Sunteți pe pagina 1din 13

CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

CAPITOLUL V

CIRCUITE DE CALARE A FAZEI (PLL)

Bucla PLL (Phase-Locked Loop) sau circuitul de calare a fazei reprezintă un sistem cu reacţie,
semnalul de reacţie fiind utilizat pentru a cala, sau sincroniza faza (şi frecvenţa) semnalului de ieşire
produs de un oscilator controlat în tensiune (OCT) pe cea a semnalului de intrare. Una din principalele
aplicaţii este cea de demodulator MF. În general, demodulatoarele MF clasice conţin bobine sau
transformatoare, elemente voluminoase şi costisitoare, care necesită reglaj şi care nu pot fi realizate
sub forma unui circuit integrat.
Bucla PLL reprezintă o soluţie economică şi convenabilă din punct de vedere tehnologic a
problemei discriminatorului MF, având în plus şi o comportare mai bună decât discriminatoarele MF
clasice în condiţiile unui raport S/Z coborât. Odată cu apariţia radiocomunicaţiilor spaţiale, care
implică distanţe mari şi puteri limitate de emisie, apare necesitatea realizării recepţiei în condiţii
defavorabile (raport S/Z mic) şi se pun probleme de refacere şi condiţionare a semnalului recepţionat,
referitoare la eliminarea efectului Doppler şi filtrarea zgomotelor. Bucla PLL răspunde acestor cerinţe,
putând realiza urmărirea semnalului (tracking), filtrarea şi demodularea sa precum şi extragerea
purtătoarei sau a unei subpurtătoare pentru detecţie, operaţie cunoscută sub numele de sincronizare.
În general, bucla PLL are schema bloc
prezentată în figura 5.1, având trei elemente
funcţionale: un comparator de fază (CF), un FTJ şi
un oscilator controlat în tensiune (OCT).
Comparatorul sau detectorul de fază furnizează
un semnal proporţional cu diferenţa de fază a
Figura 5.1 Schema buclei PLL
semnalelor aplicate la cele două intrări ale sale
(semnalul de intrare luat ca referinţă şi semnalul generat local de OCT). În general vom considera CF
de tipul multiplicator, care realizează efectiv produsul celor două semnale aplicate la intrările sale,
astfel că dacă la intrare nu se aplică semnal, semnalul de ieşire este zero. În paragraful V.4 sunt
prezentate şi alte tipuri de CF.
OCT este comandat cu tensiunea de eroare generată de CF şi
filtrată de filtrul buclei, pentru ca acesta să-şi varieze frecvenţa şi
faza (integrala frecvenţei) în scopul reducerii la minim a defazajului
dintre semnalul de intrare şi cel generat local (de OCT).
Dacă frecvenţa semnalului de intrare variază, cea a OCT-ului
urmăreşte în medie aceste variaţii. Fie caracteristica de transfer a Figura 5.2 Caracteristica OCT
OCT-ului cea reprezentată în fig.5.2. Dacă în absenţa tensiunii de control (Uc = 0) OCT-ul oscilează pe

