Capitolul V

V.4 Comparatoare de fază

Comparatoarele de fază utilizate în buclele PLL pot fi clasificate în trei categorii generale:
1. circuite de tip multiplicator,
2. circuite secvenţiale,
3. detectoare cu eşantionare şi memorare.
CF de tip multiplicator dau la ieşire un semnal analogic
provenit din produsul semnalului aplicat la intrare cu
semnalul dat de OCT, care este mediat cu un FTJ, pentru a
extrage componenta de pe frecvenţa diferenţă. În această
Figura 5.27 Tipuri de CF
categorie intră: multiplicatoarele analogice în 2 şi 4 cadrane,
detectoarele sincrone tip poartă analogică (echilibrate,
neechilibrate, modulator în inel, etc.). Caracteristica de transfer a unui CF de tip multiplicator, pentru
un semnal sinusoidal aplicat la intrare, este o sinusoidă, aşa cum se arată în figura 5.27.
Dacă semnalul sinusoidal de intrare este transformat în semnal rectangular, de exemplu cu ajutorul
unui limitator (figura 5.28), caracteristica de transfer a CF de tip multiplicator atacat cu semnale
rectangulare devine triunghiulară (funcţia de
autocorelaţie a semnalului rectangular este
triunghiulară).
Dacă ambele semnale sunt rectangulare,
multiplicatorul analogic degenerează într-un
sumator modulo-2 (SAU-EXCLUSIV).
Avantajul principal al CF tip multiplicator Figura 5.28 Bucla PLL cu limitator la intrare
este acela că permit buclei PLL să funcţioneze
şi cu un semnal acoperit de zgomot. Evident, aceste CF sunt circuite fără memorie.
Din păcate, domeniul liniar al caracteristicii de transfer sinusoidale, specifice CF de tip
multiplicator, este destul de restrâns (admiţând o abatere faţă de linia dreaptă de maximum 5%,
obţinem un domeniu de variaţie de ±30%).

Figura 5.29 Caracteristici liniare extinse ale detectorului de fazǎ TAN-LOCK

160
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

O extindere a porţiunii liniare a caracteristicii de fază putem produce prin asimetrizarea ei, cu
diferite metode, prezentate în continuare.
De remarcat însă că în cazul buclei PLL
cu CF având caracteristica sinusoidală,
avem aceeaşi valoare a pantei în nulul
stabil cât şi în cel instabil (figura 5.13),
ceea ce nu impune nici o restricţie asupra
polarităţii reacţiei, bucla selectând singură
acel nul care produce reacţia negativă şi
funcţionarea stabilă. Prin asimetrizarea
caracteristicii de fază, cele două pante
Figura 5.30 Implementarea de principiu a CF tan-lock
devin inegale şi trebuie luate măsuri de
asigurare a polarităţii corecte a reacţiei pe întreaga buclă, astfel ca bucla să funcţioneze pe nulul stabil.
CF cu caracteristica liniară extinsă sunt: tan-lock, cu multiplicator analogic şi cu reacţie de fază;
caracteristicile lor de fază fiind ilustrate în figura 5.29.
Caracteristica CF de tip tan-lock
este descrisă de ecuaţia:
(1 + x ) sin ϕ
Ud = KD (5.33)
1 + x cos ϕ
factorul x luând valori între 0 şi 1.
Pentru x = 0 se obţine caracteristica
sinusoidală specifică comparatorului
de fază tip multiplicator analogic.
Comparatorul de fază de tip tan-
lock poate fi implementat în principiu
conform figurii 5.30.
Operaţia de divizare poate fi
realizată cu ajutorul unui multiplicator,
montat în circuitul de reacţie al unui Figura 5.31 O implementare posibilă a CF tip tan-lock
A0, cum se arată în figura 5.31.
Schema prezentată în această figură prezintă limitări în ceea ce priveşte domeniul dinamic şi
stabilitatea.
CF cu multiplicator analogic nu
necesită circuite de divizare,
caracteristica CF fiind descrisă de
relaţia:
1 − x cos ϕ
Ud = KD sin ϕ (5.34)
1− x
El poate fi realizat pe baza schemei
bloc prezentate în figura 5.32.
Deşi implementarea pune mai
puţine probleme, faţă de circuitul tan- Figura 5.32 Implementarea de principiu a CF cu multiplicator
lock, domeniul liniar al caracteristicii
de fază nu este prea extins (figura 5.33).

161
Capitolul V

Extinderea domeniului liniar al caracteristicii de fază poate fi realizată şi printr-o reacţie negativă
de fază, care reduce defazajul dintre cele două semnale de la intrarea CF. Reacţia se realizează cu
modularea în fază a semnalului dat de OCT de către semnalul de ieşire din buclă (figura 5.34).

Figura 5.33 Caracteristici liniare extinse produse de schema cu multiplicator analogic

CF de tip circuit secvenţial extrag informaţia de fază, memorând intervalul între trecerile prin zero
ale celor două semnale de la intrări. Ele sunt circuite de memorie având la bază bistabile RS şi datorită
modului de extragere a informaţiei de fază nu pot tolera semnale din care lipsesc unele tranziţii, sau
care prezintă tranziţii suplimentare. Din această cauză nu sunt indicate pentru procesarea semnalelor
însoţite de zgomot.

