Jürgen Braters-anăscutîn

1948şiaabsolvitstudiidemedicinăşi
stomatologie,iardin19
6arepropriulsăucabinet.Conducecursur
ide perfecţionarepentru
cadremedicaleşidesfăşoară ointensă
activitate ştiinţifică şi publicistică.
Titluri apărute: Lexikon der
rätselhaften Körpervorgänge
(Lexiconulproceselorenigmatice din
corp),Generation
Käfer(Generaţiabroscuţei),BieraufWei
n,daslas sein(Bereadupăvin
eunchin)şiMehrPower!
(Maimultăputere!).

JürgenBr

ater

Maimuțțadin

tine

JürgenBrater
WIRSIND
ALLENEANDERTALER
 ORIGINIŞIDEZVOLTARE

DEUNDEVINEOMUL
Faptulcă noi,oamenii,existăm
esteopură întâmplare.Sau,
exprimatmaiştiinţific:fiinţareanoast
rădepindedeevoluţie,cea ce,în
esenţă,înseamnăacelaşilucru.Deoar
ecemotorulevoluţiei
nuestenimicaltcevadecâtîntâmplarea
–chiardacăunoralestă ca ghimpeleîn
ochiteoria că noişicimpanzeiiam
provenidin
strămoşicomuni(ceace,dealtfel,nu
estedelocunaşiaceaşi cu
tezaadeseaauzită,căstrăbuniinoştr
iarfifostmaimuţe).La
felliseparedenepotrivită imaginea
şicelorcareneconsideră ţelulsau –
formulatpe câtde poetic,pe atâtde
îngâmfat– încununarea creaţiei.
Deşi teoria evoluţiei, aşa cum a
fost prezentatădeCharlesDarwin
lamijloculsecoluluialXIX-leaîn
carteasaOrigineaspecilorprinselec
ţienaturală,afostadmisăde
naturaliști,demajoritatea
filozofilorşichiarşideobună parte
dintreteologi,esteîncontinuaregre
şitînţeleasă,tezeleeisuntîn
continuaregreşitinterpretate.Când
vorbim despresurvivalofthe fitest,nu
înseamnă de faptsupravieţuirea
celuimaiputernic, după ceîlexecută
sumarpecelmaislab,cia celuimaibine
adaptat–
carearputeasăfieşicelmaislabdintree
i.Aşaseface
că,petermenlung,seimpuneaceafiinţăc
areseacomodeazăcel
maibineîncondiţiiledemediu
respective,pecândcelmaipuţin
adecvatdispareîntermenmaiscurtsau
mailung.
Săluăm un exemplu:undeva,într-un
locundeecaldşigrâul
creştepeterenurideculoareînchisă,
trăiesciepuribruni-roşcaţi.
Fiindbinecamuflate,rozătoarelecadr
areorivictimăanimalelorde
pradă,iarcelelaltesepotînmulţines
tingherit.Cu timpul,clima
suferămodificări;deceniudedeceniu,
saupoatesecoldesecol,se
facetotmaifrig,ningetotmaides,iar
zăpadasetopeştetotmai greu.O
catastrofă,înceacepriveşteiepurii
,câtsepoatedeuşor
deobservatdelamaredistanţăpeunter
endeculoaredeschisă,
mulţifiindomorâţişimâncaţidevulpi,
vulturişialtecarnivore.Şi
atunci,datorităuneidistribuţiişir
easamblărialeatoriialegenelor
cu prilejulîmperecheriia
doiiepuri,sau după intervenţia unei
mutaţii,schimbarelafeldealeatorie
agenotipului,pelumeapare
uniepurecu
blanăcevamaideschisălaculoare.Pev
remuri,un
rozătoruşordedistinsarfifostînhăţa
tprimuldepăsărilede
pradăşiarfiieşitdin
scenăîncăînaintesă-şiîntreîn
rol.Însă
acum,înmediulmailuminos,outsideru
lprezintăavantajuldeafi maigreu
dedepistatdecâtceilalţimembriaispe
ciei;aşaajunge
săseînmulţeascăşisătransmitămaide
parte,anumitorurmaşi,
genelerăspunzătoarededeviaţiadecu
loareablăniilui.Astfel,în
generaţiileurmătoaresevornaşte,pel
ângăiepuriiîntunecaţi,şi uniicu
blanadeculoarepuţin
maideschisă.Şicum rozătoarele
denuanţăînchisăsuntrapiddecimated
eduşmani,multedintre
elenuajungsăsemaiînmulţească,învr
emeceiepuriideculoare deschisă
careseîmperechează întreeisau cu
ceimaro-roşcaţi
aduciarăşipelumepuicevamaidecolor
aţi.
Ca să scurtăm povestea:culoarea
deschisă,în mod normal
echivalentăcuocondamnarelamoarte,
sedovedeşteoadevărată
binecuvântareînnoilecondiţiişi,cu
timpul,genelerăspunzătoare
devintotmaidesprezenteînereditate
aiepurelui,înaşa-numitul luibazin
genetic,pecând
genelecaredetermină naşterea unor
exemplarecu
blanadeculoareînchisădispar,încet
ulcu încetul.
Procesulcontinuăpânăcând,dupămult
e,foartemultegeneraţii,
rozătoarele ajung în sfârşitde
culoare aproape albă.Aşa ceva
durează,încondiţiiledate,zecidemi
i,bachiarmilioanedeaniîn
cazulschimbărilormaipuţin
evidente,însăevoluţianu arenicio
grabă.Când
iepuriiîntunecaţisuntsiliţide
împrejurărisă se retragăîntr-
oregiunecumaipuţinăzăpadă,casăaib
ăşansemai
marisăseadăpostească,învremeceiep
uriialbisesimtînlargul
lortocmaipeterenuldeschislaculoar
e,adică atuncicând cele
douăpopulaţiiseîndepărteazătrepta
ttotmaimultîntreelesau
întâlnirealoresteîmpiedicatădeoba
rierăgeografică–ungheţar
uriaş,spre exemplu,sau o prăpastie
totmaiadâncă,aşa ca Grand Canyon
din StateleUnite–,nu
semaipotîmperecheaşi face schimb
de gene între ele.În zona de
condiţiiclimaterice
hibernalevormaitrăiînceledinurmăd
oariepurialbi,careîntre
timp s-au îndepărtatatâtde multde
strămoşiiloriniţialidin
punctuldevederealtrăsăturilorfizic
eşialcomportamentuluide
reproducţie,încât,chiardacăs-
armaiîntâlnicu ei,fienu s-ar
maiîmperecheadeloc,fieurmaşiirezul
taţinuarmaififertili.Aşa
aapărutonouăspecie.Şi,dacămaiave
m răbdaredoarcâteva
milioanedeani,din noilespeciise
dezvoltă,în acelaşifel,noi genuri,
familii, ordine şiclase. Tot aşa,
spre exemplu, s-au dezvoltat,din
peşti,broaşteleşirestulamfibienilo
r,apoireptilele
şipăsărileşi,înceledinurmă,mamife
rele.
Şilafels-
aîntâmplat,ştiinţificvorbind,şicun
oi,oamenii,care am devenit cea ce
suntem astăzi,prin continuă
variaţie şi selecţie.Cu
totulîntâmplător,pornind dela
stadiulpreliminar, asemănător cu
maimuţa (numit de
oamenii de ştiinţă
Australopithecus) şi trecând prin
Homo Habilis, adică „omul
îndemânatic”,şiHomoerectus,cea
ces-artraduceprin „omul
ridicat”sau „vertical”.Prin
urmare,nu suntem în niciun caz
produsulfinalaluneidezvoltăriconti
nue şiferme,dinainte
plănuite(Darwin i-
asupăratpeomulţimedintrecontempor
anii săicu
aceastăconstatare),cirezultatulei
pecâtdeîntâmplător
(variaţie),peatâtdeinevitabil(sel
ecţie).
Evoluţianustabileşteunplan,este
perfectoarbăîncepriveşte
viitorulşiproduceabsurdităţicu
nemiluita;deaceaşiseamănă
desfăşurareaeicuocursănebună,înzi
gzag,plinădeocolişurişi de
salturilaterale.Continuarea
dezvoltăriis-a produs exclusiv
graţie faptuluică natura acordă o
şansă de supravieţuire de
duratădoaraceleifiinţecareseafirmăc
elmaibineîn condiţiile
ambientaledominantelaunmomentdat,
cualtecuvintealegedin
nenumăratelevarianteapărutedinpur
ăîntâmplareintenţionatpe
celecareprezintă
celemaibunepremisedesupravieţuire
.Este cert că de-a lungul
milioanelor de ani au existat
numeroşi străbunipotenţialide-
ainoştrilipsiţideavantajuldeatrăi
într-un loc sau în
condiţiiclimatice
convenabile,dispărând de acea
pentru
eternitate.Străbuniinoştri,în
schimb,au avutpurşi simplu
noroculsă fie înzestraţicu
trăsăturile potrivite,şiapoi
prilejulsăseperpetuezeşi,cutimpul
,săprogreseze.
 NEANDERTALIENIŞIALŢIOAMEN
IPREISTORICI
ÎnacelaşimodaapărutşiomuldeNeand
ertal1,numedatdeo valedin
apropierea
oraşuluiDüseldorf,unde,în 1856 –
latrei anidupă apariţia
ediţieiprinceps a cărţiiluiDarwin
despre selecţianaturală–au
fostgăsitepentru
primaoarăoaselesale: calota
craniană,ambelefemururişihumeruşi
,cincicoasteşio parte din bazin.A
duratmaimulţianipână când
arheologii germanişiengleziau
ajunsla o părerecomună în legătură
cu enigmatica descoperire–
şianumecă,împotriva presupunerilor
iniţiale,nu eravorbadeun
călăreţmongoldezertatdin armata
rusăînvremealuiNapoleon.Maitârziu
s-augăsitşialteschelete,
maiîntregi,printrecareunulfoarteb
inepăstrat,înapropierede Weimar.
Homoneanderthalensis,aşacum
senumeşteelexact,ştiinţific,
eraputernicşiînaltdestatură–
potrivitmăsurătorilor,ajungeala
1,80 metri– cu braţe
lungi,respectând
proporţiile.Volumul
interioruluicutieicraniene,implic
itşialcreierului,era cu mai
multdeunlitru
şijumătatemaimaredecâtalnostru,de
astăzi;
altfel,sedeosebeadenoiînprimulrân
dprinproeminenţaosoasă
pronunţatădedeasupraochilor,nasul
latşiturtitşibărbialipsă.
Potrivitdeterminărilorpebazaosemi
ntelordescoperite,omulde
Neandertalocupaînurmăcucirca150 0
deaniîntregulspaţiu european,undea
trăitvremede„doar”aproximativ1250
0 de ani,pentru
adispăreafărăurmăacum circa250 0
deani,din motiveîncănelucidate.
Deşielareprezentat,prinurmare,ol
iniecolateralăaevoluţiei,
şinustrămoşulnostrudirect–
rolatribuitaşa-numitului„om de
Cro-Magnon”–înceleceurmeazăvom
vorbi,generalizând,despre
neandertalian,referindu-
nelastrăbuniinoştriprimitivi.Folo
sim acesttermen comun
şiaceptatcasimplu sinonim pentru
stră- străbuniciinoştriarhaici–
ştiindbinecăeinupotfidefaptbăgaţi
înaceaşioală,chiarşidincauzaperio
adeiimense,demaimulte
milioanedeani,câtaupopulatpământu
lşis-audezvoltat.

1 Neandertal,dupăgrafiagermanăactual
ă(n.tr.).
 Delaprimiihominizi(fiinţeumanoide
cu mersmaimultsau maipuţin
vertical)careau populatlumea,au
trecutîn jurde patru milioane de
ani, iar trăsătura aparte în
sucesiunea
tipurilordeoameniprimitiviestecăt
otuls-adesfăşuratextrem de
lent.Exemplarelerăspânditepesupra
feţevasteauavuttimpsute de miide
anisă se adapteze în amănuntla noile
condiţiide
mediu.Înschimb,decândceidinurmăne
andertalieniaupărăsit
planeta,autrecutdoardouăzeci,maxi
mum treizecidemiideani.
Poatesăparămult,darpescaraevoluţi
eireprezintădoaroclipită în
istoriaomenirii.Dacăreducem
dezvoltareagenului„homo”,a
căruiultimăverigăoreprezentăm,lao
zidedouăzecişipatrude ore,omulşi-
apetrecutcu
multpestedouăzecişitreideoreca
vânătorculegător.S-
aapucatdeagriculturăabiacu
şaseminute înaintede
miezulnopţiişichiarîn ultima
secundă s-a născut IisusHristos.
Consecinţainevitabilăestecăpentr
uadaptarealaviaţanoastră
deastăzi,cutoatecircumstanţeleeic
omplicate,arămascumult prea puţin
timp. Dacă ne gândim că evoluţia
pretinde, în circumstanţe
asemănătoare, milioane de ani pentru
a reuşi
transformăriminusculeîntr-
ofiinţă,adaptând-oastfelcu foarte
puţinmaibinelacondiţiiledemediu,n
uestedemirarecăgenele noastre care
ne determină nu doar
înfăţişarea,cişifuncţiile
corpuluişinu în ultimulrând
comportamentul,au rămas în
continuareîn bună măsură identicecu
celealestrămoşilordin
EpocadePiatră.AntropologiiLionelT
igerşiRobinFoxformulează
câtsepoatededrasticaceastăstarede
lucruriîn cartealorThe
ImperialAnimal(subtitratăîn
ediţiagermanăVânătoridinEpoca
dePiatrăîncapitalismultârziu):
„Omulînposturadevânătornua fostun
interludiu altrecutuluinostru
îndepărtat.Suntem în
continuarevânători,vânătoriîncarc
eraţi,domesticiţi,înveninaţi,
dezindividualizaţişiderutaţi.”
Originilenoastrecinegeticesuntco
nfirmateşideoanalizămai
recentăagenotipuluifăcutădecercet
ătoridin Germania,Marea Britanie
şiEstonia şipublicată la
sfârşitullui20 5 de revista
Science. În concluzie, locuitorii
Europei Centrale de astăzi
corespund din punctulde vedere
alzestreigenetice în mică măsurăcu
plugarii–
foarterecenţi,dinperspectivaevolu
ţiei–de la
sfârşitulEpociidePiatră.
„Rezultateleobţinutedenoiindică
maidegrabăcănetragem
dinculegătorişivânătoridinPaleoli
tic”, explicăprofesorulJoachim
BurgerdelaInstitutuldeAntropologi
e din Mainz. În concluzie, micile
grupuri care au introdus
agriculturaînEuropaparsăfifostalun
gatedinnou dehoardele devânători-
culegători–lăsândîn
urmalorplugăritul,darnu şi urme
genetice.După cum se vede,nu suntem
urmaşiiunor
agricultoripaşnici,ciaiunortribur
istrăvechi,în carebărbaţii
obişnuiau să plece la vânătoare, iar
femeile se îngrijeau de
căminelelordingrote,dedescendenţi
şideagonisireahraneiprin
intensăactivitatedecules.
Dincolodetoateasteanu avem
voiesăscăpăm din vedereun
aspectcrucial:materialulcucareluc
reazăevoluţiaestemereucel
existent,şinumaiasupra luise poate
intervenipentru a fi schimbatextrem
deîncetşipascu
pas.Spredeosebiredeun
inginercarestabileştecăomaşinărie
numaifacefaţă,evoluţianu
poatesăarunceaşa,purşisimplu,un
organism demodatşisă punăîn
loculluialtulnou,construitdin
temelii.Esteadevărat, fiinţeleîncep
să decadă şisestâng atuncicând nu
facfaţă la ritmul schimbărilor de
mediu, dar asta nu intră deloc în
contradicţiecurealitateacătoatesp
eciiledeanimaleşideplante
caresegăsescastăzipepământprovin
din formeprexistente, prin
urmaresuntrezultatulunuiplan
deconstrucţiecu puţin
maibun,darcusiguranţănunou.
De acea şinoiam rămas,în
esenţă,oameniaiEpociide
Piatră,cucâtevadetaliiameliorateg
raţieevoluţiei,încelmaibun
caz.Suntem
înceamaimaremăsurăconstruiţilafel
caei,corpul nostru funcţionează
potrivitaceloraşimecanismeca
alelor,iar
creierulneesteprogramatidentic.
Aşadar,este perfectfiresc că ne
purtăm şiastăzi,în multe
situaţii,lafelcastrămoşiinoştridi
nEpocadePiatră–chiardacă
decelemaimulteoriofacem
inconştient.
 UNABOMBER
Nudemult,înStateleUniteafostares
tatuncriminalînserie, careîn
şaptesprezeceania pusla
caleşaisprezeceatentatecu
bombă,ucigândtreioamenişirănind,u
neorigrav,alţidouăzecişi
trei,fiindcunoscutîn lungşi-n
latsubporeclade„Unabomber”.
Laarestare,s-adoveditcănu
eraobrutăprimitivă,aşacum se
aştepta toată lumea, ci un
matematician foarte inteligent,
absolvent alUniversităţii Harvard.
Cu scurt timp înainte, îi
persuadasepeceidela Washington
PostşiNew YorkTimessă-i publice o
declaraţie de o pagină,unde susţinea
că revoluţia industrială şitoate
consecinţele eiar reprezenta un
dezastru pentru omenire. Problemele
sociale şisufleteştiale societăţii
modernearfirezultatuluneidezvoltăr
iînurmacăreiaoameniiau
fostobligaţisătrăiascăîncondiţiif
undamentaldiferitedeceleîn care au
apărut.Potrivit lui,lumea modernă
ne sileşte la o
existenţăînafaramodeluluinaturala
lcomportamentuluiuman.
Surprinzător,cu
toatărepulsiastârnitădecrimelecom
isefără
niciunfeldescrupule,Unabomberadev
enitunfeldefigură-cult. Oamenicu
celemaidiverseoriginişipregătiriş
i-au pus,înziare
şipeInternet,următoareaîntrebare:
„Oarenuzace,înfiecaredin noi,un
micUnabomber?”„Poatecănu
nefaceplăceremodulîn
careîşivarsăelmânia”,explicăRober
tWright,jurnalistamerican
specializatîn ştiinţe,„darmânia
luiniseparecâtsepoatede
cunoscută.”
Cât de mare e numărulcelor care nu se
acomodează cu
cerinţeleşiexceselesocietăţiimode
rneartrebuisă fielimpede judecând
că, de la începutul
industrializării, numărul
sinucideriloracrescutconstant.În
jurde120 0 degermaniîşi
vorluaviaţaşiînacestan,dincauzade
ruteitotale,iarpsihiatrii
suntlamarecăutareînstatulindustri
almodern.O carteaşaca
Lasăgrijile,începesătrăieşti!
DeDaleCarnegiesaualtecoduride
comportament aflate de zeci de ani pe
listele de bestseller
demonstreazăcăsuntem făcuţipentru
viaţă,aşacum otrăim,la fel de bine
pe cât se potriveşte securea la
fabricarea
microcipurilor.Faptuldevine
şimaifrapantdacă aruncăm o
privireasupranenumăratelorboliale
civilizaţieişiasuferinţelor
cronicecauzatedecondiţiilevieţiim
odernecaredau cevabătaie
decapşirăspunddemoarteamultorcont
emporani.
Pedreptcuvânt,cercetătoriievoluţ
ieinecompară creierulcu un
computer,după alcăruiprogram
suntem siliţisă trăim – vrând-
nevrând.Însă software-
ulcareguvernează toatemodurile
noastredecomportamentşileconectea
zăîntreelemaimultsau maipuţin
raţionalafostcreatnu în
epocamodernă,ciîn urmă cu milioane
de ani,iarevoluţia îladaptează
lentşitreptatla
condiţiilenoastredeexistenţă
actuale–în oricecazinfinitmai
lentdecâts-au
schimbatşiurmeazăsăseschimbecondi
ţiilede viaţăînsine.

UGURŞITRIBULLUI
PersonajulprincipaldinEpocadePia
trăalacesteicărţiesteun
bărbatsolid,cu
alurăatletică,Ugurpenumelesău.Des
igur,nu ştim cenumepurtau
strămoşiinoştri,nu ştim
nicimăcardacă aveau nume,cum avem
noiazi,darastanu areîn esenţănicio
importanţă.Ugurera în vârstă de
douăzecişişase de ani,şi
probabilhabarnuaveadeasta,fiindgre
udepresupuscăoamenii
dinEpocadePiatrăîşiînregistraudat
adenaştereşisărbătoreau
repetareaei.Fărăîndoialăurmăreaum
işcărileaştrilorşimeditau asupra
revenirii periodice a fenomenelor
naturii în diversele
anotimpuri,sebucurau când
eravarăşicald şiseretrăgeau în
caverne din calea frigului
hibernal. Dar să indice şi să
deosebeascăozianume,depildă,în
cezipică14martiesau 3
septembrie,deastacusiguranţănuera
uînmăsură.
În mijloculgrupuluilorde
bărbaţi,femeişicopii,Ugurera
perceputcaocăpeteniecuexperienţăş
isfatulluieraascultatde
toţi.Deşinu fusesedesemnat,şicu
atâtmaipuţin alesîn mod
expres,ceilalţimembriaitribuluiîla
ceptau dreptconducător.
FemeialuieraWala,ofiinţăputernică,
puţinpreacorpolentă,cu
câţivaanimaitânără,şiîmpreunăavea
udoicopii:unfiudeşase
ani,Korod,şiofiicădetreiani,căreia
îivom danumeleAlani.
Acum,Walaeradinnouînsărcinată,înş
aseluni,şidacătotulva
mergebine,vaaducepelumeîncăuncopi
l,decaresevaîngriji cu
spiritdesacrificiu
şiîlvaalăptavremedecâţivaani,până
la următorul.
Aşacum am spus,Ugurşihoardaluinu
trăiau într-ovreme sau un loc
anume;ci,multmaimultde atât,erau
modelul strămoşilornoştricare
populau pământulcu cincizecipână la
două sute de miide aniîn urmă.Ne
putem permite lejer o
perspectivăatâtdegeneroasăşinuest
enevoiesăstabilim limitele
temporale.Unatributcaracteristica
lvieţiiloreratocmaiacelacă nu
săreau
pesteetapededezvoltare,aşacaacum,
cidimpotrivă, nu
seschimbapracticnimic,vremedezeci
,baadeseachiarşio sutădemiideani.
Un motiv esenţial îl constituia,
fără îndoială, posibilitatea
limitatădecomunicare.Spreexemplu,
cândunuldintrestrămoşii
noştrifăceaodescoperiresauoinvenţ
ieimportantă,nuputeasă
oprezintedecâtfamilieişicelorlalţ
icâţivamembriaicomunităţii
lor,existândpermanentprimejdiacon
siderabilăcaeasăfiedată
uitării.Astăzi,oameniideștiinţăaflă
imediat–printelefon,faxşi
Internet,prin e-mailşiSMS şinu în
ultimulrând prin articole
publicateîn
revistedespecialitatecu
circulaţieîn toatălumea–
rezultateleultimelorcercetări,ind
iferentcineesteautorulşiunde s-au
desfăşurat ele. Astfel cercetătorii
lucrează în esenţă împreună,în
ciudasau
poatetocmaidatorităconcurenţeidin
tre ei,în vederea unuiscop
comun,cea cecontribuiela dublarea
cunoaşteriiîn lumea noastră modernă
la fiecare cincipână la
şapteani.Ceacearfifostdeneconceput
EpocadePiatră.

TEORIGOALE?
A ajuns o adevărată modă tendinţa
de a pune modurile
inexplicabiledecomportamentpeseam
a moşteniriinoastredin
cursulevoluţiei,carearfiasiguratsu
cesulomuluidinEpocade
Piatră,ridicândînsăobstacoledifici
leîncalealuiHomotechnicus
deazi.Prinvariateabordăriintelect
uale,sefacmulteîncercăride
interpretare a fenomenelor
medicale,sociale şiculturale drept
relicvepreistorice,efectealediscr
epanţeidintregenotipulnostru
şipretenţiilelumiimoderne.Cu
siguranţă,opartedintreaceste
concepteşiteoriiparîndoielnice.Da
rîntotdeaunas-aîntâmplatla
felcuoriceipotezăştiinţifică,pentr
ucaapoiunelesăaibănevoie de
corectări,altele dovedindu-se
totuşideplin valabile.Biologii
care studiază evoluţia exprimă
starea de fapt printr-o glumă
autoironică:
„Decesuntinteresaţibărbaţiide
femeileîn rochii mini?
— Pentru că,în
EpocadePiatră,femeilecarepurtau
veşminte
lungiseîmpiedicauşi,încădere,îşio
moraucopiii.”
Aşadar, multe dintre tentativele
următoare de explicare a
comportamentuluiuman prin prisma
rădăcinilor noastre din Epoca
dePiatră sebazează
pepresupunerişipeteorii.Darele
provin,în majoritate,din
cercetărilepaleontologilor,psihol
ogilor, biologilor,
behavioriştilor şi ale
specialiştilor din discipline
înrudite,printrealţiialecunoscutu
luibehavioristKonradLorenz,
alepaleoantropologuluiSvantePä
bo,venitdinSuediasălucreze
laLeipzig,sau
aleluiEdwardWilson,biologdelaHarv
ard,care au susţinut în multe
publicaţiiştiinţifice teza potrivit
căreia comportamentul uman este,
încă din Preistorie, determinat
biologic,adicăgenetic.Asemeneaopi
niisuntbineîntemeiate,dar, cu
puţineexcepţii,nu
sepotdemonstralafeldesolid
caolege
matematică.Laastaseadaugăşideoseb
iriledintrenoişifaptul că
înzestrarea noastră genetică se
reflectă diferit,în funcţie de
condiţiiledeviaţăşidemediulcarene
influenţează.
Prin urmare,să-lînsoţim
peUgur,împreunăcu familiaşicu
tribulsău,şisăremarcăm
ceanumeîiimpulsionaşimodulorde
comportament.Apoivom constata cu
uimire,şiîn ciuda unui
anumescepticism,căîn esenţănu
nedeosebim preamultdeei. Nevom
daseamacâtdeputernicfuncţioneazăî
ncontinuareomul
primitivdinnoi,lacesoibizardegând
ireşideacţiune,şiuneori
chiargrotesc,dinpunctuldevedereac
tual,neîmpingeelşidecât
denumeroaseşideuluitoarefenomened
in viaţa dezicu zise
faceelvinovat,înceledinurmă.
Şisă încercăm să tragem un folos
din toată cunoaşterea
dobândităastfel.Casăneînţelegem
maibinepropriilesentimente
şiporniri,darşipecelealesemenilor
noştri,pentrucaapoisăne putem
adapta puţin maieficient
comportamentulcotidian la
programulde computerdin
creierulnostru şi,în acestfel,să
trăim măcarîn parte aşa cum se
cuvine,pentru sănătatea şi
binelepersonal.

