RECEPTOARE DIGITALE PENTRU

SISTEMELE CU FIBRE OPTICE

Subiecte
4.1. Detecţia şi demodularea semnalelor optice
4.2. Receptorul optic maxim aposteriori
4.3. Detecţia directă
4.3.1.Calculul zgomotului receptorului
4.3.2. Calculul sensibilităţii receptorului
4.4 Detecţia coerentă
4.4.1.Tipuri de modulaţii pentru transmisii coerente
4.4.2. Demodularea coerentă
4.5. Receptoare optice
4.6. Probleme

Evaluare: 1. Răspunsuri la întrebările şi problemele finale

2. Discuţie pe tema: “Metode de detecţie a
semnalelor optice”

4.1. Detecţia şi demodularea semnalelor optice

În capitolul precedent am prezentat un ghid minimal pentru

proiectarea sistemelor digitale de comunicaţie punct la punct cu
fibre optice şi am precizat că după o evaluare din punctul de
vedere al bilanţului de putere se face mai întâi proiectarea
receptorului. În acest capitol vom prezenta principalele tipuri de
receptoare şi criteriile de clasificare, analiză şi proiectare.
Clasificarea receptoarelor optice digitale se face în principal
după: i) tipul de detecţie folosit (directă, heterodină, homodină);
ii) tipul de fotodetector folosit (diodă PIN sau APD); iii) tipul
de modulare folosit în sistem (OOK, FSK, PSK).
După primul criteriu există trei tipuri de receptoare prezentate
în figura 4.1.
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice

+Vp
semnal de
lumină
modulată
FD
Dispozitiv 0101110
A de Date de
Rp prag ieşire

+Vp 0101110
semnal Date de
optic ieşire
modulat
FD
ν0

FTB Dispozitiv
νIF A de
Rp decizie
ν0+νIF
OL –DL

0101110
semnal Date de
optic ieşire
modulat
FD
ν0
Dispozitiv
FTJ A de
Rp decizie
ν0
OL –DL

Fig.4.1 Receptoare pentru fibre optice cu: a)detecţie directă; b) detecţie

heterodină; c)detecţie homodină.

84
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
Comun celor trei scheme este semnalul optic de frecvenţă
centrală ν0 modulat cu informaţia utilă, care este transformat în
curent electric de către fotodetectorul FD (PIN sau APD) şi este
apoi amplificat de către preamplificatorul A. Circuitul de
decizie construit pe baza criteriului maxim aposteriori (MAP)
este în esenţă un circuit de prag care transformă semnalul
recepţionat într-o secvenţă de date care diferă în general de
secvenţa de la emisie. Dacă receptorul este bine proiectat
eroarea este mai mică decât rata erorii (BER ) admisă din datele
de proiectare. Diferenţele constau însă în modalitatea de
detecţie.
Detecţia optică directă prezentată în figura 4.1.a realizează
conversia directă a fascicolului de fotoni incident, care este apoi
amplificat şi supus circuitului de decizie.Un receptor realizat pe
principiul detecţiei directe poartă numele de receptor
numărător de fotoni.
Detecţia optică coerentă realizată cu receptoarele din figurile
4.1.b,c este concepută după modelul detecţiei superheterodine
folosită în radiotehnică. O sursă de lumină obţinută de la o
diodă laser monomod (DL), constituie oscilatorul local (OL) ce
oscilează pe frecvenţa ν0+νIF în cazul recepţiei heterodine
coerente (RHEC) şi ν0 în cazul recepţiei homodine
coerente(RHOC). Datorită caracteristicii neliniare a
fotodetectorului în spectrul curentul fotodetectat se va regăsi
spectrul semnalului util în banda de bază în cazul homodină sau
modulat pe purtătoarea de frecvenţă intermediară νIF în cazul
heterodină. Diferenţa între cele două receptoare constă
evident în modul de extragere a semnalului util: cu ajutorul unui
filtru trece jos (FTJ) pentru RHOC şi filtru trece bandă centrat
pe frecvenţa intermediară în cazul RHEC.

4.2. Receptorul optic maxim aposteriori

În figura 4.2 este prezentată schema unei legături optice punct

cu punct digitale din punctul de vedere al teoriei deciziilor
statistice. Sursa de informaţie generează o secvenţă binară ce
este transmisă printr-un canal optic fără memorie. Fie
r(t)=x(t)+z(t) semnalul recepţionat în condiţia în care canalul
optic introduce un zgomot aditiv. Trebuie subliniat aici ca prin
canal înţelegem aici toate echipamentele care contribuie la
85
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
realizarea legăturii între sura de informaţie şi receptorul ideal:
emiţătorul cu DL, fibra optică, fotodetectorul, preamplificatorul,
egalizorul, etc. De aceea şi natura zgomotului total este mult
mai complexă.
Emiţător optic

Sursă de x∈{0,1}
informaţii Canal optic

r
y
Discriminator Λ Calculul
de raportului de Proiector
prag plauzibilitate

x̂ ∈{0,1} Receptor optic maxim aposteriori

Fig.4.2. Schema informaţională a unei comunicaţii optice digitale.

