Sunteți pe pagina 1din 44

U

1920

CIRCUITE DE TELECOMUNICAŢII
Tema X
Sintetizoare de frecvență PLL

Prof. dr. ing. Andrei Câmpeanu


Departamentul Comunicaţii, A310-311
Email: andrei.campeanu@etc.upt.ro
Rolul Sintetizorului de frecvență (SF) în
sistemele de comunicații RF

 SF furnizează semnalele LO necesare conversiei de frecvență la emisie și recepție.


 Precizia frecvențelor generate de SF este de ordinul lui 10-6.
 Semnalele SF au o mare puritate spectrală: zgomotul de fază și tonurile parazite au amplitudini reduse.
 Timpul de comutare a frecvenței SF satisface condițiile impuse de standardul de telecomunicații.
TCC-X A. Câmpeanu 2
Condiții impuse Sintetizoarelor de frecvență pentru
câteva standarde de comunicații

TCC-X A. Câmpeanu 3
Definiția și caracteristicile sintetizoarelor
de frecvență
 SF – sistem electronic care generează
oscilații armonice de frecvență
controlată digital, fout, pornind de la o
oscilație de frecvență fixă, fref.
 Caracteristici SF:
 Domeniul de frecvență SF specifică limitele de variație a frecvenței de ieșire
fmin ≤ fout ≤ fmax.
 Rezoluţia (channel spacing - Δf) este valoarea minimă a diferenţei de frecvenţă
dintre două semnale de ieşire a SF. În general, fout = fout,0 + i · Δf , unde i  .
 Precizia (frequency accuracy) exprimă abaterea frecvenţei de ieşire Δfout în
raport cu valoarea ei nominală, fout. Abaterea maximă admisă este dată atât în
Hz (Δfout, max) cât şi în valori relative (Δfout, max/ fout).
 Stabilitatea exprimă în valori relative domeniul de variaţie al frecvenţei fout. Are
valori diferite dacă este măsurată pe termen scurt (drift stability) sau pe termen
lung (ageing stability).
 Timpul de comutare (settling time - ts) reprezintă timpul necesar SF pentru a
comuta între două valori ale frecvenţei de ieşire.
TCC-X A. Câmpeanu 4
Caracteristici SF: zgomot de fază şi tonuri parazite
 Zgomotul de fază este o măsură a purității spectrale
a unui semnal și reprezintă unul dintre cei mai
importanți parametri ce caracterizează un SF.
Prezența zgomotului de fază în semnalul de ieșire a
SF degradează calitatea sistemului de comunicații în
care este utilizat.
 Presupunem că ieșirea SF este un semnal sinusoidal
de frecvența ω0:
s  t   1  a  t   sin 0t    t  

unde a(t) și θ(t) sunt variații ale amplitudinii respectiv a


fazei oscilației de ieșire.
Se pot identifica în θ(t) o componentă aleatoare (θr(t))
și una deterministă (θd(t)):
  t   r  t   d  t  sin d t 
Partea aleatoare θr(t) este responsabilă de zgomotul de fază iar partea deterministă,
θd(t)·sin(ωdt) reprezintă tonurile parazite.
Sursa zgomotului de fază este zgomotul electronic al componentelor sintetizorului la care se
adaugă zgomotul oscilatorului de referință iar cauza tonurilor parazite sunt procesele de tip
“sample & hold” din sintetizor ce produc variații periodice ale fazei oscilației de ieșire.
TCC-X A. Câmpeanu 5
Efectul zgomotului de fază și a tonurilor parazite
ale SF asupra funcționării unui receptor
 O degradare a recepției se produce
atunci când la ieșirea mixerului
rezultatul mixării canalelor adiacente
nedorite cu zgomotul de fază și
tonurile parazite ale SF ajunge să se
suprapună peste semnalul recepționat
pe canalul dorit, ocupând aceiași bandă
de frecvență fIF.
 Nivelul semnalului pe canalele
adiacente nedorite poate fi mult mai
mare decât nivelul de semnal pe
canalul dorit (în cazul Bluetooth
raportul puterilor ajunge la 40dB), ceea
ce impune SF condiții restrictive în ceea
ce privește nivelul admis al zgomotului
de fază și a tonurilor parazite în
semnalul de ieșire.