147
Capitolul V

frecvenţa f0 iar la intrare vom aplica un semnal la frecvenţa f1 , pentru ca bucla să se poată cala (OCT
să oscileze pe frecvenţa f1) ea va trebui să-şi construiască o componentă de c.c. Uc1. De fapt, tensiunea
de control, în situaţia când bucla este calată, va prezenta fluctuaţii în jurul acestei valori, dar valoarea
medie a semnalului va fi Uc1. Putem considera acest proces compus din:
‰ Construirea unei componente de c.c. de valoare medie Uc1, necesară pentru a asigura
intrarea în calare a buclei, regim tranzitoriu denumit CAPTURĂ sau ACHIZIŢIE,
caracterizat deci prin existenţa unei componente de c.c. Uc1, de valoare diferită de zero;
‰ Producerea unei componente de c.a., suprapusă peste Uc1, de valoare medie zero, care
asigură menţinerea în sincronism a buclei (de fapt, tensiunea de control este uşor diferită
de zero, iar bucla lucrează cu o eroare de fază destul de mică).
Cele expuse sunt evident valabile pentru un semnal de intrare de frecvenţă constantă, orice variaţie
a acesteia implicând variaţia componentei de c.c. Uc1 a tensiunii de eroare. Utilizând terminologia
specifică amplificatorului diferenţial, putem denumi cele două componente de mod comun şi de mod
diferenţial.
Ce se întâmplă în cazul când semnalul de intrare este perturbat de zgomot aditiv? Evident, bucla
PLL trebuie să reproducă semnalul original, înlăturând cât mai mult din efectul zgomotului. În acest
scop CF compară faza semnalului recepţionat cu cea a semnalului produs de OCT, obţinându-se un
semnal de eroare, afectat de zgomot. Zgomotul este un proces aleator, de valoare medie nulă,
intervalul de timp pe care se face observaţia trebuie însă să fie destul de mare. Filtrul de după CF, prin
acţiunea sa de mediere, micşorează influenţa zgomotului.
Evident, dacă semnalul recepţionat are frecvenţa stabilă, cantitatea de informaţie necesară pentru
sincronizare este mică şi se poate folosi un filtru care mediază semnalul pe o durată mare. Dacă
semnalul recepţionat este modulat în frecvenţă sau fază, banda este mai largǎ şi evident se va reduce
intervalul pe care se face medierea (durata intervalului elementar), iar influenţa zgomotului nu mai
este neglijabilă. În general, bucla PLL poate fi considerată un filtru care îmbunătăţeşte calitatea
semnalului procesat, micşorând influenţa zgomotului. Parametrii buclei PLL sunt următorii:
1. Frecvenţa liberă de oscilaţie f0 (ω0) (free-running frequency, center frequency) este frecvenţa pe
care oscilează OCT (VCO) în absenţa semnalului de intrare (bucla nu este calată).
2. Domeniul de urmărire 2fu (2 ωu) sau menţinere (lock-range, hold-in range - 2fu, tracking range -
fu) este definit ca domeniul în care poate varia frecvenţa semnalului de intrare astfel încât bucla să
rămână în calare.
3. Domeniul de captură 2fc (2 ωc) sau achiziţie
(capture range, lock-in range-fc) este domeniul
semnalului de intrare, în jurul frecvenţei f0, în care bucla
se poate cala pe semnalul de intrare. Dacă bucla ar fi
ideală ar coincide cu cel de urmărire. În general fc < fu,
bucla nu mai poate intra în calare la extremităţile
domeniului de urmărire (fig.5.3).
4. Câştigul detectorului de fază - kd reprezintă Figura 5.3 Domeniile buclei i PLL
raportul dintre tensiunea la ieşirea CF şi defazajul dintre
semnalul de intrare şi cel al OCT. Se măsoară în [V/rad] şi pentru nivele mici ale semnalului de intrare
depinde şi de amplitudinea acestuia.
5. Factorul de conversie al OCT - k0, reprezintă raportul dintre frecvenţa OCT şi tensiunea sa de
comandă. Se măsoară în [rad/sec/V].

148
CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

6. Amplificarea buclei k = k0 ⋅ kd este produsul tuturor amplificărilor în c.c. ale elementelor


buclei. Se măsoară în [sec-1].
7. Pragul de sensibilitate sau detecţie – reprezintǎ nivelul minim al semnalului de intrare necesar
menţinerii calării.

V.1 Problema sincronizării

Referindu-ne la bucla PLL, să facem o analogie cu sincronizarea a două mişcări de rotaţie


mecanice (doi arbori, două roţi, etc.) prima fiind mişcarea de referinţă (semnal de intrare), iar pe cea
de-a doua dorind s-o aducem în sincronizare cu prima (fig.5.4).
În acest scop trebuie să dispunem de informaţia care să ne arate în ce sens trebuie să acţionăm
asupra celei de-a doua mişcări (accelerare sau frânare), şi în ce moment a obţinut sincronizarea.
Evident, prin proiecţia fazorului asociat mişcării de rotaţie pe cele două axe de coordonate x şi y,
obţinem două oscilaţii sinusoidale defazate în
cuadratură.
Faza oscilaţiilor sinusoidale este o mărime
relativă ce poate fi măsurată numai în raport cu o
referinţă. Prin proiecţia celor doi fazori pe axa x
obţinem:
cosθ (t ) = cos[ω i t + θ i ] (5.1)
cosθ ' (t ) = cos[ω 0 t + θ 0 ] (5.2)
unde ωi, ω0 - pulsaţiile (viteze de rotaţie
unghiulară) ale celor două mişcări: θi, θ0 - fazele Figura 5.4 Sincronizarea a două mişcări de rotaţie

iniţiale ale semnalelor.