FOCŞILUMINĂ
Ugurşialţibărbaţidintribulluistă
teaughemuiţi,întăcere,la marginea
uneipăduri.Răcoarea seriiîncepea
să pătrundă prin veşmintele lor din
pieizdrenţuite,şimulţitremurau de
frig. Atmosfera era apăsătoare,
pentru că întreaga zi încercaseră
zadarnicsăvânezeun
mamut.ConduşideUgurşideprietenul
lui,Ruki,reuşiserăsăîncolţeascăur
iaşulşisăîlhăituiascăspre
omlaştină,undenupuţinesălbăticiun
iurmăritedeeiîşigăsiseră
sfârşitul.Mamutulajunsesefoarteap
roapedeterenulînşelător,
carearficedatsubgreutatealuienormă
,făcându-lincapabilsă
semaimişteşisăseaperedeataculurmă
ritorilor,cândbrusc,
cuprinsdepanică,şi-a
schimbatdirecţia şia pornit-oîn
viteză
înapoi,printreei,urlânddezlănţuit
.
 Vânătorii stăteau acum pe vine, cu
fruntea plecată spre
pământulpietros, încercând să-
şiuite dezamăgirea. Celmai
afectateraHodur,vraciul,carelaînc
eputulvânătoriiinvocasezeii cu
totfeluldescrâşneteşicântărimonot
oneşipreziseseapoică
voraveaizbândă.Acum
seretrăsesepuţin
şimestecaposomorât unfirdeiarbă.
Dupăotrudăîndelungată,unuldintre
eiareuşit,sucindîntre palmecu
încăpăţânareşitotmairepedeun
băţascuţit,săfacă scânteişisă dea
foc la puţină iască,de care aveau
mereu la îndemână.În scurttimp
foculdetabără lumina în noapteşile
încălzeatrupurilemurdareşiplinede
zgârieturi,iareiîşitreceau din
mână în mână un soidevasmeşteritdin
piele,cu un suc dulce-
amăruidefructedepădure.Bărbaţiipe
rpeleau în flacără, pe ţepuşe de
lemn,bucăţidin carnea unuiiepure pe
care îl prinseseră în
adăpostullor,şiîn aer plutea din
plin mirosul
irezistibildefriptură.
 Şiîn scurttimp
unuldintreeiarupttăcereaşiaîncepu
tsă povestească,atâtcâtse
pricepea,cum se întâmplase totulcu
vânătoarealorzadarnică.Undegreşis
erăşiundefăcuserăbine.Şi
toţiceilalţis-
augrăbitsăintervină,încingândocon
versaţiecâtse
poatedeanimată.Deacum
seîncălziserăbineşifripturaaveaun
gustdesăvârşit,deşinu
leajungeanicipedepartesăsesature;
încetulcuîncetul,dezamăgireaadisp
ărutdelasine,loculfiindu-i
luatdebucurieşideaşteptareaplinăd
eîncredereauneinoizi.
Cândvorreuşisăcapturezemamutul,pe
urmelecăruiaseaflau,
iată,deunsprezecezile.Animalularfi
trebuitsă fieepuizatde atâta
alergătură bezmetică, şi, cu
siguranţă, se odihnea pe undeva,nu
departedeei.Darmâinenu
levamaiscăpa,îlvor mâna
spremlaştină şivorînfigeîn
corpulluimasivlăncilelor
ucigaşe.Pânăvapierdesuficientsânge
şisevaprăbuşi,dându-şi
ultimasuflare.
Şi Hodur, şamanul, îşi regăsise
entuziasmul în dogoarea
prietenoasă a foculuişile insufla
curaj,prin incantaţiile lui
războinice. Flacăra liniştită le
făcea umbrele să danseze pe
frunzişulîntunecat,încălzindu-le
trupurile şialungând fiarele
nopţii,reuşind să-itransforme din
oameniînfrânţiîn vânători
încrezători,plinidenerăbdaresăreî
nceapăluptacu unadversar
aparentsuperior.
Chiardacăastăzinunemailuptăm
cumamuţii,cugreuputem
ignoraforţadeatracţieaunuifocdeta
bără.Joculflăcărilorşial scânteilor
ţâşnind în noapte aidoma unor
licurici, trosnetul
lemnelorşicăldurajarului,careneap
ropieuniidealţiiîncelmai
adevăratînţeles alcuvântului,induc
un sentimentintens de
comuniuneşitrezescdoruldeaventură
.Oareneputem imaginao
pipăapăciifărăfoc?
Asemenea sentimente pentru un foc
de tabără în sine sunt
uluitoare,deoarece foculnu este
deloc prietenulomului,fiind
periculos,imprevizibil,capabilsăp
rovoacemaridurerişichiarsă
ucidă,dacănu estepreţuitcum
secuvine.Nu estedemirarecă aproape
toate animalele fug instinctiv din
calea lui.Doarnoi, oamenii,am
învăţatsănefolosim
defoc,deşiesigurcăizbânda
nuafostobţinutăfărădurereşisuferi
nţă.Darstrămoşiinoştri,la
începutşieila felde
înspăimântaţica
restulcreaturilorcând
trăsnetulincendiacopacişiflăcările
seîntindeau cu repeziciune, au
învăţatcăfoculemanăcăldurăşifacem
ultmaiplăcutăviaţa din
peşteri,maialestoamnaşiiarna.Dar,
maimultdecâtatât,
foculdăluminăşiţinedepartesălbăti
ciunile.
Ţinut bine sub control, focul s-a
dovedit o adevărată
binecuvântarepentru
strămoşiinoştrişidin
altpunctdevedere; maiexactau
învăţatsă-lfolosească pentru
pregătirea hranei,
reuşindsăprepareadevăratedelicate
se.Dovadăstădescoperirea
unorcăminestrăvechilaAmata,în
sudulFranţei,amaimultor
oasecarbonizateînapropieredeBeiji
ngşiputem ficonvinşicăîn
focfrigeaununumaicarneşipeşte,ciş
ilegumeşicereale.
Nu în
ultimulrând,foculdetabărăafostmer
eu un spaţiu de
socializare,destindereşiconfort.S
eara,în jurulluiseadunau
vânătorii,subcerulliber,împreunăc
utoţimembriitribuluiieşiţi
dinadăposturileşidinpeşterilelor.
O experienţăcurădăciniatât
deadânciînăuntrulnostru,încâtşias
tăziestelafeldeeficientă.
Deşiînprezentnuavem
nevoiedefocnicisănelumineze,nicis
ă neîncălzeascăşicu
atâtmaipuţinsăneaperedefiare,focul
de
tabărăaredarulsănetrezeascăuninte
nssentimentdeprotecţie
şideromantism.

OMULDELAGRĂTAR
Pandantulmodern alfripturiidin
Epoca de Piatră estemult
îndrăgitulgrătardevară,pecărbuni,
încinsdupăritualulcelmai
autentic,lacădereaserii,într-
ogrădinădiscretluminată,cufăclii.
Dupăpărereacomportamentiştilor,bă
rbaţii,înprimulrând,sunt
ceicaresesimt,atuncicând
seîndeletnicesccu transformarea
bucăţilor de carne crudă într-o
friptură apetisantă,la felca
strămoşiivânătoricareîşihrăneau
tribulcu pradadoborâtăcu greu –
toteifiindceicaredevoreazăceamaima
reparte,casă-şi
recapeteputeriledupăovânătoareext
enuantă.
Apoi,dupăpărereaoamenilordeştiin
ţă,muncalagrătareste
hotărâtoarepentru
roluljucatîncomunitate.
„Cineaprindefocul
ocupă o poziţie foarte înaltă în
ierarhia socială”,explică Nina
Dengele,profesorde sociologie la
Universitatea din Freiburg şi
conducătoareaunuiproiectdecerceta
refăcutînurmăcu câţiva
ani,intitulat„Grătarşistildeviaţă
”.„Grătarulesteunritualprin
caresedemonstreazăapartenenţalaun
grup.Esteimportantîn primulrând
pentru bărbaţi,careîşidoresccu
ardoaresă facă partedintr-
ocomunitate.Laastaseadaugăşifaptu
lcă,lagrătar,
îndatoririlesuntlimpedeîmpărţiteî
ntrebărbaţişifemei:bărbatul este
şeful,plasat lângă foc,în
centrulacţiunii,sub privirile
tuturor. Şi în laudele generale,
asigurând hrana întregii
comunităţi,preluându-
iastfelşiresponsabilităţile.Darla
sfârşit, când
seajungelastrânsulşilaspălatulvas
elor,preferăsălase
totulînseamafemeilor.”
Şi,într-adevăr,cele maimulte
dintre femeile intervievate în
cadrulstudiuluiInstitutuluide
Sociologie alUniversităţiidin
Freiburg au declarat că nici nu şi-ar
putea imagina altfel
desfăşurareaunuigrătar–
eleseocupădegarnituri,învremece
bărbaţiifrigcarneapejarulfierbinte
.Maialesdoamneleînvârstă susţin
ferm o asemenea împărţire a
atribuţiilor,în vreme ce
tinerelerecunosccăuneoriseocupăşi
eledeaceastătreabă,iar dacănu
ofac,motivulestecă„vorsăfieşieleod
atăservitede bărbaţi”.

CASĂDEVIS,CU ŞEMINEU
Nu doar foculde tabără
şigrătarulne potolesc dorulde
trosnetullemnuluiîn
flăcări,cişişemineuloferăosoluţief
oarte apreciată.Şinu pentru căldura
pecareoemană socotim focul
atâtderomanticşideîmbietor–
caloriferelemodernesuntmult
maieficienteşinicinufacfum
saufuningine–,nicipedeparte,ci
pur şi simplu suntem nebuni după
dansul limbilor de foc,
trosnetulşipârâitullemnuluişidupă
joculmereunou,misterios,
alumbrelorpepereţi.Laurmaurmei,un
asemeneafocpuneîn mişcare toate
simţurile: vedem flăcările
jucăuşe, le simţim dogoarea,mirosim
fumulşiauzim
trosnetulbutucilorarzând.Şi
toateastea
niseparatâtdeirezistibile,încâtcă
minuldeschis
ocupă de multe ori un loc de frunte pe
lista preferinţelor
persoanelorcareîşiconstruiescocas
ă.
Aşa cum a arătat un studiu
alrevistei Schöner Wohnen2,
Consacratidealuluide„casăpentru
oviaţă”,64din cititoriicare au
răspuns la chestionar au indicat
prezenţa obligatorie a
şemineuluiîncasavisurilorlor.
Şideaceastădată,bărbaţiisuntceid
intâifermecaţideflăcările
jucăuşe,mulţidintre eifiind
piromaninemărturisiţi,care n-ar
găsio plăceremaimaredecâtsă
sejoacecu focul,în celmai adevărat
sens al cuvântului. Sau să îl
contemple, muţi de încântare în faţa
şemineului,visându-se
eroiaivremurilorde început.

CINĂLALUMINALUMÂNĂRI
De când se ştie,foculreprezintă o
încununare a atmosferei
plăcuteşiaromantismului,chiarşiîn
condiţiimaimodestedecât într-un
şemineu. Nu există niciun ghid
practic despre arta seducţieicare
să uite laudele la adresa
efectuluiirezistibilal
luminiilumânăriişialmuziciiîn
surdină,maicu seamăasupra
doamnelor,şinu există formă
mainobilă de cină decât un
candlelightdin erîntr-
oambianţăsemiobscură.
Chiar şipentru un prânz
banal,orice restaurant care se
respectă nu renunţă la lumânarea
plasată în mijloculmesei, aprinsă
de chelner de parcă ar fi flacăra
olimpică. Lumina lumânăriinu
ţinedecald,nu
asigurămaimultăluminăîn miez de
zişi,cu puţin ghinion,îţipoţiarde
şidegetele oferindu-i
parteneruluiuncastron.Apoi,cearas
escurgeşipăteazăfaţade
masă,şinicimirosulrăspânditnueînt
otdeaunadinceleplăcute. Iaro
flacără de lumânare
produceneîncetatfuningine,careîn
timpafumătavanul.Darcâtăvremeaduc
ebucurie,merită.
Şi,pentru căvorbim
despredesfătăriculinare,laoatmosf
eră
festivăcontribuienudoarlumânările
,cişilimbiledefocceiesdin
preparatele flambate: punci, carne,
peşte şi deserturi – de

2 Sălocuim maifrumos(n.tr.).
preferinţăcu luminiledin
jurstinse.Gurmeţiisusţin căalco
lul
flambataraduceunplusdesavoare,ceac
erămâneunsimpluşi
modestefectsecundarîn comparaţiecu
farmeculsărbătorescal
focului.Sondajulfăcutdeo revistă
franţuzească delifestylepe această
temă a arătat că, pentru majoritatea
intervievaţilor, conceptul de
„flambat” evocă festivitate, efect
spectaculos şi romantism
maidegrabădecâtgustşiaromădeosebi
te.Dedragul
aceluisentimentdesărbătoareindusd
efocsuntem gata să ne asumăm
şiriscuriconsiderabile.Câţivamiid
ecopacişimaiales
brazideCrăciuniaufocînfiecareanînG
ermania,producândde
multeoripagubeconsiderabile.Şitot
uşinu suntem dispuşisă renunţăm
lainofensiveleinstalaţiicu
beculeţeşilaprezenţalor
fascinantă.Lumânările au,în cea ce
ne priveşte,o valoare simbolică atât
de mare,încât ne impresionează
şisubliniază momentulfestiv chiar
şidacă rămân neaprinse – cu prilejul
ceremoniilorreligioase.Maialescân
dsuntdesăvârşitîmpodobite,
aşacalumânăriledePaştisfinţite,sim
bolizându-lpeIisusHristos ca
lumină a lumii.O asemenea operă de
artă îşiîndeplineşte
misiuneachiardacănuneîndurăm
săosacrificăm,aprinzându-i flacăra.

ARTIFICI
Desigur,nimic nu se compară cu
focul.Nu e nevoie de un
incendiu,undeseadunămiidecurioşi,
deparcăn-arfivorbade
oîntâmplaretragică,soldatăcuvicti
mearseşiintoxicatecugaze, cide un
spectacolmăreţ,încărcatde un
simbolism mistic,de neratat.Darcum
dezastreledeacestgen suntrareşiîn
general greu previzibile,compensăm
prin focurideartificii,cu prilejuri
speciale şide marisărbători.
Steluţele,spiralele şifulgerele
pocnindşiscâncindmulticolornemişc
ăpânăînadâncuri.Şiasta cu toate că
întotdeauna ne mustră
conştiinţa,ştiind că banii
aruncaţiînvânt–
şinupuţini,înjurde10
demilioanedeeuro–
arfimaichibzuitcheltuiţipe„pâinepe
ntrusăraci”.Nemaivorbind că
maitoţicunoaştem oamenicareau
păţit-orău –arsurisau tulburăride
auz – în urma distracţiilorcu
roiuride luminiţe
perfideşibubuituridetun.
Totun joc de lumini,ceva
maicuminte,darnu maipuţin
impresionant,dezlănţuieşifaniicon
certelordemuzicărock,când
îşimanifestăadoraţiapentruidoliil
orbalansândritmicbrichetele
aprinse.Dacăîimaişiacompaniazăînt
r-unglas,senaşteacelaşi
sentimentdeintimăidentitate,exact
aşacum sepetreceacuUgur şicu
tovarăşiisăi,în
vremuripreistorice,lângăfoculnoct
urn de tabără.
Nu existăvânătoarecu
gonacilacare,seara,numărareaprăzi
i să nu se facă la lumina pâlpâitoare a
făcliilor şiîn sunetul
cornului,nicireprezentaţie de circ
în care să nu apară un
înghiţitordeflăcăricu
ţinutămarţialăşifelinemarisărind
prin
cercuridefocşinicifestivitatedede
schidereaJocurilorOlimpice fără
aprinderea spectaculoasă a
flăcăriicare eclipsează toate
celelalteceremonii.
Şilumânările aprinse de Paştiau
acelaşiefect,şifocurile
aprinsetoamnaşiprimăvara,deprazni
ce,lastrânsulrecolteisau coborârea
turmelor din munţi, la fel
retragerile cu torţe şi
lanterneleveneţiene.Şicopiiiau
obucurieenormă să străbată
străzileîntunecateculampioanefăcu
tedindovleciscobiţi,nefiind
nicieiscutiţidefascinaţiafocului.
Au oadevăratăpasiunesăse
joacecuchibriturisausărămânăpânăl
aoretârziidinnoapteîn
jurulfoculuidetabără,cu
obrajiiîmbujoraţişispateleîngheţa
t, întrecându-
secinerezistămaimultcupalmadeasup
raflăcărilor.
„Cuţit,furculiţă,focşifoarfeci,cu
elecopilulnu arevoiesă se
joace”spuneun versdin
„preatristapovesteascăpărătorii”d
in povestea lui Petre Ciufulici-
Struwwelpeter, unde copiii sunt
avertizaţicuceamaimareasprimedepe
ricolulreprezentatdeun incendiu:

Vai!Cenenorocire!
Rochiaiafocîntr-oclipire.
Ardeşorţul,ardemân
a,ardepărul,
Ardetotcopilul,ăst
a-iadevărul.
 Efortzadarnic.Aşa cum arată
statisticile,un număr foarte
maredecopiisuntatraşisăsejoacecuf
oculşisuferăacidente.
Eternafascinaţieexercitatădedansu
lflăcărilorîncădin vremuri
imemorialerămânepurşisimpluirezis
tibilă.
Incontestabil,foculnunelasăindif
erenţi,ceacearatălimpede şi
nenumărate expresii întâlnite în
oricare limbă pentru
momenteleîncaretejocicufocul,casă
îţiatingiscopulcuorice
risc,uneoripunându-ţişicăsnicia
în primejdiepentru un flirt
atrăgător;cândteentuziasmezi,eşti
înflăcărat;pentrucinevadrag
eştiînstaresătearunciînfoc,sămănâ
ncifocsausăbagimâna
înfoc;iardacăseîntâmplăcevaneplăc
ut,ceteafecteazăprofund,
simţicăieifoc.Cum
ziceaSfântulAugustin?„În
tinetrebuiesă
ardăceacevreisăaprinziînceilalţi.
”

SUPERSTIŢIEŞIMISTICĂ
Încă înainte de
răsăritulsoareluibărbaţiiau ieşit
de sub
adăposturilelordinpieideanimaleşi
s-aupregătitpentruonouă
zi.Foculdetabărădecu
searăerastinsdemultşiselăsaseun
frig pătrunzător.În pâclă palidă a
zorilormurmurulrâuluidin
apropiere,foşnetularborilorînbăta
iavântuluişiţipeteleascuţite
aleuneipăsăridepradăsecontopeauîn
tr-uncântecdeprimantşi
tulburător. Astăzi trebuie să
reuşească, astăzi trebuie să
capturezemamutul!
Asta nu însemna să lasesucesulla
voia întâmplării.Hodur trebuiasă-
iînduplecepezeişisăprezicădesfăşu
rareavânătorii.
Prinurmare,dupăceaumâncatcâtevaal
uneşiboabedezmeură şiau
băutpuţinăapădeizvor,bărbaţiis-au
adunatîn tăcereîn
jurulvraciuluicareseconcentra,nem
işcatşiposomorât.Apoi,pe
neaşteptate,aînceputsăcânterăguşi
t,nu foartetare,casănu
sperieprada,într-
osucesiunefreneticădesunete,emoţi
onantă şiplină deenergie.Apoişi-
alăsatpespatecapulîmpodobitcu
pene,aschiţatcâţivapaşişiascosuns
trigătstrident,fioros,cao
pasărerăpitoare,înaerulrecealdimi
neţii,dupăcarearămasdin nou
nemişcat, cu privirea aţintită în
pământ, murmurând monoton.
 După o vreme, Hodur a emis un ţipăt
gutural atât de
surprinzătorşidestraniu,încâts-
auînfioratcutoţii.S-aaplecat, a
scormonitpuţin în iarbă şia scosla
lumina zileiun gândac mort, cu
reflexe roşietice, călcat în timpul
dansului său. Triumfător,l-a
ridicat şis-a rotit lent,ca să vadă
şisă se minunezetoţideinsecta fără
viaţă.Un cărăbuş,nicimaimult,
nicimaipuţin,simbolulnoroculuila
vânătoare!Zdrobit sub
călcâiulluiHodur,cu
oloviturăbineţintită!Cu toţiiau
răsuflat
uşuraţi.Astăzivoraveasuces,nimeni
nu semaiîndoia.Şi,în vreme ce
Hodurstrecura
discretcărăbuşulîntr-un ascunziş
al veşmântuluisău din
blană,vânătoriiau pusmâna
pearmeşi,
subcomandacăpetenieilor,au
pornitladrum.ŞiUgureraplin
deîncredere,cu atâtmaimultcu
câttoatănoapteavisasecum
răpuneauunmamutenorm,într-
ohărmălaiegenerală.
În
timpulăsta,soţialui,Wala,cutreier
aîmpreunăcu micuţul Korod prin
pădurea din apropierea
taberei,căutând ciuperci, zmeură
şialune,în răcoarea dimineţii.Pana
devultur–lăsată
searapejos,lângăculcuşulei–
serăsuciseuşorsprestânga,în
timpcedormiseră,semn
infailibildenoroclacules.Şimaimult
decâtatât,Alani,soraceamicăaluiKor
od,setrezisedetreiori peste
noapte, apoi, când ieşiseră din
tabără, trei iepuri
traversaserăpotecaîn
faţaei,iarcânds-au
apropiatdepădurea în carevoiau să-
şiîncercenorocul,încădeladistanţă
au văzut sclipind în soarefrunzelea
treimestecenialbi.Treiera cifra ei
norocoasă, frecvenţa cu care îi
ieşea în cale nu putea fi
întâmplătoare,cu
siguranţăvaaveanoroc.Astăzisevaîn
toarce cusaculplin,fărăîndoială.

VINERI,13
Adevărat,astăzinu maipunem
marepreţpefelulîn carese
răsuceşteopanăşipeiepuriicareneie
sîn cale,dar,în esenţă,
convingereacănoroculpoatefiprevăzu
tsau chiaratrasprin tot
soiuldepracticinu s-aschimbatcu
nimic.Iaroasemeneamasă de oameni–
circa o treime din populaţie,în
Germania – mai considerăşiastăzi13
ocifrăcu
ghinion,încâttemerilestârnite
astfelau
primitodenumireştiinţificăproprie:
„triscaidecafobia”, derivată din
termeniigreceştitriskaideka,13,şi
phobos,teamă. Frica
superstiţioasă de 13 este atât de
răspândită,încât în
anumiteclădirideasupraetajuluial1
2-leaurmeazăal14-lea,iar
înmultehotelurinugăseşticamerecun
umereterminateîn13.
Pentru
mulţitriscaidecafobilucrurileiau
oturnurădramatică în lunileîn
caredatade13seîntâmplăsăcadăviner
ea.Preferă
săseînchidăîncasăşisănufacănimicc
earpresupuneunrisc, oricâtde
mic.Cercetătoriibritaniciau
stabilitcă în zilele de
vineri,13,număruldevictimealacide
ntelordecirculaţieeste
maimaredecâtîn
vinerileobişnuite,punând
faptulexclusivpe seama
superstiţiei, care le abate atenţia
celor în cauză, ei devenind
maivulnerabilidecâtde obicei.În
comparaţie cu o
asemeneafunestăzidevineri,paredoa
run fleacsă-ţitaiecalea
delastângaladreaptaopisicăneagrăs
au săveziun păianjen dimineaţa–
evenimentecareanunţăprimejdia,dup
ăcum semai
temeşiastăziaproapeunsfertdinpopu
laţie.

DESPREVISĂTORIŞICITITORIÎ
NSTELE
La întrebarea credeţi în horoscop?
Cei mai mulţi scutură indignaţidin
cap,dardacăinsiştirecunoscadesea,
cu jumătate de gură, că
îiinteresează din când în când cum
apreciază
astrologiişanselelordeaaveanorocs
aughinion.Desigur,ceimai
mulţiştim că astrele urmează
legiale fiziciibine stabilite,pe
traiectoriilafeldebinestabiliteîn
îndepărtărilespaţiuluicosmic,
iarsoartanoastrănuarenimicde-
afacecudrumulor.Da,mulţi
cunoscchiarşică,datorităprecesiei
echinocţiilor,echinocţiulde
primăvarăs-
adecalataproapecuozodieîntreagăîn
ultimii20 0 de ani,astfelîncâtdata
naşteriişisemnulastrologic nu mai
corespund de mult.Cu toate astea,ne
citim cu regularitate
horoscopul,deobiceipefuriş,bazatp
esemneleastrologicedin
Antichitate,susţinem
susşitarecănudăm
doibanipepreziceri, darsuntem
uşuraţidacă
previziunileastralesuntbune,darne
arătăm
maiscepticidacăprognozapetermensc
urtnunisearată prielnică.
 Visăm
cutoţii,fărăexcepţie,darnuneaduce
m amintelafelde bine.Ştim că visele
suntfireştişiprobabilimportante
pentru buna noastră
funcţionare,deoarece gândurile se
eliberează din constrângerile zilei
şi se pot desfăşura nestingherit doar
în
relaxareaoferitădesomn.Dardacăîns
patelelorseascundeun
sensprofund,dacăsuntcu
adevăratooglindăasufletului?Nu
auzim şinu citim mereu de
întâmplăride mare importanţă,
anunţatedintimpdevise?
Deacidente,bolişimoarte,darşide
îmbogăţirispectaculoaseşidecoinci
denţefericite,decareceiîn cauză
fuseseră pregătiţicu câteva
nopţiînainte,ca să spunem aşa?
Mulţisuntfamiliarizaţicuasemeneaid
ei,şinupuţiniîşifac
planurişiauhotărâriurmândtrăirile
şiexperienţeleloronirice.