Figura 5.35 CF secvenţial cu bistabil RS

Figura 5.34 Reacţie negativă de fază Figura 5.36 Caracteristica CF tip RS

Cel mai simplu tip de CF secvenţial este cel cu un bistabil RS, reprezentat în figura 5.35.
Exemplul V.4 Să se calculeze valoarea medie de c.c. a tensiunii de la ieşirea bistabilului RS..
Din asemănarea triunghiului OAB cu OCD avem (figura 5.36):

162
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

ϕ
U=E
2π
Din echivalenţa ariilor celor două
dreptunghiuri se observă că valoarea
medie a tensiunii de c.c. de ieşire este:

ϕ
UC = A unde 0 < ϕ < 2π
2π
iar A este ilustrat în figura 5.37.

De remarcat că spre deosebire de CF de

tip multiplicator, care asigură calarea pentru
φ = 900, în acest caz φ = 1800, şi pentru a
avea o componentă de c.c. medie nulă, va
trebui compensată tensiunea E/2 printr-un
circuit de polarizare adecvat. Acest dezavantaj
Figura 5.37 Ilustrarea funcţionǎrii CF cu bistabil RS
poate fi înlăturat folosind un circuit CF cu 2
bistabile RS, prezentat în figura 5.38.
Frontul activ al semnalului în avans de fază setează un bistabil, la ieşire apărând un impuls pozitiv
sau negativ în funcţie de semnul defazajului; impulsul este resetat de frontul activ al celuilalt semnal.
În acest caz tensiunea zero va apare când semnalele sunt sinfazice, ceea ce face ca acest CF să asigure
calarea pentru φ = 00.
Prin introducerea unui divizor
digital de frecvenţă prin N înaintea
bistabilului RS, domeniul de
variaţie liniară a fazei creşte de la
±π la ± Nπ, ceea ce reprezintă un
avantaj faţă de CF tip multiplicator
analogic cu limitator.
Un CF mai complex format din Figura 5.38 CF cu două bistabile tip RS
4 bistabile RS este prezentat în
figura 5.39. El este denumit detector fază-frecvenţă, deoarece când bucla nu este calată indică şi relaţia
între frecvenţa semnalului de intrare şi cea a OCT (mai mare sau mai mică).

Figura 5.39 CF cu patru bistabile tip RS

163
Capitolul V

El se compune din 4 bistabile RS, câteva porţi logice şi un circuit de ieşire cu 3 stări; este întâlnit
în structura CI CMOS 4046. O particularitate a acestui CF este aceea că are două ieşiri U (Up) şi D
(Down), folosite pentru a încărca, respectiv descărca un condensator conectat la ieşirea CF.
Prin deschiderea tranzis-
toarelor MOS cu canal p sau n,
ieşirea este “trasă” la VDD sau
VSS. Întrucât CF este un circuit
secvenţial, acţionând pe fronturile
semnalelor, semnalele de intrare
şi cel dat de OCT pot avea orice
coeficient de umplere.
Dacă frecvenţa fi a semnalului
de intrare este mai mare decât fO a
OCT, este activă ieşirea U şi
tranzistorul MOS cu canal p este Figura 5.40 Forme de undă ilustrând funcţionarea DFF
menţinut deschis tot timpul. În
caz contrar este activă ieşirea D şi este deschis tranzistorul MOS cu canal n. Dacă semnalele au
aceeaşi frecvenţă, între ele existând un defazaj, este activă una din cele două intrări (U pentru semnal
de intrare în avans faţă de OCT, D pentru întârziere), însă numai pe o durată corespunzătoare
defazajului.

Figura 5.41 Diagrama de stǎri logice asociată automatului secvenţial CF cu 4 bistabile tip RS
În acest mod, tensiunea de pe condensatorul din FTJ este reglată la o valoare care permite
sincronizarea ambelor semnale în fază şi frecvenţă, atingându-se un punct stabil de funcţionare. În
această situaţie ambele tranzistoare MOS de ieşire, cu canal p şi n, sunt blocate, iar ieşirea CF este în
starea Z, de impedanţă mare, izolând CF de FTJ, care îşi menţine tensiunea constantă. Orice variaţie a
acesteia ar duce la deteriorarea relaţiei de fază şi eventual frecvenţă, iar situaţia de echilibru este
restabilită conform mecanismului descris anterior. La echilibru semnalul de la ieşirea “Fază
impulsuri” este pe nivel M şi poate fi folosit ca indicator de calare.

