehiculează în cod numeric.
Fig.7.1. Schema bloc a unui aparat numeric.

Memoria M (numit şi registru) reţine rezultatul conversiei sau al numărării,
până la primirea unui nou rezultat după o nouă conversie. După decodificarea in-
formaţiei din codul aparatului în decodificatorul D, rezultatul măsurării se poate
afişa AF (pentru citirea momentană de către om), înregistra pe imprimantă IMP,
sau introduce în calculator pentru prelucrarea sa în continuare.
Dacă mărimea de măsurat X este numerică (în general impulsuri) partea
analogică a schemei nu mai intră în componenţa aparatului, în acest caz circui-
tul de intrare CI2 are doar rol de adaptare de nivel şi de formare de impulsuri
compatibile cu numărătorul.
Schema bloc nu conţine elemente esenţiale ca: generatorul de frecvenţă de
precizie ridicată, sursă de tensiune de referinţă, unitatea de comanda, elementele
logice de execuţie.
Calităţile statice şi dinamice ale aparatelor numerice se evaluează pe baza
următoarelor caracteristici:
a) Precizia aparatului de măsurat numeric este caracterizată de eroarea fun-
damentală (intrinsecă) în condiţii de referinţă la care se adaugă eroarea de incer-
titudine (±1) a afişajului. Eroarea totală se exprimă în procente.
La aparatele tip frecvenţmetru afişarea se face cu n cifre (digit) ajungând
până la n ≤ 9. Eroarea acestor aparate este:
1
ε = ±ε 0 ± , (% ) (7.1)
N
fiind eroarea intrinsecă, iar N numărul afişat pe display (fără a ţine cont de punc-
tul zecimal).
Aparatele numerice tip voltmetru au afişajul cu n sau n 1/2 cifre (n ≤ 6).
Afişajul cu n 1/2 cifre înseamnă că acesta are n decade complete (0,1,…,9) şi o
decadă incompletă (numai cifra 1). Astfel un aparat cu 3 1/2 digiţi poate afişa
numărul maxim 1999. Eroarea totală a acestor aparate se exprimă cu relaţia:
145
ε = ±εct ± εcs , (%) (7.2)

unde ε ct este eroarea raportată la valoarea citită, iar ε cs eroarea raportată la cap
de scală, adică la valoarea maximă afişabilă (în exemplul anterior la 2000).
b) Rezoluţia este, ca şi la aparatele analogice, cea mai mică variaţie a mă-
rimii de intrare, care produce o modificare sesizabilă a afişajului. Deosebirea
constă doar în aceea, că la aparatele numerice rezoluţia este bine definită, fiind
echivalentul schimbării cu o unitate a celei mai puţin semnificative cifre. La
aparatele cu convertor analog-numeric, rezoluţia este chiar cuanta. De exemplu
un voltmetru cu afişajul de 3 1/2 cifre, pe domeniul de 20 V, are rezoluţia de
0,01 V (cele mai apropiate două valori distincte fiind de ex. 16,25 V, 16,24 V).
c) Viteza de măsurare reprezintă numărul de măsurări într-un interval de
timp. Viteza de măsurare depinde de numărul cifrelor afişate (decade) şi de tipul
convertorului A/N. Timpul de răspuns ( t r ) fiind intervalul de timp dintre startul
unei măsurări până la afişarea valorii obţinute, viteza de măsurare este inversa
1
acesteia: v = (măsurări/secundă). Dacă rezultatul este citit de om, este bună o
tr
viteză de 0,5 - 1 măsurări/secundă (citirea este lentă), pe când pentru un control
automat prin calculator sau microprocesor sunt necesare viteze de peste 1000
măsurări/secundă, pentru a putea urmări variaţiile mărimii controlate.
d) Fidelitatea este calitatea aparatului de măsurat de a efectua măsurări prac-
tic identice (în limitele erorilor normate) asupra aceleiaşi mărimi în condiţii de
măsurare afectate de influenţe parazite: variaţia temperaturii, semnale pertur-
batoare, variaţia în timp a elementelor de referinţă interioare. Prin măsuri de
compensare şi corecţie, erorile de fidelitate se pot menţine sub un anumit nivel.
7.2. Elemente componente ale aparatelor numerice.
După convertirea (cuantificarea) mărimii de măsurat, partea numerică a

unui aparat operează în sistemul de numeraţie binar şi în coduri direct compati-
Fig. 7.2. Corespondenţa nivelelor de potenţial în cod binar.