PORT-BONHEUR
Alţii–saupoateaceiaşi–
nuiesdincasăfărăbănuţulnorocos
din portmoneu şibatîn lemn,fiind ferm
convinşicăleajutăla ceva.Sau au
porcullorpe care îlmângâie când
şicând,pe
ascuns,şinusepotabţinesăcauteprin
iarbătrifoicupatrufoi,
convinşicăîşivorgăsinorocul.Încad
rulunuisondajefectuatde
Institutulde Demoscopie din
Allensbach în 20 5,42 din cei
intervievaţiaurecunoscutcăsuntcon
vinşicătrifoiulcupatrufoi
estedebun augur.Aproapela
feldemulţiconsideră un semn
sigurdenorocvedereauneistelecăzăt
oare,40,şiîntâlnireacuun
coşar,36.Iarunsfertdinceichestion
aţiaumărturisitcă,dacăle taie
calea o pisică neagră,maiales venind
din stânga,nu se
îndoiesccăîipaşteunghinion.Doarîn
jurde30dinpopulaţienu
atribuieniciosemnificaţieoricăreif
ormedesuperstiţie–şitotuşi
leureazănorocprietenilorridicândd
egetulmare.
Studiile revelatoare făcute de
specialişti cu regularitate,
începând din 1973,arată de faptcă
germaniiatribuie astăzi
semnelormisticechiarmaimultăsemnif
icaţiedecâtîndeceniulal optulea.În
Germania Ocidentală a
acelorvremuridedouă ori
maipuţinicetăţenidecâtastăziconsi
derau că există olegătură
semnificativăîntreosteacăzătoareşi
persoanacareovedeşidoar un
sfertdintrevest-germanicredeau
cătrifoiulcu patru foieste
aducătordenoroc.
În acestcontextmerită pomenite
şifigurinele adesea bizare agăţate
obsesiv la oglinzile retrovizoare.
Care nu rareori îl împiedică pe
şofersă vadă bine ce se întâmplă în
jur,desigur punându-lîn
pericol;însă
aceştiadepţiaicultuluitalismanelo
r preferăsă-
şirupăgâtuldecâtsăsedespartădecoş
ari,desemnul
zodiacalsaudeSfântulCristofor.

GLOBULDECRISTALŞIZAŢULDEC
AFEA
În comparaţie cu pasionaţii
maimuţoilor de retrovizoare,
numărulcelorcarecredînconversaţii
cu înaintaşiidinlumeade apoi–
şiiaupartelaşedinţedespiritism
înjuruluneimesecare semişcă în
prezenţa unuimediu în
carneşioasecareintră în legătură cu
ceide dincolo – este maidegrabă
restrâns.Dar credinţa primitivă în
supranatural a rămas atât de adânc
înrădăcinată,încâtghicitoarelecar
ecitescviitorulîncioburi,cărţi de
joc,în cafea sau în glob de
cristalrămân mereu la mare
căutare.Da,separecă până
şipoliticieniişimariiindustriaşi,
care artrebuisă ştie bine pe ce lume
se află,adesea nu iau
hotărâriimportante fără să ceară o
părere de clarvăzător.O vrăjitoare
germană de legendă a fostMargarethe
Gousanthier, caresetrăgeadintr-
ofamiliedeţiganifrancezidinsudulF
ranţei,
cunoscutădrept„MadameBuchela”şi„P
itiadepeRin”.Dincâte se
spune,printre ceicare ţineau seama
de prezicerile eise numărau
cancelariifederaliKonrad
AdenauerşiLudwigErhard,
şahulPersieişireginaIulianaaOland
ei.
Este foarte de înţeles că
strămoşiinoştriarhaicicredeau în
asemeneasemnealenorocului.Sau
aleghinionului.Einu aveau
ladispoziţiebuletinemeteorologice
actualizateorădeoră,nicinu puteau
încheiaasigurăriîmpotrivaeventual
elorloviturialesorţii
şinicinuaveaufrecventcontactecutr
iburiledinvecini,caresă-i ţină la
curent cu ultimele noutăţi. Pe
deasupra, erau total neputincioşi
în faţa condiţiilor de mediu în
permanentă
schimbare,caretrebuiesă
lisefipărutmisterioaseşicomplet
impredictibile.Prinurmare,nu
trebuiesănemirecălatotpasul
vedeau
lucrareaforţelorsupranaturaleşifă
ceau fetişuridin cele mai banale
obiecte, atribuindu-le virtuţi
magice. Astăzi, în
schimb,cândlucruriles-
auschimbatmultgraţiecreşteriienor
me a cunoştinţelor ştiinţifice
capabile să explice logic chiar şi
fenomenele aparent
supranaturale,nu putem pune decât
pe
seamaprimitivismuluipornirilemult
oradeaatribuitotsoiulde
semnificaţiiparapsihologicecelorma
ibanalefenomene,credinţa
lorîntelepatieşiînvocidinlumeaded
incolo,înputereaascunsă
adiverselorpietrepreţioaseşiîn
magicienişivrăjitoaredotaţicu
capacităţiextrasenzoriale.

NU SEPOATESĂFIEO ÎNTÂMPLARE
O formă specială
deconvingeremistică esteceaîncă
profund înrădăcinată în noide a
stabililegăturiîntre repetarea
perfect întâmplătoareaunornumere–
lafelcaWala,cuceitreiiepurişi
mesteceniaiei–
şiîntorsăturilesorţii.Aşasefacecă
persoanele
cuteamămorbidădecifra13lesemnalea
zăscepticilor,cadovadă
căfobialorarfiîndreptăţită,călaCin
aceadeTainăauluatparte
nuîntâmplător13persoane,călaprima
extragerelalotodinanul
195 primulnumăr a fost13 (pentru ca
după acea,foarte
curios,săfiemultmairarextrasdecâtt
oatecelelaltenumere)şi că bomba de
la Hiroshima a avutputerea
echivalentă a exact 130 0 de tone de
dinamită.Sau îşiaduc aminte de
Arnold Schönberg, creatorul
muzicii dodecafonice şi
mărturisit
triscaidecafob(poatedeaceanuemuzi
cătridecafonică?),născut
peun13septembrieşidecedatpeun13iu
lie,şianumeexactcu
13minuteînaintedemiezulnopţii.Împ
linise76deani,iardacă
aduniceledouăcifreajungi,nicinuma
ieosurpriză,totla13!
Multepersoanenu
considerăasemeneaseriirodulhazard
ului
şisuntdispusesăcauteneobositregul
işiprincipiideordonareşi în
ceaceparenesistematizatşihaotic.S
echinuieneîncetatsă descopere o
explicaţie potrivită,pentru
totşiorice,chiardacă
cifraserepetănumaidedouăori.Matem
aticianulamericanJohn
AllenPaulos,autoralunuivolum
revelatordespreacestfenomen
intitulatin umeracy (analfabetism
matematic),estedepărerecă
„oameniisuntospecieanimalăînconti
nuăcăutaredepaternuri.
Întâmplărileniseparmultmaisemnific
ativedecâtsunt–ceace, putem
bănui, este impus de alcătuirea
noastră biologică. Contemplaţi
lumea, cu toate stâncile, râurile şi
plantele ei.
Rareoriaparciudăţenii,daromulprim
itivtrebuiasăfiemereuîn
alertă,săobservetotulînjurulsăuşi
săreacţionezecaşicum s-
arfiaflatcuadevăratînprimejdie”.
Desigur, anumite corelaţii care la
prima vedere pot părea
întâmplătoare–
termenulştiinţificcorectesteceldec
oincidenţe– dovedesc un fundal
logic, la o privire mai atentă, iar
unii
cercetătoriaimecanismelorcunoaşte
riiridică înclinaţia noastră
dedepistareapaternurilorlaranguld
eprincipiuesenţial–acela
deadasensuneiexistenţebanale.Dara
deseafacem preamulte speculaţiipe
seama unor situaţiipur
întâmplătoare.Suntem convinşi de
acţiunea unor puteri mai mult sau mai
puţin întunecate sau a unuifenomen
ştiinţific atuncicând o femeie
naştedepatruorilarândîntr-
ozide17,cândunbărbatscapăde
cinciorila rând de trăsnet sau când
acea dată nefastă a americanilor,1
.09,ajungetotlasumade1 dacăavem
fantezia să-iadunăm
cifrele(1+1+9=1 ).
Jucătoriideruletăsuntferm
convinşică,dupăcebilaarămas
deşaseorilarândpenegru,trebuiesăs
eopreascăneapăratpe
roşu,deşiînesenţăştiucupreciziecă
şanselesuntdinnoufifty-
fifty,calaoricarealtăîncercare,iar
laoechilibrarearaportului, din
motivedeprobabilitate,tepoţiaştep
taabiadupăun număr
foartemaredejocuri.FilozofulLudwi
gWitgensteinrezumăcâtse
poatedelimpede:„în
exteriorullogicii,totulesteîntâmp
lare.Nu
existănicioconstrângeresăseîntâmp
lecevaanume,dincauzăcă maidevreme
s-a întâmplataltceva
anume.”Dardacă staisă-i
întrebipejucătoriilalotocâtdeprob
abilăconsiderăeiseria1-2- 3-4-5-
6,suntgata să jureorbeştecă
şanselesuntdepatru ori
maimicidecâtpentruoricarealtăcomb
inaţie.
Experimenteleaudemonstratcăjucă
toriidezaruricaredoresc
ocifrămaimarearuncămaitaredecâtce
icareau nevoiedeun unu sau
deundoi;şiadeseavezijucătoridepo
kercare,înainte
dea-
şivedeacărţile,batdetreioriteancu
ldemasă,casăleîntre
maimulţiaşi,valeţisauce-
oraveaeinevoie,deşisuntconştienţi
cănupotschimbacunimicordineacelor
pecareleţinînmână,
indiferentcâtdeiscusitle-
arlovi.Alţiiinsistăsăseaşezetotpe
scaunulpecareau statcând au
câştigatla ultima partidă,iar
antrenoriidefotbalnusebărbierescn
iciodatăîntimpuluneiserii
devictorii,ciabiadupăceechipalora
încasatoînfrângere.
Importanţa dincolo de orice
raţiune atribuită de mulţi
contemporanifenomenelor
şicorelaţiilor care au de-a face cu
numerele serveşte de
multdiverselororganizaţiişimediilo
rde informareca să
lansezestatisticiînfricoşătoare.L
a fiecarezece
secundemoarecâteopersoanădin
cauzacanceruluipulmonar,
declarăOrganizaţiaMondialăaSănătă
ţii,CentruldeCercetarea
CanceruluidinGermaniavinecuoştire
şimaidură,anunţândcă
40 de fumătoripasivimoranualîn
Germania,totde cancer
pulmonar,iarmediciidelaClinicaUni
versitarăCharitédinBerlin
răspândesc
avertismentulrisculuide
infarctpentru persoanele care
locuiesc în zone cu un
zgomotcontinuu de peste 65 de
decibeli.
Asemenea date încă ne mailasă să
înţelegem câte ceva,cu
puţinăimaginaţie.Darpotrivitcalcu
lelorCentruluideCercetarea
MediuluişiSănătăţii,o
măriresuplimentară a
concentraţieide particulefinecu
zecemicrometripemetru
cubdeaeratmosferic
arcreştemortalitateacu6şicăexpune
reacontinuălaprafscade speranţa de
viaţă cu doiani. La felşiradiaţiile
de 50 de
milisieverţi,câtpoatesuporta
opersoanăexpusă,prin profesie,
radiaţiilorX.
Şi totuşi asemenea cifre ne
impresionează profund. Gerd
Gigerenzer,psihologşidirectoralIn
stitutuluiMaxPlanckpentru
Dezvoltare Umană din Berlin,
etichetează efectul cifrelor
procentuale exprimate cu tot cu
sutimi drept „iluzie a
certitudinii”.Dupăpărerealui,din
vremeastrămoşilornoştridin
EpocadePiatrăşipânăastăzinuam
învăţatsălerăspundem cu
scepticismulcuvenit.
„Spredeosebiredepoveşti,bârfe,flec
ărelişi mituri,care au datformă
gândiriinoastre de la începuturile
culturiiomeneşti,statisticile
publice sunto realizare culturală
extrem derecentă”,explicăel.
„Înraportcuele,deprinderilecare
pe vremuriserveau oamenilor
primitivica să supravieţuiască
devinacum
obstructive.”„Receptivitateprimit
ivăfaţădepoveştile horor”, aşa
consideră Karl Wegscheider de la
Institutul de Statistică
şiEconometrică din Hamburg
înclinaţia – indusă de prea
puţinulnostru scepticism –de a ne
lăsa impresionaţide
asemeneamesajesubformănumerică.
Politicieniiprofită fără jenă de
acestefect,bombardându-şi
adversarii,spreîntărireaopiniilorp
roprii,cucifrepecare–astao ştiu
preabine–nu le-
arputeaniciodatăsusţinepânălacapă
t.
Prinstatisticisepoatedemonstraapr
oapeorice,înesenţătrebuie
doarpricepere în alegerea
şicombinarea lor,însoţindu-le cu o
descriereşiinterpretareconvingăto
are.Atuncicând o statistică
pretinde că depăşirea unuianume
nivelacustic echivalează cu
risculdeinfarct,eaignoră,poateînd
eplinăcunoştinţădecauză,
călocuitoriidin
zonelezgomotoase,celmaiprobabilal
emarilor oraşe, sunt foarte probabil
expuşi şi altor factori la fel de
dăunătorisănătăţii,spreexemplu,po
luăriicugazedeeşapament,
motivpentrucareşiaparmaidesinfarc
telemiocardice.
Nepunem marenădejdeîn
obiecteşigesturisimbolicecare,
potrivit convingerii noastre, aduc
noroc, şi evităm, adesea
inconştient,totcea ce arputea
atrage ghinionul.De acea şi suntem
foarte înclinaţisă acordăm
încredere simbolurilor cu
încărcăturăpozitivă–
şioricefirmăcaresepricepecâtdecâtl
a marketing se foloseşte din plin de
acesttruc.Departamentele proprii
sau agenţiile de publicitate nu se
ocupă decât de născocirea de mărci şi
de logouri ademenitoare care, odată
introduse şi răspândite pe piaţă,
produc, după cum s-
a demonstrat,asupra
consumatorilorun
efectmaiputernicdecât
informaţiileample,subformădetext,
asupraprodusului.
Nu suntem
câtuşidepuţinconştienţică,înesenţ
ă,firmelenu fac decâtsă profite de
sensibilitatea noastră străveche
faţă de simbolurile mitice,faţă de
semnele şisunetele magice.Atunci
când valoarea uneimărciîmpreună cu
logouleiurcă la multe
milioane,atuncicândîn
StateleUniteşichiarşiîn
Angliaexistă posibilitatea
includeriiacesteivaloriîn
bilanţulactivelor unei
companii,estelimpedecămesajelelor
publicitaresuntpercepute ca fiind
foarte importante.La cumpărarea sau
vânzarea unei
companii,mărcilefacpartedintreele
mentelepebaza cărora se stabileşte
preţul, iar în cazul marilor
tranzacţii se întâmplă
deseoricapersoanacarecumpărăsăplă
teascăosumăcu mult
pestevaloarealabursă,dacăîn
dealintrăşimărcivaloroase,cu
logouride largă recunoaştere.
Şiasta deoarece la evaluarea
întreprinderiinu se ţine deloc seama
exclusiv de fabricişide reţelele de
distribuţie,cide mărci,cea ce
reprezintă garanţia profiturilor
viitoare.Deşiar trebuisă ne fie câtse
poate de limpede că steaua Mercedes
influenţează tot atât de puţin
calitateauneimaşinicâtofaceşiM-
ulcelmaredin McDonald’s cu
gustuldefast-fo dsau bifaNikecu
adecvareapantofilorşia
echipamentelordesport,stabilim
automatacestgendeconexiune la
prima vedere a logoului.De
fapt,conform celormairecente
studii,avem
aceaşireacţiecastrămoşiidin
EpocadePiatrăîn
faţafascinantelorpicturirupestre,
cărorapaleontologiileatribuie
aceleaşiefectemisticeprofunde.

ŞAMANIMODERNI
Darşiînaltedomenii,totaldiferite
,alevieţiidezicuzisuntem
dispuşisănelăsăm
amăgiţişisăpermitem
puteriimagicesă-şi
exerciteinfluenţa.Descoperim
oadevăratăîncântaresănelăsăm în
voia puteriide sugestie a
convingerilornoastre şisă cădem
multpreauşorpradăunormanipulărist
răine,lafelcavânătorii
primitivicăroraHodurnufăceadecâts
ălearateuncărăbuşmort
şisălepromită,destuldeconvingător
,cănoroculevasurâde.Şi,
uluitor,vraja funcţionează nu de
puţine ori.Da,dacă suntem
suficientde convinşică un faptare
asupra noastră un efect
anumeestemaimultcasigurcărespecti
vulefectsevafacecu
adevăratsimţit.
Demarefaimăsebucurăînaceastăpriv
inţăaşa-numitulefect
placebo,puterea vindecătoare
verificată a unuipreparat fără
substanţefarmaceuticeactive,condi
ţiafiindcapacientulcăruiai se
administrează pseudomedicamentul– o
tabletă de prafde
budincă,spreexemplu–săfieferm
convinsdeefectulluibenefic. Niciun
medic înţelept nu va renunţa să
susţină procesulde vindecare cu
asemenea substanţe cu
efectintens,dardatorat
exclusivsugestiei,cu atâtmaimultcu
câtseştiedemultcăo mulţime de
tulburărimentale se potmultmaibine
trata prin terapie psihică,şinu
medicamentoasă.Prescrise de medic
în
manieraceamaiconvingătoareşifurni
zatedefarmacistîmpreună cu
încurajărimenitesăinspireşimaimul
tăîncredere,asemenea
pretinsemedicamenteproducasuprace
luiîn cauzăacelaşiefect
magicpecareîlaveaudansurileşicânt
ărilemisticealeşamanilor.
Mediciisuntunanim
deacordcăobunăpartedinsomniferele
şicalmanteleatâtdescumpearputeafiî
nlocuiteprin placebo,
fărănicioteamăcăarfimaipuţin
eficiente.Lafelseexplicăşi efectul
deloc neglijabil al
medicamentelor
homeopatice,
administratedemulteoriîn
dozeatâtdediluate,încâtîn câţiva
litridelichidnu
existădecâtomoleculădesubstanţăac
tivă.Un rolimportant îljoacă
probabilşifaptulcă
tratamentulprin sugestie are
celmaiputernic efectasupra celor
care,potrivit
propriilormărturii,însă fără să
existecauzedetectabilepecale
medicală,seaflă într-ostaregenerală
precară şi,drepturmare,
nusuntdemulteoriniciîndeplinătate
afacultăţilorlormentale.
Dupăcum
seştie,princredinţăpoţimutamunţii
dinlocşi,la fel cum strămoşii
noştri arhaici se lăsau
impresionaţi de spectacole mistic-
enigmatice –maiales însoţite de
strigătele şi
schimonoselileunorexperţiautointi
tulaţi,caHodur–,nicinoi,cei
deastăzi,nu suntem
imunilaasemeneamanipulări.Deastaa
u profitatîn
moddeosebitvracii,caresefoloseau
în tratamentede cele mai fanteziste
invenţii abil mânuite, ca să-şi
impună
autoritateaasuprapacienţilor,insp
irându-leteamă.
În această privinţă,nimicnu s-a
schimbatîntretimp:cu cât
paremaiscumpă şimaicomplicată
aparatura medicală,cu cât produce
efecte sonore şiluminoase
maiimpresionante,cu atât suntem
maiconvinşideimportanţaşideputere
aeivindecătoare.
Fiindcâtsepoatedeconştienţideasta
,producătoriideaparatură şitehnică
medicală îşicomplică
instrumentarulfuturistcu o
mulţimedefanteziiinutile,dardeefe
ct,cu uniculscop dea-i
impresionapepacienţi.Iarmediciipa
rticipăbucuroşilaacestjoc: îşi
ticsesc cabinete cu nenumărate
obiecte misterioase şi
maşinăriiaparentultramoderne,deca
reînbunăpartenicinuau nevoie,
capabile însă să inducă bolnavilor
un amestec de
curiozitate,fricăşiînoricecazadmi
raţiefaţădeunmedicatâtde
avangardist–
dar,indirect,şiînsănătoşireamaigr
abnică.

CĂUTĂTORI–CULEGĂTORI
Unaltfenomennumaipuţinuimitorşi
lafeldegreuexplicabil prin
argumente raţionale pe care
îldatorăm strămoşilor este
pornireanoastrăprofundînrădăcinat
ădeaculegeşistrângetoate
lucrurileposibileşiimposibile.Şia
icinuestedelocvorbadoarde
comportamentuladesea compulsiv
alculegătorilor de ciuperci
autumnali,înstaresăcutreiereoreîn
tregiprinpădurişitufişuri,
săseumpledezgârieturi,pentrucaînc
eledinurmăpradasăfie
atâtdesăracă,încâtsuntnevoiţisăma
icumperecasăleajungă pentru o
mâncare.În comportamentullor se
vede strădania
împinsăuneoripânălaobsesiedea-
şifacerezervedehrană,cea cepentru
strămoşiinoştriera vital,lăsând să
iasă la vedereşi
porniriletipicedevânătoriprimitiv
i,carepândescînstarelatentă
înceimaimulţidintrenoi.Elemergdel
atrezitulînzori,purtatul
uneiţinuteadecvate–
vestoanestrânse,pantalonişicizme–
şia
unuicuţitcuaspectfioros,pânălabânt
uitulprincelemaizolate
zone,caretrebuiecuoricepreţsărămâ
năsecreteconcurenţei.Nu cunoaştem
dacăWalaşiKorodîşiluaumăsuripentr
uanutrăda
nimănuicaleasprecelemaibogatezone
decules,daresigurcă
înziuadeazimultălumefaceastaîncel
emaigroteştiforme.
Oricum,prada unuiculegător de
ciupercisau de fructe de pădure–
caredesigurtrebuiesăaibăcunoştinţ
esuficienteîn ce
priveştesoiurilecomestibile–
contribuielahrananoastrăşiprin
urmarelasatisfacereaunornevoifund
amentale.Ceacenu mai
estevalabilînceaceîipriveştepecei
careadunăobsesivtotcea
celeieseîn cale,cu
nemăsuratăhărnicieşiconsiderabilă
risipă
detimpşidebani:pozedesportivi,ani
maleşimaşini,lipiteapoi în
albume,timbrecu
dinozauri,suporturidebereamerican
ăşi
capacemulticolore,cutiidechibritu
ridinAsiadeSud-Est,darşi
tirbuşoane,maşinide râşnitcafea cu
mecanism complicatşi, dacăbaniinu
suntoproblemă,maipresusdeoriceaut
omobile cât mai vechi, dar cu piese
cromate strălucitoare, în stare
perfectă.Nimic nu rămâne feritde
furia lorde a colecţiona şi
existăşiomulţimederevistededicate
exclusivacesteiformede splen, iar
paginilor de pe Internet consacrate
obiectelor de
colecţiebizarenulemaipoatenimeniţ
inesocoteala.
FiindcăavenitvorbadeInternet,răs
pândireacolosalăaworld wide web-
uluipare să fiînteţitîncă o dată
furia colecţionării. Cum altfelsă
înţelegem oferta atâtde diversă –
spre exemplu, colecţia celor
maiobscene înjurături,sau a celor
maicomice numedin
carteadetelefon,sau
acelormaiaventuroasemoduri dea-
ţipunecapătvieţii?
Pornireastrăvechedeaaduna,carele-
a
asiguratstrămoşilornoştrisupravie
ţuirea,are rădăciniatâtde adânciîn
noi,încâtmulţisuntem gatasăplătim
sau săriscăm
oricâtdedraguluneicolecţiidelucru
riperfectinutile.Aşacaacel fan din
HongKong,carelaolicitaţiedin
Spaniaaplătitnu mai
puţinde3460deeuropentruunfirdepărd
e-alfostuluiBeatles
JohnLennon;sau
cabavarezulcare,înpatimaluidecole
cţionar decizmedin
cauciuc,aajunssăpătrundăîn
locuinţe,garajeşi grădini,să
spargă lacăteşiferestre,în
căutareacâtmaimultor
exemplarefrumoscolorate.
Sociologiimaiaduc un argumentîn
favoarea acesteiadesea
inexplicabilemaniia
colecţiilor:statutulsocialsperatd
ecelîn cauză.O persoană carenu
dispunenicidebanimulţi,nicide
talentespeciale,arederegulăpuţine
şansesă-şicâştigeopoziţie bunăîn
societate,aşacum
reuşescautomatpoliticienii,artişt
ii, sportiviisau
oameniideştiinţărenumiţi,caprodus
secundaral
activităţiilor.Astfel,colecţionat
ulpromite să fie o metodă de suces
pentru a atrage atenţia
opinieipublice.Prin urmare,
strângând cantităţi cât mai mari cu
putinţă din cele mai
neobişnuite lucruri,cum
arfiambalaje de bomboane ale unei
mărcianume,plasturinazalideladive
rşiproducătorisau toate
emisiuniledetimbrepoştalealeinsul
eiNiue,dinPacific.Totcea
ceconteazăestecanimenisănumaiaibă
ocolecţiecomparabilă.
Apoiestedoarochestiunedetimp ca să
fiibăgatîn seamă de mas-media
şicolecţia ta să fie prezentată
publiculuilarg.Şi atuncinu-
ţirămânedecâtsătebucuridefaimacâş
tigatălafelca
odinioarădefemeiadinEpocadePiatră
,întoarsăîntabărădupă
lungincursiunicuceamaimarecantita
tedefructedepădure.