TCC-X A. Câmpeanu 6
Efectul zgomotului de fază și a tonurilor parazite
ale LO asupra sistemelor de transmisiuni

 Zgomotul și tonurile parazite ale oscilatorului local:


 lărgesc spectrul de frecvențe a semnalului emițătorului (acest spectru trebuie să se
încadreze în limitele impuse de standardul de telecomunicații)
 provoacă mixarea reciprocă a canalelor sau coruperea canalului recepționat
(reducerea sensibilității receptorului)

TCC-X A. Câmpeanu 7
Modelul de bază al circuitului PLL
(circuit cu calare de fază)

 Bucla PLL combină într-un sistem cu reacție un VCO și un comparator de fază, astfel conectate
încât frecvența oscilatorului f0 să urmărească precis frecvența oscilatorului de referință fref.
 Obiectivul circuitului PLL: Sincronizarea (calarea) fazei semnalului VCO cu (pe) faza
semnalului de referință!
TCC-X A. Câmpeanu 8
Modelarea elementelor buclei PLL
standard – Oscilatorul comandat în tensiune (VCO)

Vo  t   Ac cos ct   2 KVCO Vin   d 


 t

  
t
 o  t   2 KVCO  Vin   d


 o K
 s   2 VCO
Vin s

Dependenţa frecvenţei VCO de tensiunea de comandă Vin

TCC-X A. Câmpeanu 9
Modelarea elementelor buclei PLL –
Divizorul de frecvență

 Ecuații de funcționare în domeniul


timp:
1
 frecvență: f div  t   f o  t 
N
t 1 1
 fază:  div  t    2 fo   d  o  t 
 N N

 Modelul corespunzător în domeniul frecvență (sau al transformatei


Laplace:

TCC-X A. Câmpeanu 10
Modelarea elementelor buclei PLL –
Detectorul de fază (Phase Detector – PD)

 Cel mai simplu comparator de fază (PD)


este o poartă SAU-EXCLUSIV (XOR) (sau
multiplicator)
 valoarea medie a impulsurilor ce formează
semnalul de eroare e(t) corespunde
defazajului dintre cele două semnale de
intrare
 circuitul de control are în componență un FTJ
care extrage valoarea medie a semnalului de
eroare pe care îl aplică la intrarea VCO.

 Calculul valorii medii a semnalului


e(t) se face pe o semiperioadă T/2:
W
e  t   1  2
T 2
TCC-X A. Câmpeanu 11
Modelarea elementelor buclei PLL –
Caracteristica de transfer globală a PD XOR

TCC-X A. Câmpeanu 12
Modelarea elementelor buclei PLL –
Modelul în domeniul frecvență a PD XOR
 Se presupune că defazajul dintre
semnalul de referință, vref, și ieșirea
divizorului de frecvență, vdiv, este
cuprins între 0 și π:
 caracteristica de transfer a

detectorului de fază XOR este o


constantă pe intervalul considerat.
 Modelul corespunzător în domeniul frecvență (sau al transformatei Laplace):

TCC-X A. Câmpeanu 13
Modelarea elementelor buclei PLL –
Modelul circuitului de control: FTJ
 Circuitul de control constă dintr-un FTJ care extrage valoarea medie
a impulsurilor de eroare furnizate de comparatorul de fază (PD).
 Modelul în domeniul frecvență a FTJ:

 Exemplu de FTJ de ordinul I:

TCC-X A. Câmpeanu 14
Calculul funcției de transfer a sintetizorului PLL
cu detector de fază PD XOR (PLL standard)
 Calculăm funcția de transfer
a buclei PLL cu detector de
fază PD XOR pe modelul
linear de semnal mic al
circuitului.
 Se notează:
1 1
H TJ  s   , unde TJ  ,
1  s TJ R1C1
2
k PD  şi kVCO  2 KVCO

1 k kPD kVCO
 Expresia amplificării în buclă deschisă este: Ho  s   kPD HTJ  s  VCO 
N s Ns 1  s TJ 

Funcția de transfer a buclei PLL se calculează o  s  NH o  s 



H s   (1)
cu:  ref  s  1  Ho  s 
kPD kVCO
H s  FTJ de ordinul II!
s 2 TJ  s  k PD kVCO N
TCC-X A. Câmpeanu 15
Etapele proiectării funcției de transfer a
buclei PLL standard
1. Bucla PLL este un sistem cu reacție negativă și se proiectează în
conformitate cu această afirmație.
2. Se alege o topologie corespunzătoare pentru filtrul trece-jos din buclă.
 Alegerea, de obicei, se face dintr-un număr redus de variante.
3. Polii și zerourile FTJ sunt aleși astfel încât să realizeze o filtrare
corespunzătoare a ieșirii detectorului de fază.
 O plasare adecvată a polilor și zerourilor asigură de asemenea, controlul benzii
de trecere și stabilității buclei PLL.
4. Se ajustează valoarea amplificării în buclă deschisă, kPDkVCO, astfel încât
să se realizeze atât banda de frecvență necesară cât și stabilitatea
sistemului.
 Se reprezintă diagramele Bode ale amplificării și fazei în buclă deschisă,
Ho(jω).
 Se utilizează criteriile marginii de fază (PM) sau marginii de amplitudine
pentru a certifica stabilitatea buclei PLL.
TCC-X A. Câmpeanu 16
Relația dintre polii în buclă închisă și amplificarea în
buclă deschisă a buclei PLL cu FTJ de ordinul I

 O creștere a valorii amplificării în buclă deschisă conduce la creșterea


valorii factorului de calitate Q a polilor sistemului în buclă închisă și
reducerea marginii de fază (PM) a acestuia.
TCC-X A. Câmpeanu 17
Relația dintre răspunsul buclei PLL și amplificarea în
buclă deschisă a acesteia.