146
bile cu acest sistem. Sistemul binar este unanim în toate tehnicile de calcul,
deoarece se pot produce şi recunoaşte uşor două nivele de potenţial distincte, că-
rora li se atribuie, după o convenţie, semnificaţia de 0 şi 1. Se cunosc şi se utili-
zează două logici: logica pozitivă, după care nivelul de potenţial mai mare are
valoarea 1 şi logica negativă, după care potenţialul mai mic are valoarea 1. Pen-
tru clarificare se dau combinaţiile de conversie potenţial - cod binar (fig. 7.2),
utilizând notaţiile VL (nivel scăzut L - Low) si VH (nivel ridicat H - High). Cea
mai utilizată combinaţie este logica pozitivă cu potenţiale pozitive.
Orice număr se poate converti din sistem binar în sistem zecimal, de exem-
plu:
(1001101)2 = 1 ⋅ 26 + 1 ⋅ 23 + 1 ⋅ 2 2 + 1 ⋅ 20 = (77 )10
şi viceversa. Adesea este mai convenabilă, codificarea separată a fiecărei cifre
zecimale (0,1,2,…,9) cu câte un grup de patru cifre binare (tetradă); se obţine
codul binar zecimal (binary coded decimal - BCD).
Cel mai simplu este codul BCD natural (NBCD) sau codul 8421, în care
fiecărei cifre zecimale i se ataşează numărul binar natural corespunzător (vezi
tab. 7.1). Se pot construi încă 16 coduri BCD, diferite de cel natural: (2421,
4421, 5421, etc.), toate având însă mai multe combinaţii posibile pentru unele
cifre zecimale.
în zecimal în binar
936 - 936 + 11001 - 11001+
348 651 10010 01101
588 1 00111 1
←1 588 ←1 00111
În operaţii matematice de scădere adesea este mai convenabilă scăderea

prin adunarea complementului faţă de 9 (+1), în sistem zecimal sau a comple-
tabelul 7.1
Fig. 7.3. Codul Gray.

147
mentului de doi (+1) în sistem binar (negata numărului).

Cifra 1 de transfer se elimină în ambele calcule. Dintre codurile BCD sunt
doar câteva autocomplementare: 2421, 3321, 5211, 4311. Spre exemplu în codul
2421 numărul 3 are codul 0011, iar negata sa 1100 este echivalentul zecimalului
6, adică complementul lui 3 faţă de 9. Aceste coduri nenaturale re-clamă circuite
mai complexe, motiv pentru care s-a introdus codul BCD exces trei (XS-3) auto-
complementar, care derivă din NBCD prin adăugarea la fiecare tetradă a numă-
rului 3, adică în binar 0011 (vezi tab. 7.1).
În conversia analog - numerică adesea apar dificultăţi când două grupe co-
dificate vecine diferă prin mai mult de un bit. De exemplu în NBCD trecerea de
la 3(0011) la 4(0100) se realizează prin modificarea a trei biţi. Cel mai folosit
cod ciclic este codul Gray cu 4 biţi cu 16 poziţii distincte. Dacă interesează doar
primele zece poziţii, pentru a forma un cod binar - zecimal, codul Gray natural
(fig. 7.3) nu mai este ciclic (trecerea de la 9 (1101) la 0(0000) modifică trei biţi).
Deplasând cu trei poziţii originea numeraţiei, se obţine codul ciclic zecimal Gray
XS-3 (tab. 7.1).
7.2.1. Elemente logice ale aparatelor numerice.