CORPŞISIMŢURI
Ugur stătea neclintitla marginea
pădurii,într-un desiş,de
undeputeaţinesubobservaţiesavanaî
ntinsă,acoperitădoarde
tufişurişiierburimărunte.Aşteptaîn
cordatapariţiamamutului,
care,mânatdecurajoşiişidârjiibărb
aţidin tribullui,urmasă
ajungăacolonupestefoartemulttimp,
dupătoateprobabilităţile.
Undevadeparte,subrazelesoarelui,o
antilopăsinguraticăpăştea
ridicându-
şimereucapul,casănufiesurprinsăded
uşmani.Şi, casănu-
iscapenicicelmaimiczgomot,îşirote
afărăîncetare
urechile,capeniştepâlniiacustice.
La felproceda
şiUgur.Indiferentcâtstătea de
încremenit,
urechilesalesemişcau,înalertă.Îns
ănuseauzeaniciunsunet. Din cândîn
cândmaiaruncaoprivirespreRuki,pri
etenulsău, care–
lafeldebineascunsîn desiş,nu
foartedeparte–scruta
atentsavana,în aşteptarea
apropieriimamutului.Şielera în
alertă,iarUgurîlîncurajadin
privirefăcându-isemn cu degetul
mare şi arătătorul. „Începe
imediat!” era mesajul. Dar Ruki
continuasăsescarpineîncap,derutat
.
Deodată,un zgomotfioros,şidin
pădure a ţâşnitnu mult
aşteptatulmamut,ciohienă.Mareşipu
ternică.Uguratresărit speriat,
abţinându-se cu greu să nu ţipe.
Inima îi bătea nebuneşte,sudoarea
îiţâşnea prin toţiporiişitremura
din tot
corpul.Cupărulzbârlitpetottrupulş
ilanceabinestrânsăcasă
poatălovicu
putere,erapregătitdeatac.Darprădă
torulcu fălci nemiloase nicinu l-a
băgatîn seamă şis-a
îndepărtatagale,
scoţândunsunetcareluiUguris-
apărutcaunhohotderâs.
Abiasemailiniştisepuţin,părulise
lipisedin nou detrupul
masivşirespiraţiaîireveniselanorm
al,când din nou s-aauzit
unţipăt,traversându-
icaunfiordegheaţă.E doaromaimuţăîn
crengilededeasupracapului,suficien
tînsăsăîlîngrozeascădin
nou.Apois-a lăsatîn
sfârşitliniştea,în
freamătulnesfârşital pădurii,sub
briza dimineţii.Soareleîncepusesă
urcepecerşi
Ugurcontemplafascinatcum
deveneatotmaimic,îndrumulsău
spreînaltulalbastru.

PRIVIND ÎNFAŢĂ
Aceaşiobservaţie,şianumecăsoarel
eşilunaparcuatâtmai mari,cu
câtsuntmaiaproapedeorizont,oputem
faceşinoiîn
fiecaredimineaţăşiseară,pecersenin.
Defapt,evorbadoardeo iluzie
optică.Spre deosebire de Ugur,noine
putem convinge
imediatdeasta,pozândun răsăritsau
un apusdesoare,casă stabilim,
surprinşi, că imaginea sferei de foc
are aceaşi
dimensiune,indiferentlacaremoment
alzileisefacefotografia. Cauza
acesteiconfuziiuimitoare a
simţurilor este că spaţiul nostru
depercepţieoptică nu
estesemisferic,aşa cum arfide
aşteptat,ciaplatizatdesusînjos.Di
naceastăcauză,totceace
seaflălanivelulnostru deobservaţie–
aşacasoarelelanivelul
orizontului–,nise pare multmaimare
decâtcea ce se află
departe,deasupra.Fenomenulavea
semnificaţiemaximăpentru Ugur
şicamaraziilui,deoarece orice pradă
potenţială de pe suprafaţa din
jurlise părea neobişnuitde mare,în
vreme ce
obiectelededeasupra,deimportanţăm
inoră,din punctullorde
vedere,eraurelativmaimici.
Cinevreasătestezeaceastărelaţiec
u orizontalavalabilăpână astăzinu
aredecâtsăfacăun exerciţiu
simplu:săîncercesă-şi
ridicebraţuloblic,laoînclinaţiede
45degrade.Dacăroagăpe altcineva să
măsoare,va stabilide regulă că
unghiulfaţă de orizontală estecu
multmaimic decâtîşiimaginează.În
cazul maimuţelorşialaltoranimale
care preferă viaţa în copaci,se
petreceinvers:deoarecepentru
eleestemultmaiimportantdacă
seapropieun şarpedesussau
dejos,darşifructeleaflatemai
sussaumaijosfaţădenivelullor,soar
eleleapareladimensiuni
maxime,aşacum au
arătatfoarteexactcercetările,atun
cicând
seaflădeasupralor,şimultmaimiccând
seaflălaorizont.

URECHIMOBILE
Uniidintre noireuşesc să-şimişte
urechile – desigur,fără
niciunfolos–
totdatoritămoşteniriiunuistadiual
evoluţiei.Şiîn ziuadeazidispunem
demuşchiicucareUgurşiRukiîşimişca
u pavilioaneleurechilor,localizând
sursa celormaislabezgomote:
animale pentru vânat,dar
şiprimejdiiletale.Fenomenuleste
cunoscutdin exemplulanimalelor
care trăiesc în sălbăticie –
cerbi,vulpisau
iepuri–,şieleînzestratecu
muşchispecialicu care îşimenţin în
permanentă mişcare urechile,ca să
simtă
eventualaprimejdiecâtmairepedecup
utinţă.Încazulcelormai
mulţidintrenoi,muşchiirespectivin
u au fostfolosiţidemiide anişis-au
atrofiat.Dar există încă persoane
care suntînsă capabile şiacum să
mişte deliberatdin
urechi,chiardacă de
obiceievorbadoardeunzvâcnetabiape
rceptibil,daramuzant.

CU PĂRŞIBARBĂ
Bărbaţiicarenu
sedistingprinaltetrăsăturiremarca
bile,mai
alesdintrecelecapabilesăimpresion
ezefemeile,mizează,încazul în care
suntcorespunzătordotaţi,pe
efectulpăruluilorde pe piept. Şi,
în această privinţă, există
exemplare exagerat de
impunătoare,plinedepărnunumaipepi
ept,braţeşipicioare,ci
chiarşipetotspatele.
Înainte să ne batem capulsă aflăm
cauzele apariţieiunui asemenea
exces,trebuie să ne întrebăm la ce
serveşte de fapt păruldepecorp.Un
lucru eclar,strămoşiineerau
dedeparte
superiorinouă,oamenilordeastăzi,î
n cepriveştepilozitatea –
bărbaţii,maiales,purtauoadevărată
blană.Şi,astfel,separecă ne-am
apropiatfoartemultderăspuns;piloz
itateabogatănueste altceva decâtun
feldeblană,iardeacum nu
nemairămâne decâtsă stabilim la ce
le foloseşte mamiferelor,singurele
care
prezintăoasemeneadotare.Pedeopart
eserveştedrept„hainăde
iarnă”,ţinânddecaldatuncicândtemp
eraturilesuntscăzute.Nu
degeabaanimalelesălbaticeau
varaunstratdepărmaisubţire,
pentru
caînaintedesosireaanotimpuluirece
săadopteoblană groasă, bună
izolatoare. Totodată trebuie să fie
şi motivul
principalpentrucare,decândseştie,
bărbaţiiaufostmaipăroşi
decâtfemeile,deoarece îşipetreceau
maimulttimp sub cerul
liber,fiindmaiexpuşilaintemperiidec
âtdoamnelecare,pentru creşterea
copiilor,preferau să se retragă în
peşterişiîn alte
adăposturicutemperaturimaiplăcute
.
Podoaba de păr masculină este în
strânsă legătură cu
cantitateadetestosteron
carecirculăprin
sângeşi,surprinzător,
nivelulridicat alaceluiaşihormon
sexualeste responsabilşi pentru
apariţia calviţiei,fenomen tipic la
o vârstă înaintată. Bărbaţii din
ziua de azi dispun de tot atât
testosteron cât
strămoşiilordinEpocadePiatră;înli
psauneicantităţisuficiente de
asemenea neurotransmiţători, au de
suferit masiv toate funcţiile
sexuale,inclusiv formarea de
suficienţispermatozoizi. Însăcum
persoaneledeacelaşisexcuUgursepot
oricândbucura
astăzidebeneficiileunorhainecăldur
oase,bineizolatetermic,
carelepermitsătrăiascăşiîn
regiuniextrem deneprietenoase,
cum
arfivârfulmunţilordepesteoptmiidem
etrisau staţiunile
deexplorăripolare,pilozitateaboga
tăşi-acam încheiatavantajele
înprocesuldeselecţie.Evoluţianuma
ipreferădemultdomniicu
blanăpecorp,consideraţiîncăfoarte
virili,demultefemei.Este
deaşteptat,însă,caînviitorulîndep
ărtatsănumaiexistebărbaţi
caresăsepoatăfălicuacestatributîn
doielnic.
Păruldepecorpţineşidecald,darînd
eplineşteşiofuncţiede
protecţie,dacăestedestuldedes.Pri
ntrealtele,împiedicăapade
ploaiesă pătrundă până la un
nivelmaiprofund,motivpentru
careanimalelesălbaticenuseudăprac
ticniciodatăpânălapiele,
nicidupăîndelungiruperidenori.Puf
ulnostrufiravşi-apierdut de multo
astfelde proprietate,cu toate că
firele continuă să creascătoateîn
aceaşidirecţiepecorp,respectivdes
usîn jos, cea ceîn esenţă uşurează
scurgerea apei.Regula seaplică în
specialpăruluidepebraţe,picioareş
ispate,zonecu multmai
expusepicăturilordeploaielapatrup
ede,decâtfireledepepiept ale
bărbaţilor,corespunzătoare
blăniide pe abdomen,care de
aceacrescîncârlionţi,maidezordona
t.
Şi,în
fine,semaipuneîntrebareadecepărul,
atâtcâtne-a
mairămas,niseridicăîncaporidecâte
orisepetrecevenimente
neaşteptate.Această trăsătură era
totatâtde utilă strămoşilor
noştriprimitivipecâtîncăleesteast
ăzimultoranimale.Uncâine
cuintenţiiostilefaţădeunmembruala
celeiaşispeciiîşizbârleşte
dinreflexpăruldepeceafăşispate,lăs
ândadversaruluimpresia că ar fi cu
multmaimare şiprin urmare
maiameninţător. Strămoşii noştri,
care se întâlneau la tot pasul cu
fiare periculoase,reuşeau astfelsă
îşisperiepotenţialiiagresori.Dar
dacăşinouănisefacepărulmăciucă,în
situaţii-limită,nu este
vorbadecâtdeorelicvăîn
esenţăridicolăaacelorvremuri,care
întretimpşi-apierdutoricesens.
Darpărulnisezbârleştenu
numaidesperietură,cişidefrig,
ceacearedin nou legăturăcu
funcţiatermicădesprecaream
discutatşisebazeazăpefaptulcăfirel
edepărridicatecrează pestepielea
goală o pernă
deaerizolatoaremultmaieficientă.
Vânătoriipreistoriciînzestraţicu
blană groasă erau astfelbine
feriţi,dacăselăsagerul,darînceace
nepriveştemecanismula
devenitinutil.
În ce felnise ridică părulîn cap?
Eibine,fiecare fir are
propriuluimuşchiminuscul,careseco
ntractăreflexlapanicăşi
lafrig,aducândpăruldinpoziţieoriz
ontalălaverticală.Înacelaşi
timp,trage puţin şipielea din jur,a
căreisuprafaţă se umple
bruscdemicicratereşiproeminenţe.A
şanisezbârleştepielea,
oridecâteoridârdâim
defrigsauîncremenim
despaimă.Defapt,
aşaiseîntâmplaşiluiUgur,căruiaise
zbârleapărulcândsimţea un pericol,
ca în cazul neaşteptatei apariţii a
acelei hiene periculoase;aşa cum
spuneam,absolutjustificatşieficientd
in
punctuluidevedere,însătotallipsit
desensastăzi,cândcelmai adesea ne
speriem de maşinile care aparcu mare
viteză,spre exemplu.
 Când nesimţim
bruscameninţaţi,nisefacepărulmăci
ucă, darastanu-
itot,întregulcorpneesteafectat:re
spirăm precipitat,
inimaoiarazna,nisemoaiegenunchiiş
ineîngheaţăpicioarele,
transpirăm-lac şinise pune un nod în
stomac.Toate astea,
împreună,poartădenumireadestres.I
arfaptulcănelăsăm atât
deuşorcuprinşideoasemeneastarerep
rezintătotomoştenirea
condiţieinoastreprimitive.Spredeo
sebiredenoi,oameniideazi, în
situaţiile de primejdie strămoşii
noştri erau nevoiţi să
reacţionezeprompt,săluptesausăfug
ă,fightorflight,cum spun
engleziiatâtdesugestiv.Deobiceiav
eauladispoziţiedoarcâteva secunde
ca să ia o decizie,fiind cu atât
maiimportant ca organismulsăco
perezeperfect.
Lafelofaceşiacum:sistemulneurove
getativ,careacţionează
independentdevoinţa
noastră,stimulează
glandelesuprarenale să producă
instantaneu adrenalină –
hormonulstresului.Care
declanşează imediat un proces de
îmbogăţire a celulelor cu
zaharuri,energizându-
le.Pulsulcreşte şiastfelîn
organism se
pompeazăcantităţimaimaridesângebo
gatînoxigenşiglucide. Cantitatea
de oxigen din sânge creşte însă doar
pentru că respiraţia seacelerează
şidevinemaiprofundă,cea cepoate
provoca senzaţia de
sufocare,durerisau
palpitaţii.Inima o ia
razna,inducând,inconştient,teamă,
şideclanşândunnouvalde
adrenalină,careoobligăsădepunăune
fortşimaimare.Şiciclul
serepetăamplificat,pânăcândpulsulc
reştepânăla120debătăi
peminutsauchiarmaimult.
Pe deasupra, se usucă şi gura,
deoarece organismul este
preocupatexclusivdeperformanţăşic
âtuşidepuţin dedigestie şi,în
consecinţă,producepreapuţinăsaliv
ă.Iarritmulalertal
respiraţieiface să crească
şimaimultsenzaţia de uscăciune.
Irigarea organelordigestive se
reduce în favoarea musculaturii,
cea ce,împreună cu mobilitatea
limitată a stomaculuişia
intestinelor,provoacă acea
senzaţiedegreutateşinu rareoride
greaţă din abdomen. Muşchii şi
încheieturile sunt şi ele
programate pentru mişcare, adică
pentru alergare sau atac.
Deseori,din cauza
excitaţieinervoase ridicate,se
întâmplă ca
musculaturasătremurede-
adreptul,iarlanivelulîncheieturil
or
gradulînaltdepregătiredeacţiunese
manifestăprinnesiguranţă,
faimoşii„genunchimoi”,şi,deoarece
organismularenevoiedetot sângele
disponibil pentru organele vitale,
în special pentru
musculatură,îlretragedin
zoneleperiferice–maialesdin mâini
şidinpicioare–
careserăcescpronunţat:deteamă,ne„
îngheaţă picioarele”,la
propriu.Şi,în fine,datorită
transpiraţieicarese revarsă prin
toţiporii,corpuldevine
alunecos,maigreu de înşfăcatdeun
eventualagresor.Astanu
nemaiajutăabsolutla
nimicînzilelenoastre,cândintrăm
înderapajcuautomobilulsau
nisespunecăam
fostpuşipeliber,însăîntretrăirilen
oastreşi cele ale luiUgur,faţă în
faţă cu hiena,în
zoriipreistorici,nu
existăniciodiferenţă.

ZGOMOTEAGASANTE
Unmecanism
asemănătorfacecazgomotuldelungădu
ratăsă ne expună îmbolnăvirii.
Aparent, ne obişnuim cu sunetele
puternice–
ceicarelocuiescînpreajmauneiuzine
,auneibiserici cu clopote
puternice sau chiara
uneiliniiferate cu circulaţie
intensă abia dacă maipercep
zgomotele,după o vreme.Dar
studiiledemonstreazăcăacesteperso
anesecretămultmaimulţi hormonide
stres şi,chiardacă nu au tulburăride
somn,se trezescdimineaţa maipuţin
odihnitedecâtpersoaneledin zone
liniştite.
Hormoniidestresseaflălaorigineaun
uilanţdeconsecinţe:
hipertensiune, nivel ridicat al
grăsimilor din sânge
şi
arterioscleroză.Astfelcreşteriscu
ldeacidentcerebralşiinfarct
miocardic;oameniide ştiinţă
consideră că persoanele expuse
frecventla nivelurisonore ridicate
suntsupuse unuirisc de
infarctcrescutcu30.Încazulstrămoş
ilornoştri,reacţiadestres la
zgomotera esenţială pentru
supravieţuire,deoarecepregătea
rapidorganismuldeacţiune,încazulu
norzgomoteneaşteptateşi în
primulrând
puternice.Astăzi,însă,când
energia pusă la dispoziţia
organismuluinu maiesteconsumată
prin activitatea
muşchilor,stresulindusdezgomotnu
estenumaiinutil,cide-a
dreptulnociv.
O
altăreacţiecorporalăconsideratăde
mulţioamenideştiinţă o relicvă a
evoluţieinoastre este
frisonulneplăcutpricinuitde
anumitezgomote.Uniiseînfioreazăcân
drâcâiecu unghiilepeo tablă sau când
freacă două bucăţidepolistiren
întreelesau o bucată de lemn pe o
piatră,darnimeninu ştie cu
exactitate originea acestuifenomen
bizar,aparentatâtde lipsitde sens.
Multăvremes-
acrezutcăsuneteledeînaltăfrecvenţ
ăardeclanşa sentimentul de
disconfort, dar studiile de
laborator nu au
confirmatipoteza.Există însă
şiteoriicâtsepoatedeserioase
carepun
asemeneareacţiifizicepeseamarezidu
urilorlăsatede
evoluţie,maiexactarfivorbadereflexe
aleţipătuluideavertizare alunor
maimuţe.Cu elseamănă uimitor de
multe zgomote capabile să
declanşeze fiorii nedoriţi
(remarcabil rămâne că intensitatea
sunetuluinu are niciun efect asupra
intensităţii
reacţieiemoţionale).Iar
avertismentuladresat de o maimuţă
grupuluidin care face parte
(apropierea unuileu sau a unui
leopard,spreexemplu)eralafeldeval
abilşipentruomulprimitiv.
La felde nefolositor ca pielea
zbârlită (pentru uniidintre
contemporaniimaisensibilichiarnum
aidegândullaun anumit zgomot)pare
să fie şicăscatul.După părerea unor
renumiţi specialişti,ar fi vorba
totde o relicvă din
vremuristrăvechi,
menităînprimulrândsămenţinăcoeziu
neaîncadrulunuigrup.
Legăturacusomnulselimiteazălaacea
că,deobicei,căscăm la
oboseală.Însăfărăefectvizibil,deo
areceinhalatul,cu zgomot,al
unuivolum maimaredeaer,nu
aredarulsă neînsufleţească:
chiarşidacăsearacăscăm
dezeceorilarând,din toatăinima,
dupănesimţim
lafeldelipsiţidevlagă.
Deaceas-
aşirenunţatlateoriamaivecheconfor
m căreiaprin
căscatcreierularfimultmaibineoxige
nat,cu efectînviorător.
Oameniideştiinţăau
reuşitsădemonstrezecăsubiecţiicar
eau
respirataerîmbogăţitartificialcu
dioxiddecarbon respirau mai
intens,dar în niciun caz nu căscau
maides – aşa cum se aşteptau cu
toţii.Dimpotrivă,şidacăliseadmini
straoxigenpur,
ceitestaţitotsimţeau nevoia să
caşte.În realitate,nu căscăm
doarcând suntem
obosiţişiconfuzi,cişicând
neplictisim sau vrem să nesubliniem
superioritatea.Astfel,un
sportivpoatefi
cuprinsdeadâncădescurajaredacăîşi
vedeadversarulcăscând
plictisit,chiarînainte de
începerea competiţiei,ca şicum i-ar
spune:„în privinţa ta,nu-mifac
nicio grijă;îţifac faţă fără
probleme!”
Căscatul este contagios – iată
trăsătura lui cea mai
remarcabilă.Studiileau arătatcă o
persoană din două selasă
molipsită,unele reacţionând după
doar câteva secunde,altele după
maimulte minute.La maimuţele care
trăiesc în grup se poate observa cum
seara,când se ghemuiesc
împreună,una dintreele–
deregulăliderul–cascăzdravăn
decâtevaori,apoi
celelalteoimităşicurândselasălini
ştea.
Şila noi, oamenii,
mecanismulfuncţionează identic:
când suntem
adunaţiseara,însocietate,şiopers
oanăîncepesăcaşte
decâtevaorilarând,deregulă,nu
dupămulttimp,toatălumea
începesăcaşteşisăsepregăteascăde
plecare.
Explicaţia ştiinţifică actuală a
acesteitrăsăturia căscatului
porneştedela faptulcă oameniipun
întotdeauna marepreţpe capacitatea
de a putea evalua corectsentimentele
şiacţiunile
celordinjur.Înacestscop,existăînc
reierunmănunchidecelule
nervoasespecializate,aşa-
numiţiineuroni-
oglindă,careseocupă
permanentcuanalizareamimiciişiges
ticiipersoanelordinjur,în
aşafelîncâtsăpoatăempatizacu
alţioamenişisăleînţeleagă
simţămintele.Investigaţiileau
doveditcăoamenii,şimaialescei
compătimitori,suntfoarteuşordeinfl
uenţatdinpunctdevedere
emoţional.Dacă lise
zâmbeşte,răspund cu un zâmbet,dacă
cinevacască,vorcăscaşiei.Bolnavii
psihic,lipsiţidecompasiune
–
autiştii,spreexemplu,şischizofre
nicii–,rământotalimpasibili.
Neîntoarcem
astfeldinnoulaUgurşilaceilalţivâ
nătoriailui.
Deoarece,incontestabil,esteextrem
deavantajos,înprimulrând pentru
oamenii care trăiesc în strânsă
comuniune, să-şi co rdoneze
acţiunile şisă se sincronizeze
perfectîntre ei.De acea, unii
cercetători sunt de părere că, prin
căscat, se
marcheazătrecereadelastareaderepa
uslaactivitateşiinvers.
Astfel,căscatulreprezintădimineaţ
aun feldechemareadresată
membrilorgrupului,sugerândcăemome
ntulsătreacălatreabă, să între în
acţiune,iar seara,în
cadrulcomunităţii,exprimă
schimbareadelaactivităţilezileila
odihnanopţii.
Dar aceste teorii nu au fost
dovedite până în prezent.
Cercetătoriiau căzutde acord în
mare măsură asupra unui singur
punct: deschisul larg al gurii şi
simultan închiderea
ochilor,inspirareaadâncăaaeruluiu
rmatădeexpirareasonoră
reprezintăorelicvăatrecutuluinost
rudevânători-culegători.Un
semnalcarecontribuiamultlamenţine
reacoeziuniiunuigrup,
ajunsînzilelenoastreaproapefărăim
portanţă.

DESPRESCĂRPINATULÎNCAPŞIROSULU
NGHILOR
Gesturila felde
inutile,scărpinatulîn
cap,rosulunghiilor,
ştergereaochelarilorcuraţisauaran
jareacravatei,deşipoziţiaeie
fărăcusur.Toateacestecomportament
einutilesuntşielerelicve din
vremuriarhaice,la carecontinuăm să
revenim cu plăcere,
chiardacăderegulătotalinconştient
.Suntgesturiatâtdevechi,
încâtdeseorileregăsim
şiînlumeacimpanzeilor,înmomentede
tensiuneemoţională,când
sescarpinămeticulos,totaldiferitd
e
reacţianormalălaomâncărime.Noi,oa
menii,avem unrepertoriu
multmaibogat:neaprindem
oţigarăchiardacănuneardedeloc
defumat,nepotrivim
ceasullamână,fărămotiv,sau
cercetăm atentcadranul,fărăsăvedem
ceorăeste.Neumezim buzele,ne
mângâiem obrazul, ne roadem
unghiile, ne jucăm cu lobul
urechii,nescărpinăm în barbă,bem
oînghiţiturăfărăsănefie sete sau
mestecăm ceva fără să ne fie
foame.Sau,înainte de plecarea într-
o călătorie, uniiîşiverifică întruna
biletulsau
cotrobăiefărăniciunrostprinbagaje
.
Toate aceste gesturi aparent
inutile, numite de psihologi
activităţide substituţie,servesc
unuisingurscop:calmarea şi
pregătirea pentru o situaţie cu
potenţialde conflict,care să
permitădominareaagitaţiei.Înainte
aevenimentelorsociale,spre
exemplu,recepţiioficiale sau
aniversări,este uşorde remarcat
strădania disperată a
celorprezenţide a-
şiînăbuşitemerile şi
pornirileagresive.
Astfel,iniţiativagazdelordeaofe
ribăuturişigustăriestecâtse
poatedebinevenităpentrucălepermi
teinvitaţilorsăîşigăsească o
ocupaţie.Altfelar putea remarca
lejer cum uniiîşifreacă palmelecu
nervozitatesau cum
îşiaranjeazăţinutaperfectăsau cum
îşiplimbădegetelefărăîncetarepema
săsau cum studiază
meniulpecarearfitrebuitsăîlmemorez
edemult,dacăs-arfi
concentratcuadevărat.