Să presupunem că putem măsura diferenţa de fază exprimată prin:
cos[θ (t ) − θ ' (t )] = cos[(ω i − ω 0 )t + θ i − θ 0 ] (5.3)
folosind configuraţia din figura 5.5, bazată pe formula trigonometrică
1 1
cos α ⋅ cos β = cos(α − β ) + cos(α + β ) (5.4)
2 2
Se observă că întrucât funcţia cosinus este pară (fig.5.5), cosφ = cos(-φ), ea nu poate specifica
semnul defazajului, avans sau întârziere, deci nu ştim cum trebuie acţionat pentru a sincroniza cele
două mişcări.

Figura 5.5 Ilustrarea detecţiei de fază cu defazaj zero


O informaţie utilă pentru sincronizare s-ar putea căpăta măsurând cosinusul diferenţei de fază la
două momente de timp diferite t şi t0, şi observând cum a evoluat (creştere sau scădere).

149
Capitolul V

Dar [ f (t ) − f (t 0 )] /(t − t 0 ) la limită când t → t0, este derivata funcţiei f(t), şi se observă că,

pentru sincronizare ar trebui să obţinem (cos φ ) = − sin φ , adică o funcţie cu simetrie impară, de
'

tipul [sin φ = − sin( −φ )] (figura 5.6).


Aceasta se realizează prin decalarea în avans a referinţei de timp cu Δt, ţinând cont şi de
întârzierea introdusă de filtru.

Figura 5.6 Ilustrarea detecţiei de fază cu referinţa decalată în cuadratură

π
Dacă cos Δt = , obţinem
2
⎡ π⎤
cos ⎢θ ' (t ) − ⎥ = sin θ ' (t ) (5.5)
⎣ 2⎦
iar produsul celor două semnale va fi de forma:
1 1
sin θ ' (t) cos θ(t) = sin[θ ' (t) − θ(t)] + sin[θ ' (t) + θ(t)] (5.6)
2 2
EXEMPLUL V.1 Să demonstrăm pentru bucla PLL cu CF de tip multiplicator, bazându-ne pe condiţia ca
bucla calată să aibă componenta de c.c. de mod diferenţial nulă, că defazajul dintre semnalul de intrare
şi cel de la ieşirea OCT este π/2.
Am văzut că semnalul de eroare obţinut la ieşirea FTJ de după CF tip multiplicator este de forma:
1
2
[ 1
]
cos θ (t ) − θ ' (t ) = cos φ
2
În situaţia în care bucla este calată, componenta de mod
diferenţial trebuie să fie nulă, aceasta va conduce la
1 π
condiţia cos φ = 0 → φ = , adică o defazare în
2 2
cuadratură a semnalului de la ieşirea OCT faţă de cel de la
intrare.

Dacă la ieşirea FTJ se obţine valoarea zero, cele două


semnale sunt sincronizate exact în frecvenţă, iar defazajul
dintre ele este π/2.
Spunem că cele două semnale sunt în coerenţă de fază, sau
OCT este calat pe semnalul de intrare, situaţie în care Figura 5.7 Valoare medie nulă
semnalul de eroare are o valoare medie nulă (fig.5.7).
S-a presupus semnalul de intrare de frecvenţă constantă.

150
CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

Defazajul de π/2 în situaţia de calare, între semnalul de intrare în buclă şi cel de la ieşirea OCT,
este valabil doar pentru semnal de intrare pur sinusoidal sau undă rectangulară cu coeficient de
umplere 0,5 şi CF de tip multiplicator. Alte tipuri de CF conduc la defazaje în situaţia de calare cu alte
valori (de exemplu 0o, 180o, etc.).
În cazul în care semnalul de intrare este rectangular, dar cu un coeficient de umplere diferit de
1/2, apare situaţia descrisă în figura 5.8. În această situaţie defazajul are o valoare care să determine o
componentă dinamică nulă când bucla este calată.
EXEMPLUL V.2 Să calculăm valoarea defazajului când bucla este calată, pentru semnal de intrare de
tip undă rectangulară cu coeficient de umplere r, situaţie descrisă în figura 5.8. Evident,
T1 / 2 T
φ= ⋅ 2π = 1 π = rπ
T T
r→0 φ→0
r →1 φ → π
Se observă că o mică variaţie a
defazajului semnalului 2 faţă de 1, în jurul
situaţiei descrise, conduce la apariţia unei
componente de c.c. care poate provoca
ieşirea din calare a buclei, deoarece
regiunile I şi II nu se mai compensează. În
această situaţie trebuie evitată folosirea CF
de tip multiplicator, preferându-se un CF
realizat cu bistabile. Se observă de aici că Figura 5.8 Coeficient de umplere defavorabil
funcţionarea buclei depinde şi de tipul
comparatorului de fază folosit. În general există mai multe tipuri de CF, fiecare prezentând anumite
proprietăţi. Principalele tipuri de CF sunt trecute în revistă în paragraful V.4.
Să arătăm că bucla PLL cu CF de tip multiplicator poate asigura calarea şi pe o armonică impară
de ordin n a semnalului de intrare (n = 3, 5, 7, …).