În aparatele de măsură numerice, operaţiile de comanda, control şi calcul
tabelul 7.2.
148
sunt efectuate cu elemente logice. Fiecare element logic realizează o funcţie lo-
gică, cu care operează după regulile algebrei booleene. Principalele funcţii logi-
ce sunt cuprinse în tabelul 7.2.
Fiecare element logic este realizat dintr-o serie de circuite electronice, care
actualmente se prezintă sub forma integrată. Circuitele electronice se realizează
la scara medie de integrare (MSI) cu tranzistoare bipolare în tehnica DTL, RTL,
TTL, HNIL, ECL sau la scară largă de integrare (LSI) cu tranzistoare MOS în
tehnica P-MOS sau C-MOS.
În afara funcţiilor logice prezentate în tabelul 7.2 se realizează combinaţii
cu mai mult de doua intrări, cu unele intrări negate, s.a., dar funcţia fundamenta-
lă în toate variantele de realizare este NAND sau NOR.
Operaţiile aritmetice de adunare, scădere, de memorare, de deplasare a in-
formaţiei numerice au la bază o familie de elemente logice: circuitele basculante
bistabile CBB (flip-flop). Elementele logice din tabelul 7.2 se numesc combina-
ţionale: starea lor actuală depinde numai de starea actuală a intrărilor (nu memo-
rează starea precedentă), în schimb starea actuală a CBB depinde atât de starea
actuală a intrărilor, cât şi de starea anterioară a CBB; acest tip de elemente logice
se numesc secvenţiale.
Un CBB are una sau mai multe intrări si două ieşiri complementare.
Starea bistabilului este definită de ieşirea semnificativă Q, cealaltă fiind ieşire
complementară Q (daca Q=1, atunci Q =0). Din multitudinea de circuite bascu-
lante bistabile, în tabelul 7.3 se prezintă cele mai utilizate în realizarea blocurilor
funcţionale ale aparatelor de măsurat numerice.
Circuitul basculant bistabil R-S are doua intrări: S (set-poziţionare) şi R
(reset-repunere). Indiferent de starea precedentă a CBB, dacă la S se aplică 1 lo-
gic (R=0) circuitul va fi poziţionat, adică ieşirea semnificativă Q va avea valoa-
rea 1, iar la aplicarea lui 1 la R (S=0) CBB se va reduce la zero (Q=0). Cu 0 la
ambele intrări se menţine starea anterioară. Cazul S=R=1 duce la nedeterminare.
Circuitul R-S cu tact are funcţionarea similară cu precedentul, doar că po-

ziţionarea, respectiv repunerea CBB are loc pe lângă aplicarea lui 1 logic la S
sau R, se aplică şi la intrare de tact T unu logic (comanda de transfer a informa-
ţiei); transferul are loc simultan cu aplicarea tactului. şi în acest caz S=R=1 con-
stituie o situaţie nedeterminată.
Circuitul D elimină starea de nedeterminare prin prevederea CBB cu o sin-
gură intrare (D) si intrare de tact (transfer). Dacă concomitent cu aplicarea tactu-
lui (T=1) se aplică la intrarea D unu logic (D=1), rezultă starea Q=1, iar pentru
D=0 rezultă bascularea în stare Q=0. Fără tact, bistabilul nu-şi schimbă starea.
Calitatea de a nu avea stări ambigue, a impus circuitele basculante J-K, fiind ce-
le mai larg utilizate în circuitele logice. CBB J-K simplu nu-şi schimbă starea
sub acţiunea tactului dacă J=K=0.
149
tabelul 7.3.
150
Dacă ambele intrări au valoarea unu, J=K=1, atunci la aplicare fie cărui
impuls de tact (T=1) bistabilul îşi schimbă starea precedentă (în acest regim de
funcţionare CBB este elementul de bază al numărătoarelor. Când J=T=1 (K=0)
circuitul basculant se poziţionează (Q=1), iar când K=T=1 (J=0), el se repune
(se şterge) Q=0.
Circuitul basculant J-K master-slave (stăpân-sclav) rezolvă problema trans-
ferului de informaţie de la intrare spre ieşire doar în anumite momente de sin-
cronizare. Informaţia aplicată la intrările J si K activează stăpânul, când T=1; in-
formaţia reţinută de CBB R - S al stăpânului se transferă la sclav numai după ce
tactul devine 0, T=0. Abia acum apare la ieşirea generală Q (al celui de-al doilea
bistabil) starea nou dobândită de CBB; prin urmare schimbarea stării are loc la
frontul descendent al impulsului de tact.
7.2.2. Numărătoarea şi registre.