164
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

O particularitate a acestui CF este aceea că domeniul de urmărire al buclei PLL ce utilizează acest
CF este egal cu domeniul de captură. Trebuie menţionat că OCT, în absenţa semnalului de intrare, este
reglat pe frecvenţa sa minimă (pentru bucla PLL cu CF de acest tip). Funcţionarea CF tip detector
fază-frecvenţă (DFF) poate fi înţeleasă cu ajutorul graficelor
din figura 5.40 şi a diagramei de stări logice din figura 5.41.
În figura 5.40, CF fiind în situaţia de calare (semnalele au
aceeaşi frecvenţă), se evidenţiază 3 porţiuni:
I – semnalul de intrare defazat în avans de fază faţă de
OCT
II – semnalul de intrare este în fază cu OCT;
Figura 5.42 Caracteristica DFF
III – semnalul de intrare este defazat în urmă faţă de OCT.
În figura 5.41 s-au reprezentat în cerculeţe cele 12 stări logice ce apar în funcţionarea acestui
circuit secvenţial: la numitor sunt reprezentate cele 2 stări ale semnalului de intrare (0 sau 1), respectiv
OCT, iar la numărător starea în care se găseşte comparatorul. În plus, sunt evidenţiate tranziţiile prin
săgeţi (0 – 1 prin ↑şi 1 – 0 prin ↓). Litera S sau C indică dacă este vorba de semnalul de intrare sau de
cealaltă intrare a comparatorului (legată la OCT).
S-a presupus că tranziţiile nu pot apare
simultan ci pe rând.
Stările 3, 5, 9, 11 corespund ieşirii U active
(tranzistorul MOS cu canal p este deschis); stările
2, 4, 10, 12 corespund situaţiei când ieşirea este
activă (tranzistorul MOS cu canal n este deschis),
iar stările 1, 6, 7, 8 corespund stării când ieşirea
este în starea 4 (ambele tranzistoare blocate;
pentru claritate stările s-au prezentat haşurat).
Să presupunem că plecăm cu ambele semnale Figura 5.43 Caracteristica tensiune-frecvenţă a DFF
S şi C pe nivelul 0 (starea 1). Dacă semnalul C
trece în starea 1, CF trece în starea 2 care corespunde situaţiei S = 0, C = 1 şi ieşirea D activă (Tz.MOS
cu canal n deschis). Dacă S trece în 1, (tranziţie pozitivă, care apare deci în urma celei de pe C),
trecem în starea 6 (S = 1, C =1), când ieşirea CF este în starea Z.
Apoi C trece în starea 0, CF trecând în starea 8, după care S trece în 0, iar CF în starea 1 iniţială. În
acest ciclu tranzistorul MOS cu canal n rămâne deschis pe un interval de timp corespunzător
decalajului dintre semnalele de pe intrările S şi C. În mod similar, plecând din starea 1, dacă mai întâi
trece S în starea 1, CF trece
prin stările 3, 6, 7 şi în final
în starea 1.
Comparatorul tip DFF
are caracteristica de transfer
reprezentată în figura 5.42.
În figura 5.43 se prezintă
tensiunea de ieşire medie în Figura 5.44 Detector de fază cu eşantionare şi memorare
funcţie de frecvenţă.
Cele mai importante trăsături distinctive ale DFF sunt:
‰ Domeniul activ de variaţie al fazei este ± 2π şi este de valoare dublă faţă de celelalte CF,

165
Capitolul V

‰ Spre deosebire de celelalte CF, caracteristica de transfer nu este periodică în ϕ,

‰ Când bucla este calată, numai una din cele două ieşiri U sau D este în stare activă,
indicând totodată sensul erorii de frecvenţă, ceea ce permite aplicarea tehnicii de achiziţie
rapidă cu baleiaj de frecvenţă,
asemănătoare celei cu rampă
de tensiune,
‰ În jurul punctului stabil de

echilibru ϕ = 0, ambele ieşiri

sunt active doar un scurt
timp, producând un impuls
scurt, cu coeficient mic de Figura 5.45 Forme de undă ilustrând funcţionarea DEM
umplere, mai uşor de filtrat
decât un semnal rectangular. La echilibru, ambele ieşiri sunt inactive.
‰ Caracteristica sa de transfer poate prezenta distorsiuni în jurul lui ϕ = 0, deoarece
bistabilele nu sunt perfect identice.
Acest CF tip DFF nu tolerează absenţa tranziţiilor din semnalul de intrare sau tranziţiile false,
interpretându-le ca o pierdere a calării şi încercând să achiziţioneze.

Figura 5.46 O implementare posibilă a detectorului cu eşantionare şi memorare

Detectorul cu eşantionare şi memorare (DEM) este utilizat pentru semnalele ce apar în rafale
scurte şi buclele PLL digitale, prezentând urmăroarele avantaje:
a. Atenuarea semnalului de intrare cu circa 80 dB,
b. Domeniul activ de variaţie al fazei este de ± π.
Ca dezavantaj putem menţiona că funcţionarea sa la frecvenţe mai înalte devine dificilă, datorită
vitezei limitate de comutaţie a circuitului de eşantionare şi diafoniei introduse de capacităţile parazite
şi impedanţa ridicată a circuitelor. Schema DEM este prezentată în figura 5.44, iar funcţionarea sa
poate fi urmărită pe formele de undă din figura 5.45.

166
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

Generatorul de curent constant şi condensatorul CS produc o tensiune în dinte de fierăstrău,

perioada acestui semnal fiind egală cu cea a semnalului de intrare, care produce descărcarea
condensatorului C prin intermediul comutatorului de la intrare şi determină reluarea procesului.
Circuitul de eşantionare va stroba semnalul în dinte de fierăstrău, la momentele dictate de OCT,
valoarea eşantionului fiind memorată de condensatorul C.
Când bucla este calată, OCT determină eşantionarea la mijlocul dintelui de fierăstrău. Orice eroare
de fază face ca OCT să eşantioneze la stânga sau la dreapta poziţiei optime, determinând scăderea sau
creşterea amplitudinii eşantionului şi implicit a tensiunii de eroare, care prin mecanismul de reacţie
negativă menţine bucla în calare. O implementare practică este prezentată în figura 5.46.