Astfel în realitate avem următoarele tipuri de zgomote:

i) zgomote aditive care sunt în esenţă zgomote termice şi care
apar şi în lipsa semnalului dintre care amintim: zgomotul de
întuneric al fotodiodei, zgomotele termice (de tip Johnson) ale
rezistenţei de polarizare a FD şi a impedanţei de intrare a
preamplificatorului, zgomotele termice ale amplificatorului şi
egalizorului ce urmează procesului de fotodetecţie, diafonia.
ii) zgomote multiplicative care apar numai în prezenţa
semnalului: zgomotul modal (apare numai la FO multimod),
zgomotul de partiţie modală (mode partition noise-apare la
propagarea prin FO monomod a semnalelor laser monomod),
zgomotul de fază a DL, zgomotul de amplitudine al DL
(exprimat prin factorul RIN), zgomotul factorului de câştig al
APD, zgomotul cuantic (datorat caracterului aleator al luminii),
zgomotul de alice (shut noise-zgomotul cuantic intrinsec al
semnalului după ce acesta a fost netezit de zgomotul de bandă
finită ale fotodetectorului şi al circuitelor ce rămâne după
acesta.
86
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
În practică se consideră efectul combinat al tuturor
acestor zgomote sub forma unui zgomot global aditiv gaussian
z(t). Cu această simplificare receptorul optic optimal se poate
construi ca un receptor maxim aposteriori (ROMAP) ca în
figura 4.2.

b1 →1 p(y/1)

P0(νprag)
νprag→ bp

b0→ 0 P1(νprag)
p(y/0)

zgomotul aditiv z(t)

Fig.4.3. Schema de decizie a receptorului optic maxim aposteriori.

În figura 4.3. este prezentată schema de decizie a receptorului
optic maxim aposteriori. Densităţile de repartiţie a semnalului
recepţionat şi refăcut y(t), când s-a transmis 0 sau 1, p(y/0) şi
p(y/1) sunt reprezentate pe aceeaşi axă împreună cu tensiunea
de prag νprag a circuitului de decizie. Probabilitatea de eroare
totală a receptorului Pe,care trebuie să fie egală cu rata de eroare
acceptată a transmisiei numerice BER (bit error tipic 10-9), este
proporţională cu suma ariilor haşurate de sub curbele p(y/0) şi
p(y/1). Acestea reprezintă tocmai probabilităţile de eroare a lui
0 (P0) şi a lui 1 (P1) în cazul în care circuitul de decizie foloseşte
ca prag al testului tensiunea νprag.
În cazul unui ROMAP semnalul digital recepţionat (amplificat
şi filtrat) y(t), care se obţine la ieşirea proiectorului, este folosit
pentru calculul raportului de plauzibilitate Λ=p(y/1)/p(y/0).
Acesta este comparat cu nivelul de prag νprag o dată într-o
perioada de tact Tb pentru a determina tipul impulsului {0,1}. În
mod ideal discriminatorul de prag ia decizia 1L dacă Λ>νprag şi
0L în caz contrar, Λ<νprag.

87
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
Calculăm Pe la ieşirea unui receptor OOK presupunând
cunoscute densitaţile de repartiţie a probabilităţilor condiţionate
ale semnalelor recepţionate.

v prag 

P1 (v prag ) = ∫ p ( y / 1) dy

−∞
∞  ⇒ Pe = aP1 (v prag ) + bPo (v prag )
P0 (v prag ) = ∫ p ( y / 0)dy 

v prag 
(4.1)

unde a=P(1) şi b=P(0) se aleg de obicei egale cu 0,5.

Pragul de decizie νprag se alege la rândul lui în aşa fel încât Pe să
fie minimă. Pentru calculul probabilităţii de eroare trebuie
cunoscută de asemenea valoarea medie pătratică σ2z a
zgomotului care se suprapune peste semnalul util în momentele
deciziei. Se folosesc câteva ipoteze simplificatoare: i) metoda
de calcul se bazează pe aproximaţia gaussiană, care presupune
că atunci când secvenţa de intrare (formată din impulsuri
optice) este cunoscută la ieşirea circuitului de decizie se obţine
o variabilă aleatoare gaussiană x̂(t) a cărei dispersie poate fi
măsurată; ii) densităţile de repartiţie gaussiene p(y/1) şi p(y/0)
au dispersiile egale cu cele ale v.a. x̂(t) ; iii) calculul
probabilităţii de eroare Pe se face în domeniul optic, printr-o
proiecţie a mărimilor din domeniul electric. Astfel în lipsa
zgomotului, celor două niveluri logice {0,1} le corespund două
niveluri optice de amplitudine {b0,b1}, iar tensiunii de prag νprag
a circuitului electronic de decizie îi corespunde în domeniul
optic energia de prag bprag; iv) νprag se alege în aşa fel încât
P1(νprag)= P0(νprag).
Prin urmare din Pe= 1/2{P1(νprag)+ P0(νprag)} rezultă,