BRIZBRIZURIINUTILE
Gesturile de substituţie sunt,din
punctde vedere ştiinţific,
moduridecomportamentrudimentare.P
rin „rudimente”,biologii
înţelegorgane,darşimodelecomporta
mentaleexistenteîncădin
stadiuldedezvoltareprimitivă,darc
arede-alungulevoluţieişi-au
pierdutmenireainiţială.
Elenu
suntpuţinelanumăr.Pelângămusculat
uraurechiişi
pilozitateadesprecaream
discutat,trebuieenumerateîn
primul rând membrana nictitantă a
ochiului, cocisul, apendicele,
sinusurileparanazaleşimăseleledem
inte.
Membrana nictitantă este o cută
semilunară de mici dimensiuni a
conjunctivei, în colţul ochiului de
lângă nas, cunoscută şi sub
denumirea de a treia pleoapă. La
multe vertebrate, această
formaţiune transparentă este
suficient de
mare,încâtsăpoatăacoperiîntregoch
iul,înanumiteboli,darşi pevântsau
furtună denisip,funcţionând ca
nişteochelaride protecţie. În
cursulevoluţiei, membrana
nictitantă a devenit
absolutinutilăpentrunoi,oamenii.
Lafelşicocisul.Celetreisau patru
vertebreatrofiateîncheie la partea
inferioară coloana vertebrală,
folosind pe vremuri
strămoşilorcomuniaiomuluişiaimaim
uţeidreptparteacozii, utilăpentru
aomişca.Astăzimaiserveştedoardrep
tpunctde inserţie pentru diferite
ligamente ale bazinului,superflue din
punctuldevederealconstrucţieianat
omice,şisingurulluiscop îndoielnic
pare să fie durerea teribilă produsă de
căzăturile în noadă.
 Asemănător se petrec lucrurile şi
cu apendicele, o mică prelungire,ca
un deget,a intestinuluigros,în zona
cecului.În
vechime,aiciseacumulahranastrămoş
ilornoştrierbivori,pentru
afisupusădescompuneriibacteriene.A
stăzi,seştiecăjoacăun
anumeroldeapărareîncadrulsistemul
uiimunitar,darestecert că putem
renunţa la elfără teamă că vom avea
de suferit.
Dimpotrivă,seeliminăpericolulunei
„apendicite”–aceainflamare
intestinalăacutăcaredeobiceineces
ităintervenţiechirurgicală.
Şisinusurileparanazale,celemaicu
noscutefiindcelmaxilarşi
celfrontal,suntconsideratedemulţi
experţitotrelicveinutiledin
zoriipreistorici.Spaţiilelipsădin
craniu leasigurau strămoşilor
patrupeziavantajulincontestabilal
scăderiiîn greutate,ceace uşura
considerabilsusţinerea
capuluiîndreptatîn faţă.Acum
însă,după ce omula adoptatde
multmersulvertical,masa craniană
mairedusă nu maiaduce niciun
avantajpalpabil.În afară de asta,
există indicii că sinusurile
paranazale erau căptuşite cu
senzoriolfactivi,contribuind
astfella dezvoltarea
unuisimţalmirosuluimaidezvoltatpe
ntruomulprimitiv.Astăzi, în
sinusurinu
semaigăseştedecâtmucoasă,carecont
ribuiela încălzirea şila
umidificarea aeruluirespirat,fără ca
ele să fie absolutindispensabile.

NU EXISTĂLOCPENTRU MINTE
Cumăseleledeminte,lucrurilestau
puţindiferit.Problemalor este că
ocupă poziţia finală a
maxilarului,acolo de unde în
generalau preapuţin spaţiu prin
caresăpătrundăîn cavitatea
bucală.Strămoşiinoştriprimitiviav
eaumaxilareconsiderabilmai
mari,daracelaşinumărdedinţi.Faptu
lcăde-alungulevoluţiei
maxilareles-
aumicşorattotmaimultesteourmareao
bişnuinţei de a găti alimentele,
înainte de consum, după părerea
antropologului american Peter
Lucas. Astfel, oasele faciale
purtătoare de dantură au începutsă
se strângă atuncicând
strămoşiiauînvăţatsătaiehranaînbu
căţicuuneltelepecarele
inventaserăşiapoisăopregăteascăla
foc.Aşacum spuneLucas,
bucăţiledemâncareau
devenitşimaimici,şimaifragede,pri
n
urmarenuamaifostnevoienicidedinţi
atâtdeputernici,nicide
unmaxilaratâtdedezvoltat.
În
sprijinulacesteipresupunerivine
descoperirea omuluide
ştiinţăamerican RobertMartin
delaFieldMuseum din Chicago:
studiindunscheletdefemeiescoslalu
minăîncădinanul191 , considerată
de vârstă fragedă,judecând după
măselele eide minte rămase încă în
maxilare,a stabilitprin noile
metodede
analizăcăînrealitateeravorbadeoas
eleuneipersoaneînjurde
treizecideani.Aşadar,încădelasfâr
şitulEpociidePiatrăVechi au
existatoamenialecărormăseledemint
enu aveau suficient
locsăaparăîngură.
Cum
deatunciprocesuldemicşorareamaxila
reloracontinuat
fărăîncetare,deseorimăseleledemin
tenumaistrăpunggingiile,
înrândcutoţiceilalţidinţi,fiindîmpi
nseînlaterale.Aşaapareun soide
pungă formată din membrană
mucoasă,unde bacteriile
găsescunspaţiu
idealdedezvoltare,provocândîncele
dinurmă
inflamaţiidureroase.Alteorimăselel
e de minte,având şimai puţin
loc,rămân cu totulîn maxilare–
demulteoristrâmbe–
ceacepoateproducealteproblemeextr
em deneplăcute.
În încheiere,câteva
observaţiilegatedesughiţ.După
părerea multor oameni de ştiinţă,
icnitul supărător provocat prin
contracţia ritmică a diafragmeieste
tot o rămăşiţă inutilă a
evoluţieinoastre.În
specialcercetătoriifrancezis-au
ocupatde acest subiect şiau ajuns la
concluzia că iniţialar fi servit
amfibienilor să-şi protejeze
plămânii de apă. Cert este că
desfăşurarea sughiţului –
încordarea bruscă a muşchilor
respiratori şi închiderea glotei,
însoţite de zgomotul bine
cunoscut,seamănă cu secvenţa
mişcărilordin timpulsuptului.
Deaceaalţicercetătorisuntdepărere
căarfivorbadeunreflex acum
deprisos,careîiajutapebebeluşisăt
ragălapteleîntimpul suptului.
Potrivitaltorteorii,sughiţulnerv
osarfiun restdin exerciţiile de
respiraţie ale copiilor înainte de
naştere (care suferă cu adevărat de
sughiţ,încă din burta mamei),sau o
formă de pregătire a musculaturii
specifice a fetusului în vederea
respiraţiei.Prinurmare,nuputem
şticuexactitatelaceerabun
sughiţul,darprobabilcăaveaunrosto
arecare,demultperimat,
înexistenţastrămoşilornoştriprimi
tivi.

NANI–NANI
Pentrucătotavenitvorbadebebeluşi
,săamintim pescurtde
oteorieprezentatădeantropologulam
ericanDeanFalkînrevista
despecialitateBehaviouralandBrain
Sciences,careseocupăde
dezvoltarealimbajuluispecificcu
careneadresăm celormici.În
esenţă,fenomenulestecâtsepoatedes
traniu:decum seapropie
unmaturdebebeluş,îşischimbăautoma
tmimica.Expresiafeţei
devinemaiclarăşiadoptăoţinută„exc
esivă”,acentueazăfiecare
gestşiîlrepetă de maimulte
ori,recurge,de regulă,la un
vocabular pe care nu l-ar înţelege
niciun matur şi, ca o
încununare,voceaîiurcăşieacuoocta
vă.
DupăopinialuiFalk,aceastămodalit
atedeexprimareaapărut
atuncicândstrămoşiinoştrişi-
aupierdutpilozitateadepecorpşi au
trecutla mersulbiped.Pe câtde
practic a fostacestpas înainte pe
scara evoluţieipentru
om,bebeluşiiau trecutşiei printr-
oschimbareradicală.Pentru cănu
maiaveau cum săse
prindăstrânsdeblanamamei,asemenea
puilordemaimuţă.
Maimultdecâtatât,femeileerau
obligatesă-idea mereu jos din
braţepeceimici,într-un teritoriu
atâtdeplin deprimejdii cum cu
siguranţăerapădureavirgină,casăai
bămâinilelibere, în căutarea
hranei.De când se ştie,odată ce pierd
contactul corporalcu
mamele,sugariiîncep să plângă
amarnic.Şicum ţipetelelorputeau
oricând
săstârneascăanimaleledepradă,în
EpocadePiatrăfemeileeraunevoitesă
îipotoleascăfoarterepede.
Cucâtstăteaumailiniştiţi,cuatâter
aumaiferiţideprimejdii,iar mamele
îialinau cu un şir de sunete
melodioase, cu efect calmant.O
tactică eficientă care şiazi,după
milioane de ani,
dupăpărereaantropologilor,funcţio
neazălafeldebine.
Acestmoddecomunicareestecâtsepoa
tedeadecvat,aşacum au
demonstratstudiiextinse:sugariicu
caresecomunică prin
gesturişisuneteîn
formeleagreatedeeiprogresează
maiuşor
decâtceicu care
oameniimaturivorbesc întotdeauna
„corect”.
Esteraţionalsăteporţicuceimiciţin
ândseamadevârstalor,să-
iîndrumipotrivitstadiuluilordedez
voltare,fărăsăleceriprea
mult,iardeprinderea vorbiriinu
facedeloco excepţie.Aşadar,
obiceiuldeaadoptaautomatomodalita
tedecomunicareinfantilă în clipa în
care vedem un bebeluş este un
mecanism biologic străvechi,darnu
lipsitdesens,carenunumaicănu-
idăunează
copilului,ciîlajutăsăsedezvolte.

TEAMĂŞISPAIMĂ
După-amiază
târzie.Ultimelerazealesoareluigat
a să apună
luminau,pesteoculmestâncoasă,vârf
urilecopacilormaiînalţi; vegetaţia
măruntă,arbuştiişiierburileseaflau
deja în umbră. Ugur era
disperatşisimţea că nu se maipoate
stăpâni.De dimineaţă,auzise
mamutultrâmbiţând din răsputeri,o
clipă crezusechiarcă
distingetropotulcopitelorpeterenu
lpietrosşi
prinseseşimaistrânssuliţa în
mână,gata să senăpustească asupra
colosuluişisă-lstrăpungă;dar
întreg spectacolulse încheiase
înainte să înceapă.Peste scurt
timp,un gonaciîl anunţase
că,epuizat,mamutulîşiadunase toate
puterile şi
schimbasebruscdirecţiadefugă,sepr
ăbuşisecaun blocuriaş destâncăpeun
povârnişşisefăcusenevăzut,urlând,
peovale secundară.
Ugur era complet derutat, dar şi
bucuros într-o oarecare
măsură,deoarecevalea în
careserefugiaseuriaşulcuprinsde
panicăsesfârşeaîntr-
ofundătură,otrecătoareîngustă,măr
ginită destânciînalte,din carenu
existascăpare.Imediatle-aordonat
oamenilorsăisăînchidăaceacursănat
urală,iarelseinstalase nu
departedecapătulvăiistrâmte,ferm
hotărâtsăpunăcapăt
aceleivânătoriepuizante.
Indiferentcu
câtăînfrigurareaşteptamamutul,nu
scăpanicio clipă din privire tufele
şiarboriidin
jur,pământulnăpăditde
ierburi,darşispaţiuldeschis,cobor
ândspreunpârâu.Oricâtde prielnică
era acea vale pentru vânătoare, avea
şi un mare
dezavantaj:loculmişunadeanimalepr
imejdioase–şerpiveninoşi
din
belşugşipăianjenimarişipăroşi,car
eputeau omorîun om dintr-
omuşcătură;şi,nucumulteluniînurmă
şinudepartede
loculîncareseafla,unuldintrepriete
niiluifuseseatacatşiucis
deuntigrucucolţi-
sabie.Casănufieobligatmereusăseuit
eşi în spate,Ugurstătearezematcu
umăruldeun peretedestâncă abrupt
care mărginea valea pe o
latură.Instinctiv căuta din
privireuncopacîncaresăsepoatăcăţă
raîncazdepericol,fără mare
efortşisuficientde înaltca să poată
supraveghea toată valea.
Deodată,deundeva din depărtări,un
vuietprelung.Ugura
tresăritşi,dinreflex,s-
alipitşimaibinedestâncadinspatele
lui. O
clipăacrezutcăseapropiamamutul,da
rapoişi-adatseama că nu venea decâto
furtună cumplită.Şinu peste
multtimp canionulrăsuna de
bubuitultunetelor,sub lumina crudă
a
fulgerelor.Primelepicăturiîncepus
erăsăcadădejaşiapois-au
dezlănţuitadevărateşuvoaie,cu o
asemenea forţă,încâtnu se
maivedeaaproapenimicprinperdeaual
ăptoasă.
Ugurtremuradintoatăfiinţalui.Asta
mailipsea!Înprăpastia
aceaadâncănu puteau
filoviţidetrăsnet,darHodur,şamanul
,
lespuneaîntotdeaunacătuneteleerau
trimisedezei.Casemnal
mânieilorîmpotrivatuturorcelorcar
enulearătautotrespectul?
Sădeasemnaluldeîncetareavânătorii
?Aveaoaredreptulsă-şi expună
oameniifurieiimprevizibile a
puterilor divine? Simţea cum
iseumezeau
palmele.Indiferentcehotărârearfilu
at,arfi
pututcostavieţiomeneşti.Dacăseîmp
otriveamesajuluisuprem, zeiierau
înstaresădezlănţuieoasemeneaviitu
răînvaleaacea îngustă,de nu armaifi
scăpatniciunulcu viaţă,nicimăcar
mamutul.Dacăpuneacapătvânătorii,î
şilipseatribuldeopradă
aproapesigură,deocantitateuriaşăd
ecarne,decaredepindeau
nunumaibărbaţiidinjurullui,cişife
meileşicopiiilor.Oarede când nu se
maisăturaseră cu carne,cu
delicioasa carne de mamut? Şile
mairămâneau şioasele şiblana
şipielea,pe deasupra.Cu
câteunelteşicâtăîmbrăcămintepreţi
oasănu s-ar alegedinel!
Ugurs-a uitatîn grabă
spreomulaflatceva maiaproapede
ieşireadindefileuşi-
asurprinsprivireaplinădeimplorare
.Şide
ceamaineagrăspaimă.Punecapătdezas
trului,seciteaîn ochii
largdeschişi.Nu teîmpotrivizeilor!
Maibinesuferim defoameşi
defrigdecâtsăneloveascătrăsnetuls
au săneînecăm!Darpe
câtderepedeîncepusefurtuna,lafeld
euşors-apotolit.Unultim
vuietşioultimăflacărăstinsăpecerul
serii,câţivaultimistropi– şigata.
Înaceaclipă,dindesişs-
anăpustitmamutul.

CU SPATELELAZID
Dinfericire,noinumaiavem
decenetemecăînsatelesauîn
oraşeleîncaretrăim am
fiatacaţidefiarelesălbatice.Darades
ea ne comportăm exactca Ugur,care se
rezemase de peretele de stâncă să se
ştie protejatdin spate,ca să se
poată concentra asupra
evenimentelorce se petreceau în faţa
sa.Primele mese libere ocupate de
clienţiîntr-un restaurant golsunt
aproape
întotdeaunaceledincolţuri;vinlarâ
ndcelede-alungulpereţilor,
învremecemeseledinmijloc,undesest
ăcuspatelespreoparte din
restullocalului,seocupă
ultimele,când nu maiexistă altă
alegere.
La felca pe timpuri,vrem să avem
totulîn câmpulvizual, simţim
nevoia instinctivă să putem
reacţiona la evenimente
neprevăzute. Vrem să vedem cine
intră în restaurant şi ne repugnă
idea că am putea fiinterpelaţidin
spate brusc,fără
niciunavertisment.Arhitecţiicuexp
erienţăcunoscacestaspectşi
prevădspaţiilecupereţiinteriori,o
ferindu-leoaspeţilor„acoperire
dinspate”şiimplicitunsentimentdes
iguranţă.Lamarecăutare
suntmeseledin
colţuri,caretefacsătesimţicaîntr-
un felde grotă,feritdeoriceatac.
Cănu
estedelocopreferinţălimitatălacer
culculturiinoastre
odemonstreazălimpedechinezii.Potr
ivitprotocoluluitradiţional,
oaspeteledeonoarelaomasăfestivăst
ăîntotdeaunacuspatelela
perete,şipe câtposibilcu faţa spre
uşă,în aşa felîncâtsă
observecineintrăşiiese.Amfitrionul
seaşază vizavi,iarrestul
oaspeţilorde-o parte şide alta a
mesei.În cărţile de etichetă
chinezăsepoateciticăacestobiceistr
ăvechiserveainiţial,exact
calanoi,protejăriioaspeteluideper
icoluldeafiatacatdinspate.

CASADINVERDEAŢĂ
Nu
puţinipsihologiaievoluţieiîlconsi
deră tocmaipeacesta
motivulprofundpentrucare,înnăzuin
ţanoastrăinstinctivădea ne şti în
siguranţă, considerăm anumiţi
arbori deosebit de atrăgători.Un
copacmaiestuos,caredomină
locul,suficientde
înaltsăsevadătotuldinvârfullui,da
rşiunadăpostdenădejde
dincaleasălbăticiunilor,curamurip
ecaresătepoţiuşorcăţăra şicu
coroană întinsă,oferind umbră în
ceasurile fierbinţiale
amiezii,satisfaceperfectdorinţele
decarenu suntem conştienţi.
Nenumăraţifotograficautăîntotdeaun
aasemeneaexemplarerare,
indiferent de anotimp, cu care umplu
paginile albumelor şi
calendarelor,pecaredacăleprivim
maiatentnevom daimediat
seamacâtdebinecorespundidealuluid
efrumuseţearhaic.
Defapt,totceaceînseamnănatură–
peisaje,plante,animale
–
aredarulsănebucuremultmaimultdecâ
tsecvenţeleurbane şitehnice,pentru
căaparţinerădăcinilornoastrestrăv
echi,după părerea oamenilor de
ştiinţă. Edward Wilson, sociobiolog
şi teoretician alevoluţiei,a
inventat în acest sens termenulde
„biofilie”,adică„predilecţiepentruc
eesteviu”,şiaratăînscrierile sale
că omulse simte aproape
irezistibilatras şieste profund
înclinatspreexperienţavieţiiînsăl
băticie.Iarfizicianulşiautorul
englez de suces John D.Barow
îşiexprimă în volumulThe
ArtfulUniverseteoriacă,învirtutea
moşteniriinoastredinEpoca
dePiatră,nesimţim
bineînmediiasemănătoarecusavana,a
colo unde au trăit primiioameni.În
spaţiile relativ deschise,cu
vegetaţiedeînălţimemedie,primiioa
menierau bineapăraţide
duşmanişiaveau hranădin belşug,din
copacinu maiînalţide
doimetri,spredeosebiredeceicaretr
ăiauînpăduri,undehrana
eramultmaigreuacesibilă.
Laacelaşirezultatau
condusşistudiileefectuatedepsihol
ogi
asupracopiilordediferitevârste,că
roralis-au arătatimaginicu mai
multe peisaje: cu cât erau mai mici
şi mai lipsiţi de
experienţă, de fapt mai conduşi de
instincte, cu atât copiii preferau
maimultimaginiledecâmpie,asemănăt
oaresavanelor, acoperite de
ierburi,cu arboriizolaţi.Din câte
se pare,noi, oamenii,suntem
înclinaţispreasemeneazone,predilec
ţiaputând să se schimbe apoi,odată cu
vârsta şicu lărgirea arieide
cunoaştere.Aşaseexplicădecemajori
tateanedorim ocasăîn
mijloculnaturii,cu camerele pentru
copiiplasate la etaj,din
instinctulprimarde siguranţă şide
protecţie.Iaratuncicând simţim
nevoia de relaxare,alegem de
obiceisă ne plimbăm în natură şinu în
zonele pietonale din marileoraşe.Ne
decorăm locuinţelecu plante–
indicatoristrăvechicăsuntem
înconjuraţi deun teren
fertil,deundeneputem procura hrana
–deşiele
pretindîngrijirepermanentăşiinten
săşi,doardedragulplăcerii
unuidejun la iarbă verde,riscăm să ne
împărţim cu viespile
tartinelecudulceaţă.Lagrădinazo
logicănebucurăm săprivim
animaleledinlumealargă,darşianima
leledecompaniepecarele primim în
casă ne colorează viaţa şine devin
ceimaibuni prieteni.

PATRUPEDEIUBITE
 Da,câinii.I-au
însoţitpeoameniîncă din Epoca
Timpuriea
Pietrei,mărturiefiindscheleteledes
coperiteînmormintelemultor
culturistrăvechi.De când se
ştie,animalele au jucatun rol
importantîn religieşiîn mituri,s-
au bucuratdemultrespectşi au
fostimortalizate în
picturirupestre
şisculpturi.Relaţia a
devenitdeosebitde strânsă acum 10 0
de ani,când
Homo Sapiens s-a sedentarizat şi a
început să îmblânzească
sălbăticiuni,transformându-
leînanimaledomesticebunepentru
muncă şipentru hrană.După câiniau
urmat caprele,oile,
bovineleşiporcii,carecoabitaucust
rămoşiinoştri,maitârziuau urmat
caii, găinile şi nenumărate alte
animale de casă.
PredecesoriiincaşilordinPerudeast
ăziaudomesticitlame,iarîn
Indiaprimiielefanţiaufostîmblânzi
ţiacum 250 deani.
În
lucrareasaautobiograficăTheDiversi
tyofLife(Diversitatea
vieţi),Edward Wilson
vorbeştedesprerelaţia omuluicu
natura:
„Cele treiteze esenţiale ale
melesună astfel:în primulrând –
omuleste în ultimă instanţă
produsulevoluţieibiologice.În al
doilea rând – diversitatea biologică
este leagănulşicea mai
semnificativămoştenirenaturalăauma
nităţii.Înaltreilearând–
filozofiaşireligiaau prea puţin
sensdacănu seţineseama de
primeledouă teze.”Teoria luiWilson
trebuieînsoţită deonotă: biofilia
îşi atinge foarte repede limitele, în
cazul majorităţii
oamenilor,atuncicândînjocintrăcre
aturicarecugreuarputea fi
considerate „de casă”.Ceimaimulţine
putem împrieteni desigurcu
pisici,câinişipăsări,bachiarşicu
vaci,caişiporci,
însăresurselenoastredeafecţiunese
epuizeazăimediatceeste
vorbadepăianjeni,şerpi,ploşniţeşi
şobolani.Aproapenimeninu se poate
simţiatras de ele şiceimaimulţinu
îşipotînvinge repulsia,care–aşacum
vom vedea–sepoatetransformaîntr-o
adevăratăfobie.

PEISAJEFLUVIALE
Nuexistăabsolutnicioîndoialăcămu
lţidintrenoisesimtbine nu numaiîn
mijloculnaturii,darşimaibineîn
apropiereaunei ape.Şinu neatrageîn
specialposibilitateadeaînota,aşac
um esteuşordeconstatatdacăfacem
ocomparaţie,spreexemplu,la
ştrand,întrenumărulcelorieşiţiînl
argşinumărulcelorrămaşi la mal,
unde apa e mică, sau chiar pe uscat.
Şi acest
comportamenttrebuiepustotpeseama
strămoşilor,după cum
considerăspecialiştiiîn evoluţie.
„Noi,oamenii,nu suntem făcuţi
pentru înot,cipentru
căscatguradepeţărm”,afirmăprofesor
ul Carsten
Niemitz,conducătorulInstitutuluid
eAntropologiedela
FreieUniversitätBerlin.Potrivitun
uistudiu alinstitutuluisău –
cusediulpemalulacului,laWannse –
persoanelematurevenite laştrand
îşipetrec90 din timp în
afaraapei.Înoatădoar2 din
timp,alte 6 le petrec stând în
picioare sau fâţâindu-se în apa până
la genunchi.„Strâng broaşte
şimelcila mal,exact ca
strămoşiilor”,explicăNiemitz.
„Pentru cădoaracologăseau tot
timpulanului,chiarşipe secetă,o
ofertă bogată de proteine animale.”
 Potrivitteorieisale,malurileapel
or,bogateînhrană,auavuto
importanţă fundamentală pentru
dezvoltarea mersuluivertical.
„Dacăscoatem
apadinecuaţie,maimuţelepatrupeden
uarfiavut niciun motiv convingător
să se ridice şisă rămână în două
picioare.Casăculegifructedepeocre
angătrebuiesăteîntinzi,
poate,darnuenevoiesămergi”,îşisus
ţineelteoria,contrazicând
astfelexplicaţia
clasică,potrivitcăreia viaţa în
savană,folosirea
uneltelor,nevoiadeaimpuneşideacer
cetaîmprejurimilearfi
răspunzătoaredepoziţianoastrăvert
icală.Tranziţiacomplicatăde
ladeplasareaînpatru
ladouăpicioarearfifostmaiuşoarădoa
r în apă,deoarece doar în acest mediu
primele schimbăriale
conformaţieicorporale,încelmaistr
ictsensaltermenului,nuar
fiavutatâta importanţă ca pe
uscat.Vâscozitatea şiportanţa
apei,susţineel,arfiprotejatarticul
aţiileprimilorbipezişiarfi atenuat
efectele unor căzături mai uşoare, de
pe stâncile alunecoase. Şi aşa,
mergând neajutorat prin apa de mică
adâncime, evoluţia i-a retuşat,
încet, aducând adaptările necesare:
alungirea membrelor posterioare şi
modificările survenite la nivelul
scheletului, muşchilor şi al
sistemului circulator.
Niemitzaîntreprinsmaimultesonda
jeîn rândulpersoanelor adulte – cu
suficientă experienţă,spre
deosebire de ceimici– întrebându-le
care sunt cele mai idilice zone.
„Malul apelor reprezintă
oprioritatelimpede”,rezumă
elrezultatele.„Oamenii sesimtîn
asemenea
locuriatâtdebine,încâtsuntdispuşi
să plătească enorm pentru un
maldeapă.Darrecordulabsolutîl
deţine imaginea cu o margine de
pădure şipuţină pajişte cu
vederespreapă.Nu-
idemirare,deoarececombinaţiacores
punde, săspunem
aşa,mediuluipotrivitspecieiomului
primitiv,carese putea refugia în
pădureşigăsipradă pepajiştea
deschisă şiîn apă.”