Prin legarea în serie a mai multor CBB se obţine un numărător, iar starea
bistabilelor la un moment dat reprezintă, în codul ales, numărul de impulsuri (de
unu logic) intrate în numărător. Funcţie de sensul de numărare se deosebesc nu-
mărătoare directe şi inverse (reversibile). Dacă impulsurile de măsurat se aplica
doar la primul CBB (de cel mai mic rang) numărătorul se numeşte asincron, iar
dacă impulsul de tact se aplică simultan tuturor CBB, numărătorul este sincron.
Întrucât fiecare CBB înmagazinează informaţia privind câte un bit, un nu-
( )
mărător binar cu n CBB poate număra maximum 2 n − 1 impulsuri. în figura 7.4
se indica două numărătoare binare directe cu trei circuite basculante bistabile,
putând avea 23 = 8 stări distincte, numărul maxim fiind (111)2 = (7 )10 .
În figura 7.4 se poate urmări starea tuturor circuitelor basculante bistabile
după aplicarea fiecărui impuls la intrare. Semnul negaţiei de la intrarea de tact a
tuturor CBB (cerculeţul) indică că bascularea are loc pe frontul negativ al im-
pulsului de tact se adaugă un bit la conţinutul lor. După al optulea impuls se
ajunge la starea iniţiala nulă, ultimul CBB (C) putând acţiona alt CBB, plasat
după el. Se poate afirma, că ambele numărătoare binare din figura 7.4 sunt divi-
zoare cu opt, deoarece după opt impulsuri ansamblul emite un impuls activ. Te-
oretic se pot realiza divizoare cu orice număr, dar practic se utilizează divizoare
până la zece şi multipli de zece 10 n .( )
Doar pentru exemplificare se prezintă în figura 7.5 un numărător binar in-
vers asincron, tot cu trei biţi. Se poate observa din tabelul de stări ale CBB că fi-
ecare nou impuls se scade din conţinutul actual al numărătorului.
Prin intercalarea unor porţi logice cu acelaşi numărător se poate număra şi
direct şi invers, la comenzile “sus” sau “jos”; acest fel de numărător se numeşte
reversibil.
151
Fig. 7.4. Numărător binar asincron (a) şi sincron (b) direct cu trei biţi.
Intr. 0 1 2 3 4 5 6 7 8
A 0 1 0 1 0 1 0 1 0
B 0 1 1 0 0 1 1 0 0
C 0 1 1 1 1 0 0 0 0
Conţinut 0(8) 7 6 5 4 3 2 1 0
numărător
Fig. 7.5. Numărător binar asincron invers.

Aparatele de măsurat numerice operează cel mai des în sistemul binar ze-
cimal; normal şi numărătoarele trebuie să fie decadice, totalizând impulsurile
primite conform unuia din codurile BCD.
(
Un numărător decadic are patru circuite basculante 23 < 10 < 2 4 ; cele şase )
stări posibile (de la tactul 11 la 16 = 2 4 ) se elimină prin reacţii inverse. Din vari-
antele de numărătoare decadice, în figura 7.6 se prezintă un numărător asincron
direct, în codul NBCD. Până la al şaptelea impuls de la intrare
J B = K B = D = 1 , numărătorul funcţionează ca un numărător binar direct (vezi
tabelul 7.4.c); CBB-D nu poate bascula, deoarece are 0 logic fie pe linia 1 fie pe
152
Fig. 7.6. Numărător decadic asincron direct în cod NBCD.

linia 2 a lui J D , ele fiind în relaţie de produs logic.
După al optulea impuls, când CBB-D trece în stare 1, rezultă D = 0 , cu ca-
re CBB-B este blocat. Al nouălea impuls duce la A=1 (B=0, C=0, D=1), iar al
zecelea readucând CBB-A în stare zero, va readuce la zero şi CBB-D, deoarece
acesta are J D = 0, K D = 1 , rezultând un front negativ, care va comanda o de-
cadă superioară. Rezultă că numărătorul decadic este divizor cu zece. Realizând
numărătoarele decadice inverse şi reversibile este doar o problemă de combina-
ţie a celor patru CBB şi de intercalare unor porţi logice.
În timpul procesului de conversie A/N şi numărare conţinutul numără-
torului se modifică tot timpul; citirea unui rezultat în asemenea condiţii este di-
ficilă cu memorii sau registre, care să reţină rezultatul măsurării în scopul afişă-
rii sau înregistrării. Aceste subansamble se realizează tot cu circuite basculante
bistabile, în care se transferă biţii din numărător. Transferul în registru şi din re-
gistru către deco-
dificator se poate
efectua în serie sau
în paralel. Pentru
vehicularea serie a
informaţiei binare,
bit cu bit, se conec-
tează în serie mai
multe CBB (de ex.
de tip D) obţinându-
se un registru de de-
plasare (fig. 7.7.a).
Conţinutul registru-
lui se poate anula
prin ştergere (reset),
iar transferul de biţi
Fig. 7.7. Registre numerice: a. - registru de deplasare;
se face în ritmul
b. - registru paralel.
153
tactului. Dacă de exemplu la intrare se aduce numărul 5 în codul NBCD (0101),