V.5 PLL digital

O buclă PLL digitală se bazează pe structura

reprezentată în figura 5.47. Detectorul de fază
digital este urmat de un acumulator şi un
oscilator cu control digital al tensiunii. Deşi
Figura 5.47 Implementarea buclei PLL digitale
unele blocuri componente ale buclei PLL
analogice pot fi digitale, de exemplu CF, bucla PLL digitală este caracterizată de următoarele:
‰ Faza semnalului generat variază discret (nu continuu ca la bucla PLL analogică);
‰ Semnalul de eroare apare nu sub formă analogică ci digitală.
O formă de implementare mai complexă a buclei PLL digitale este prezentată în figura 5.48,
operaţiile digitale fiind
efectuate de un procesor de
semnal. Avantajul ei
principal este acela că
semnalul poate fi
înregistrat sub formă
digitală şi procesat acolo şi
unde dorim.
O formă mai simplă,
Figura 5.48 Implementare complexă a buclei PLL digitale
echivalentă cu un PLL
analogic neliniar de ordinul 1 este prezentată în figura 5.49. Ea constă dintr-un circuit de eşantionare,
un divizor prin N şi un oscilator de frecvenţă constantă.
Semnalul de intrare este eşantionat, polaritatea sa determinând avansul sau întârzierea fazei
oscilatorului cu o perioadă de tact (±3600/k). Bucla se calează pe frecvenţa fi = f0/k iar caracteristica CF
rezultă de tip rectangular (reglaj tip bang-bang).
La trecerea contorului prin zero se generează un
impuls de eşantionare.
Un exemplu de CI de acest tip este SN
74LS297, care este prezentat în figurile 5.50 şi
5.51. Lungimea k a contorului este programabilă
digital, prin intrările A, B, C, D, ceea ce permite Figura 5.49 O buclǎ PLL digitală simplă
varierea domeniului de captură şi a timpului de
achiziţie a buclei. Schema bloc detaliată este prezentată în figura 5.51.

167
Capitolul V

Figura 5.50 Schema bloc simplificată a circuitului integrat SN 74LS297

Factorul de divizare este prezentat în tabelul V.1. Funcţia de divizare este dezactivată dacă pinii A,
B, C şi D sunt toţi pe nivelul logic L. Factorul de divizare variază între 23 şi 217.

Figura 5.51 Schema bloc detaliată a circuitului integrat SN74LS297

In figura 5.52 este dată schema conexiunilor capsulei (diagrama de pini).

168
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

TABELUL V.1 – Factori de divizare pentru 74 LS297

D C B A MODULO (K)
L L L L Blocat
L L L H 23
L L H L 24
L L H H 25
L H L L 26
L H L H 27
Figura 5.52 Diagrama de pini
L H H L 28
L H H H 29
H L L L 210
H L L H 211
H L H L 212
H L H H 213
H H L L 214
H H L H 215
H H H L 216
H H H H 217

V.6 Funcţia de transfer a buclei PLL

Să considerăm o buclă PLL, având schema bloc reprezentată în figura 5.53. Fie puterea semnalului
de intrare A2 – waţi, de unde rezultă valoarea de vârf 2 A , iar semnalul poate fi scris ca:

2 A sin θ(t) . Semnalul de ieşire al OCT este e(t),

frecvenţa OCT este: ω0 = k0 e(t), ω0 – pulsaţia liberă de
oscilaţie a buclei. Atunci putem scrie:
dθ ' (t )
= ω 0 + k 0 e(t ) (5.35)
dt
Figura 5.53 Schema bloc a buclei PLL
Semnalul x(t) de la ieşirea CF este:
{ [ ] [
x(t) = 2 Ak d sin θ(t) cos θ ' (t) = Ak d sin θ(t) − θ ' (t) + sin θ(t) + θ ' (t) ]} (5.36)
iar semnalul e(t) de la ieşirea filtrului este:
t t
e(t ) = e 0 (t ) + ∫ x(t − u ) f (u )du =e 0 (t ) + ∫ x(u ) f (t − u )du t ≥ 0 (5.37)
0 0

unde s-a presupus semnalul aplicat la intrare la momentul t = 0.

Termenul e0(t) este răspunsul filtrului pentru intrare zero, care depinde numai de condiţiile iniţiale
(la t = 0) şi pentru un filtru stabil el tinde la zero când t tinde la infinit; f(t) este răspunsul la impuls al
filtrului buclei. În continuare tratarea urmează [Gardner, 1965].
Din ecuaţiile de mai sus rezultă:
dθ ' (t ) ⎧ t
⎫
= ω 0 + k 0 ⎨e 0 (t ) + ∫ f (t − u ) Ak d [sin(θ (u ) − θ ' (u )) + sin(θ (u ) + θ ' (u ))]du ⎬
dt ⎩ 0 ⎭

169
Capitolul V

Presupunând condiţiile iniţiale ale filtrului zero şi că termenul pe frecvenţa sumă este înlăturat, avem:
dθ ' (t ) t
= ω 0 + k 0 ∫ f (t − u ) Ak d sin[(θ (u ) − θ ' (u )]du (5.38)
dt 0