 Creșterea amplificării în buclă deschisă conduce la:


 apariția unei supracreșteri importante în caracteristica de frecvență a buclei.
 oscilații ale răspunsului la semnal treaptă.
 Prin urmare, creșterea amplificării în bucla PLL nu poate conduce în configurația
standard la reducerea timpului de comutare și la creșterea domeniului de
frecvență pe care circuitul realizează sincronizarea.
 Este necesară utilizarea în buclă în locul FTJ a unui filtru perfecționat care să
ofere mai mult control asupra parametrilor PLL!
TCC-X A. Câmpeanu 18
Răspunsul buclei PLL standard la variația ratei
de divizare
 Modificarea valorii frecvenței de
ieșire se face prin schimbarea ratei
de divizare.
 Schimbarea ratei: N → N+1 se
echivalează printr-un salt Δω al
frecvenței de referință cu
transformata Laplace Δω/s.
 Saltul de frecvență Δω presupune o variație lineară a fazei de referință ΔΦin(t) cu:
in  s   L in  t    s 2
 Calculăm eroarea de fază a buclei PLL după sincronizare, Φe(t) = Φref(t) - Φdiv(t)
utilizând pentru Φref(t) = ΔΦin(t) una din proprietățile transformării Laplace:
 H  s    
lim  e  t   lim s   ref  s    o  s  N   lim s 1    (2)
t  s0 s0
 N  s2 k PD kVCO N
 Apare o eroare de fază chiar atunci când bucla e sincronizată!
 Bucla PLL standard suferă de probleme de sincronizare.
 Domeniul de captură a buclei PLL este limitat.

TCC-X A. Câmpeanu 19
Domeniile de captură şi urmărire ale buclei PLL
 Denumim urmărire (tracking) răspunsul tranzitoriu al ieşirii PLL la
variaţia fazei de intrare în condiţiile în care bucla este sincronizată iar
captura (acquisition) este procesul prin care o buclă PLL nesincronizată
iniţial se calează.
 Domeniile de captură, ΔωL, şi urmărire, ΔωH, (H – hold) sunt parametri
esenţiali pentru un PLL. Ei desemnează benzile de frecvenţă în care
bucla PLL intră în sincronism, respectiv îl păstrează. Întotdeauna,
domeniul de urmărire este mai mare decât cel de captură, ΔωH > ΔωL.
 Pentru bucla PLL standard, impunând în (2) condiţia |Φe |≤ π, se obţine
pentru banda de urmărire expresia ΔωH = 2πkPDkVCO/N. Deci, valorile
Dinamica proceselor de captură
ΔωL şi ΔωH sunt direct proporţionale cu valoarea amplificării din buclă. şi urmărire pentru o buclă PLL
 Apare și în cazul foarte important al proceselor de captură și urmărire o
incompatibilitate între necesitatea de a mări domeniile de captură și urmărire prin
creșterea amplificării în buclă deschisă și efectele acestei creșteri: supracreștere
importantă a caracteristicii de amplificare și reducerea stabilității circuitului!
 Soluții:
1. înlocuirea detectorului de fază PD XOR cu un circuit sensibil atât la diferența de
fază cât și la diferența de frecvență: detectorul de fază/frecvență (PFD – phase
frequency detector).
2. înlocuirea FTj cu un filtru de buclă mai perfecționat.
TCC-X A. Câmpeanu 20
Detectorul de fază/frecvență (PFD)
 Detectorul PFD este un automat secvenţial asincron cu 3 stări
realizat în principal din 2 bistabile de tip D ce comută pe
frontul crescător al impulsului de tact (CK) şi prevăzute cu o
intrare asincronă de ştergere (R).
 Datorită utilizării bistabilelor comutate pe front, este evitată
dependența semnalelor de ieșire de factorul de umplere a
semnalelor de intrare, cum se întâmplă în cazul detectoarelor
de fază PD XOR.
 Atunci când bucla PLL este nesincronizată iar fref ≠ fdiv,
circuitul acționează ca detector de frecvență, indicând care
dintre cele două semnale de intrare are frecvența mai mare:
1. Dacă fref > fdiv, apar impulsuri doar la ieșirea up iar
ieșirea dn rămâne pe 0,
2. Dacă fref < fdiv, apar impulsuri doar la ieșirea dn iar
ieșirea up rămâne pe 0.
 La sincronism, cele două frecvențe sunt egale, fref = fdiv,
circuitul acționează ca detector de fază iar impulsurile pot
apare atât pe up cât și pe dn, durata lor fiind proporțională
cu valoarea și semnul defazajului dintre Vref și Vdiv. Răspunsul PFD