atunci stările CBB vor fi cele arătate în tabelul 7.4; după încă patru tacte conţi-
nutul registrului se anulează. Dacă ieşirea ultimului CBB se conectează la intra-
rea primului CBB, se obţine un registru de deplasare în inel (informaţia se de-
plasează pas cu pas, fără a se pierde).
Transmisia în paralel a unei informaţii are loc prin aplicarea simultană a tu-
turor biţilor la intrările D corespunzătoare ale registrului paralel (fig.7.7.b).
Transmisia în paralel a unei informaţii are loc prin aplicarea simultană a tu-
turor biţilor la intrările D corespunzătoare ale registrului paralel (fig.7.7.b). Fără
impuls de comandă la tact, ieşirile A, B, C, D rămân în vechea stare; starea lor
devine identică cu informaţia de la intrare, numai după aplicarea tactului de
transfer.
Înscrierea şi citirea datelor în/din registru se poate face în serie sau paralel
existând deci patru combinaţii posibile: intrare paralel, ieşire paralel sau se-
rie şi intrare serie, ieşire paralel sau serie.
tabelul 7.4 În ansamblul aparatului de
Informaţia la intrare NBCD5(0101) măsurat se folosesc cele patru vari-
Tactul A B C D ante funcţie de viteza de transfer şi
Iniţial 0 0 0 0 de numărul elementelor componen-
1 1 0 0 0 te.
2 0 1 0 0 Astfel transmisia paralel fiind
3 1 0 1 0 simultană, asigură viteză mare de
4 0 1 0 1 transfer dar şi un număr de porţi şi
CBB, egal cu cel al numărului de
biţi; transmisia serie este mai lentă, în schimb volumul de componente este con-
siderabil mai mic.
7.3. Dispozitive de afişare numerică [1].

7.3.1. Afişaje cu tuburi Nixie şi tuburi fluorescente.
După tuburile cu filament incandescent, tubul Nixie este cel mai vechi afi-
şaj utilizat în aparatura numerică de măsurare. Este ergonomic şi are schema de
comandă relativ simplă, însă necesită tensiuni de lucru relativ mari şi de aceea
nu se mai utilizează în prezent (decât foarte rar). Totuşi el va fi prezentat pe,
scurt deoarece multe din aparatele numerice de laborator mai vechi utilizează
acest tip de afişaj.
Tubul Nixie este alcătuit dintr-un tub de sticlă, umplut cu gaz inert (tipic
neon) la joasă presiune (fig. 7.8. c.) în interiorul căruia se află zece catozi în
formă de cifre (0,1,2… 9), dispuşi în planuri paralele în faţa unui anod comun
(fig. 7.8. a., d.); variantele moderne utilizează şapte catozi dispuşi în acelaşi
plan, din combinarea cărora se pot reprezenta cifrele (fig. 7.8. .b); catozii sunt
acoperiţi cu o peliculă de oxizi ce poate emite electroni.