Definind:
k = k0 kd (5.39)
şi eroarea de fază:
φ (t ) = θ (t ) − θ ' (t ) (5.40)
avem:
dφ (t ) dθ (t ) dθ ' (t ) Figura 5.54 Modelul neliniar al buclei PLL
= − (5.41)
dt dt dt
dφ (t ) dθ (t ) t
= − ω 0 − Ak ∫ f (t − u ) sin φ (u )du (5.42)
dt dt 0

Se poate elimina ω0 introducând notaţiile:

⎧θ 1 (t ) = θ (t ) − ω 0 t
⎨ (5.43)
⎩θ 21 (t ) = θ (t ) − ω 0 t
'

dφ (t ) dθ 1 (t )
t
= − Ak ∫ f (t − u ) sin φ (u )du (5.44)
dt dt 0

φ (t ) = θ 1 (t ) − θ 2 (t ) (5.45)
Din ultimele ecuaţii rezultă modelul neliniar din
figura 5.54.Dacă φ(t) = 0, bucla este cu faza calată.
Dacă φ(t) < 1 radian se poate aproxima
sin Φ (t ) ≈ Φ (t ) şi pentru φ < 300 eroarea este mai
mică de 5%. S-a obţinut modelul liniar din figura 5.55
eliminându-se neliniaritatea introdusă de sinφ(t).
Ecuaţia ce descrie funcţionarea buclei este: Figura 5.55 Modelul liniar al buclei PLL

dφ (t ) t
dθ (t )
+ Ak ∫ f (t − u )φ (u )du = 1 (5.46)
dt 0
dt
Presupunând existenţa transformatelor Laplace:
∞
~
θ 1 ( s ) = ∫ θ 1 (t )e − st dt Re ( s ) ≥ 0
0
∞
(5.47)
~
φ ( s) = ∫ φ (t )e − st dt Re ( s ) ≥ 0
0
Ecuaţia (5.46) devine: Figura 5.56 Schema bloc a buclei PLL
~ ~ ~
sφ ( s ) + AKF ( s )φ ( s ) = sθ1 ( s ) (5.48)
unde F(s) este funcţia de transfer a filtrului liniar, iar ec.(5.48) poate fi reprezentată de schema bloc
din figura 5.56. Din relaţia (5.48) rezultă:
~ 1 ~
φ ( s) = θ1 ( s) (5.49)
1 + AKF ( s ) / S

170
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

Din relaţia (5.45) avem:

~ ~ ~ ~ ⎛ 1 ⎞ AKF ( s ) / S ~
θ 2 ( s ) = θ 1 ( s ) − φ ( s ) = θ 1 ( s )⎜⎜1 − ⎟⎟ = θ 1 (s) (5.50)
⎝ 1 + AKF ( s ) / S ⎠ 1 + AKF ( s ) / S
Notând
AKF ( s) / S
H ( s) = (5.51)
1 + AKF ( s ) / S
aceasta este funcţia de transfer în buclă închisă şi putem scrie deci:
~ ~
θ 2 ( s ) = H ( s)θ 1 ( s) (5.52)

~ ~
φ ( s) = [1 − H ( s)]θ1 ( s) (5.53)
Transformarea inversă:
j∞
1
h(t ) = ∫
2πj − j∞
H ( s )e st ds t ≥ 0 (5.54)

este răspunsul la impuls în buclă închisă.

Din punct de vedere al stabilităţii este necesar pentru H(s) ca zerourile lui 1+Ak F(s)/s (polii lui
H(s)) să se afle în semiplanul stâng. Executând transformata Laplace inversă avem:
t t
θ 2 (t ) = ∫ h(t − u )θ 1 (u ) du = ∫ h(u )θ 1 (t − u ) du (5.55)
0 0
t t
Φ (t ) = ∫ [1 − h(t − u )]θ 1 (u ) du = θ 2 (t ) = ∫ [1 − h(u )]θ 1 (t − u ) du (5.56)
0 0

V.6.1 Bucla PLL de ordinul I

Cazul cel mai simplu este acela al buclei PLL de ordinul I când F(s) = 1 – bucla nu are filtru.
Atunci fie:
θ (t ) = ω t + θ 0 (5.57)

θ 1 (t ) = θ (t ) − ω 0 t = (ω − ω 0 )t + θ 0 (5.58)
Dacă momentul iniţial al aplicării semnalului este t = 0,
~ ω −ω0 θ0
θ 1 (s) = 2
+ (5.59)
ss
~ 1 ⎛ ω − ω0 θ0 ⎞ ω − ω0 θ0
φ1 ( s) = ⎜ + ⎟= + (5.60)
1 + AK / s ⎝ s 2
s ⎠ s( s + AK ) s + AK

Făcând transformata inversă:

ω − ω0
φ (t ) =
AK
(1 − e ) + θ − Akt
0 e − Akt
ω −ω0
lim φ (t ) = [rad ] (5.61)
t →∞ Ak
Deci bucla asigură sincronizarea pe frecvenţa semnalului de intrare, dar nu poate asigura calarea
de fază, ea funcţionând cu această eroare de regim permanent φ (figura 5.11).