TCC-X A. Câmpeanu 21
PFD - Diagrama de tranziție a stărilor
 Automatul secvențial PFD are trei
stări stabile: (up=0, dn=0), (up=1,
dn=0) și (up=0, dn=1).
 Tranziția între stări se face pe
frontul pozitiv ↑ al semnalelor de
intrare Vref și Vdiv.
 Din starea inițială (up=0, dn=0),
PFD trece pe frontul crescător a
semnalului Vref în starea (up=1,
dn=0). Circuitul rămâne în această
stare până la tranziția ↑ a intrării
Vdiv, când revine în starea inițială.
 Între stările (up=0, dn=0) și
(up=0, dn=1), secvența tranzițiilor
se desfășoară similar.

TCC-X A. Câmpeanu 22
Caracteristica de transfer a detectorului
PFD

 Caracteristica de transfer a erorii de fază este asimetrică în jurul valorii zero.


 este o proprietate esențială care explică capabilitatea circuitului PFD de a face
detecție de frecvență.
 Caracteristica de transfer asimetrică permite să se facă distincția dintre diferențele de
frecvență pozitive și diferențele de frecvență negative.
 Semnul valorii medii a erorii e(t) este pozitiv sau negativ în concordanță cu
semnul diferenței frecvențelor fref și fdiv.
 Consecința este că domeniul de captură a buclei PLL devine, teoretic, infinit.
TCC-X A. Câmpeanu 23
Detectorul PFD cu pompă de sarcină (CP)
 Pompa de sarcină (Charge Pump –CP) este un circuit cu trei
stări care convertește informația de eroare de fază furnizată
de detectorul PFD într-o tensiune care controlează frecvența
VCO.
 Dacă se acționează intrarea up a CP, se închide S1 iar
sarcina electrică este injectată în capacitatea Cp, mărind
tensiunea Vout. Astfel dacă fref > fdiv sau fref = fdiv dar Vref
precede cu avansul T pe Vdiv, atunci I1 încarcă pe o perioadă
capacitatea Cp cu sarcina IT. În timp, dacă condițiile de mai
sus se păstrează, sarcina pozitivă se acumulează pe Cp,
dând o amplificare infinită în cc pentru detectorul de fază.
 Similar, dacă se acționează intrarea dn, se închide S2 iar
sarcina electrică este extrasă de pe capacitatea Cp,
reducând tensiunea Vout.
 În a treia stare up = dn = 0 și Vout rămâne constantă.
 Câștigul detectorului de fază realizat de combinația PFD-CP
depinde direct de curentul de ieșire al pompei de sarcină:
I
kPFDCP   A rad 
2
TCC-X A. Câmpeanu 24
Sintetizorul de frecvență PLL cu detector
PFD și pompă de sarcină CP
 Circuitele PLL cu pompă de sarcină (CP)
cuprind în structura lor un detector PFD și o
charge pump (CP) în locul detectorului de
fază și a filtrului FTJ.
 Configurația PLL-CP are două avantaje
majore în raport cu cea standard:
1. Domeniul de captură este dat de gama
de frecvențe la ieșirea VCO.
2. Eroarea de fază statică este, teoretic,
nulă.
 Locul FTJ din structura PLL standard este
luat de combinația CP + capacitatea de
integrare Cp.
 Întrucât acțiunea pompei CP a fost inclusă în
câștigul PFD-CP. kPFD-CP, funcția de transfer a  Expresia amplificării în buclă deschisă a buclei
filtrului FTJ, HTJ(s), este în acest caz: PLL, Ho(s), este

HTJ  s   1  sC p  V A  div  s  1 k k k
Ho  s    kPFDCP HTJ  s  VCO  PFDCP 2VCO
 ref  s  N s NC p s

TCC-X A. Câmpeanu 25
Sintetizorul de frecvență PLL-CP: Funcția
de transfer în buclă închisă și stabilizarea buclei
 Calculăm funcția de transfer a circuitului PLL-CP
din figură
NH o  s  NK k k
H s   2 , unde: K  PFDCP VCO
1  Ho  s  s  K NC p

 Bucla PLL-CP în configurația cu o singură


capacitate de filtrare Cp, este, evident,
instabilă, întrucât prezintă o pereche de poli
imaginari în PLLCP   K .
 Pentru a înlătura instabilitatea, un “zero”
trebuie adăugat funcției de transfer a
circuitului în buclă deschisă, Ho(s).
 De remarcat: există o diferență evidentă între
bucla PLL-CP și circuitul PLL standard care
este, în principiu, stabil, chiar și în absența
zeroului de stabilizare.  Expresia funcției de transfer a circuitului RC este:
 Zeroul de stabilizare a buclei PLL-CP poate fi sRC p  1
realizat prin plasarea unei rezistențe R în HTJ  s   V A
sC p
serie cu capacitatea pompei de sarcină Cp.