Masurari Electrice Și Electronice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Masurari Electrice Și Electronice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioan Mircea Gordan Măsurări electrice în electrotehnică

4.1.1.a. Sensibilitatea tranzitorie...........................................................70

1.1. Obiectul ştiinţei măsurării.

Pentru a înţelege, a prevedea şi a acţiona asupra mediului înconjurător

măsoară. Se consideră o mulţime N de simboluri, care în marea majoritate a ca-

logice ale ampermetrului se estimează incertitudinea de măsurare şi se dă

1.2. Clasificarea mărimilor măsurabile.

Metodele de măsurare şi mijloacele de măsurare corespunzătoare depind în

După modul de obţinere al energiei de măsurare mărimile măsurabile se

Fig.1.3. Clasificarea mărimilor măsurabile în funcţie de timp.

lorile Xmed, X, Xm să fie independente de alegerea lui. Aceşti parametri globali

1.3. Sistemul legal de unităţi de măsură.

Valoarea măsurată a unei mărimi se exprimă printr-un număr real urmat de

Unităţile SI fundamentale tabelul 1.1.

În ceea ce priveşte sistemele coerente de unităţi este de remarcat elaborarea

Ulterior, pornindu-se de la Sistemul Metric, au fost elaborate numeroase

Unităţi SI suplimentare tabelul.1.2.

Referitor la definiţia molului, trebuie specificat că entităţile elementare sunt

Factorul Prefixul Simbolul Factorul Prefixul Simbolul

Pentru formarea multiplilor şi submultiplilor se utilizează prefixe (tab.1.3)

Valoarea măsurată a unei mărimi de exprimă printr-un număr urmat de uni-

portante etaloane de conservare sunt etaloanele de tensiune, de rezistenţă, de ca-

preună cu divizoare rezistive de precizie; pentru curent alternativ sunt transfor-

METODE ŞI MIJLOACE DE MĂSURARE ELECTRICE.

2.1. Procesul de măsurare.

Procesul de măsurare reprezintă ansamblul de operaţii necesare privind so-

rimi continue (fig. 2.1. a);

2.2. Clasificarea metodelor electrice de măsurare.

Metoda (gr. methodos mijloc, cale) reprezintă un sistem de reguli sau

Fig. 2.3. Clasificarea metodelor electrice de măsurare.

Metodele electrice de măsurare de compensare cu substituţie constau în:

2.3. Ierarhia metodelor electrice de măsurare.

Ierarhia MEM se stabileşte în principal în funcţie de precizia cu care se

2.4. Definirea mijloacelor de măsurare electrice.

Mijloacele de măsurare constituie ansamblul mijloacelor tehnice care mate-

În funcţie de destinaţia lor mijloacele de măsurare se clasifică în etaloane

2.5. Schemele funcţionale ale mijloacelor de măsurare electrice.

Mijlocul electric de măsurare constituie un lanţ şi de aceea poate fi repre-

zate, cât şi pentru stabilirea performanţelor încă din etapa de proiectare.

Fig. 2.8. Schema structurală a unui aparat analogic cu măsurare directă.

Convertoarele intermediare îndeplinesc funcţii de adaptare şi prelucrare a

2.6. Caracteristicile metrologice ale mijloacelor de măsurare electrice.

Pentru alegerea mijloacelor de măsurare în vederea efectuării unor măsurări

Simboluri grafice tabelul 2.1.

cu mărimea supusă măsurării, cu mediul ambiant şi cu beneficiarul măsurării

2.6.1. Interval de măsurare.

2.6.2. Capacitate de suprasarcină.

2.6.3. Rezoluţie (prag de sensibilitate).

+1200C şi are o scală gradată cu 80 diviziune prezintă o sensibilitate de 0,5 divi-

Eroarea intrinsecă este eroarea limită de măsurare în condiţii de referinţă,

sau Cl. 0,5.

• în funcţie de o valoare convenţională dependentă de scara gradată;

• în acest caz, modul de notare al clasei de precizie este:

2.6.6. Fiabilitate metrologică.

anumite limite proprietăţile lor, scade necontenit odată cu trecerea timpului

cu o deosebită acurateţe. Din acest motiv, elementele constructive şi mijloacele

2.6.7. Putere consumată.

Caracterizarea mijloacelor şi a metodelor de măsurare electrice din punctul

2.6.8. Timp de măsurare.

2.6.9. Proprietăţi informaţionale.

(fig.2.13.a.) sau în sus (fig..2.13.b.) a rezultatului prezentat sub formă analogică

Fig. 2.13. Cuantificarea semnalelor analogice: a. prin rotunjire

2.6.9.1. Cantitatea de informaţie de măsurare.