171
Capitolul V

V.6.2 Bucla PLL de ordinul II

Dacă se introduce un FTJ cu un singur pol se obţine o buclă de

ordinul II. Fie F(s) = 1 + a/s funcţia de transfer a filtrului trece jos,
obţinut din legarea în paralel a unui integrator ideal cu
amplificarea a, cu semnalul de intrare:
a
F ( s) = 1 + (5.62) Figura 5.57 Schemă de integrator
s
s+a
Ak
s2 Ak ( s + a )
H ( s) = = 2 (5.63)
s + a s + Aks + Aak
1 + Ak 2
s
~ ~ s2 ⎛ ω − ω0 θ0 ⎞ ω − ω0 +θ0s
φ ( s) = [1 − H ( s)]θ 1 ( s ) = 2 ⎜ + ⎟= 2 (5.64)
s + Aks + Aak ⎝ s 2
s ⎠ s + Aks + Aak
Folosind teorema valorii finale:
~
lim φ (t ) = lim sφ ( s ) = 0 (5.65)
t →∞ s →0
Se observă că prin introducerea celui de-al doilea integrator în buclă s-a eliminat eroarea de regim
permanent în cazul când semnalul de intrare este o sinusoidă de frecvenţă constantă.
Pentru un filtru trece jos uzual, de tip RC:
1
sC 1 1
F (s) = = = (5.66)
1 1 + sCR1 1 + τ 1 s
R1 +
sC
1
Ak
s (1 + τ 1 s ) Ak Figura 5.58 Filtru RC
H (s) = = 2 (5.67)
1 + Ak
1 s τ 1 + s + Ak
s (1 + τ 1 s )
Ea poate fi pusă sub forma canonică:
1 1
H(s) = 2
= 2
(5.68)
s s s s
+ 2ξ 1 +1 + ξ +1
ωn 2 ωn1 Ak Ak 1
1
τ1
unde
1/ 2
⎡ Ak ⎤
ω n1 = ⎢ ⎥ (5.69)
⎣ τ1 ⎦
ωn1 - pulsaţia naturală (fn – frecvenţa naturală) a
buclei.
1/ 2
1⎡ 1 ⎤
ξ1 = ⎢ ⎥ (5.70)
2 ⎣τ 1 Ak ⎦ Figura 5.59 Locul rădăcinilor pentru bucla PLL

172
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

ξ - factorul de amortizare. Funcţia de transfer în buclă deschisă a buclei PLL este pentru A = 1,
kF ( s ) k
=
s s (1 + τ 1 s )
1
Ea are 2 poli: s = 0 şi s = − , iar cea în buclă închisă are şi două zerouri la infinit, datorită lui s.
τ1
Locul rădăcinilor începe (amplificare zero) de pe polii FT în BD şi se sfârşeşte (amplificare
infinită) pe zerourile FT în BD (figura 5.59). Întrucât polii se deplasează unul spre altul pe semiaxa
negativă (0 şi − 1 / τ 1 ) şi se întâlnesc în ( − 1 / 2τ 1 ), devin o pereche complex conjugată şi se
deplasează spre infinit pe verticala de abscisă ( − 1 / 2τ 1 ). Se observă din locul rădăcinilor:
‰ Pe măsură ce amplificarea buclei k creşte, pentru un τ 1 dat, partea imaginară a polilor
creşte, frecvenţa naturală fn creşte, iar bucla devine tot mai puţin amortizată (ξ scade).
‰ Dacă constanta de timp a filtrului τ 1 creşte, partea reală scade, frecvenţa naturală şi
amortizarea se reduc.
Bucla poate deci intra în oscilaţii susţinute
fie dacă amplificarea buclei este prea mare, fie
dacă constanta de timp a filtrului e prea mare.
Problema stabilităţii poate fi eliminată
folosind o buclă imperfectă de ordinul 2, cu un Figura 5.60 FTJ pentru bucla PLL de ordinul 2 imperfect
filtru de tipul celui prezentat în figura 5.60.
Filtrul pasiv este mai simplu şi dă satisfacţie în majoritatea aplicaţiilor. Cel activ necesită un A0
cu amplificare mare în c.c., dar asigură o urmărire mai de calitate a buclei.
Dacă amplificarea este foarte mare funcţiile de transfer în buclă deschisă devin:
R2 + 1 / sC 1 + sCR2 1 + sτ 2
F1 ( s ) = = = (5.71)
R1 + R2 + 1 / sC sC ( R1 + R2 ) + 1 1 + s (τ 1 + τ 2 )
R + 1 / sC sCR2 + 1 sτ 2 + 1
F2 ( s ) = 2 = = (5.72)
R1 sCR1 sτ 1
A( sCR2 + 1)
Riguros, F2 ( s ) = (5.73)
sCR2 + 1 + (1 − A) sCR1
Funcţiile de transfer în buclă închisă devin:
1 + sτ 2
Ak
s[1 + s(τ 1 + τ 2 )] Ak (1 + sτ 2 )
H 1 (s) = = 2 =
1 + sτ 2 s (τ 1 + τ 2 ) + s(1 + Akτ 2 ) + Ak
1 + Ak (5.74)
s[1 + s(τ 1 + τ 2 )]
Ak (1 + sτ 2 ) /(τ 1 + τ 2 )
=
s + s(1 + Akτ 2 ) /(τ 1 + τ 2 ) + Ak (τ 1 + τ 2 )
2

sτ + 1
Ak 22
s τ1 Ak ( sτ 2 + 1 / τ 1
H 2 (s) = = 2 (5.75)
sτ + 1 s + SAkτ 2 / τ 1 + Ak / τ 1
1 + Ak 22
s τ1
care pot fi puse sub forma:

173
Capitolul V

s (2ξω n − ω n2 / Ak ) + ω n2 sω n (2ξω n / AK ) + ω n2
H 1 ( s) = = (5.76)
s 2 + 2ξω n s + ω n2 s 2 + 2ξω n s + ω n2
unde
⎧ ⎛ Ak ⎞
1/ 2

⎪ω n = ⎜⎜ ⎟⎟
⎪ ⎝τ1 + τ 2 ⎠
⎨ 1/ 2
(5.77)
⎪ 1 ⎛ Ak ⎞ ⎛ 1 ⎞
⎪ξ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⎜τ 2 + ⎟
⎩ 2 ⎝τ1 + τ 2 ⎠ ⎝ Ak ⎠

pentru filtrul pasiv.

Figura 5.61 Caracteristici de transfer ale buclei PLL pentru diverşi ζ

Pentru filtrul activ,

2ξω n s + ω n2
H 2 (s) = 2 (5.78)
s + 2ξω n s + ω n2

174
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

⎧ ⎛ Ak ⎞
1/ 2

⎪ω n = ⎜⎜ ⎟
⎪ ⎝ τ 1 ⎟⎠
⎪
iar ⎨ (5.79)
⎪ 1/ 2
⎪ξ = τ 2 ⎛⎜ Ak ⎞⎟
⎪⎩ 2 ⎜⎝ τ 1 ⎟⎠

Se observă că H1(s) = H2(s) dacă ωn/Ak << 2ξ în bucla PLL cu filtru pasiv, iar bucla îndeplineşte
funcţia unui FTJ, filtrând semnalul de intrare (figura 5.61).
Semnalul de eroare al buclei este:
φ ( s) s2
= 1 − H ( s) = 2 (5.80)
θ 1 ( s) s + 2ξω n s + ω n2
şi este reprezentat în figura 5.62 pentru ξ = 0,707.
Caracteristica are alură de FTS, ceea ce indică că bucla PLL poate urmări variaţii lente ale fazei,
dar nu poate urmări variaţii rapide. Pentru filtrul pasiv:

R2 + 1 / sC
F (s) =
R1 + R2 + 1 / sC

1 + τ 2 s τ 2 (s + 1 / τ 2 )
= =
1+τ τ (s + 1 / τ )
1
Fie a=
τ2
1
şi ε= .
τ
Mai departe presupunem pe τ 2 / τ
înglobat în A. Figura 5.62 Modulul lui 1 – H(s)
τ s+a
F ( s) = 2
τ s +ε
s+a
Ak
AkF ( s ) / s s( s + ε ) Ak ( s + a)
H ( s) = = = 2 (5.81)
1 + AkF ( s ) / s s+a s + s (ε + Ak ) + Aak
1 + Ak
s(s + ε )
s2 + ε s
1 − H (s) = 2 (5.82)
s + s (ε + Ak ) + Aak
~ ~ s( s + ε ) ⎛ ω − ω0 θ0 ⎞
φ ( s) = 1 − H ( s) ⋅ θ 1 ( s) = ⎜ + ⎟ (5.83)
s + s (ε + Ak ) + Aka ⎝ s 2
2
s ⎠

Valoarea sa de regim permanent este:

~ ε (ω − ω 0 ) ω − ω 0 ε
lim φ (t ) = lim sφ ( s ) = = (5.84)
t →∞ s →0 Aka Ak a

175
Capitolul V

deci redusă cu ε / a în raport cu valoarea corespunzătoare pentru bucla de ordinul I.

În tabelul V.2 sunt rezumate toate aceste cazuri. În plus, se mai consideră cazul unui semnal
recepţionat, a cărui frecvenţă variază liniar cu timpul, de tipul:
⎡t ⎤
s (t ) = 2 A sin ⎢ ∫ (ω + Rz )dz + θ 0 ⎥ (5.85)
⎣0 ⎦
unde R – viteza de variaţie a frecvenţei în rad/sec/sec.

TABELUL V.2 Eroarea de regim permanent a buclelor PLL

Faza semnalului Ordinul Funcţia de transfer Funcţia de transfer în Eroarea de fază în
recepţionat buclei a filtrului buclă închisă regim permanent
θ(t) F(s) H(s) lim φ( t ) [ rad ]
t →∞

1 1 Ak ω − ω0
ωt + θ0
s + Ak Ak
2 1 + a/s Ak (s + a )
ωt + θ0 0
s 2 + Aks + Aka
2 s+a Ak(s + a ) ε ω − ω0
ωt + θ0 s+ε 2
imperfect s + ( Ak + ε)s + Aka a Ak
1 2 1 + a/s Ak(s + a ) R
Rt + ωt + θ0 2 2
2 s + Aks + Aka aAk
1 2 a b Ak(s 2 + as + b)
Rt + ωt + θ0 3 1+ + 0
2 s s2 s 3 + Aks2 + aAks + bAk

V.7 Probleme

V.1 Circuitul reprezentat în figura 5.63 este un

circuit de translare a frecvenţei.
a. Demonstraţi că în situaţia de calare,
OCT oscilează fie pe frecvenţa fi – fT ,
fie pe fi + fT.
b. Ce măsuri ar trebui luate pentru ca să se Figura 5.63 Circuit de translare a frecvenţei
asigure calarea pe frecvenţa dorită şi nu
pe simetrica ei în raport cu f0.