Figura 5.9 Calarea pe armonica a 3-a a semnalului

Fie situaţia reprezentată în figura 5.9 pentru n = 3. Se observă că semnalul 2 de la ieşirea OCT este
defazat cu π/2 faţă de cel de la intrare (un sfert de perioadă), ceea ce conduce la componenta de c.c. de
mod diferenţial nulă.
Din cele 3 perioade ale semnalului dat de OCT, pe durata T a semnalului de intrare, două se
compensează, dând componenta de c.c. nulă, iar una asigură semnalul necesar sincronizării. Se
observă deci că amplitudinea acestuia este 1/3 faţă de cazul în care n = 1, şi în general 1/n pentru n
oarecare impar.

151
Capitolul V

Variaţia coeficientului de umplere r al semnalului de intrare, în jurul valorii de 50 %, în limite


mici, nu afectează prea mult procesul de calare, defazajul între semnalele 1 şi 2 devenind rπ.
EXEMPLUL V.3 Să calculăm valoarea minimă a coeficientului de umplere al semnalului de tip undă
rectangulară aplicat la intrare, pentru care bucla PLL cu CF de tip multiplicator nu mai poate asigura
calarea. Evident, lăţimea lobului mic al semnalului de intrare nu poate să scadă sub o perioadă a
semnalului dat de OCT, întrucât nu s-ar mai putea face compensarea indicată. Deci,

T = rT > T/3 → r > 1/3

sau în cazul general: r > 1/n. Defazajul φ = rπ trebuie să


satisfacă condiţia φ > π/n.

Să arătăm acum că bucla PLL cu CF de tip


multiplicator nu poate asigura calarea pe armonici pare ale
semnalului de intrare (n = 2, 4, …). Fie situaţia
reprezentată în figura 5.10, pentru n = 2.
Figura 5.10 Calarea pe armonici pare
Se observă că de această dată compensarea ar trebui
făcută pe semiperioadă, componenta de c.c. de mod
diferenţial rezultând nulă din contribuţia ambelor semiperioade Aceasta ar implica un coeficient de
umplere r de 50% pentru ambele semnale. Orice abatere a coeficientului de umplere r al semnalului 1
sau 2 în jurul acestei valori va conduce la o componentă de c.c. de mod diferenţial nenulă şi deci bucla
nu se va mai putea cala. Pe de altă parte, semnalele de eroare nu mai au polarităţi alternante ( + − + − )
în jurul flancurilor semnalului ci apar ca + + − − .
Orice eroare de fază (deplasare la dreapta sau
la stânga faţă de poziţia de echilibru) implică
creşterea lobilor pozitivi în dauna celor negativi
sau invers. Funcţionarea buclei este nesigură şi
nu se poate face multiplicare de frecvenţă pe
Figura 5.11 Configuraţia buclei PLL
armonicile pare (prin această metodă).
Am văzut că bucla PLL are configuraţia din figura 5.11. Circuitul încadrat cu linie punctată este
similar cu un detector sincron. Defazajul de π/2 este specific doar buclei PLL cu detector de fază de tip
multiplicator. În lipsa semnalului de intrare tensiunea de control UC a OCT este nulă, acesta lucrând pe
frecvenţa liberă de oscilaţie, pentru OCT putându-se scrie relaţia:
dθ ' (t )
= K 0U C (5.7)
dt
sau aplicând transformata Laplace:
sθ ' ( s) = K 0U C ( s ) (5.8)
de unde:
U C (s)
θ ' ( s) = K 0 (5.9)
s Figura 5.12 Modelul neliniar al buclei PLL
Relaţia 5.8 ne arată că faza OCT este proporţională cu integrala tensiunii de control UC. Bucla
fiind comandată în fază, tensiunea de control este proporţională cu diferenţa de fază, iar OCT se va
comporta ca un integrator.