TCC-X A. Câmpeanu 26
Calculul performanțelor buclei PLL-CP
 Funcția de transfer a buclei PLL-CP se
calculează conform formulei (1):
NK  sRC p  1 IkVCO
H s  , unde : K 
s 2  KRC p s  K 2 NC p

 Sistemul este caracterizat printr-un zero


la ωz = -1/(RCp) și parametrii specifici
unei funcții de gradul doi:
IkVCO 1 R IkVCOC p
n  K  ,    (3)
2 NC p 2Q 2 2
 În multe aplicații se urmărește maximizarea benzii de trecere a buclei PLL care este proporțională cu
ωn. În timp ce la un PLL cu PD-XOR, ωn și ζ nu pot crește simultan, relația (3) sugerează că la PLL-CP
acest lucru poate fi realizat, mărind pe I și kVCO.
 Pentru a asigura stabilitate circuitului, se alege banda de trecere a buclei nu mai mare de a zecea
parte din frecvența de referință, fref.
 Opțional, în scopul reducerii ondulațiilor tensiunii de comandă a VCO, Vout, filtrul de buclă include o a
doua capacitate, C1 conectată în paralel cu filtrul propriu-zis. Această modificare introduce un al treilea
pol în expresia lui H(s), dar poate afecta stabilitatea buclei, astfel că sunt necesare calcule
aprofundate pentru asigurarea stabilității.
TCC-X A. Câmpeanu 27
Surse de zgomot în sintetizoarele de
frecvenţă PLL
 Zgomotul unei bucle
PLL se manifestă ca
fluctuaţie (jitter) a
frontului semnalului de
ieşire. Este zgomotul
de fază, φn(t), din
expresia:
Vo  t   A cos ot  n  t  
 În general, toate
componentele buclei PLL
contribuie la zgomotul de
fază la ieşire, dar, în
special, aport major au
semnalul de referinţă prin
Φref şi oscilatorul VCO.  Vom considera două cazuri importante:
1. Semnalul de referinţă conţine zgomot de fază
 Scopul studiului este de a
2. VCO este sursa de zgomot de fază.
stabili cum se propagă la
ieşire spectrul surselor de În fiecare dintre cele două cazuri, vom stabili funcţia de
zgomot din buclă. transfer de la sursa de zgomot la ieşirea PLL.

TCC-X A. Câmpeanu 28
Contribuția zgomotului intrării de referință la
zgomotul de fază al buclei PLL
 Pentru a stabili modul în care bucla PLL acționează asupra densității spectrale de putere (DSP)
a zgomotului de fază al sursei de referință φref(t), avem în vedere că că acesta constituie o
componentă a semnalului de intrare:
Vref  t   A cos ref t  ref  t  
 Acțiunea zgomotului de la intrare se regăsește ca zgomot de fază φo(t) în expresia semnalului de
ieșire:
Vo  t   B cos  Nref t  o  t  
 Relația dintre spectrele zgomotului de fază a
ieșirii și a sursei de referință este modelată de
funcția de transfer FTJ a buclei:
So    H   Sref  
2

j RC p  1
unde: H    NK
  j KRC p  K
2

 Concluzii:
1. Zgomotul de ieșire este mai mare cu pătratul
factorului de divizare N decât cel de referință.
2. Acțiunea asupra zgomotului la ieșire a DSP-ului
zgomotului de referință este modelată de
caracteristica de transfer FTJ a buclei PLL.
TCC-X A. Câmpeanu 29
Acțiunea buclei PLL asupra zgomotului de fază a
oscilatorului VCO
 Modul în care zgomotul de fază al VCO este
modelat de buclă se determină prin calculul
funcției de transfer Φo(s)/ΦVCO(s):
1
 o  s   VCO  s   H o  s   o  s   VCO  s 
1  Ho  s 
RC p s  1
unde : Ho  s   K
s2
 Funcția de transfer în frecvență a zgomotului
VCO, H1(ω) indică o comportare de tip trece-
sus:
 2
H1   
 2  j KRC p  K