CHINŞIAMAR
Însă în generalomulmodern nu
estealtfeldispussămeargă
foartedepartecuîncredereasaînpădu
re.Deşiştim preabinecă
au trecut de mult vremurile când
lupii şi urşii bântuiau
nestingheriţiprin codru în căutarea
hraneişinu sedădeau în
lături,lanevoie,săataceşioamenii,
mulţiauunsentimentdifuz
denelinişte–
ofricăprimordială,carenicinu
seîntemeiazăpeo ameninţare anume,
nici nu se lasă risipită cu
argumente raţionale. Ştim că
mistreţii – singurele creaturi
potenţial
periculoasedinpădurilenoastre–
suntextrem deprecauţişievită
întotdeaunasăneiasăîncale,astfelî
ncâtrisculdeafiatacatde un
porcfuriossau deoscroafă cu
puirămâneminim;dar,cu
toateastea,totavem
unsentimentdeapăsareîninimaîntune
cată acodrului.
Şifetele şifemeile,crescute de
micicu teama de maniaci
sexuali,cărorapărinţiişiprofesori
inu au pierdutnicioocaziesă lespună
să evitesă traversezesingureprin
locuripustii,arfi trebuitsă
adaugecă potenţialiiviolatorinu
pândescîn pădure,
departedeoriceaşezareomenească,ci
multmaisigurînmijlocul
oraşelor,în
parcuri,unde,realistvorbind,au
multmaimulte
şansesăîşigăseascăovictimă.Şi,cut
oateastea,pădurilepustii
parmultmaidetemutdecâtparcurilepu
ţinumblate,teamăcare nu de puţine
orise transformă în panică la vremea
apusului, cândcopaciisetopescîn
umbrelelorşiseadâncescîntr-omasă
cenuşie.Sigur,nu putem ignora
primejdia de a ne rătăciîn
pădurepeîntuneric,darnu
existăoexplicaţieraţionalădecese
instaleazăopanicădeoasemeneainten
sitate,încondiţiileîncare
nicipebeznănusuntpericolepreamari
.
Din aceastăcauză,în generalevităm
săneaventurăm singuri prin
pădurişipreferăm să mergem
întotdeauna în grup,spre
exemplu,laculesdeciupercisau
defructe.Şiniciatuncinu ne
permitem săneîndepărtăm
preamultdeceilalţi.Laurmaurmei,
fiecaremembrualgrupuluiînseamnăcât
eoperechedeochişide
urechiînplus,gatasăperceapădintim
poriceprimejdie.Iardacă
atuncicând
culegiciuperciridicibrusc
privirea şite trezeşti
singur,lipsitdeprotecţia hoardeiîn
migraţia eilentă,îţipierzi
rapidstăpânireadesine,teuiţisperi
atîn jurşiîncepisăstrigi:
„Hei!Hei!”Scurtă pauză,privire
îngrijorată.Iarăşi:„Hei!Unde
sunteţi?”Caunpuipierdutdecloşcă.
Cuvântul,„pierdut”,sugereazădin
plin situaţia.Nu degeabaîl folosim
cu celpuţin
douăsensuridistincte,toatesugerân
d însă primejdia.Astăzinu
maiestechiaratâtdegrav,darînEpoca
de Piatrăun om
rătăcit,lipsitdeprotecţiagrupului
,celmaiadesea
eracuadevăratpierdut.
După părerea
psihologuluişipaleoantropologului
RudolfBilz, din aceaşiperioadă
datează şistrigătuldeajutor,un
trilcare
aduceamintedeţipătulsacadatalpăsă
rilor.Indiferentcăevorba
desemnalescurterepetate(„Hei!”)sa
umailungi(„Undesunteţi?” sau
„Aşteptaţi-mă!”)– strigătulurmează
involuntaro secvenţă sonoră
arhaică,potrivitluiBilzadâncînreg
istrată în noi:când avem
nevoiedeajutor,folosim,fărăsăfim
conştienţi,un soide
sunetecareîipuneauînstaredealertă
şipestrămoşi,păstratede
atunciînrepertoriulnostruinstinct
ual.

PĂIANJENIŞIALTECREATURI
Ajungem să mai pomenim
o dată despre teama foarte
răspândităfaţădeanumiteanimale–
foartegreu deexplicatcu
argumenteraţionale.Dacăjderii,vul
pileşimistreţiinureprezintă o
primejdie în ce ne priveşte,cu atât
maipuţin şoareciişi
păianjenii,chiarşişobolaniişicele
maimultespeciideșerpidela
noi.Cutoateastea,multepersoaneseî
nfioreazănumailagândul căs-
arputeatrezicuunşoricelsauunpăian
jenpepicior.Saucu
ungândac,saucuunfluture.
Poate părea uluitor,daroameniide
ştiinţă au descoperitcă
asemeneafobiiaparindependentdegr
aduldeprimejdiereal.În vremuri
preistorice era cu siguranţă vital
să te fereşti de
muşcătura,înţepăturasau
zgârieturainsectelor,depăianjeni,
de rozătoareşideşerpi.O singură
secundă deneatenţieteputea costa
viaţa.Aşadar,nicin-arfidemirarecă
frica de astfelde
ameninţărieadâncprezentă în
moştenirea noastră genetică,în
vremecepericoleledemodănouăpoateî
ncănu au avuttimpsă
seinsinuezecuointensitatecompara
bilă.Cum altfels-arexplica
faptulcăunom în toatăfireagoneştecu
20 dekilometrilaoră
peautostradăfărăniciotresărire,d
arîncepesătremuredintoată
fiinţaluidacăvedeunnevinovatpăianj
encucruce?Saucăîltrec
toatetranspiraţiiledacătrebuiesăţ
inăîn mânăoşopârlă-oarbă
absolutinofensivă,în
vremecedeAnulNou lansează cu toată
seninătateapetardedeojumătatedek
ilogram,depeurmacărora s-
arputeaalegecuarsurigrave?
PsihologulArneOhmannşicolegiisăi
delaKarolinskaInstitute and
Hospital din Stockholm au conceput
un test pentru a
constatacâtdeadâncsuntînrădăcinat
eastfeldespaimeîn noi;
rezultateleaufostpublicateîncunos
cutulperiodicdespecialitate
Journal of Experimental Psychology.
Le-au arătat studenţilor imagini şi
le-au cerut să caute pe ele
păianjeni şi şerpi
înspăimântători. Într-o primă
serie de încercări, trebuiau
detectate exemplarele izolate,
într-o harababură de plante,
ciupercişifloriinofensive,înceade-
adouasubiecţiieraupuşisă găsească
anumite plante într-o învălmăşeală
de şerpi şi de păianjeni.
Moştenirea noastră s-a manifestat
maimult decât evident: majoritatea
studenţilor au remarcat de la bun
început toate vieţuitoarele
temute,chiar şiatuncicând fuseseră
plasate la
margineaimaginilor,ascunseprin
vegetaţie.Cu câtpesubiecţiîi
speriau
maitarepăianjenii,şoareciisau
şerpii,potrivitpropriilor
declaraţii,cu atâtîidescopereau
mairepede,deseoriaproape
automat,fărăsăfienevoiesă-
icaute.În schimb,în imaginileîn
care printre jivine ameninţătoare se
ascundeau câteva plante, juca un
rolimportantloculîn care se
aflau,fiind recunoscute
dupămaimulteîncercări.
Cercetătoriiau
trasconcluziacăsuntem
programaţigeneticsă percepem
automatstimulicareprezintăunpoten
ţialpericol,fără să fienevoiesă
neconcentrăm.Cu câtnetemem
maimultde asemenea vietăţi,cu
atâtreacţionăm maipronunţatla
apariţia lor. Evident, mecanismul
care le asigura strămoşilor
supravieţuireafaceşiastăzicaun
arahnofobsădetectezepeloc
insectapăroasă,cu
optpicioare,chiarşiascunsăîntr-un
colţde cameră obscur,unde poate
rămâne cu totulneobservată de
persoanemaipuţinsensibile.

SÂNGELE–UNLICHID SPECIAL
Nu doar animalele sunt capabile să
ne inspire o teamă irepresibilă;
există evident şi alte forme de fobie
ce se pot transforma în adevărate
atacuri de panică, induse tot de
moştenireanoastrăevoluţionistă.Se
întâmplăadeseacaoamenii
săfiecuprinşidegreaţăsauchiarsăleş
inedacăvădsânge,chiar
şicândestevorbadeocantitateacărei
pierdere,oştiupreabine, nu
reprezintă un pericol.Şinu
suntafectatenumaipersoanele
ultrasensibile,cişicelecâtsepoate
derobustementalşiperfect
conştientecăsângeleestedoarunlich
idviguros,deculoareroşie,
carecurgepestetotîn
corp,fărădecarenu
arputeatrăi.Însă,
dacăunlacdeaceaşiculoarenule-
arimpresionaabsolutdeloc,
lavedereasângeluiliseînmoaiepicio
areleşiseinstaleazăostare de
vomă.Cum pierderea de sânge este
însoţită de o scădere
considerabilăapresiuniidinsistemu
lcirculator,carepoatepune în
pericolviaţa
victimei,specialiştiipun strania
reacţie totpe seamaunuimecanism
deprotecţieprimitiv.
 Totstrămoşilornoştrilemaidatorăm
şioseriedealtestăride
anxietate,decaresuferă cu
multmaimulţioamenidecâts-ar
credelaopriviresuperficială.Spreex
emplu,dacăţi-egroazăsă
traverseziopiaţăsauunspaţiucudesc
hiderelargă–„agorafobie” se
numeşte acestsindrom în
termenimedicali–,teama este
probabilprovocată de
sentimentuladânc
înrădăcinatcă,fiind
lipsitdeprotecţie,poţicădeaoricân
dpradăunuiposibilduşman.
Iardacălaideadeateurcaîn
ascensorsau deaintraîntr-un
spaţiurestrânsţiseînmoaiegenunchi
işitranspiri-lac,înseamnă
căsuferide„claustrofobie”şitetemi
defapt,inconştient,căveifi
prinsîntr-
ocursădincarenupoţiscăpafugind,în
cazdeatac.
Unfenomenasemănătoresteşifricad
eînălţime,caretepoate
cuprindefărăniciunmotivreal–
spreexemplu,peplatformaunui turn
înalt,prevăzutăcu
balustradesolide.Câtdeprofundăest
e
aceastăteamăancestralăseconstatăl
abebeluşi,carederegulă
seferescsăseapropiede-
abuşileademargineasuprafeţeipecar
e
se află,deşinu au căzut niciodată –
şiîn mod normalnu
conştientizeazăpericolul.
În aceaşicategorie pare să între
şiteama de zbor,de care suferă
mulţinefericiţicare nu se urcă în
avion,ratând astfel ocazia
unorexperienţeîncântătoaredeoarec
erefuză şansa dea
parcurgedistanţelungiîncelmaiscur
ttimp.Daraceastăfobieîi
afecteazăînspecialpeceicare,învir
tuteameserieipecareoau, sunt
nevoiţi să călătorească totuşi
cu avionul, totul
transformându-seîntr-unchin.
Pentru oameniiEpociide
Piatră,zonele aflate la altitudine
echivalaucurisculprăbuşirii,şidea
ceapreferau,oridecâteori
aveaudeales,săseinstalezelaşes.
Prin urmare,existau multe
situaţiide care strămoşiinoştri
aveau
toatemotivelesăseferească.Asemene
atemeriancestrale
aurămasatâtdeadâncinoculateînnoiî
ncursulevoluţiei,încât nu se lasă
alungate simplu, prin argumente
logice, iar ele declanşează
automatreacţia de
stres.Cercetătoriiîn domeniul
comportamentuluiau descoperitcă
este cu multmaigreu să
dezbariomaimuţădefricadeduşmaniin
aturali,cum arfişerpii,
decâtdeteamadeopuşcă.Estesuficientc
aoprimatăsăvadăun
furtundegrădinăsauobucatădeţeavăl
ăsatăpejoscainstinctiv
săseretragăşisăînceapăsăţipe,înfr
icoşată.
Pepărinţiîiapucădisperareacândîş
ivădcopiiiavântându-se fără nicio
teamă peo şosea circulată sau când
scormonesccu furculiţaîn
priză,darurlădegroazăcând văd un
câinesau un păianjenşisetem
cumplitdebeciurileîntunecate.Nu-
inevoiede cine ştie ce fantezie să ne
imaginăm că animalele de pradă
puternice,păianjeniiveninoşişicav
erneleadânciledădeau fiori
strămoşilor noştri– absolut
justificat.În schimb,şoselele şi
prizeleexistădepreapuţin
timpcasăpoatăexercitaoinfluenţă
evoluţionistăasupracomportamentul
uişiimplicitsădeclanşezeo
reacţiedeadaptaregenetică.

FULGERŞITUNET
O formă demanifestarecu
totuldeosebită a temeriloradânc
înrădăcinateestepanicastârnitădef
urtuni,careîn cazulunora
iaformede-
adreptuldramatice.Fărăîndoială,te
amadeanu fi
lovitdetrăsnetesteîndreptăţităşia
stăzi,înanumitesituaţii,spre
exemplu,dacă suntem surprinşide
vremea rea traversând o
culmededealneîmpădurită sau o
porţiunedeuscat,în urma
refluxului,undenu existăniciun
obiectmaiînaltcâtveziîn jur.
Deregulă,însă,încasăsuntem
câtsepoatedebineferiţidetoate
neajunsurile unei furtuni şi ne
putem bucura fără griji de
spectacolulgrandiosdeluminişizgom
ote.
Meteorologiiau înţeles în bună
măsură cum ia naştere o furtună şide
ce tună şifulgeră,darmultă lume
continuă să creadă,conştient sau
inconştient,că tumultuldin cer ar fi
expresia mâniei unor puteri
superioare, care aruncă fulgere
asupra muritorilor,aşa cum făcea
Zeusdin Olimp,în mitologia
greacă.Darîn EpocadePiatră
existaşipericolul,când tuna şi
fulgera,cavegetaţiasăiafocşincend
iulsăserăspândeascăapoi
şisăînghitălacom totceîiieşeaîn
cale–animale,adăposturi,
unelteşioameni,carenuaveauniciopo
sibilitatedeaseluptacu natura
dezlănţuită.Prin urmare,este de
înţeles de ce Ugurşi
vânătoriiluitremurau
degroazăcândcerulerasfâşiatdelumi
ni urmatedebubuituriasurzitoare.

JETLAG
Neîntoarcem o clipă la
subiectulcălătoriiloraerienecarece
l
maiadeseanepoartărapidlamultefusu
rioraredistanţă:corpul
nostru,programatsăfuncţionezeîn
virtuteaunuiorarstrăvechi, se
obişnuieşte greu cu schimbarea
bruscă a ceasuluiintern.
Genetic,suntem
adaptaţilaoperioadăde24deore–
biologiişi
mediciivorbescdespre„ritmulcircad
ian”–şiîn niciun caznu suntem
pregătiţisă străbatem în grabă
maimultefusuriorare. Petrecerea
mereu repetată a timpuluiuneizile
este dirijată de hormoni,eliberarea
lorfiind supravegheată
degene,influenţată însă,în maimică
măsură,şide alternanţa lumină-
întuneric.
Organismulsuportădoaromodificarede
oorăpezi,şichiarşi
atuncimulţisuferăserios,aşacum
seîntâmplădedouăoripe
an,cândschimbăm
oradeiarnăcuaceadevarăşinvers.
Ceasul biologic care determină
desfăşurarea oricărei zile
funcţionează, aşa cum au demonstrat
multe experimente, şi atuncicând
neizolăm cu
totuldeoriceinfluenţeexterne.Spre
exemplu,opersoanăcareseaflăîntr-
opeşterăluminatăartificial, unde nu
are cum să-şidea seama ce oră este
judecând după
luminazileisaunaturazgomotelor,me
nţinetotuşiritmulcelor24
deoreuimitordemultăvreme.Acestaes
temotivulpentru care
cronometrulinterior o ia razna când
suntem obligaţisă ne adaptăm
unuiritm
deviaţămereuschimbat,tipicpentruc
eicare lucreazăîn
schimburi,deexemplu.Acestorpersoa
nevrednicede milă lise întâmplă
adesea să sufere de
tulburăriprofunde ale
somnului,dedureridecap
şideindispoziţiiemoţionale–şise
îmbolnăvescmaidesdecâtmedia.Obser
vaţiileasupraanimalelor
lasălocşibănuieliicăschimbareaper
manentăaritmuluipoate
provocascurtareacumaimulţianiadur
ateideviaţă.

FANATICIAIARMELOR
 Cum
trăiaumereucuideacăvorfinevoiţisăs
eapere,bărbaţii EpociidePiatrănu
ieşeau
niciodatădintabără,şielunlocdoar
relativsigur,fărăsăpoartearme.Laî
nceputerau doarbeţecu
vârfulascuţit,apoisuliţe
maicomplicate şiîntr-un târziu –
progresenorm!—
arcurişisăgeţi.Mânuirea iscusită a
armelor
eraadeseaochestiunedeviaţăsau
demoartepentru strămoşii
noştrivânători-
culegători,casăucidăanimale,salvâ
ndu-sedela
înfometare,şisăseaperedeatacurile
triburilorvrăjmaşe.Armele
însemnau
supravieţuire,iarsupravieţuirea,î
n sensulevoluţiei, reprezintă
condiţia esenţială pentru
transmiterea genelor la
generaţiileurmătoare.Deşiastăzinu
maidepindem deutilizarea
armelorcasă neprocurăm
hranaanimală,nevoia desiguranţă
paresădomineîn
continuare.Ceaceexplicăşifaptulcă
multe persoaneîntreţin o
relaţieuluitordeapropiată cu
armeleşise înscriu în
totfeluldeasociaţiidetir,ca să-
şipoată achiziţiona
legalpuşti,revolveresaupistoale,s
aucăuniivânătoriadunămai
multdezececarabineşiflinte,deşin-
araveanevoiedemaimult
dedouăsaudetrei.
Înafaraarmelordefoc,suntextrem
deîndrăgiteşipistoalelecu
aercomprimat,cuţitele de
totfelul,praştiile şisăbiile
exotice.
Asemeneaobiectesuntcolecţionate,p
ăstrateîn dulapurispecial
comandatesauexpuseînvitrinelumina
te,spreuluireaoaspeţilor. În faţa
magazinelorde armese opresc aproape
numaibărbaţi, care studiază oferta
cu priviri pofticioase şi regretă
poate, inconştient, că în
societatea noastră prosperă de
astăzi,
organizatăşireglementatăpânăîn
celemaimicidetalii,nu mai au
voiesăseplimbeplinidemândriecu
oarmălavedere,casă
impunărespect,precum
strămoşiilordinEpocadePiatră.
Atâtdeintensăestepornireabărbaţi
lorsprepuşti,revolvereşi
pistoale,încâtachiziţiaşideţinere
adearmedefocaufostlimitate prin
legistricte,în majoritatea
ţărilor.Deşifiarele sălbatice şi
triburileostilenu
maireprezintăoameninţare,multorbă
rbaţio
armăleconferăîncontinuareunsentim
entdesiguranţă,ceace seconstată
maialesîn StateleUnite,oţară
undelibertatea se bucură de mare
preţ,prin
tradiţie:potrivitestimărilor,pest
eo
sutădemilioanedearmedefocsuntdeţin
utelegal,înproprietate privată.

FIORŞIACŢIUNE
O clipă, Ugur a rămas încremenit de
spaimă, apoi s-a
dezmeticitşiapornitlaatac,năpusti
ndu-seasupramamutului
carenicinuîlobservase,ţinândstrân
slanceapecaresepregătea să i-o
înfigă în spate,cu
vârfuleiascuţitdin piatră.Cu coada
ochiuluiîlurmăreaşipeRuki,caresea
flaîn frunteaunuigrup
detreisaupatrubărbaţi,pregătiţisă
-ideamamutuluiloviturade graţie.
Dargigantulnu era dispus să cedeze
atâtde uşor.Dintr-o
singurămişcarefulgerătoare,s-
aîntors,l-aînfruntatpeUgurcu
ochiiluimicişirăişiascosunţipătas
cuţit,deautresăritcutoţii
şiinvoluntars-au retrascu câţiva
paşi.Animalula folositcele
câtevasecundedederutăşiastrăpunsl
anţulduşmanilorcaun
compresor,năpustindu-
sesprepârâuldinmijloculvăii,umflat
de
viitură,fără să fiecâtuşidepuţin
deranjatdelancea înfiptă în
spate.DarşivânătoriiconduşideUgur
şi-aurevenitrepedeşişi-
aureluaturmărirea,ştiindbinecămam
utuleraobositdemoarte, în ciuda
ieşirii lui violente din
încercuire. Şi avea să se domolească
imediat,asta era şansa lor. Urlând
cu toţiidin răsputeri,în scurttimp
l-au ajuns din urmă şis-au aruncat
asupraluiînapeleînvolburatealeşuv
oiuluidemunte.
Darunvalmasivstârnitprobabildeac
elcolos,îngoanalui,l-a
dezechilibratpeUgur,şiapoipealţic
âţivavânători,careau fost
luaţideapăşinumaidupăceau
reuşitsăsepunădin nou pe picioareau
constatatcămamutuleracompletnăuci
tşipriveaîn jur
dezorientat.Şiatunciau înţeles
imediatcă din spate se
apropiauşirăzboiniciicareîlpândis
erămaisus,înamonte.Şase
bărbaţi,culăncileridicate,pregăti
ţisădealuptadecisivă,strigau
dinrăsputeri,câtsăîngrozeascăşima
imultfiara,apropiindu-se prin apa
învolburată.Iar mamutulrămăsese
neclintit.Primul vânătora
aruncatlancea cu toată
puterea,străpungând cu un
zgomotsurdblanagroasă,urmatimedia
tdeoploaiedelovituri:
lăncileseînfigeau în
coasteleuriaşuluicareseînvârtea
în loc,
sângeleţâşneapestetot,întimpceurl
eteleluiumpleauvalea.
În
vremeceapelepârâuluiseînroşiserăş
imamutulîşirotea trompa ca peun
bicienorm,căutând să-
şidoboarecălăii,din
urletulluirămâneadoarunşuieratpre
lung.Depeambiiversanţi
aivăiioameniitribuluiseapropiauîn
fugă,înfigându-şilăncilecu
vârfuribineascuţiteîn
animalulrănit.Colosuls-
amaiînălţato dată,a maiscos un
ţipătde groază,după care,cu
trompa,a împroşcatun şuvoiroşu
asupratuturor.Şiimediats-
aprăbuşit
cuvuietînapeleagitatealepârâului.
Unultim urletstins,câteva
tresărirideznădăjduiteîn
trupulmasivşigata.Dupăourmărire
depesteosăptămână,însfârşitmamutu
lfuseserăpus.