152
CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

Vom demonstra acum că semnalul de eroare obţinut la ieşirea CF determină menţinerea calării
buclei; în acest scop vom presupune o buclă PLL cu CF de tip multiplicator urmat de un FTJ care să
dea la ieşire sinusul diferenţei de fază a semnalelor de intrare (figura 5.11).
Atunci bucla poate fi modelată de circuitul din figura 5.12, denumit model neliniar (blocul care
determină funcţia sinus fiind în mod evident neliniar). Fie semnalul de intrare:
xi (t ) = A cos[ω t + θ (t )] (5.10)
iar ieşirea OCT:
e 0 ( t ) = A 0 sin[ωt + θ ' ( t )] (5.11)
În condiţiile precizate, semnalul de la ieşirea CF este:

U d (t) =
1
2
[
A A 0 K d sin θ( t ) − θ ' ( t ) ] (5.12)

unde Kd este câştigul detectorului de fază.


Conform relaţiei (5.9) avem:
dθ ' ( t )
= K 0 U C (t) (5.13)
dt
sau
θ ' (t ) = K 0 ∫ t U C (τ ) dτ (5.14)
Presupunând bucla calată, eroarea de fază θ(t) - θ'(t) este mică şi putem aproxima:
sin[θ( t ) − θ ' ( t )] = θ( t ) − θ ' ( t ) (5.15)
ceea ce permite să neglijăm neliniaritatea sistemului, bucla PLL fiind în acest caz un sistem automat
cu reacţie, de tip liniar, uşor de analizat.
Presupunând o buclă PLL neliniară de ordinul I fără filtru, putem scrie:
1
U C (t) = μA A 0 K d sin[θ( t ) − θ ' ( t )] (5.16)
2
atunci amplificarea totală de c.c. a buclei va fi:
1
K= μA A 0 K d K 0 (5.17)
2
iar relaţia (5.14) devine:
θ ' (t ) = K ∫ t sin[θ (τ ) − θ ' (τ )]dτ (5.18)
Prin diferenţiere se obţine:
dθ ' ( t )
= k sin[θ( t ) − θ ' ( t )] (5.19)
dt
Vom presupune că semnalul de intrare în buclă
Figura 5.13 Traiectorie în planul fazelor
este un semnal ce prezintă un salt de frecvenţă
Δω = dθ/dt, şi notăm eroarea de fază:
θ( t ) − θ ' ( t ) = φ( t ) (5.20)
Atunci,
dθ ' dθ dφ dφ
= − = Δω − = k sin φ (t ) (t ≥ 0) (5.21)
dt dt dt dt
sau

153
Capitolul V


+ k sin φ( t ) = Δω (5.22)
dt
Ea este ecuaţia diferenţială neliniară a buclei PLL de ordinul I reprezentată în figura 5.13.
Reprezentarea dφ/dt în funcţie de φ este cunoscută sub denumirea de traiectoria în planul fazelor.
Dacă bucla PLL a lucrat cu eroare de fază şi frecvenţă zero, înainte de aplicarea saltului de
frecvenţă Δω, eroarea de frecvenţă devine Δω şi punctul iniţial de funcţionare este B (vezi figura
5.13); s-a presupus Δω > 0. Pentru a stabili sensul de mişcare pe traiectorie observăm că, deoarece
Δt > 0, pentru ca dφ/dt > 0 este necesar ca dφ > 0, adică în semiplanul superior φ creşte, iar punctul de
funcţionare se mişcă pe traiectorie de la stânga la drepta, în timp ce în semiplanul inferior dφ/dt < 0,
φ scade şi punctul se mişcă de la dreapta la stânga.
Punctul A este un punct stabil de funcţionare, o abatere în jurul lui conducând la întoarcerea în
punctul A şi este cunoscut ca punct de funcţionare în regim permanent. El este caracterizat de eroarea
de fază de regim permanent φp, (φp ≠ 0) şi de eroarea de frecvenţă de regim permanent care este egală
cu zero. În schimb, din aceleaşi motive, punctul C este un punct instabil de funcţionare.
În situaţia de calare, conform celor discutate, eroarea de frecvenţă de regim permanent este zero,