 Cele două zerouri din origine ale lui H1(s) fac


ca bucla să elimine, aproape total din
zgomotul de ieșire, componenta de joasă
frecvență datorată VCO.
 În concluzie, prin creșterea benzii de trecere
a PLL, se poate reduce contribuția zgomotului
de fază a VCO.
TCC-X A. Câmpeanu 30
Zgomotul de fază al buclei PLL
 Sursele de zgomot ce
contribuie la zgomotul PLL
sunt independente, DSP al
zgomotului la ieșire fiind
rezultanta însumării contri-
buțiilor tuturor acestor
componente, modelate de
buclă.
 VCO are cea mai mare
contribuție la zgomotul
buclei în benzi de frecvență
mai depărtate de fo, datorită
acțiunii de FTS pe care
bucla o exercită.
 Contribuția celorlalte surse de zgomot: referința, divizorul, detectorul PFD și pompa
de sarcină, se resimte îndeosebi, în benzile de frecvență apropiate lui fo, pentru că
acțiunea buclei PLL este de FTJ pentru aceste surse.
TCC-X A. Câmpeanu 31
Tonuri parazite la ieșirea buclei PLL –
Mecanismul de generare
 Chiar la sincronism, în detectorul PFD al buclei
PLL se produc impulsuri de scurtă durată.
 Ideal, cele două impulsuri, fiind de durate și
amplitudini identice, ar trebui să se
compenseze.
 Datorită dezechilibrelor din circuit, impulsurile
dau sarcini diferite pe condensatorul Cp.
 Rezultat: în tensiunea de comandă a VCO vout(t)
apar mici impulsuri datorate pătrunderii vref prin
pompa de sarcină iar spectrul VCO este
modulat în frecvență:
 
vo  t   V0 cos  freet  kVCO  vP  t  dt

 V cos  t  k v  t  
0 free VCO P
  
0t


  

V0 kVCO sin  freet  kVCO vP  t   vP  t  dt (3)
0t
TCC-X A. Câmpeanu 32
Tonuri parazite la ieșirea buclei PLL –
Componentele spectrale parazite
 Pătrunderea frecvenței de referință prin
intermediul pompei de sarcină (CP) în
tensiunea de comandă a VCO modulează
în frecvență ieșirea acestuia, generând
benzi laterale în jurul purtătoarei (+/-ωref).
vP  t    n cos  nref t  n 
n 0

  Pentru a suprima componentele


kVCO  vP  t dt  kVCO  n sin  nref t  n  parazite:
n  0 nref
 se aleg valori mari pentru Cp
 Amplitudinile benzilor laterale este invers și valori mici pentru kVCO.
proporțională cu ωref.  se adaugă la FTJ un filtru
 Tonurile parazite reprezintă o problemă “notch”.
dificilă întrucât, pentru ωref <<ω0, acestea
se plasează în interiorul benzii de trecere
a buclei.
TCC-X A. Câmpeanu 33
Arhitectura și performanțele sintetizorului de
frecvență PLL cu N întreg

 Sintetizorul va genera la ieșire frecvențe


date prin relația fout = f0 + k∙fcanal.
 Întrucât fout = N∙fref, rezultă că fref = fcanal.
 Ratele de divizare sunt cuprinse între NL și
NL + M, unde NL corespunde primului canal
de frecvență sintetizat (NL∙fref = f0) iar M este
numărul de canale de frecvență ale
sintetizorului.
 În cazul unei frecvențe de ieșire foarte mari
care depășește limita maximă de
funcționare a circuitelor logice CMOS
divizorul de frecvență este alcătuit dintr-un  Constrângerile sintezei PLL cu N întreg:
numărător cu rație fixă (Prescaler ÷P) care  Rata de divizare N este număr întreg!
precede numărătorul programabil (÷Q).  O rezoluție în frecvență mare necesită o
fref redusă.
 În condițiile de mai sus, rezoluția buclei este
degradată de la fcanal = fref la fcanal = P∙fref .  O bandă de frecvență mare a PLL
implică fref mare.
TCC-X A. Câmpeanu 34
Sintetizorul de frecvență cu N întreg și prescaler
cu rată de divizare duală
 Prescalerul divide frecvența semnalului de intrare
atât cu P + 1 cât și cu P, conform cu starea logică
a semnalului de control furnizat de numărătorul
de stare.
 Numărătorul divide ieșirea prescalerului cu Q.
 Numărătorul de stare divide ieșirea prescalerului
cu S, unde S e determinat prin selecția ratei de
divizare.
 La începutul unui ciclu nou din starea Reset,
prescalerul divide cu P + 1. Ieșirea prescalerului
este contorizată de ambele numărătoare, până
când numărătorul de stare atinge valoarea S. În
acest moment, după (P + 1)S perioade ale  Prin urmare, ieșirea divizorului generează un
semnalului de intrare, numărătorul de stare ciclu complet div(t) pentru (P + 1)S + (Q – S)P
modifică raportul de divizare al prescalerului de = Q∙P + S perioade complete ale semnalului
la P + 1 la P. VCO și resetează numărătorul de stare, după
 După schimbarea raportului, prescalerul și care se reia operațiunea de numărare.
numărătorul continuă să dividă, până când cel  Concluzia este că utilizarea prescalerului cu
de-al doilea atinge valoarea prescrisă, Q. Durata rată duală păstrează rezoluția buclei PLL la
acestei stări este de P (Q – S) perioade la intrare. valoarea fref, indiferent de rata de divizare N.
TCC-X A. Câmpeanu 35
Sintetizorul de frecvență PLL cu raport de
divizare fracționar – Principiul de realizare
 Sintetizorul cu raport de divizare fracționar, spre deosebire de sintetizorul cu N întreg permite
realizarea simultană de către circuitul PLL a unei rezoluții înalte de frecvență (fcanal mic) și a unui timp
de comutare redus (bandă de frecvență mare a buclei). Aceste caracteristici sunt esențiale în
realizarea terminalelor care implementează standardele de comunicații wireless.
 Sintetizorul cu raport de divizare fracțional
utilizează în bucla PLL un divizor cu rată
duală: M/(M +1).
 Prescalerul M/(M +1) divide cu M pentru A
impulsuri de ieșire a VCO după care divide cu
(M +1) pentru următoarele B impulsuri de
frecvență f0.
 Raportul de divizare echivalent se exprimă,
prin urmare, astfel:
A B
N
A M  B  M  1
 Valoarea raportului de divizare poate varia între M și M + 1 în trepte fine, fracționare, printr-o
alegere judicioasă a lui A și B.
 Prin urmare, o rezoluție fină a frecvenței de ieșire nu impune limitări fref, care poate fi acum de
ordinul a zeci de MHz. Consecința este că banda de frecvență a buclei se poate mări corespunzător
iar timpul de comutare de pe un canal pe altul se reduce în consecință.
TCC-X A. Câmpeanu 36
Sintetizorul fracţionar PLL cu acumulator