Pe =P1(νprag)= P0(νprag) (4.2)

Prin urmare din (4.1) şi (4.2) probabilitatea de eroare se poate

scrie ca:

88
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
v
prag
1  (v − b0 ) 
Pe =
2π σ 0 ∫
−∞
exp −
 2σ 0 ² 
 dv =
(4.3)
 (− v + b1 ) 
∞
1
=
2π σ 1 v prag ∫
exp  −
 2σ 1 ² 
 dv

unde σ20 şi σ21 reprezintă dispersiile proiectate în domeniul

optic a zgomotului (σ2z ) care afectează semnalul x̂(t) atunci
când este recepţionat un 0L şi respectiv un 1L.
Definim parametrul ρ ca fiind:
v prag − b0 b1 − v prag b − b0
ρ= = = 1 (4.4)
σ0 σ1 σ1 + σ 0
Deoarce în sistemele optice OOK pentru 0L se transmite b0=0,
observăm că ρ2 reprezintă raportul dintre puterea medie a
semnalului optic şi puterea medie a zgomotului.
Atunci relaţia (4.3) devine,

∞
1 1  ρ 
Pe ( ρ ) = ∫ exp[ − x²]dx = 2 erfc  = Q( ρ ) (4.5)
π ρ/ 2
2

unde erfc(x) este funcţia de eroare, iar Q(x) este funcţia de

eroare complementară, care pot fi găsite în tabele.
Ecuaţia (4.4)stabileşte că tensiunea de prag νprag trebuie să fie
la o deviaţie standard ρ faţă de b1 sau b0 pentru a obţine o rată a
erorii dorite. Astfel pentru BER=Pe=10-9 din tabele rezultă ρ =6.
Folosind relaţia (4.4) obţinem

b1 − b0 = ρ ( σ 1 + σ 0 ) (4.6.a)

sau

b1 = ρ ( σ 1 + σ 0 ) pentru b0=0 (4.6.b)

89
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
4.3. Detecţia directă

Schema echivalentă de zgomot a unui receptor optic cu detecţie

directă este ilustrată în figura 4.4.
Heg (f)
He(f)
Egalizor
Rf xe(t)
he(t)
i (f) Hb(f)
ea(t)
∼
io(t) ib(t)
P(t) Cd Ca A
hp(t) Rb Ra ia(t)

Fig.4.4. Schema echivalentă de zgomot a unui receptor optic

cu detecţie directă

Cele trei etaje de bază ale receptorului sunt: fotodetectorul,

amplificatorul şi egalizorul. Fotodetectorul poate fi o fotodiodă
în avalanşă APD cu caştigul mediu M>1 sau o fotodioda PIN cu
M=1. Fotodioda are eficienţa cuantica η şi capacitatea Cd.
Rezistenţa de polarizare a fotodetectorului este Rb şi are un
curent de zgomot termic ib(t). Amplificatorul are o impedanţă
de intrare Ra Ca. Funcţia de amplificare este reprezentată de
sursa de curent controlată în tensiune care este caracterizată de
transconductanţa generatorului (amper/volt). Există două surse
de zgomot ale amplificatorului: ia(t)- zgomot termic al
rezistenţei de intrare Ra şi ea(t)-tensiunea de zgomot termic
echivalent al lanţului de amplificare. Aceste două surse sunt de
tip zgomot alb cu distribuţie gaussiană. Ele sunt complet
descrise de densităţile spectrale de putere SI şi SE.
Egalizorul care urmează după amplificator este de obicei un
filtru care are rolul de a compensa distorsiunile semnalului şi
interferenţa intersimbol. Trenul de impulsuri digitale care este
incident pe fotodetector este descris de relaţia:
∞
P(t ) = ∑ bn h p (t − nTb ) (4.7)
−∞

90
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
unde P(t) este puterea optică recepţionată,Tb este perioada, bn
este amplitudinea celui de-al n-lea bit optic, hp(t) este impulsul
distorsionat recepţionat. În cazul semnalelor binare bn ia două
valori:b1 si b0 corespunzătoare lui zero logic şi unu logic.Dacă
considerăm fiecare impuls optic intrare nenegativ hp(t) cu
proprietatea,
∞

∫h
−∞
p(t )dt = 1 (4.8a)

rezultă în consecinţă că bn reprezintă chiar energia optică a celui

de-al n-lea impuls. În plus conform principiului conservării
energiei vom presupune că impulsurile de ieşire se bucură de
aceeaşi proprietate,
∞

∫ h (t )dt = 1
−∞
e (4.8b)