=0 (5.23)
dt
iar ecuaţia (5.22) devine:
Δω
sin φ( t ) = (5.24)
k
Evident, bucla poate cala doar dacă:
Δω
<1 (5.25)
k
Rescriind ecuaţia (5.22) sub forma:

dt = Δω − sin φ( t ) (5.26) Figura 5.14 Altă reprezentare în planul fazelor
k k
se obţine reprezentarea din figura 5.14.
Dacă,
Δω
<1 (5.27)
k
în fiecare interval de variaţie a lui φ de lăţime 2π (faza se reduce modulo – 2π) există două puncte de
trecere prin zero a lui dφ/dt, când frecvenţa semnalului de intrare coincide cu cea a OCT.
Înainte de calare dφ/dt = 0, iar φ trebuie să varieze monoton crescător sau descrescător şi va lua o
valoare corespunzătoare unui punct stabil de funcţionare dacă Δω < k, bucla se calează iar eroarea de
fază φ devine egală cu cea de regim permanent.
Având în vedere că în fiecare perioadă există un singur punct de
funcţionare stabil, φ nu poate varia cu mai mult de o perioadă până la
intrarea în calare, iar bucla PLL de ordinul I achiziţionează rapid,
timpul de achiziţie, în general fiind:
3
t acq = (5.28)
k
şi depinde de valorile iniţiale ale defazajului φ şi frecvenţei.
Figura 5.15 Semnal de eroare

154
CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

V.2 Procesul de captură

Fie bucla PLL din figura 5.1, având un OCT cu caracteristica de transfer prezentată în figura 5.2.
Aşa cum s-a arătat mai sus, pentru ca bucla să se poată cala, este necesar să-şi construiască o
componentă de c.c. UC, pozitivă sau negativă, după cum f1 este mai mare, respectiv mai mică decât f0.
Procesul tranzitoriu asociat capturii este foarte complex şi ar putea fi descris calitativ în modul
următor. Considerăm semnalul de intrare sinusoidal de forma Acos(2π fi t+θi ) de frecvenţă constantă
şi bucla întreruptă, astfel ca OCT să oscileze pe frecvenţa liberă de oscilaţie f0, furnizând semnalul
cos(2π f0 t+θ0 ), iar la ieşirea CF obţinem:
A cos(2πf i t + θ i ) cos(2πf 0 t + θ 0 ) =
A A (5.29)
cos[2π ( f i − f 0 )t + θ i − θ 0 ] + cos[2π ( f i + f 0 )t + θ i + θ 0 ]
2 2
Dacă f i ≅ f 0 atunci f i − f 0 ≅ 0 , iar
f i − f 0 << fi + f 0 (5.30)
ceea ce face ca la ieşirea FTJ să avem practic doar prima
componentă:
A
x(t ) = cos[2π ( f i − f 0 )t + θ i − θ 0 ] (5.31)
2
1 dφ
Fie: Δf = (5.32)
2π dt
unde Δf este abaterea instantanee între frecvenţa
semnalului de intrare fi şi cea a OCT fov, ultima fiind
variabilă, iar φ este valoarea instantanee a defazajului
dintre semnalul de intrare şi cel de la ieşirea OCT. Figura 5.16 Caracteristica FTJ
Dacă vom închide bucla, OCT va produce un semnal modulat în frecvenţă de semnalul x(t),
mărimea Δf devenind o funcţie de timp.
Dacă închiderea buclei are loc în alternanţa pozitivă a lui x(t) – regiunea I din figura 5.15, fov se
apropie de fi. Conform figurii 5.13 (UC pozitivă), Δf scade, iar dφ/dt descreşte şi ieşirea CF devine o
funcţie de timp lent variabilă. În timpul alternanţei negative a lui x(t), fov se îndepărtează de fi, Δf
creşte, dφ/dt creşte, iar ieşirea CF devine o funcţie de timp rapid variabilă.
În figura 5.16 este reprezentată caracteristica atenuare-frecvenţă a FTJ şi cele 2 regiuni I şi II
corespunzătoare situaţiei descrise anterior.
Corespunzător defazajului iniţial, procesul de achiziţie (captură), poate fi mai scurt (intrare în
regiunea I), sau mai lung (intrare în regiunea II).
Datorită diferenţei între atenuările introduse de FTJ în regiunile I şi II, în semnalul de eroare se
introduce o componentă de c.c. Fără pretenţii de exactitate, acest proces este ilustrat în figura 5.17.
Componenta de c.c. introdusă astfel, într-o perioadă a semnalului x(t) determină apropierea
frecvenţei OCT fov de frecvenţa semnalului de intrare fi, scăderea valorii semnalului de eroare x(t)
proporţională cu diferenţa fvo – fi, şi apropierea frecvenţei OCT de cea a semnalului de intrare (fi).
Procesul este convergent, în final OCT oscilând pe frecvenţa fi, Δf este zero iar sistemul a achiziţionat
(calare de fază). În figura 5.18 este ilustrată această situaţie, aşa cum poate fi observată pe osciloscop.