 Blocul Acumulator din schemă,


are scopul de a controla prin
intermediul ieşirii carry_out rata
de divizare.
 Blocul este un sumator : pentru
fiecare impuls pe intrarea de
tact a blocului, el însumează la
valoarea deja acumulată (suma)
partea fracţionară a ratei de
divizare frac.
 Activarea ieşirii carry_out se
produce îin situaţia în care  Principalul dezavantaj al utilizării acumulatorului pentru comanda ratei
reziduul acumulat atinge sau de divizare constă în caracterul periodic a funcţionării acestuia, ceea
depăşeşte capacitatea ce determină o formă periodică pentru semnalul de comandă a VCO.
sumatorului. Activarea
 Consecinţă: în spectrul lui out(t) apar tonuri parazite, denumite
determină modificarea ratei de
fracţionare, în jurul frecvenţei nominale la fout ± k·frac·fref.
divizare de la M la (M + 1) pe
următorul ciclu div(t) .  Tonurile parazite fracţionare pot cădea în banda de trecere a buclei
PLL, deteriorând astfel, performanţele de zgomot ale sintetizorului.
TCC-X A. Câmpeanu 37
Sintetizorul fracţionar PLL cu acumulator:
Exemplu: fout =4,25fref

 Suma din Acumulator sporeşte cu valoarea frac cu


fiecare impuls de tact aplicat acestuia.
 Semnalul carry_out este activat atunci când valoarea
acumulată (suma) depăşeşte capacitatea sumatorului.

 Rata de divizare este N = 4, cea mai


mare parte din timp.
 Offsetul de frecvenţă ce rezultă
determină acumularea erorii de fază.
 Eroarea de fază este anulată prin
includerea unei perioade
suplimentare a VCO atunci când
carry_out este activată.
 se realizează prin divizarea cu 5
la fiecare 4 peroade ale
semnalului ref(t).
TCC-X A. Câmpeanu 38
Sintetizorul fracţionar PLL cu acumulator şi
compensare fracţionară

 Compensarea fracţionară
este o metodă de anulare a
tonurilor parazite fracţionare care
apar în sintetizorul PLL
fracţionar, care sunt datorate
semnalului periodic de la ieşirea
pompei de sarcină (CP), ce este
proporţional cu eroarea de fază
din bucla fracţionară.
 Ieşirea suma a acumulatorului
reprezintă valoarea instantanee a
erorii de fază, astfel că ea poate
comanda prin intermediul unui
convertor numeric/analogic o  Principalul neajuns al metodei de compensare fracţionară
sursă ce injectează un curent constă în necesitatea asigurării unei împerecheri perfecte
egal şi de sens opus cu cel al CP. dintre eroarea de fază şi valoarea scalată cu α a ieşirii CNA.
 Orice dezadaptare produsă între cele două căi de prelucrare a
erorii de fază din buclă conduce la creşterea nivelului tonurilor
parazite fracţionare în semnalul de ieşire al sintetizorului PLL.