Curentul mediu de ieşire al fotodetectorului la momentul t

rezultat din trenul de impulsuri de la intrare este:
∞
ηq
< i (t ) >= MP(t ) = Ro M ∑ bn h p (t − nTb ) (4.9)
hν −∞
unde avem,
q-sarcina electronului
hν energia fotonului incident
η -eficienţa cuantică
ηq
Ro = este responsivitatea fotodetectorului (A/W).
hν
Acest curent este amplificat şi filtrat pentru a produce o
tensiune medie la ieşirea egalizorului dată de convoluţia
curentului cu răspunsul în impuls al amplificatorului:
< x e >= A < i (t ) > *h B (t ) * heg (t )
< x e >= Ro AMP(t ) * h B (t ) * heg (t ) = Ro GP(t ) * h B (t ) * heg (t )
(4.10)

unde A este câştigul amplificatorului,G=AM, heg si hB(t) sunt

răspunsurile în impuls al circuitului de egalizare şi polarizare,
semnul * desemnează convoluţia, iar <> valoarea medie.
Deoarece

91
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
1
HB( f ) = (4.11)
1 / R + j 2πC f
R=Ra Rb
C=Ca+Cd
iar,

∞
h B ( t ) = ℑ −1 [H B ( f )] =
j 2π f t df
∫H
−∞
B( f )e (4.12)

rezultă că tensiunea de ieşire reprezintă o succesiune de

impulsuri de forma:
 ∞ 
< x e (t ) >= Ro G  ∑ bn h p * h B * heg (t − nTb )
(4.13)
n = −∞ 
he (t ) = Ro Gh p (t ) * h B (t ) * heg (t )
Aici he(t) reprezintă răspunsul în impuls al intregului sistem iar
He(f) caracteristica sa de transfer este dată de relaţia:

H e ( f ) = Ro GH p ( f ) H B ( f ) H eg ( f ) (4.14)

unde Hp(f) este transformata Fourier a impulsului recepţionat

hp(t), iar Heg(t) este funcţia de transfer a egalizorului.

4.3.1. Calculul zgomotului receptorului

Ne vom concentra acum atenţia asupra zgomotului receptorului

z(t) care determină tensiunea de ieşire xe(t) să devieze de la
valoarea sa medie. Se poate scrie:
x e (t ) =< x e (t ) > + z (t )
(4.15)
z ²(t ) = v S ² + v R ²(t ) + v I ²(t ) + v E ²(t )
νs-zgomotul cuantic
νR-zgomotul termic al rezistenţei de polarizare Rb
νI-zgomotul de intrare al amplificatorului dat de ia(t)
νE- zgomotul de intrare al amplificatorului dat de ea(t)
Ca atare,
< z² >=< [x e − < x e >]2 >=< x e ² > − < x e > ² =
(4.16)
=< v S ² > + < v R ² > + < v I ²( t ) > + < v E ²( t ) >

92
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
Componentele zgomotului termic din relaţia (4.16) se
calculează cu următoarele relaţii:

2k B T I
< v R ² >= R² A² 2 (4.17)
Rb Tb
I2
< v I ² >= S I R² A² (4.18)
Tb

I ( 2π RC )² 
< v E ² >= S E A²  2 + I3  (4.19)
 Tb Tb 3 
unde

∞ 2
He( f )
I 2 = Tb
−∞
∫
H p( f )
df (4.20)

şi
∞ 2
He( f )
I 3 = Tb3 ∫
−∞
H p( f )
f ² df (4.21)

Componenta zgomotului cuantic din z(t) se calculează cu relaţia

I
< vS ² >= q < i 0 > j M 2 + x R²A² 2 , j = 0 ,1 (4.22)
Tb
cu
ηq bON
< io > 1 = (4.23a)
hν Tb
ηq bON
< io > o = (1 − γ) (4.23b)
hν Tb
Avem ,
M2+x-este câştigul mediu al fotodetectorului.
<i0>j-estecurentul mediu fotodetectat pe perioada unui bit atunci
când a fost transmis un 1L respectiv un 0L.
kB-constanta lui Boltzmann.
T-temperatura absolută.
Parametrul de interferenţă intersimbol (ISI)

93
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
Tb / 2
γ = ∫h
−Tb / 2
p(t − nTb ) (4.24)

indică partea de energie dintr-un impuls de valoare 1 care este

cuprins în interiorul duratei unui bit Tb. Iar 1 − γ este partea de
energie care interferă cu celelalta impulsuri datorită dispersiei
fibrei optice.
Ţinând seama de relaţiile de mai sus dispersia zgomotului total
din (4.16) devine:

R² A²  2kBT S 
< z² > j = σzj2 = 2+ x
q < i0 > j M + + SI + E  I 2 +
Tb  Rb R² 
2
(2π RC)²  qRA   < i0 > j 2+ x 
+ A² SE I3 =   
 M Tb I 2 + W  j = 0,1
Tb3 T
 b   q 
(4.25)

unde prin W am notat caracteristica globală de zgomot termic a

receptorului,

Tb  2k B T SE  (2π C )²
W=   (4.26)
q²  R + S I + R ²  I 2 + q ²T S E I 3
 b  b

4.3.2 Calculul sensibilităţii receptorului

Scopul nostru este să determinăm energia minimă pe impuls

necesară pentru a atinge o rată a erorii prescrisă. Pentru aceasta
semnalul de ieşire xe l-am aproximat cu o variabilă gaussiană.
Aceasta mai poartă numele de aproximaţie de tip raport semnal
zgomot. Deşi după cum se ştie zgomotul cuantic are o repartiţie
Poisson, eroarea rezultată din aproximaţia gaussiană este mică.
Media şi dispersia lui xe pentru un impuls 1 la intrare este b1
(bON) si σ12 iar pentru un impuls 0 este b0 (bOFF) şi respectiv σ02.
Varianţele optice σ1 şi σ0 se definesc ca proiecţiile lui <z²>j în
domeniul optic pentru cazurile cele mai defavorabile şi se obţin
substituind <io>1 si respectiv <i0>0 din (4.23) în ecuaţia (4.25).
Rezultă în final relaţiile (4.27):

94
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
2
 hν   ηM x W 
σ 1 ² =    b1 I 2 + 
 η   hν M ² 
2
(4.27)
 hν   ηM x W 
σ 0 ² =    b1 I 2 (1 − γ ) + 
η   hν M ² 
unde W este definit în (4.26).
Daca b0 =0 folosim relaţia (4.6b) pentru a calcula energia pe
impuls necesară pentru a avea o anumită rată a erorii ţinând
seama de (4.27)
b1 = ρ (σ 1 + σ 0 ) =
ρ  hν  η η 
  M 2+ x b1 I 2 + W + M 2+ x b1 I 2 (1 − γ ) + W 
M  η  hν hν 
(4.28)
Aplicăm o metodă matematică pentru determinarea energiei
minime pe impuls b1min necesară pentru a obţine rata erorii
dorită care este caracterizată de ρ. Prima dată determinăm
valoarea optimă a câştigului prin avalanşa Mopt care se obţine
prin diferenţierea ecuaţiei (4.28) în raport cu M şi punând:
∂ bON
= 0 ⇒ M opt (4.29)
∂M
Mopt obţinut din (4.29) se înlocuieşte în (4.28) şi apoi se rezolvă
în b1 şi rezultă :
2+ x x
 hν  1
b1 min = Q 1+ x  W 2+ 2 x I 2 1+ x L (4.30a)
 η 
2+ x
1
 2(1 − γ)  1+ x  K (2 − γ) 
1/ 2 1 / 2  1+ x
1  
L=   + 1 +  K (2 − γ) + 1 
 K (2 − γ)   2(1 − γ)  2  
1/ 2
 1+ x 1− γ 
K = −1 + 1 + 16 ⋅ 
 x² (2 − γ)² 
(4.30b)

Parametrul L depinde numai de fracţiunea γ a energiei unui

impuls conţinut în perioada unui bit Tb şi de factorul de

95
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
avalanşă a fotodiodei x. Valori tipice pentru L sunt cuprinse
între 2 şi 3, iar cele ale lui x depind de tipul de fotodiodă
folosită: x=0 pentru fotodioda PIN, x=0,5 pentru fotodioda cu
avalanşă cu Si şi x=1 pentru fotodioda cu avalanşă cu Ge. În
final sensibilitatea receptorului se calculează cu relaţia:

b1 min
Pr = (4.31)
Tb

4.4 Detecţia coerentă

În figura 4.1 am prezentat schemele bloc ale principalelor

receptoare cu detecţie heterodină (homodine şi heterodine)
folosite în comunicaţiile pe fibre optice. În acest paragraf
prezentăm principalele lor caracteristici care sunt intrinsec
legate de tipul de modulare numeric utilizat.

4.4.1 Tipuri de modulaţii folosite în transmisia coerentă

Deoarece fibrele optice oferă o bandă foarte largă modulaţia a

mai mult de două stări logice nu este practicată. De aceea ne
vom referi strict la următoarele tipuri de modulaţii numerice
binare:
-modulaţia de amplitudine OOK (on-off keying) sau
ASK (amplitude shift keying). Semnalul modulat se scrie:
∞
xOOK (t ) = A ∑ a nU (t − nTb ) cos 2πν 0 t
n = −∞
(4.32)
unde U(t) este funcţia dreptunghiulară unitară, egală cu 1 pentru
t∈[0,Tb] şi 0 în rest iar an∈{0,1}.
-modulaţia de frecvenţă binară BFSK (binnary
frequency shift keying). Semnalul modulat foloseşte două
frecvenţe pentru 0 şi 1, ν1 şi respectiv ν2, definite cu relaţiile:
1 1
ν 1 = ν 0 − ∆ν ;ν 2 = ν 0 + ∆ν (4.33)
2 2
Mărimea adimensională m=Tb∆ν poartă numele de indice de
modulaţie. Semnalul modulat BFSK se scrie:

96
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice

x BFSK (t ) = 2 P cos(2πν 0 t + Φ (t ) ) (4.34)

unde
∞
Φ ′ = π∆ν ∑ a U (t − nT )
n = −∞
n b (4.35)

cu an∈{-1,1}, iar prin √2P am notat amplitudinea purtătoarei de

frecvenţă f0 şi putere medie P.
-modulaţia de fază binară BPSK (binnary phase shift
keying). În acest caz pe durata unui bit Tb, faza purtătoarei de
înaltă frecvenţă ia valoarea 0 sau π, după cum se transmite un
0L sau 1L. Semnalul modulat este:
∞
x BPSK (t ) = 2 P ∑ U (t − nTb ) cos(2πν0 t + φn + ψ 0 ) (4.36)
n = −∞
unde P reprezintă puterea medie a oscilatorului local, φn∈{0,π},
iar Ψ0 este o constantă şi reprezintă faza oscilatorului local de
frecvenţă ν0 utilizat la emisie.

4.4.2 Demodularea coerentă

Aşa cum se observă din fig.4.1 demodularea coerentă

presupune amestecul semnalului recepţionat modulat pe o
purtătoare de frecvenţă optică ν0 şi putere medie Ps este
amestecat cu semnalul unui oscilator local de aceeaşi frecvenţă
νL (νL=ν0 în cazul homodină şi νL=ν0+νFI pentru cazul
heterodină) şi de putere medie PL. După fotodetecţie la ieşirea
amestecătorului după o filtrare în jurul frecvenţei intermediare
(F.I) νFI, în cazul cel mai general al tuturor tipurilor de
modulaţii se obţine semnalul:
s(t ) = K r Ps PL M (t ) cos(2πν FI t + φ (t ) ) (4.37)
unde prin Kr am desemnat o constantă specifică receptorului.
Semnalele M(t) şi φ(t) sunt considerate lent variabile faţă de
purtătoare. De exemplu în cazul BPSK M(t) ia forma ΣanU(t-
nTb) în timp ce φ(t)=0, iar în cazul BFSK M(t)=1 şi φ(t) ia
forma ΣmπanU(t-nTb).

97
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
Mărimile importante ce caracterizează transmisiile coerente
sunt:
-raportul purtătoare zgomot CNR (carrier to noise
ratio) care este în cazul cel mai general dat de relaţia:
Ps Tb
CNR = (4.38)
hν 0 F
unde prin F am notat factorul de zgomot al preamplificatorului,
iar h este constanta lui Planck. Se observă că puterea
oscilatorului local nu intervine de loc şi că problema se reduce
la recepţia unui semnal de putere medie Ps în prezenţa unui
zgomot al gaussian de densitate spectrală de putere hν0 şi a unui
factor de zgomot termic al preamplificatorului F.
-Probabilitatea de eroare a receptorului Pe
care depinde nu numai de tipul de modulaţie ci şi de procedura
de demodulare utilizată.
În figura 4.5 sunt prezentate câteva scheme clasice de
demodulare coerentă. Prin F.A am desemnat un filtru adaptat
formei semnalului, iar pin simbolul ∑ am desemnat un sumator.
Pentru tipurile de demodulatoare prezentate mai sus
probabilităţile de eroare sunt:
-Modulaţia de amplitudine OOK demodulare coerentă
(fig.4.5a):
1  CNRm 
PeOOK = erfc   (4.39)
2  2 
CNRm reprezintă un raport mediu purtătoare zgomot, adică
raportul dintre puterea medie a semnalului Ps şi zgomotul de
alice dintr-o bandă de lărgime 1/Tb.
-Modulaţia de fază BPSK demodulare coerentă
(fig.4.5a):
PeBPSK =
1
2
[
erfc CNR ] (4.40)

- Modulaţia de fază BPSK demodulare diferenţială

coerentă (fig.4.5b):
1
PeBPSKdif = exp[− CNR ] (4.41)
2

98
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice

Semnal
FA Decizie

Oscilator
F.I .
a)

Întârzierea T

FA Decizie

b)
Oscilator f1

FA
+
Σ Decizie
FA –

Oscilator f2
c)

Fig.4.5 Structuri de demodulatoare coerente: a) BPSK şi OOK;