155
Capitolul V

Figura 5. 17 Diferenţe de atenuare între lobi


De remarcat că pe măsură ce frecvenţa OCT fvo se apropie de fi, Δf scade, iar la ieşirea x(t) a FTJ se
obţine un semnal cu o atenuare tot mai mică, ceea ce explică creşterea amplitudinii oscilaţiei.
Putem remarca, pe baza figurii 5.18, formele de undă 2 şi 3, că procesul de captură se întinde pe
un număr n de perioade ale semnalului de intrare; n este cu atât mai mic cu cât filtrul buclei este de
bandă mai largă şi mai puţin selectv.
Un filtru foarte selectiv, cu o
caracteristică atenuare – frecvenţă
foarte abruptă, face imposibilă
achiziţia, având în vedere faptul că
nu se poate construi componenta de
c.c. din procesul de MF şi asimetria
caracteristicii FTJ. Un filtru cu
constantă mare de timp (bandă
îngustă) ar face ca numărul n de
perioade în care se construieşte
componenta de c.c. şi respectiv
timpul de achiziţie să fie foarte
mare. În ambele cazuri, achiziţia Figura 5.18 Ilustrarea procesului de achiziţie al buclei PLL
poate fi uşurată intervenind din
exterior.

V.3 Tehnici de achiziţie rapidă

Pentru ca bucla să se poată cala, ea trebuie să-şi construiască o componentă de c.c. care să forţeze
OCT să oscileze pe frecvenţa semnalului de intrare. Acest proces de generare a componentei de c.c.
implică un timp destul de mare, adică folosirea unui FTJ cu o caracteristică lent căzătoare.
Dacă bucla este folosită ca circuit de sincronizare, evident FTJ va trebui să fie selectiv şi de bandă
îngustă, ceea ce face imposibilă sincronizarea fără ajutor din exterior. În celelalte cazuri, timpul mare
de intrare în achiziţie poate constitui un dezavantaj. De aceea s-au dezvoltat tehnicile de achiziţie
rapidă, ce determină reducerea timpului de achiziţie şi asigurarea sincronizării în cazul când achiziţia
ar fi imposibilă. Principalele tehnici de achiziţie rapidă sunt:
A. Cu discriminator MF montat în paralel cu CF.
B. Transformarea buclei PLL în bucla de ordinul I.
C. Cu rampă de tensiune aplicată la intrarea OCT.
D. Mărirea amplificării de c.c. a buclei.

156
CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

V.3.1 Discriminator MF în paralel cu comparatorul de fază

Această metodă este una din cele mai răspândite, fiind uşor de implementat, însă implică o
anumită calitate a semnalului de intrare (raport semnal/zgomot), deoarece discriminatorul MF este un
circuit necoerent. Ca o regulă empirică, raportul S/Z trebuie să fie peste 6 dB şi să se renunţe la această
tehnică dacă S/Z este sub 0 dB. Metoda este ilustrată în figura 5.19.

Figura 5.19 Tehnica de achiziţie rapidă utilizând un discriminator MF

Pentru a achiziţiona, OCT trebuie să-şi varieze frecvenţa de la valoarea f0 la fi, caracteristica sa
fiind ilustrată în fig.5.2, bucla construind componenta de c.c. de valoare Ui.
Discriminatorul MF, acordat pe frecvenţa f0, atacat de un semnal cu frecvenţa fi, furnizează la
ieşire o componentă de c.c. de valoare Ui’ foarte apropiată de Ui, care determină OCT să oscileze pe
frecvenţa fi’ foarte apropiată de fi, deci bucla poate achiziţiona.

Figura 5. 20 Schema unui circuit cuadricorelator


Discriminatorul MF în acest caz trebuie să dea doar o componentă de c.c. proporţională cu
diferenţa fi - f0. În acest scop se poate folosi schema din figura 5.20, denumită cuadricorelator.
Semnalul de ieşire conţine o componentă de c.c. proporţională cu diferenţa fi - f0. Altă
implementare a acestei tehnici ar fi folosirea CF tip detector fază-frecvenţă (vezi par. V.3.3).