FEBRAVÂNĂTORI
Asemeneapartidedevânătoare,careî
istorcpeparticipanţişi
deultimeleputeri,maiexistă în
zilelenoastredoarîn regiunile
extrem
deneospitalieredinSiberia,nordulC
anadeioriAfrica.Dar
multălumepreferăsăvânezeîn
pădurileşipecâmpiilestatelor
bunăstării.Şinupuţinirezistăneclin
tiţinopţiîntregiîngheţateîn
foişoare,bătuţide vânt,cu speranţa
că vor doborîo vulpe
rătăcită,sauaşteaptăpânăîncremene
scpepicioare,lavânătorile
cugonaci,momentulcândauprilejulsă
împuşte,dacăaunoroc,
unbietiepuresauocăprioarăsau–
pentrumulţitrofeulabsolut– o
femelă de
mistreţ.Mulţisuntdispuşisă
cheltuiască o mică avere doarpentru
vânătoare,pe deasupra să sacrifice
maitot
timpullorlibercasăîngrijeascătere
nul,săconstruiascăfoişoare
şisăledeasălbăticiunilordemâncare
,iarna.Şiastacutoatecă
niciei,niciapropiaţiilornu consumă
carnede iepure sau de
căprioară,iarproduselepotfipusepep
iaţălapreţuricareabia
dacăacoperăinvestiţiile.
Realitatea este că vânătoarea,cu
extravaganţele ei,este un hob y
pentru gentlemeni,în
proporţiezdrobitoare,în vremece
doamnelesuntmultmaipuţininteresat
e:doardoipânălaşasela sută,în
funcţiederegiune.Ceanumepoatefasc
inaîntr-atâtun
bărbat,încâtsăsedeajosdinpatînmie
zdenoapte,săseîndese în
straieverzişisăoporneascăgrăbitsp
repădure,cu puşcape umăr?Ocazia dea
secăţăra cu greutateîntr-un
foişor,într-un
întunericdeplin,cusperanţacădeund
evavasăriuncăprior,pe care îlva
doborîşiapoiva
expunetrofeulfrumospreparatpe
peretelesalonului?
Eibine,originilenoastreneandertali
enesunt
aicimaiputerniceşimaievidentecaor
icând.În ce-ipriveştepe aceşti
bărbaţi, vânătoarea reprezintă
luptă, pasiune şi cu siguranţă
şisimbolde statut;gândulcă-
şivorprocura hrană
joacămaidegrabăunrolsecundar.
Cinecutreieră în beznă prin
hăţişuriplinedespini,în nopţi
îngheţate,şipândeştefărăsfârşitîn
tr-un foişorbătutdevânt,şi
seluptădrum
lungprinnămeţipânălabrâusăiaurmau
nuibiet
mistreţ,pentruarecunoaşteînceledi
nurmăcănuarecum săîl
ajungă,secomportă,înesenţă,lafelc
aunrăzboinicdinEpocade
Piatră.Chiar dacă între timp a
schimbatlancea sau arculşi
săgeatacuoarmădevânătoareultramod
ernă,culunetăşilentile cu
luminozitate reglabilă.Şide regulă
nu trece la acţiune din
impulsuldeaucideosălbăticiune,cid
in instinctularhaicdea
urmări,deapândişihăitui,pescurt,d
eadominaaltecreaturi. Sau,aşacum
spunecunoscutulgânditoreuropeanJo
séOrtegay Gaset:
„Scopulvânătoruluiestevânătoarea.
Nu vânează ca să
ucidă,ciucidecasăpoatăvâna.”
Înacestcontext,unrolimportantîlj
oacăşimândriadeaavea
oasemeneaîndemânareşinu în
ultimulrând apartenenţalao
confrerie,în sânulcăreia,la lumina
foculuide tabără şiîn
sunetulcornuluisclipitor,vânătoru
lmodern se simte exactca Ugur şi
tovarăşii săi. Însemnătatea acestei
motivaţii a fost
confirmatădeunsondajdeopiniealrevi
steiJäger,încaredoar5 din
vânătorii chestionaţi au considerat
folosul material al
fondurilorcinegeticedreptjustificar
eprincipalăaacţiuniilor,în
vremecepentru 76
prioritateaoreprezenta„bucuriavân
ătorii”,
iarpentrualţi14socializarea.
Faptulcăvânătoriideastăziau fără
îndoială un contactmai intens cu
natura, în toate ipostazele ei
nestatornice, decât
majoritateacontemporanilorlor,car
ehabarnu au căocăprioară nu-
ichiaracelaşilucru cu ociutăşinu
facdeosebireadintreun iepure de
câmp şi unul de casă, are darul să
intensifice considerabil
satisfacţia dată de îndeletnicirile
cinegetice. Mai presus de orice,
însă, vânătorii moderni, dar şi
pescarii şi
şoimarii,înformeasemănătoare,îşia
sigurăatuncicândpăcălesc
ovulpesaupândescunmistreţfiorosace
lfioremoţionalsuprem, pentru
carealţiiarfidispuşisă
îşiasumeriscuricu multmai mari.
În ultimă instanţă, este vorba
tocmai de aceptarea unei
provocări,detestarealimitelor,ded
epăşirearepetatăatemerilor
şidemulţumirearezultatădindemonst
rareaproprieivalori–faţă
detoţiceilalţi,darînprimulrândfaţă
detineînsuţi–,pentrucare mulţi
dintre noi, în lipsa unei autentice
chalenge fizice şi
spirituale,îşisacrificăogroazădeti
mp şiopartesemnificativă
dinbani.Cinenumaiareprilejulsăfug
ăreascămamuţiprinape
iuţidemunteîşiasigurăadrenalinala
vânătoaredecerbisau de mistreţisau
–cu multmaifrisonant–la fre
climbing,canyon
rafting,sau la scufundărila mare
adâncime oricu salturicu
paraşutasau
sfidândmoarteaagăţatdeunsimplu
firelastic.Iar cine optează pentru
un thrilmaimoderat nu are decât să
campezeiarna în zăpadă sau să
plătească o averepeo noapte
glaciară în hotelul din gheaţă din
Juk asjärvi, în nordul Finlandei.
Horst Opaschowski,cercetător în
petrecerea timpuluiliber, explică
de ce fenomenuleste atâtde des
întâlnitla tineri:„…
plictisealaîisperiemaimultdecâtri
scul.Iarcelmaitareîiamuză să
trăiască fiorulsuprem cu
prilejulîncercărilorfizice.”Verena
GugenbergerşiElisabeth
Schaidreiterscriu în lucrarea lorde
diplomăintitulată„Sportextrem –
Decetotmaimulţitinericaută
fiorul”:„Ştim
dinstudiulcomportamentalcăomulest
eprogramat
sătreacăprineforturi,prinluptă,ri
scşiprimejdie,săapelezela forţele
luipână la limite.Ce anume ne
maisolicită,în zilele noastre?
Tânăra generaţie cunoaşte lupta
pentru supravieţuire doardin
auzite.Atunci,nu
estedemirarecămulţidintreeivor
să-
şicunoascălimitelefizice.Practican
ţiidesporturiextremevor să-
şiînfruntepropriilespaimeşidemult
eoricautăpericolulîn
celmaiconştientmod.Apoi,odatădepă
şitmomentul,apareacel sentiment
unic, de care este cel mai greu să te
desparţi.
Sentimentulcăeşticelmaibun,căpurş
isimpluîţieşidinpiele.”
O altă modalitate îndrăgită de a-
ţi demonstra ţie însuţi
vrednicia,dea-
ţiînfrângeslăbiciunileşidea-
iarătaaproapelui tău
rămasmutdeuimirecefeldeom
eşticonstăînascensiunea
pepiscuritotmaiînalte,perutedince
încemaidificile.Înaerul
rarefiatalînălţimilor îngheţate un
efortcâtde mic înseamnă
torturăşifiecarepasesteodeciziedev
iaţăoridemoarte–acolo,
alpinistulpasionattrăieşteun
sentimentdeexultarecomparabil cu
celalluiUgurşialcamarazilorsăidup
ă lupta finală cu
mamutulaparentcopleşitor.

ŢINERITMUL!
Însă asta nu înseamnă că în
zoriipreistoricivânătorile se
soldau mereu cu asemenea lupte
decisive şicu izbânzi. Se
întâmplacaanimalulurmăritsătreacă
brusclaatacsausăîntre
înscenăşialtefiare.Iaratuncinulema
irămâneadecâtsăfugă
şisădisparăcâtmairepedecu
putinţă.E limpede,avantajulera
departeacelormaiiuţişimairezisten
ţialergători.Nu trebuiesă
nemirecă,dintreprobeleatletice,al
ergărilesuntconsideratecele
maiimportanteşiatragpreferinţelep
ubliculuicu multmaimult
decât,spreexemplu,aruncareadiscul
uisau sărituracu prăjina. Fără să fie
conştienţide
asta,sprinteriişifondiştiiamintes
c
spectatorilordevânătorulEpociideP
iatră,fugăritdetigrisau
leoparzi,avândosingurăscăpare:una
dăpostcâtmaisigur.
Am rămas şiastăziprofund
marcaţide faptulcă strămoşii
noştriau depinsdecapacitatea dea
alerga repede,pedistanţe
lungi,casă-
şipoatăprocurahrana,înaintesătrea
călaviaţamai
comodădeagricultorşicrescătordevi
te,înurmăcu abia10 0 de ani.Din
această cauză,copiiimicinu sunt în
stare să păşească
măsurat,citrebuiesă alerge–ca un
soideexerciţiu
jucăuş,asemănătorluptelorîn
joacăalepuilordepisicăsau de
vulpe–,iarmaratoniştiiseantreneaz
ăcanişteapucaţi,deparcă
armaitrebuisăprindădin
urmăogazelăimaginarăsau săse
punălaadăpostdeataculuneifeline.N
u esteoîntâmplarecăîn special
descendenţii masculini ai
vânătorilor primitivi sunt
destinaţisă fiealergătoridecursă
lungă,judecând după fizicul
lor.Nuesteocoincidenţăcăsuntmaimu
sculoşidecâtfemeile,au
maipuţinăgrăsimesubcutanatăşimaim
ulteglandesudoripare,
alecărorsecreţiifuncţioneazăcaage
ntderăcireîn timpulfugii,
prinevaporare.
Antropologiide la Universitatea
din Utah suntde părere că
acelecursedefondalestrămoşilorau
jucatun rolimportantîn
dezvoltareamersuluibiped,cu
altecuvintecăîn cadrulevoluţiei au
fostavantajaţioameniicu un corp
adaptatla alergarea de durată –
începând de la
glezne,genunchişişolduripână la
echilibrulcapului.O
asemeneateorievineîn
sprijinulexplicaţiei desprecum
sefacecăatâtdemulţidintrenoi–
pânălazecide miiîn
cazulmaratoanelordin marile oraşe –
suntcapabilisă
rezistelacursedepestepatruzecişid
oidekilometri.Învremece
sprinteriinusepotcomparacumultean
imaleînprivinţavitezei–
vitezamaximăaomului,dedoarcirca36
km/h,rămânejenantă în comparaţie
cu cea a ghepardului,de peste 10
km/h –, alergătoriide fond fac faţă
cu brio concurenţilor din lumea
animalelor, ba chiar le sunt
superiorimultora dintre ei. Pe
distanţelungi,atleţiidetopîidepăş
escchiarşipecai.
Biologiipleacă de la idea că
vânătoriidin vechime erau în
stare,graţierezistenţeilaalergare
,săîşiurmăreascăpradapână
cândaceastacădearăpusădeoboseală.
Sepreapoatesăfialergat
atâtdebineşipentruale-
oluaînainteanimalelordevoratoared
e hoituri.„Când vedeau un stolde
vulturila orizont,strămoşii
noştrio porneau imediat într-
acolo”,explică omulde ştiinţă
DanielLieberman
delaUniversitateaHarvard.
„Erapreferabilsă
ajungăînainteahienelor.Şicum nu
aveau blanădeasăşiputeau
transpiraintens,erauînavantaj.”
PotrivitluiLieberman,alergăriled
elungăduratăprinstepăar fipututsă
aibă şiun altefectpozitivasupra
omuluiEpociide Piatră:ameliorarea
simţuluiechilibrului.Maiexact,stru
cturile specificedin
urecheainternălaomulmodern
şilastrămoşiilui
preistoricisuntneobişnuitde mariîn
comparaţie cu organele
corespunzătoare la animale.Iar o
trăsătură care asigură un avantajîn
procesulde selecţie va fi continuu
perfecţionată de
evoluţie.Oameniiprimitivicapabili
săalergemairepededatorită
organelordeechilibru
maidezvoltateaveau şansemaimarisă
scape de
urmăritoridecâtsemeniilormaiprost
dotaţi.Astfel, aptitudinea a
fostmoştenită
deurmaşi,dintrecaredin nou au
avutşansedesupravieţuiremairidica
teceicusimţulechilibrului
dezvoltat.Şiaşamaideparte.Indifer
entcum stau lucrurile,este
certcăniciunaltreprezentantalprim
atelor,dincarefacparteşi
maimuţele,nu
estedotat,prinmorfologiacorpului,
săalergemai
multşimairepededecâtomul.
BărbaţiidinEpocadePiatrăaveautoa
temotivelesăsemenţină
înformăşisăaibăsuceslavânătoare.F
iecarenouăpradăadusă
deeiînsemnamaimultăaprecieredinpa
rteacelorlalţimembriai
tribului.Antropologulkenyan
Richard Leakyechivalează carnea
procuratădevânătoricu
o„valutăforte”;cineaduceamaimultă
eraconsideratcelmaitareşisebucura
decelmaimarerespectîn faţa
celorlalţi.PotrivitluiLeaky,faptu
lcă bărbaţiiau ocupat
vremedemiideaniopoziţiedominantăs
edatoreazăîn primul
rândmaibuneilordotăripentruvânăto
are.Astăziînsă,înepoca
abatoarelorşiamăcelăriilor,acestat
u adispărut,dardupăcum
sevedemulţidomniîncănuauînţelesno
uarealitateşicontinuă să se
comporte ca strămoşiiprimitivi,de a
cărorpricepere la
vânătoaredepindeaşirestultribului
.

BĂRBATLAVOLAN
Cum în
societateadeastăzivânareasălbăti
ciunilorleasigură prestigiu
bărbaţilor ceva mairar,eitrebuie
să-şidemonstreze
superioritateaînaltefeluri.Extrem
deeficientdinacestpunctde vedere se
dovedeşte a fiautomobilul,care a
preluatde multă vreme funcţiunile
însemnelor de rang şi ale podoabelor
de odinioară.Cu fiecarecal-
puterecreşteşinumărulpenelorînfipt
e în păr,alghearelordeursdin
coliersau alcrestăturilordepe
lance.Cu câtmaşina
estemaipretenţioasă
şimaiscumpă,cu
atâtmaiînălţatînrangsesimteşiprop
rietarul,privindu-idesus
pemembriiaceluiaşisexincapabilisă
prezinteunsimbolegalde statut.
Apoi,pentru satisfacerea
porniriide a domina,îşimontează
faruri suplimentare,
inscripţionări mai mult sau mai
puţin
originaleşitotsoiuldealtezorzoane
fărăutilitate.Iarcinedoreşte să-
şietaleze superioritatea cu
maipuţină ostentaţie recurge la
subtilulunderstatement,şiconduce
o maşină pe care nu e
inscripţionatămarca.
Însă
adevăratulrolalautomobiluluipe
scena puteriişia
aprecierilorieseînevidenţăabiapeş
osea.Undenudepuţineori
şoferulsetransformă în
vânătoralEpociidePiatră hotărâtsă
ucidă mamutul,trăindu-
şinestăvilitpornirea
agresivă.Goneşte,
claxoneazăşihărţuieştedeparcăarfiu
rmăritdemonştri,sauca şicum
elarfugărio sălbăticiune ce trebuie
negreşitrăpusă.
Înjurăşifacegesturiobscene,cum nu
arfaceniciodatăîn afara
maşinii. Nici nu este de mirare că,
potrivit unui studiu al
Institutului pentru Siguranţa
Traficului, comportamentul
bărbaţilorîn traficprezintă un
risccu 30 mairidicatdecâtal
doamnelor.
Deosebitdeagresivreacţioneazăuni
işoferiatuncicândcineva
îndrăzneşte să îidepăşească.În
asemenea clipe,lise trezesc
aceleaşi instincte străvechi ca ale
vânătorilor din stepele de
demult,acărorsupravieţuiredepinde
adecapacitateadeanu-şi lăsa prada
în ghearele concurenţei.Hans-Peter
Krüger,de la Universitatea din
Würzburg,a făcutun experimentîn
cadrul
căruiaainstalatperândmaimulţibărb
aţiîntr-unsimulatorauto
constatând repetarea
aceluiaşifenomen,aproape fără
excepţie:
cândsubiectulvedeînoglindaretrovi
zoareunautovehiculcarese
apropiemult,reacţioneazădeobiceie
xtrem deagresiv,deoarece
considerăcomportamentulceluidinsp
ateoprovocaredeschisă–
chiardacămulţidintreei-
auhărţuitcunesăbuirepealţii,nucu
multtimpînurmă.
ComportamentistulvienezKlausAtzw
angerconsiderăcăşiîn
ziuadeaziînlimuzinecirculătotvână
torulprimitivdinEpocade Piatră:
„Cum unşofernu
areaproapeniciodatăocaziasăîlvadă
lafaţăpeun
altul,îlrecepteazăcamembru
alunuitrib străin. Într-o astfelde
anonimitate,agresiunea se poate
desfăşura în
voie.”IarsociopsihologulHardyHolt
edelaInstitutulFederalde
Cercetare a Drumuriloradaugă:„în
trafic,se vede limpede că
omulafostpreponderentvânător-
culegătorde-alunguldezvoltării
sale.Iarevoluţia nu a reuşitsă ţină
pasulcu tehnica.Pentru
vânătorulancestraldin
omulmodern,maşina este o armă,de
caresefoloseşteatuncicândsesimtea
meninţat.Iarameninţare poate să
însemne şiun «slalomist»care
îlobligă să apese pe frână.”
Cum niciunuişofernu-
ifaceplăceresăselasedepăşit,nu e
delocdemirarecă,în esenţă,viteza
maximă a unuiautomobil
estecriteriulprincipaldeachiziţie
pentru ceimaimulţibărbaţi.
Cutoatecăastăzinumaiavem
nevoiesăpunem pefugăinamicii
sausănerefugiem dincalealor.
 SCOASEDINBURTĂ
Cu toateastea,putem fisigurică
dintrestrămoşiinoştriau
supravieţuitîn primulrând nu
ceimaiiuţi,ciceimaiînţelepţi.
Maiexact,ceicare,în
situaţiiextremeşi-au
ţinutcumpătul,nu au pornitsă
gonească la întâmplare,ciau luatcea
maibună hotărâreîntr-
ofracţiunedesecundă.Dacăarfistatpe
gândurisă
cântăreascăbinesituaţia,spreexemp
lu,faţăînfaţăcu unfioros
tigrucucolţi-sabie,totuls-
arfiterminatmultmairepede.Şinici
cândtraversau
disperaţiapeînvolburatecălarepeun
trunchide
copacnuaveauvoiesăcugetelaportanţ
alemnuluipeapă,ciera
vitalsăacţionezecâtmairapidcuputi
nţă.
Darşiîn ziua de azimulţimaiavem
tendinţa de-a dreptul compulsivă de
a acţiona spontan, adesea fără
niciun motiv.
Gândireaîndelungănuestecaracteris
ticăomului,caredecândse
ştieîşidatoreazăscăpareacuviaţăun
ordeciziicâtmaispontane.
Deaceamulţidintrecontemporaniinoş
triau păstratpercepţia arhaică
potrivitcăreia contează
maimultviteza decâtcalitatea
uneireacţii,iaro
acţiune,fieşidiscutabilă,emaibună
decât pasivitatea.Cândavem
îndoieli,suntem
înclinaţisăîncercăm să facem
ceva,fărăsănegândim
foarteintens.Cândafirmăm despre o
persoană că are
„stilviguros”,considerăm că
îifacem un compliment,darneuităm
compătimitorlacinevacaresemişcă
lent,dupănenumărateezitări.
Acesta este şimotivulpentru care
ceimaimulţidintre noi studiem
cumareneplăcereindicaţiiledeutili
zare.Studiiefectuate
independentîn Europa şiîn
StateleUniteau ajunsla aceleaşi
concluzii:majoritatea
celorchestionaţi–însă în
mareproporţie bărbaţii– pun în
funcţiune un aparatnou înainte de a-
iciti prospectultehnic,cu excepţia
cazurilor în care este absolut
necesar–
şifărăniciotrageredeinimă.Fenomen
ulseconstatăcel maibine la
persoanele care utilizează
computerul,care,chiar
dacăauoexperienţămodestăîndomeniu
,seîncumetăderegulă să abordeze un
program absolut nou, aceptând
eventualele
pierderidetimpcauzatedepermanente
leeroridecomandăînloc
săsefamiliarizezecusoftulprinlect
uraatentăaintroducerii.
 Lafelcaoameniidin
vechime,nebizuim
pejudecatanoastră rodatăprin
experienţăşinu depuţineoriscoatem
spontan din
manşetăsoluţiacarenisepareceamaip
otrivităpentru evitarea
uneiprimejdiiîntr-o anumită
situaţie.Graţieoriginilornoastre,
avem
înnăscutărezolvareaproblemelorpri
n metodatryanderor şie un exerciţiu
de voinţă să investim ceva timp în
studierea
instrucţiunilorînaintedeatrecelaa
cţiune.
Deacea,dacădorim săînregistrăm
oemisiunedeteleviziune, preferăm
săapăsăm
unbutonlamomentulrespectiv,înlocs
ăne chinuim săprogramăm
totprocesuldintimp:dată,canal,înc
eput şisfârşitalînregistrăriietc.
— adicăoseriededeciziiobositoareşi
fărăgaranţiacăoperaţiuneavafioreuş
ită.Şidacănuvafi,dăm
vinadesigurtotpemanualeledeutiliz
are–cititeîngrabă–şine propunem
caîn viitorsănu nemailăsăm în
seamatehnologiei nesigure,cisă
procedăm aşa cum ştim,după vechile
metode încercate.

DESPREARMONIŞICACOFONI
Chiardacă nu avem chefsă citim
instrucţiuniledefolosirea unei noi
staţii stereo, şi ne bucurăm doar de
o parte a
capacităţiloreineoptimizândredare
asunetelorînalteşiabaşilor
şirenunţăm la efectele speciale – ne
bucurăm fără rezervă de
muzicarevărsatădindifuzoare.Faptu
lcăanumiteseriidesunete le
considerăm armonioase,
iar pe altele disonante
şi
nemelodioase,ţinetotdemoştenirean
oastrăevoluţionistă,după
părereaunoroamenideştiinţă.Aşacum
considerăcompozitorul berlinez
Lutz Glandien, o
demonstrează şi capacitatea
cimpanzeilordea emite suneteîn care
se potrecunoaşte,fără dubiu,
elemente muzicale. Glandien a
separat sunetele
antropoidelorîn frazeşiapoile-
areproduslapian.„Uluitor,dar am
găsitcâteonotă
corespunzătoarefiecăruisunet”,spun
eel.
„Au ieşitmotive din cele care
pottrece şiprin mintea unui
jazman.”
NeurologulMarkTramodelaUniversit
ateaHarvard afirmăcă şibalenele,a
cărorliniededezvoltares-a
separatcu multmai
devreme de a noastră decât cea a
antropoidelor, dispun de structuri
cerebrale care le permit să distingă
armoniile de
cacofonii,sărecunoascăritmurişisă
însoţeascăexprimarealor vocalăcu
refrene.Elcredecăarfidescoperitmod
eleneuronale asemănătoare şila
graurişi– să auzişisă nu crezi!— la
şobolani.Desigur,asta nu esteo
dovadă că maimuţelearavea
simţmuzical,dar ar putea indica
perceperea armoniilor încă dintr-un
stadiu foarte timpuriu
alevoluţieiumane.Idea este
susţinutădeomultitudinededescoper
iriasemănătoareadunate
depsihologi,neurocercetătorişizo
logi.Potrivitlor,simţulfaţăde
armoniiserveştedelaînceputuricoez
iuniisocialeaoamenilor.Un
bebeluşarenenumăratelucrurideînvă
ţat:săsteaînpicioare,să
meargă,săvorbească,sămănânce,spre
exemplu,însăelareun
simţînnăscutalseriilordesunetearm
onice,formatdesigurde-a lungul
dezvoltării omeneşti, şi anumite
înclinaţii. Profesoara Sandra
Trehub din Canada,specialistă în
ştiinţa sunetelor,a descoperitcăun
copildeşaseluniîntâmpinăanumiteac
orduri cu
marebucurie,iarpealtelelerespinge
,dând semnecă este deranjat.
 Existădesigurdiferenţefundament
aleîntregusturilemuzicale ale
diverselor popoare şiculturi,dar
există însă o trăsătură
comunăamelodiilorunanim
apreciate:auonotăfundamentalăla
careseîntorcmaidevremesaumaitârzi
u,ceaceconstituiebaza
armonieiuniversale.Faptuleste
valabilpentru secvenţele de sunete
concepute de om,darşipentru cele ale
graurilorsau sturzilor.

MÂNCAREŞIBĂUTURĂ
Mamutulîncămaizvâcneacândvânător
iişi-auunitforţeleşil- au
traspeuscat,undel-au tăiatîn
bucăţicu lameascuţite,din
piatră.Abiaatunci,cândreuşiserăsă
punămânapeoasemenea
cantitatedecarne,începeausăsimtăc
âtleeradefoame.Demai bine de o
săptămână nu maimâncaseră nimic cu
adevărat consistent, hrănindu-se
doar cu fructe sălbatice, sâmburi,
ciupercişidin când în când cu câte un
iepure.Aşa că,s-au
năpustitca nişte hiene asupra
mamutuluifără viaţă,au tăiat
bucăţimaridecarneşile-
auînfiptînţepuşe,pecarele-aupusîn
foculaprins între timp de unuldintre
vânători.Înfometaţi,îşi înfigeau
dinţii în carnea nici pe jumătate
pătrunsă de foc, căutând în
primulrând grăsimea;după cum ştiau
prea bine,
nimicnulerefăceaputerilemairepede
decâtuntura,încantităţi
câtmaimari.Mestecaugrăbitşiînghiţ
eautotul,muşchi,grăsime
depeabdomenşimăruntaie.Plescăindş
imormăinddeplăcere.
ŞiUgur mesteca,de parcă s-ar fi
temutsă nu-iia cineva mâncarea
delicioasă din faţă.Şimaisorbea
şidin sângelecald
încăşimailuacâteoînghiţiturădeapă
,doardincândîncând.A duratceva
până să se sature,iardupă ce a
dovedito ultimă
bucatădecarnegrasă,s-
alăsatmulţumitpespate,arâgâittare
, decâtevaori,şiapois-auitatîn
jur,latovarăşiisăi:câţivanu
reuşiserăîncăsăsesature,părândsăfi
uitatdetoţişidetoatede
atâtalăcomie.
Apoiascosdintr-un
buzunaromânădefragidulci,culeşide
Wala,pe care îiprimise ca
merinde.După festinulcu carne,
fructelebinecoapteşiparfumateavea
u ungustîncântător,şinu semaiputea
opri.Deodată,a tresărit.În
dulceaţa fructelorse amestecase
brusc o notă ascuţită,amară.Fără
nicio ezitare,a scuipattotuldin
gură şis-a clătittemeinic,cu
apă.Ise mai
întâmplasesăsimtăamărealăşisăîngh
ită,în silă.Dupăcareîl
chinuisemulttimpgreaţa,suferiseşi
cu stomaculşiîşipierduse
puterile,într-
atâtîncâtoameniiluifuseserănevoiţ
isăîlcarepână în
tabără,undezăcusezilelarând.Aşace
vanu trebuiasăise maiîntâmple!După
ce a reuşit să îndepărteze
gustulacela nesuferitdin
gură,nicinu se maiputea gândila
mâncare şi, epuizatdupă o asemenea
zi,s-a întinspepământşiîn câteva
minutel-afuratsomnul.