b) diferenţial BPSK; c) BFSK

- Modulaţia de frecvenţă BFSK demodulare coerentă

(fig.4.5b):
1  CNR(1 − r ) 
PeBPSK = erfc  
2  2  (4.42)
sin (2πm )
r=
2πm

99
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
4.5. Receptoare optice

Până acum am analizat performanţele unei mari clase

de receptoare optice, acum ne vom concentra atenţia asupra
unor exemple practice de proiectare. Deoarece sensibilitatea
unui receptor este dominată de zgomotul din etajul de
preamplificare în literatură s-a urmărit proiectarea în special a
unor astfel de preamplificatoare.
Există două tipuri diferite de preamplificatoare utilizate
în construcţia receptoarelor pentru sistemele cu fibră optică: i)
preamplificatoarele cu impedanţă de intrare mare (IM) a căror
schema echivalentă de zgomot este prezentată în figura 4.4, fără
rezistenţa de reacţie Rf; ii) preamplificatoarele cu
transimpedanţă (TI) a căror schema echivalentă de zgomot este
prezentată tot în figura 4.4 luând de această dată în considerare
rezistenţa de reacţie Rf.
Preamplificatorul cu impedanţa de intrare mare are o
rezistenţă de polarizare Rb a fotodetectorului cu un zgomot
termic echivalent ib(t). De asemenea câştigul A al unui astfel de
preamplificator este mare şi fix. Receptorul de tip
transimpedanţă are o rezistenţă de reacţie Rf cu un zgomot
termic echivalent if(t) în paralel cu intrarea. Preamplificatorul
are în acest caz un câştig în bucla deschisă A(f).
Suntem interesaţi să evaluăm zgomotul receptorului
pentru diferite configuraţii folosind relaţia (4.25). Pentru
aceasta vom examina doar factorul de zgomot termic W din
relaţia (4.26). Aceasta este o caracteristică de merit specifică
preamplificatorului şi nu depinde de tipul de fotodetector
folosit. Din relaţia lui W se observă că zgomotul este minimizat
dacă amplificarea şi rezistentele Ra şi Rb sunt mari, capacitatea
totală de intrare a acestuia este mică şi densităţile spectrale de
putere ale zgomotelor ia(t) şi ea(t) sunt mici. În general aceşti
parametri nu sunt independenţi şi deci trebuie făcută o
optimizare a lor pentru a minimiza zgomotul.

4.5.1. Preamplificatoare cu impedanţa mare de intrare cu

tranzistoare cu efect de câmp

În figura 4.6 est prezentată schema unui preamplificator cu

impedanţă ridicată cu tranzistor cu efect de câmp (FET).

100
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice

+V p +V

A
FD

Rp Rs

Fig.4.6. Preamplificator IM cu tranzistor cu efect de câmp.

Deoarece rezistenţa de intrare a ampificatorului este foarte mare

densitatea spectrală de putere SI care este zgomotul termic
Johnson a rezistenţei este practic nulă. Adică:
1 1 1 1
Ra = ∞ ; = + =
R R a R b Rb
4k T
S I ,FET = B → 0
Ra
Astfel că principala sursă zgomot importantă a FET este dată de
zgomotul termic al rezistentei canalului de conducţie care este
caracterizat de transconductanţa generatorului.
Densitatea spectrală a zgomotului de la intrarea amplificatorului
ea(t) este:
2 4k B T
SE =
3 gm
În final caracteristica de zgomot W a preamplificatorului este:

2k B T  1 4  2 
W IM − FET =  +
1  I + (2π C ) 4 I 3  (4.43)
q ² / Tb 
 Rb 3 g m Rb 2  2 Tb 2 3 g m 


Pentru un FET tipic şi o fotodiodă bună avem C=Ca+Cd=10pF

şi gm=5000µS.
Se observă că pentru o minimizare a zgomotul
preamplificatorului Rb trebuie să fie foarte mare. Efectul măririi
acestei rezistenţe este că semnalul de la ieşirea fotodetectorului

101
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
este integrat de rezistenta de intrare a amplificatorului. Acest
efect poate fi compensat prin diferenţiere în egalizor. Zgomotul
scăzut se obţine în schimb în detrimentul unui domeniu dinamic
mai redus al amplificatorului.

4.5.2. Preamplificatoare cu impedanţa mare de intrare cu

tranzistoare bipolare

Schema unui preamplificator cu impedanţă ridicată de intrare cu

tranzistor bipolar este prezentată în figura 4.7.
Rezistenţa de intrare a unui tranzistor bipolar este dată de
relaţia:
k BT V
Rin ≅ h11e = = T
qI BB I BB
k BT
VT =
q
unde IBB este curentul de bază al tranzistorului bipolar.
Pentru un preamplificator cu tranzistoare bipolare rezistenţa de
intrare este Ra=R1 R2 Rin. Pentru cazul proiectării de
zgomot mic trebuieşte ca R1,2>>Rin şi deci Ra≅ Rin.

+Vp +V

R1 V e(t
A )
FD

Rp C
c
R2

Fig.4.7. Preamplificator IM cu tranzistor bipolar.