V.3.2 Transformarea buclei PLL în buclă de


ordinul I

Bucla PLL de ordinul I (fără filtru) asigură, aşa cum s-a


arătat, o achziţie rapidă a frecvenţei (într-o perioadă a
semnalului de intrare), dar introduce o eroare de fază (de
urmărire).

Figura 5.21 Bucla PLL de ordin 1 şi 2

157
Capitolul V

În principiu, această metodă de achiziţie rapidă ar putea fi implementată cu ajutorul schemei din
figura 5.21. Dacă bucla nu este calată, la ieşirea CF se vor obţine bătăi pe frecvenţa fi - f0. Diodele D1
şi D2, acţionează ca nişte întrerupătoare aproape ideale (sunt montate în buclă), intrând în conducţie
datorită componentei alternative ce apare în situaţia în care bucla nu este calată şi determină scurt-
circuitarea rezistenţei Ri.
Bucla devine fără filtru (de ordinul I) şi achiziţionează rapid, componenta de c.a. dispare şi diodele
se blochează.

V.3.3 Cu rampă de tensiune aplicată la intrarea OCT

În această variantă de achiziţie rapidă se variază frecvenţa OCT, baleind domeniul de frecvenţă în
care se poate afla semnalul de
intrare. În momentul în care f0
concordă cu fi, bucla se va cala.
Metoda este reprezentată în figura
5.22. În general, viteza de baleiaj b
trebuie să satisfacă condiţia:
b < f n2
Figure 5.22 Achiziţie rapidă cu rampă de tensiune
unde fn – frecvenţa naturală a buclei.
Baleiajul se poate face cu bucla deschisă, închiderea ei făcându-se în momentul sesizării apropierii
frecvenţei OCT de fi sau cu bucla închisă, variantă ce este preferată.
Varianta optimă de realizare a baleiajului de frecvenţă este aceea a utilizării unui generator de
curent constant care să atace integratorul buclei, ca în figura 5.23.
Semnalul de ieşire din integrator este o rampă de tensiune, cu panta determinată de constanta de
timp a integratorului şi intensitatea curentului constantă.

Figura 5.23 Implementarea metodei cu rampă de tensiune

Se preferă această variantă de atac în reacţie la joncţiunea lui R2 cu C, deoarece atacul la intrarea
AO ar conduce la apariţia la ieşire a unui semnal treaptă asociat pornirii şi opririi generatorului de
curent constant, ceea ce ar putea provoca ieşirea din calare a buclei.
În situaţia în care bucla este calată, efectul curentului injectat este compensat prin crearea unei
componente de c.c. la ieşirea CF, astfel că nu este necesară deconectarea generatorului.

158
CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

V.3.4 Mărirea amplificării de c.c. a buclei

Fie caracteristica FTJ al buclei, reprezentată în figura 5.24. Dacă diferenţa fi - f0 este mare (situaţia
I), semnalul de la ieşirea CF este puternic atenuat, bucla în acest caz nu-şi mai poate construi
componenta de c.c. care să-i asigure calarea.
În situaţia II acest lucru este posibil. Diferenţa de nivel între semnalele I şi II poate fi compensată
cu un amplificator de c.c., care însă va afecta domeniul de urmărire, micşorându-l. Această tehnică de
achiziţie rapidă poate fi implementată cu ajutorul schemei din figura 5.25.

Figura 5.24 Caracteristica FTJ Figura 5.25 Variaţia amplificării de c.c.

Amplificatorul de c.c. îşi poate varia amplificarea de la o valoare minimă (C = 0) specifică unei
funcţionări normale, la o valoare mare (C = 1) în timpul achiziţiei. Când bucla a achiziţionat,
amplificarea trebuie să revină la o valoare mică, pentru a nu afecta domeniul de urmărire.
Acelaşi efect ar putea fi obţinut prin creşterea benzii filtrului în perioada de achiziţie, urmată de
revenire la normal.

Figura 5.26 Un indicator de calare

Un circuit de sesizare a calării (indicator de calare) este prezentat în figura 5.26. Când bucla este
calată, semnalul de la ieşirea OCT este în fază cu cel de intrare, iar la ieşirea detectorului sincron
exterior buclei vom obţine o componentă de c.c., care este sesizată cu ajutorul comparatorului.
Componenta de c.c. nu poate apare decât în situaţia când bucla este calată şi rezultă datorită
faptului că:
1
sin 2 x = cos 2 x =
2
filtrul trece jos (FTJ) de la ieşirea multiplicatorului din afara buclei având rolul de circuit de mediere.

159