TCC-X A. Câmpeanu 39
Sintetizorul fracţionar PLL cu modulator Σ-Δ
 Tonurile fracţionare situate în vecinătatea
fout sunt datorate caracterului periodic al
proceselor din sintetizorul fracţionar cu
acumulator.
 O abordare care-şi propune să elimine
tonurile parazite ale sintetizorului
fracţionar constă în randomizarea
(dithering) alegerii raportului de divizare
M/M + 1, astfel încât valoarea medie a
raportului să rămână M + frac, dar factori
diferiţi de divizare să fie utilizaţi pentru
scurte perioade de timp.
 Această tehnică converteşte benzile
laterale fracţionare cu componente  Modulatorul Σ-Δ din figură realizează atât
parazite importante în benzi de zgomot. randomizarea ratei de divizare M/M + 1 cât şi modelarea
 Mai mult, spectrul de zgomot poate fi spectrului de zgomot, în sensul deplasării ponderii
astfel modelat încât să aibă valori mai acestuia spre offseturi de frecvenţă mai mari.
mari la frecvenţe mult diferite de fout.  Modulatorul Σ-Δ generează pentru comanda ratei de
 Astfel, dacă zgomotul din vecinătatea lui divizare, un semnal binar a cărui valoare medie precis
fout este mic, cel de la frecvenţe mai egală cu frac, este acompaniată de un zgomot de
îndepărtate este eliminat de FTJ al buclei. cuantizare de înaltă frecvenţă.
TCC-X A. Câmpeanu 40
Sintetizoare de frecvenţă cu bucle PLL multiple
 Pentru a genera semnale în trepte de frecvenţă reduse şi
precise, soluţia constă în însumarea semnalelor de ieşire a
două bucle PLL:
 PLL1, care generează frecvenţa purtătoare fixă de înaltă frecvenţă
fc din referinţa fREF1.
 PLL2, care produce incremente de joasă frecvenţă egale cu fREF2.
 Variaţia frecvenţei de ieşire se face prin modificarea ratei de
divizare a lui PLL2.

 Schema din figura alăturată este transpunerea


principiului definit în figura de sus, dar
implementarea sa presupune condiţii stricte
privind:
 utilizarea unor oscilatoare VCO1 şi VCO2 care
să genereze precis semnalele în cuadratură I şi
Q,
 realizarea precisă şi echilibrată a mixerului de
bandă laterală unică.

TCC-X A. Câmpeanu 41
Sinteza digitală directă (Digital Direct Synthesis –
DDS)
 Ideea ce stă la baza sintezei DDS constă în generarea semnalului în domeniul digital şi
utilizarea conversiei numeric/analogice (CNA) şi a filtrării FTJ pentru a reconstrui unda
sinusoidală în domeniul analogic.
 Schema de principiu de mai jos descrie principiul funcţionării DDS iar înlocuirea
numărătorului printr-un acumulator compus din sumator şi registru pe M-biţi permite
stabilirea frecvenţei fout conform relaţiei de jos.

 Cu o frecvenţă de tact Clk constantă, prin


utilizarea adreselor tot din n în n, se generează la
ieşire o frecvenţă de n ori mai mare,
 Frecvenţele minime şi maxime generate sunt
fClk/2M şi fClk/2 (frecvenţa limită Nyquist).
 Factorul de multiplicare P/2M nu trebuie să fie
număr întreg.
 Pentru frecvenţe fout ridicate şi număr mic de
eşantioane pe perioadă se produc erori mari de
cuantizare şi tonuri parazite importante.

TCC-X A. Câmpeanu 42
Sinteza digitală directă DDS - Caracteristici
 În comparaţie cu sintetizoarele PLL, zgomotul de fază este redus
(frecvenţa de tact constantă – zgomot de fază redus).
 În practică, răspunsul în domeniul timp nu are componentă tranzitorie
– avantaj faţă de PLL (în special la sistemele cu salt de frecvenţă –
Bluetooth).
 Posibilă comutare a frecvenţei fără variaţie în salt a fazei.
 Reglaj în trepte fine a frecvenţei de ieşire.
 Este posibilă realizarea direct în domeniul digital a modulaţiei
semnalului de ieşire (prin intermediul cuvântului de intrare în
acumulator de M biţi.
 Capacitatea memoriei ROM poate fi redusă la un sfert (0 ÷ π/2), având
în vedere simetriile undei sinusoidale.
 Dezavantaj: compromisurile în realizarea CNA (timp de comutare,
distorsiuni armonice, tonuri parazite, şi disiparea de putere) fac ca CNA
să fie veriga slabă în creşterea frecvenţei de ieşire peste 100MHz.
TCC-X A. Câmpeanu 43
Sinteza digitală directă DDS – Modificarea
arhitecturii sintetizorului cu buclă dublă

 Este o aplicaţie atractivă atunci


când se doreşte realizarea unui
sintetizor cu zgomot de fază
redus.
 Se evită timpii de răspuns de
durată mare a buclei PLL.
 Poate fi utilizat şi în varianta cu
mixare de bandă laterală unică.
 Când sistemul este implementat
pe un singur chip semiconductor,
trebuie acordată atenţie evitării
coruperii oscilatorului VCO de
zgomotul digital al DDS.

TCC-X A. Câmpeanu 44