Deci spre deosebire de cazul cu FET, Ra este în acest caz

ajustabilă de către proiectant. Sursele de zgomot au densităţile
spectrale:

102
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
2k B T
S I = 2qI BB = [ A² / Hz ]
Rin
2k B T
SE = [ V ² / Hz ]
gm
qI C β I
gm = = = C
k BT Rin VT
I
β= C
I BB
În aceste condiţii caracteristica de zgomot termic W a
preamplifucatorului cu IM cu tranzistor bipolar devine:

2k B T  1 R 1  (2π C )² 
W=  + in + I 2 +
 R in I 3 
q ² / Tb  Rin β R ² Rb  βTb 2 

Contribuţia lui Ca la C în cazul tranzistoarelor bipolare este

nxpF. Dacă Rb>>Ra atunci R ≅ R a ≅ R in şi obţinem în final:

2k B T  ( β + 1)Tb (2π C )² 
W IM −TB =  I2 + Rin I 3  (4.44)
q ²  β Rin βTb 
Ca şi în cazul aplificatorului cu FET rezistenţa de sarcină care
polarizează fotodetectorul (Rb) integrează semnalul de la ieşirea
acestuia. Acest efect se compensează prin egalizor.

4.5.3. Preamplificatoare cu transimpedanţă

Deşi preamplificatoarele cu impedanţă ridicată sunt

amplificatoare de zgomot redus, ele au două limitări:
1) Pentru aplicaţii de bandă îngustă este necesară egalizarea.
2) Au un domeniu dinamic limitat (domeniul maxim de
amplitudine al semnalului ce este nedistorsionat). O alternativă
este preamplificatorul cu transimpedanţă (TI) care este un
amplificator cu câştig ridicat şi impedanţă mare datorită unei
reacţii realizate cu rezistenţa Rf, figura 4.4. Acest tip de
amplificator are zgomot redus şi domeniu dinamic ridicat.
Pentru a compara cele două scheme, cu reacţie şi fără reacţie
presupunem că amândouă au aceeaşi funcţie de transfer

103
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
H e ( f ) / H p ( f ) . Pentru amplificatorul cu transimpedanţă
caracteristica zgomotului termic WTI la ieşirea egalizorului se
afla simplu înlocuind Rb în ecuaţia (4.26) cu R’b, unde
Rb R f
Rb′ =
Rb + R f
Astfel avem:
Tb  2k BT S  (2π C )²
WTI =  + S I + E  I 2 + S E I3 (4.45)
q ²  Rb′ ( R′)²  q ²Tb
unde
1 1 1 1 1 1
= + = + +
R′ R R f Ra Rb R f
în practică Rf>>Ra şi deci R ′ ≅ R , astfel că:
T 2k B T
WTI = W IM + b I2 (4.46)
q² R f
unde WIM este caracteristica de zgomot a amplificatorului cu
impedanţă mare de intrare. Zgomotul termic al unui
amplificator transimpedanţă este modelat ca suma dintre
zgomotul de ieşire al unui aplificator fară reacţie plus zgomotul
termic asociat rezistenţei de reacţie. Vom compara acum
benzile de trecere ale celor două scheme.
Pentru preamplificatorul cu IM avem,
AR
H IM ( f ) = V/A
1 + j 2π RCf
(4.47)
1
⇒ BIM =
4 RC
Pentru preamplificatorul transimpedanţă avem:
R
H TI ( f ) =
1 + j 2π RCf / A
(4.48)
A
⇒ BTI =
4 RC
deci o bandă de A ori mai mare ceea ce face egalizarea mai
simplă.
Prin urmare amplificatorul transimpedanţă are următoarele
caracteristici: i)domeniul dinamic mai mare; ii)egalizarea

104
 Capitolul 4
Receptoare digitale pentru sistemele cu fibre optice
necesară este mică, sau nu este necesară deoarece Rin şi Rf sunt
foarte mici şi deci constanta de integrare a fotodetectorului este
mică;iii) stabilitate bună;iv) rezistenţă de ieşire mică;v) este mai
puţin sensibil decât preamplificatorul cu impedanţă ridicată
diferenţa este de numai 2,3dB.

ÎNTREBĂRI ŞI PROBLEME

1. Definiţi recepţia optică directă.

2. Definiţi recepţia optică heterodină.
3. Definiţi recepţia optică homodină.
4. Definiţi caracteristicile de modulare–demodulare
optică OOK.
5. Definiţi caracteristicile de modulare–demodulare
optică DPSK.
6. Definiţi caracteristicile de modulare–demodulare
optică DFSK.
7. Care sunt caracteristicile preamplificatorului cu
impedanţă ridicată?
8. Care sunt caracteristicile preamplificatorului cu
transimpedanţă?
9. Dacă un amplificator cu transimpedanţă cu FET
are o Rf=5kΩ, cu cât diferă WTI faţă de WIM la o
vT=20 Mb/s? presupunem următoarele date de
proiectare: γ=0.9, T=300K.Comparaţia cu un
preamplificator cu IM, care este scăderea
sensibilităţii receptorului TI la 10 Mb/s dacă x=0,5
şi WIM=106 ?

TEMĂ: Proiectaţi un receptor optic cu APD cu

detecţie directă şi cu impedanţă ridicată cu tranzistor
cu FET la 20MB/s
-BER=10-9;T=300K;x=0,5;γ=0.9;R0=0,7A/W;
gm=0,005S;Rb=10KΩ;C=10pF.

105