V.2 Fie o buclă PLL cu comparator de faza de tip

multiplicator şi frecventa libera de oscilatie f0,
atacată de un semnal PSK, pe frecvenţa purtătoare f0,
Ce semnal se obţine la ieşirea FTJ dacă:
Figura 5.64 Circuit de multiplicare a frecvenţei
a. FTJ este de bandă largă?
b. FTJ este de bandă îngustă?

V.3 Pentru schema de multiplicator de frecvenţă reprezentată în figura 5.64, arătaţi că dacă este
îndeplinită condiţia de calare, OCT oscilează pe frecvenţa k fi.

176
 CIRCUITE DE CALARE A FAZEI

Figura 5.65 Schema unui transponder coerent

V.4 Se dă schema unui transponder coerent, folosit pentru măsurarea deviaţiei Doppler, reprezentată în
figura 5.65. El recepţionează un semnal cu frecvenţa fr şi retransmite un semnal pe frecvenţa ft, ce
satisface relaţia: ft = (m / n) f r cu m şi n numere întregi. Să se arate că pentru schema dată:
ft / f r = M 4 /( M 1 ± M 2 ± M 3 )
unde M1, M2, M3 şi M4 sunt factorii de multiplicare ai frecvenţelor.

V.5 Se aplică un semnal cu frecvenţa liniar variabilă

fin(t) = f1 + Δf . t
la intrarea unei bucle PLL, cu filtrul din figura 5.66. Calculaţi:
a. Funcţia de transfer F(s) a filtrului;
b. Funcţia de transfer H(s) a buclei PLL;
c. Eroarea de fază de regim permanent εp(t) la ieşirea buclei. Figura 5.66 Filtru trece jos

V.6 Fie schema de achiziţie rapidă, cu rampă de tensiune, reprezentată în figura 5.22. Cum decurge
funcţionarea buclei, dacă la intrare avem un semnal sinusoidal de frecvenţă constantă iar semnalul în
dinte de fierăstrău nu este deconectat după ce s-a sesizat situaţia de calare?

V.7 O buclă PLL lucrează cu filtrul din figura 5.67.

Calculaţi:
a. Funcţia de transfer F(s) a filtrului;
b. Funcţia de transfer H(s) a buclei PLL;
c. Eroarea de fază de regim permanent εp(t) la ieşirea
buclei, dacă la intrare se aplică semnalul :
s (t ) = cos[ω 0 t + Am cos ω m t + ϕ 0 ] . Figura 5.67 Alt filtru trece jos

V.8 O buclă PLL lucrează cu filtrul din figura 5.68. Calculaţi:

a. Funcţia de transfer F(s) a filtrului;
b. Funcţia de transfer H(s) a buclei PLL;
c. Eroarea de fază de regim permanent εp(t) dacă la intrare se
aplică un semnal cu frecvenţa liniar variabilă fin(t) = f1 + Δf .t.

Figura 5.68 Alt FTJ

177
Capitolul V

V.9 O buclă PLL lucrează cu filtrul din figura 5.69.

Calculaţi:
a. Funcţia de transfer F(s) a filtrului;
b. Funcţia de transfer H(s) a buclei PLL;
c. Eroarea de fază de regim permanent εp(t) la ieşirea
buclei dacă la intrare se aplică semnalul:
s (t ) = cos[ω 0 t + Am cos ω m t + ϕ 0 ] .

Figura 5.69 Filtru trece jos

V.10 O buclă PLL lucrează cu filtrul din figura 5.70. Calculaţi:
a. Funcţia de transfer F(s) a filtrului;
b. Funcţia de transfer H(s) a buclei PLL;
c. Eroarea de fază de regim permanent εp(t) la ieşirea buclei, dacă la intrare se aplică semnalul:
s (t ) = cos[ω 0 t + π ⋅ cos 2 ω m t ] .

Figura 5.70 Filtru trece jos Figura 5.71 Alt filtru trece jos

V.11 O buclă PLL lucrează cu filtrul din figura 5.71.

a. Calculaţi funcţia de transfer F(s) a filtrului;
b. Determinaţi constanta a astfel încât câştigul filtrului la frecvenţa 1 / 2π RC să fie de –3 dB.

V.12 Fie bucla PLL din figura

5.72a, filtrul FTJ fiind reprezentat
în figura 5.72b iar OCT-ul are
câştigul k0.
a. Să se scrie funcţia de
transfer a modelulului
liniar al buclei PLL, cu
semnificaţia mărimilor
ce o compun. Figura 5.72 Buclă PLL
b. Să se calculeze F(s)
pentru filtrul din figura 5.72b.
c. Să se scrie funcţia de transfer v( s ) / θ1 ( s )
d. Considerăm că semnalul de intrare s i (t ) este un semnal modulat MF cu semnalul modulator
x(t) care are banda limitată la frecvenţa de tăiere a filtrului F(s), iar deviaţia de frecvenţă
este Δf. Cât este în acest caz v(t)? (Observaţie – se lucrează în domeniul frecvenţelor joase).

178