CATEGORIAGREA
O
mişcareînţeleaptă,făcutădeUgurşid
eoameniilui,omasă
pecinste.Deoarece,spredeosebirede
noi,ceideastăzi,strămoşii din
Epoca de Piatră nu aveau magazine la
colţulstrăzii,fiind
obligaţi,prinurmare,săîşiumplesto
maculoridecâteorileieşea în cale
ceva comestibil.Cea ce cu siguranţă
nu se întâmpla
zilnic.Dacănuaveaunoroclavânătoar
e,nulerămâneadecâtsă
rabdedefoame.Dificultăţilelorerauc
uatâtmaimaricucât,spre deosebire
de noi,consumau mult maimultă
energie şiprin
urmareaveaunevoieşidemaimultăhran
ă.Erauînacţiunezece până la
douăsprezece ore pe zi,şapte zile pe
săptămână,fără wekendurisau
vacanţe.Pe deasupra, cărau mereu
greutăţi foarte mari,uneoriîn
fugă.Perioadele de foamete
îndelungată
înduratedestrămoşiinoştrisuntates
tatedecercetărileasupra
fragmentelorde schelete
preistorice.La felca
şiastăzi,oasele sufereau din cauza
hraneiinsuficiente,prezentând
deformărişi
tulburăridecreştere,vizibileperad
iografiiprinaşa-numitele„linii
Haris”.Asemenea
liniiaparfrecventla osemintele
preistorice,
indicândperioadedeabundenţăşideli
psăahranei.Launstudiu
atent,şidanturaomuluidinEpocadePi
atrăprezintăcoloraţiiîn
dungi,pusedeoameniideştiinţă
peseama fazelorrepetatede
subnutriţie.
Paleoantropologulamerican Steve
Churchillestimează că un
neandertalian,cutrupuluirobust,av
eanevoiezilnicdecelpuţin 6 50
dekilocalorii.Noi,oameniideastăzi
,carestăm pescaun
majoritateazileidelucrusaucelpuţi
nnunedeplasăm constant, avem
nevoie de maipuţin de jumătate.Prin
urmare,am avea toatemotivelesă
neadaptăm consumuldehrană la
consumul
redusdeenergie.Însămulţidintrenoi
secomportă,deîndatăce
sevădcumâncareaînfaţă,lafelcavână
torulEpociidePiatră,a
căruigenăopurtăm
încontinuare.Maialeslapetreceri,a
căror calitateojudecăm
deseoridupăceşicâtexistădeînfulec
at,nu cunoaştem măsură.Neîndopăm
cutotceneieseîncale,pânănu ne
maiputem clintidin loc,şica să
dregem totulîncheiem
bucuroşicuunşnapsdigestiv–
niciellipsitdecalorii.
Ugurşioameniilui,în schimb,erau
obligaţisăseghiftuiască
oridecâteoriaveauaceastăşansă,nea
vânddeundesăştiecând
lisevamaiviocazia.Stomaculspeciei
umaneafostşiestecâtse
poatedeadaptatla asemenea
excese.Gol,arată ca un săculeţ
dezumflat, de formă nedefinită, lung de
circa douăzeci de
centimetri,însălanevoiesepoatedil
ataenorm,priminddoilitri
şijumătatedehrană,pecareoeliberea
zătreptatşiînporţiimici spre
intestinul subţire. Şi suntem cu
toţii conştienţi, prin suferinţe,că
nu s-a schimbatîn esenţă nimic,din
vremurile imemoriale până
astăzi.Şimaimultdecâtatât,intesti
nulare virtutea fatală de a extrage
din bolulalimentarorice moleculă
utilă.Mecanismuleste bun,pe de o
parte,deoarece altfelo
doamnăcareîşiiapastilaîn
timpuluneimeseopulentearrisca să
rămână însărcinată,însă prezintă
şidezavantajulmaxim că
majoritateasuntem
oamenistaticişiconsumăm
zilnicmultmai multdecâtavem
nevoie.
În ciuda suceselorocazionalela
vânătoare,hrana oamenilor din
Epoca de Piatră, preponderent
vegetală, era bogată în
proteine,însă săracă în
glucideşimaialesîn
lipide(astăzi,de
regulă,conţinepreamultesubstanţed
intoateceletreicategorii),
iareierau
deosebitdeatraşidegrăsimi,basestr
ăduiau cu tot dinadinsulsă
seînzestrezecu un
stratdegrăsime,un rezervor
vitaldeenergiepentru
vremurigrele.Dareinu preareuşeau
să aibă parte de prea multă
grăsime,deoarece,spre deosebire de
porciişide vitele puse la îngrăşatcu
care ne hrănim astăzi,
carneasălbăticiunilorconţinegrăsi
miîncantitatemultmaimică.
Deşiomulmoderns-
ardescurcaperfectcu 70-80degramede
lipide zilnic, consumăm de regulă
peste 10 şi, inevitabil, depozităm
surplusulînbinecunoscutelepernuţe
.Cantitateaprea
maredegrăsimeobturează
vaseledesângeşiastfelafecţiunile
cardiaceşicirculatoriiaudevenitca
uzanumărulunuadeceselor,
iardiabetulfaceravagiitotmaimari.
Apoi,excesuldegreutate
supunetotsistemulososşiarticularl
asolicitărimultpreamari
faţădesarcinamaximăpentrucareaufo
stconcepute.
În vremeceun om primitivnu putea
aduna şicăra decâto
cantitatedehranăvegetalăsuficientă
săsesatureelşiceimai
apropiaţimembriaifamiliei,vânarea
unuianimalmareasigura
proviziipentru un întregtrib–
puteafitranşatşitransportatcu
uşurinţă, şi apoi împărţit între
toţi membrii comunităţii,
ajutându-ipeceibolnavisă-
şirecapeteputerile.Primeleindicii
că strămoşii noştri au consumat cu
adevărat carne au fost descoperite
cu prilejul săpăturilor din cheile
Olduwai, în
Tanzania.Paleontologiiau găsit
acolo,pe lângă rămăşiţe ale
primuluinostru
premergător,Homohabilis,careatrăi
tîn urmă
cucircadouămilioanedeani,maimulte
aglomerărideuneltedin piatră, dar
şipeste cincisprezece miide
fragmente de os – majoritatea de
şoarece,dar şide
antilope,porcisălbaticişi
elefanţi.Putem pleca dela premisa
că grămeziledepietreşide
oasereprezintăurmeleunortabererid
icatedehoardedevânători
nomazi,primitivi.Remarcabilestecă
,la microscop,cercetătorii au
descoperitpeoaseurmeinconfundabil
edetăiereşirăzuire–
ceacearatăclarcăoameniiacelorvrem
urităiau carneaprăzii lorcu
instrumentedinpiatrăşioîndepărtau
depeoase.Însăs- au
descoperitşidovezică eisehrăneau
nu numaicu animale
vânate,cişicuhoituri,deoarecemult
eoaseprezentauurmeclare de
muşcăturimajore,lăsate de
mariprădătorisub scobiturile
făcutedeunelteledinpiatră,deundes
epoatetrageconcluziacă
uneorileiişihienele erau
primiicare se înfruptau din carne,
oameniimulţumindu-securesturile.

SPORTULEO CRIMĂ
În ziuadeazinoinu maisuntem
demultvânătorineobosiţi,
prinurmarenicidietalornunemaipoat
efacevreunbine.Măcar dacăne-am
mişcamaimult!Însăaşacum am
moştenitdelaei
lăcomia,maiputernicădecâtoricedic
tatalmodeişialsănătăţii, la felde
viu a rămas şiprogramulstrăvechide
conservare a puterii,care îioprea în
mod reflex pe oameniipreistoricisă-
şi
consumeenergiapreţioasăalergândîn
coloşiîncoacesau făcând
mişcărifiziceinutile.Acestmecanism
neblocheazăatâtdebine orice
pornire spre sport,încâtmulţise
poturninumaicu un
mareefortdevoinţă.DacăoameniiEpoc
iidePiatrăerau obligaţi să-
şicruţepecâtposibilforţeleşisăevi
teeforturileinutile,noi am
facebinesă procedăm
exactinvers:câtmaimultefortfizic
pentruaîmpiedicaasimilareaexagera
tă.Araveadebeneficiatnu
numaibilanţulenergetic,cişicircul
aţia sanguină şimuşchiişi
toatearticulaţiile.
Însănoipreferăm săurmărim un
mecidetenislatelevizor,în
locsăfacem puţin sportpeteren,sau
sănecumpărăm mereşi
cireşedelasupermarket,în
locsăleculegem singuri,directdin
copaci.Dacă,în locsăluăm liftul,am
urcapescărişidacăam
lăsamaidesmaşinaîn garajşiam
plecaladrum pejos,nu am
maiaveanevoiedeoaparaturăscumpăde
fitnes (imaginaţi-vă cum s-arfi
uitatUgurla o bancă de forţă sau la o
bicicletă
ergonomică!).Şitoatăaceaaparaturăc
ostisitoarearedecelemai multe
oridoarrolulde a
linişticonştiinţa,că de folositnu o
foloseşteaproapenimeni.

POFTAVINEMÂNCÂND
Grăsimeamaiprezintăînsăşioaltăt
răsătură,carepecâtle servea
strămoşilornoştri,peatâtnedăuneaz
ă nouă,pentru că
stârneştetotmaimultăpoftădemâncar
e.Ştim preabinecese
întâmplă,defapt,cândnuneestefoame
delocşine-am descurca perfectfără
să mâncăm nimic în acelmoment,dar
dacă ne aşezăm lamasăşigustăm
ceva,apetitulcreşteşidevorăm
totul, până „nu maiîncape
nimic,oricâtne-am
strădui”.Cercetătorii
americaniaudoveditcădevinăparesăfi
eunmecanism controlat
decreier,încareroluldecisivîljoac
ăocategoriedegrăsimi,aşa-
numiteletrigliceride.Dacăreprezin
tămaimultde30din hrană, ele
activează anumite celule din creier
care stimulează intens foamea şi,
evident, formarea ţesutului adipos
şi a bine
cunoscutelorpernuţe.Oameniideştii
nţăamericaniaudescoperit, în urma
testelor făcute pe animale, că
regiunile cerebrale responsabile de
apetitşide reglarea
greutăţiisuntuluitor de
asemănătoarelaom,şoareceşişobolan
.Şiau maiconstatatcă, la
animale,este suficientă o singură
masă bogată pentru a declanşa
cerculviciosalnevoiidemaimultşi,o
dată cu el,al
predispoziţieispreacumularearezer
velordegrăsimi.
În afară de asta,grăsimea scade
efectulhormonuluinumit
colecistochinină, secretat de
mucoasa duodenală în timpul
consumului de alimente, care induce
senzaţia de saţietate.
Procesulafostdemonstratcelpuţinla
rozătoare–care,dupăcum am amintit,
ne sunt asemănătoare din punct de
vedere al nutriţiei. După ce au
administrat şobolanilor acest
agent,
cercetătoriiamericaniCovasa
şiSavastano de la Pennsylvania
StateUniversity au stabilitcă ela
produsla animalelehrănite
normalîncetareaalimentării,darnu
şiîn cazulceloralimentate
pânăatuncicuexcesdegrăsimi.S-
auconfirmatastfelrezultatele unor
experienţe făcute anterior,
potrivit cărora persoanele supra
limentate au în sânge maimultă
colecistochinină decât cele cu
greutate
normală.Corpullorreacţionează
maigreu la substanţa-
mesager,consecinţafiindcălisefacef
oamemultmai
desşinusesaturăfoartecurând.
În acestcontext,este remarcabilcă
rezervele de grăsimiîn
excessedepunînlocuridiferitelabăr
baţişifemei,lucrudecare, în
opinia
cercetătorilorevoluţiei,suntrăspu
nzătoare totgenele noastre
străvechi.Se poate foarte uşor
constata că nedoritele
straturiadipoaseseformeazămaiales
înlocurileundederanjează
celmaipuţindesfăşurareafuncţiilor
corpului.Dacăam dezvoltao
platoşăgroasădegrăsimepepiept,act
ivitateainimiiarfiputernic
afectată.Labărbaţişifemei,deopotr
ivă.Pentruvânătoriiprimitivi
arfifostextrem
deneconvenabilşisădepunăasemeneaţ
esuturi pecoapseşipeşezut,ceacei-
arfiîmpiedicatsăalergeuntimp
îndelungat, cu viteză mare, în
urmărirea prăzii. Astfel, sub
influenţaevoluţiei,corpolenţabărba
ţilorsefacevizibilăînprimul rând
la abdomen,darşila ceafă şipe
spate,cu alte cuvinte
aceştiafacuşorburtădebere,darnuşi
funddebere.
Pentrufemei,înschimb,carecândmun
ceauîngospodăriesau culegeau
fructeşiierburinu aveau
decesăsegrăbeascăşinici
săalerge,grăsimeadepefeseşicoapse
nuderanjacunimic,spre
deosebiredepântece,undearfiapăsatp
eovareşiînprimulrând pe
uter,construitîn vederea
uneieventuale sarcinicare să se
poată dezvolta în
voie.Experţiisuntde părere că din
această cauză maivedem
şiastăzimulte femeifirave,darcu
şezutşi coapse dezvoltate,dar
şibărbaţicu burtă şipicioare
subţiri.
Atuncicând femeile ajung la
menopauză sau după operaţiide
îndepărtare a
uteruluişiovarelor,când
organismulnu se mai
poatepregătipentru o
sarcină,grăsimea în excesîncepesă
se
depunăşilaelepreponderentpeabdome
n.
Cam acestea arfidespusdespreteoria
repartizăriiţesutului adipos la
bărbaţi şi femei. Există însă şi o
altă concepţie,
elaboratădecercetătoriipolonezide
laUniversitateadinWroclaw.
Potrivitpăreriilor,deşiprezintăun
dezavantajestetic,zonelede
îngrăşare specific feminine se
justifică perfectdin punctulde
vedereevoluţionar.Greutateasuplim
entarăleajutăpegravidesă-
şimenţină echilibrul.În perioada
sarcinii,centrulde greutate
corporal se deplasează treptat în
faţă, odată cu creşterea
pântecelui;femeilorle-
arcereunefortsuplimentarşile-
arfigreu sămeargăîn
poziţieverticală,fărăocontragreut
ate.Din această cauză,de-
alungulevoluţieiomeneşti,femeilec
upernedegrăsime pefese şipe
coapseau fostavantajate din
punctdevedere al maternităţii.
 Unaltargumentalacesteiteoriieste
şifaptulcăfemeileextrem de
zvelte,spre exemplu,sportivele de
performanţă,au deseori probleme cu
ciclulmenstrual,disfuncţionalitat
e care le poate împiedica să rămână
însărcinate.În afară
deasta,repartizarea
grăsimiitipicfemininăapareabialap
ubertate.Înaintedeacest
moment,corpuluneifete are în medie
cu 10 maimultstrat adipos
decâtcelalunuibăiat,iardupă
atingerea praguluide
maturitatesexualăprocentulcreştel
a20pânăla30.

POFTADECARNE
Psihologiispecializaţiînevoluţie
auoexplicaţiecâtsepoatede
limpededecebărbaţii,spredeosebire
defemei,îngeneralsedau în vântdupă
mâncarea pebază decarne:după
părerea lor,de vină esteconvingerea
adâncînrădăcinată a
strămoşilorarhaici, care
observaseră că animalele deosebit
de puternice, „fiare
suverane”,aşacaleulşitigrul,sauvu
lturul,sehrăneauexclusiv
cucarne.BărbaţiiEpociidePiatrăspe
raucaprinconsumulunor
maricantităţidin
muşchiiaceloranimale să
îşiînsuşească şi
forţa lor,împreună cu alte calităţi–
independenţă,mândrieşi,
înaintedetoate,dibăcialordevânăto
rinemiloşi–trăsăturicare, după
părerea cercetătorilor,coincid
perfect,fără excepţie,cu
imagineapreferatăabărbaţilordespr
eeiînşişi,decândseştie.
Iarcând am
ajunssupraponderalişiam vrea să
scăpăm de
câtevakilograme,neconfruntăm
totcuunmecanism puslacale
degenelenoastrestrăvechi:aşa-
numitulefectyo-yo.Din cauza
lui,celpuţin
dieteledescurtăduratăcareabundăpr
in cărţişi
revisteilustrarenuaunicioşansăpet
ermenlung.Şiastapentru
căevoluţiane-
aînzestratorganismulcu unprogram
deurgenţă, permiţându-isă
supravieţuiască o vreme,în
condiţiivitrege,în
condiţiidelipsurialimentare.Când
corpulprimeştemaipuţină hrană
decâtare nevoie,intervine
acelprogram,metabolismul intrăîn
regim deausteritateşisedescurcăcu
multmaipuţine
caloriidecâtîncondiţiinormale.
Totularfiminunatdacămecanismuldee
conomisirearînceta
săfuncţionezeodatăcu
dieta.Nicivorbă,însă.Şidupăreveni
rea
lavechileobiceiurialimentare,organ
ismulcontinuăovremesăfie mulţumitcu
o alimentaţie
considerabilmaimodestă decâtcea
primită,deoarece exploatează la
maximum fiecare calorie.Prin
urmare,omasănormală,bachiarredusă
în comparaţiecu cele
dinainteacureideslăbire,producepe
rniţedegrăsimeşiînscurt timp
netrezim cu un surplusdecâteva
kilograme.Mecanismul
funcţioneazăchiarşiatuncicândrenu
nţăm înceamaimareparte la
lipide,deoarece
organismulreuşeşte,în urma unor
reacţii biochimice complicate,să-
şisintetizeze fără probleme
grăsimea din proteine
şicarbohidraţişiapoisă o
depoziteze.Ambele mecanisme–
programuldeurgenţăşiaprovizionare
acusuficientă energie din alimente
lipsite de grăsimi– au fosto
adevărată
binecuvântarepentruoameniiEpociid
ePiatră,înschimbasupra noastrăau
cu totulaltefect,din
pricinacăruianu vom reuşisă slăbim
şisănemenţinem suplidecâtdacăvom
cheltuimaimultă
energiedecâtceadobândită–
fiereducândconsiderabilcantitatea
dealimente,fiefăcândmaimultămişcar
e.Ambelesoluţiisuntla
feldeeficiente,dupăcum s-adovedit.
 POFTADEDULCE
În sfârşit,în organismulnostru se
maidesfăşoară încă un proces
străvechi care acelerează
îngrăşarea: depozitarea de
grăsimialimentareînlesnitădeconsu
muldezahăr.Deîndatăce mâncăm ceva
dulce,pancreasuleliberează
hormonulinsulină, care transportă
zahăruldin sânge în celule,unde
serveşte la
producereadeenergie.Iarinsulinaar
eunefectsecundarfatal,şi
anumedeasusţinedepozitareaexcesul
uidegrăsimiînţesuturi.
Prin urmare,casăslăbim
arfisuficientsărenunţăm în bună
măsurălagrăsimişilazahăr,nu?
Sunălogicşifuncţioneazăcu
adevărat,în schimb este dificilde
aplicat. Deoarece suntem aproapecu
toţiiînzestraţi,prin naştere,cu
omarepornirespre
dulciuri,fondulgenetic
dobânditde-a
lungulevoluţieinoastre fiinddin nou
răspunzător.Fructelecoapteşimiere
areprezentau pentru
oameniipreistoricialimenterarîntâ
lnite,şicu atâtmai valoroase fiind
pline de energie şide
vitamine,şiîntotdeauna când
leieşeau în caleseînfruptau până la
refuzcu asemenea
bunătăţi,uneorichiarpunându-
şiînprimejdieviaţaprinpăduri.
 Învremeceapetitulsprehranadulcel
erămânecompletstrăin
prădătorilorveritabili(deşivulpile
şibursuciise hrănesc şicu
bace),pentruprimatereprezintăotră
săturătipică.Cimpanzeii,în
special,suntînaceastăprivinţăauten
ticigurmanzi,incapabilisă
rezistetentaţieidulciurilorşimere
u dispuşisăfacămarieforturi
casăajungălaele.Nimicnulestimulea
zămaieficientfanteziaîn rezolvarea
uneimisiunicomplexe decâtun
fructdulce.Ca să
obţinăodelicatesă,obanană,spreexe
mplu,atârnatădeasupra
cuştiilor,suntcapabilidecelemaină
struşniceidei:construiesc
piramidedin lăzi,seurcă
unulpeumeriicelorlalţisau folosesc
maimulte beţe puse cap la cap,în
încercarea de a-şiapropia
pradamultrâvnită.Acestcomportamen
testeperfectraţionaldin
perspectiva evoluţiei,deoareceo
hrană dulcesatură bineşinu
reprezintăunpericol:înnaturăpract
icnuexistăotrăvuricugust dulce.
Lafelcaîn
cazulmaimuţelor,şioameniisimtnevo
iaacutăde dulce sau de carne.Nicinu
este de mirare că există atâtea
magazine de dulciuricare ispitesc cu
oferta loratrăgătoare,în vremeceun
magazin cu alimenteacresau
amarearda urgent faliment.Nu
esteîntâmplătorcăoricemasăbogatăs
eîncheiede
regulăcuundesert,lăsândînurmăung
ustfinşipersistent.Iar cândsimţim
nevoiasămâncăm
cevabun,întremese(revenindla
vechileobiceiurialestrămoşilordei
ngestieneregulată),lacene
gândim,în primulrând?
Aproapeniciodată la murăturisau la
hering sărat,ciaproape întotdeauna
la dulciuri,sub formă de
bomboane,prăjituri,ciocolatăsauîn
gheţată.
Potrivitunor renumiţioamenide
ştiinţă,în creierulnostru există un
felde sistem de recompense,care ne
oferă senzaţii plăcute atunci când
întreprindem ceva legat de
avantajul reproductiv, din punctul
de vedere al strămoşilor noştri.
Psihologul evoluţionist american
Steven Pinker îl numeşte
„acţionareabutonuluiplăcerii”,push
ingthepleasurebuton.Unii
cercetătorisuntdepărerecăşifaptul
căfemeilesuntîn general
maiînclinate să ciugulească
decâtbărbaţiise explică totprin
trecutulnostruîndepărtat–
femeilemergeaulaculesdefructe,în
pădure,unde erau obligate să guste
dacă erau coapte,darîşi puteau
permiteşiplăcereadeamâncadirectdi
n copacsau din tufe.
Darnuam
putearecurgelaopăcăleală,trecândl
aîndulcitorîn loc de zahăr?
Gustuleste acelaşi,prin urmare
șisatisfacerea pretenţiilor şi
activarea sistemul de recompensă
despre care vorbeam artrebuisă
funcţioneze,şifără să
neîngrăşăm.Însă păcăleala
mergedoarpână la un
punct.Deoarecegustuldulce
perceput de limbă declanşează un
reflex condiţionat al
pancreasului,încredinţatcăimediat
vaprimizahăr,careîncepe să
secretepreventivinsulină.În
definitiv,îndulcitorulnu a fost
cunoscutde-a
lungulevoluţieispecieiumane.Din
acestmotiv,
organismulechivaleazăîn mod
automatgustuldulcecu zahărul
şideclanşează toate procesele
cuvenite pentru prelucrarea lui.
Darinsulinanu
întâlneştezahăr,ciosubstanţăstrăi
nă,cu care nuştiecum
săprocedeze.Neputândsăprocesezede
câtzahăr,va recurge în regim de
criză la zahărulexistentîn sânge
şiîlva
transportaîncelule.
Urmarea:glicemia va scădea,cea ce
declanşează promptîn corp –
maiexact,în centrulsaţietăţiidin
creier–un semnalde alarmă şi
senzaţia de foame intensă,
determinându-ne să intervenim
câtmairepedecuputinţăpentrurechil
ibrareaacestei lipse
aparente.Mailimpede
spus,îndulcitorulprovoacă foame!
Efectulafostpedeplin
confirmatdemaimultestudiiştiinţific
e efectuate independent.Aşa se face
că un mecanism înnăscut, transmis de
când se ştie de părinţicopiilor
lor,zădărniceşte
consecinţeleaşteptatedelaîndulcit
or!

SAREAŞIALTEBALASTURI
Suntem
atraşinunumaidemâncareadulce,cila
feldemultşi
deceacondimentatăşipicantă.Predis
poziţiilenoastrestrăvechi
joacăşidedataastaun
rolimportant.Sareaeste,din
punctde
vederechimic,clorurădesodiu
pură,iarorganismulnostru are
nevoiedenatriu pentru ogamă variată
defuncţiuni,în special pentru
circulaţia nestingherită a
apeişipentru funcţionarea
perfectăanervilorcare,înlipsaioni
lordesodiu,nupottransmite
impulsuri.Deaceaestedeînţelescăst
rămoşiinoştri,careprin
activitatealorfizicăintensăpierdea
umasivsareprintranspiraţie,
consumaucupoftăoridecâteoriaveaup
rilejulnunumaihrană
dulce,cişipicant-sărată.
Încondiţiilealimentaredeastăzi,a
portulsuplimentardesare– spre
exemplu,din
alimenteintenscondimentate–nu
maieste necesar,darnoimâncăm
săratcu aceaşiplăcere,dovadă fiind
înfloritoarea industriea
preparatelorsărate.Deşinu
estedeloc limpede dacă sarea
determină creşterea
tensiuniiarteriale,nu încape nicio
îndoială că excesulde clorură de
sodiu blochează
cantităţimarideapă,silind
astfelrinichiilaactivitateinutilă
şi inimasăpompezemaintens.
Spre deosebire de oameniidin Epoca
de Piatră,însă,avem nevoieacută
defibrealimentare,deaşa-
numitelesubstanţede balast.Cănu
leacordăm mareatenţiesevedeşidin
denumirea
lor:potrivitoricăruidicţionar,bal
astreprezintăceva„împovărător,
nefolositor,fără valoare”,dar
şicare „asigură stabilitatea sau
regleazăaltitudinea”.
În acest sens, nu putem sub niciun
motiv renunţa la substanţele
vegetale de bază şisusţinere –
celuloză,în primul
rând.PotrivitSocietăţiideNutriţie
Germane,fiecarematurareun necesar
zilnic de celpuţin 30 de grame,pentru
a reduce la minimum riscul
afecţiunilor intestinale, al
diabetului şi al
arteriosclerozei.Graţiefibrelorveg
etale,mestecăm maibineşimai
îndelungmâncarea,eaumplestomacul,
încetineştegolirealuişi permite
creşterea lentă şicontrolată a
zahăruluidin sânge. Fibrelesatură
petermen mailungşiajută astfella
menţinerea
greutăţii,bachiarşilaslăbit,deoar
ece,lavolum egal,eliberează
maipuţinecaloriidecâtaltealimente
.
Strămoşiinoştriprimitivinu aveau
de ce să-şifacă grijiîn
aceastăprivinţă.Cândnu aveau
ladispoziţiecarne,mâncau mai
alesprodusevegetale,bogateînfibre,
fructe,într-uncuvântaveau
„hrană completă”,conţinând
toţinutrienţiivitali.Acum,însă,
ducem lipsa substanţelor de balast
şisuntem nevoiţisă ne îmbogăţim
alimentaţia cu acest element
suplimentar greu
digerabil,daratâtdeimportant,împo
trivavoinţeinoastre,adică
fărăsănefiecerutdeunprogram
cubazăgenetică.
Poatedeaceasebucurădeunasemenea
sucesrestaurantele fast-
fod,degenulmcdonald'ssauBurgerKin
g,pentrucănepun
ladispoziţiedinbelşugtotceaceîipa
sionapeoameniidinEpoca de Piatră,
renunţând la toate adaosurile
plicticoase. Leda Cosmides,
specialista americană în
psihologie evoluţionară,
considerăasemenealocaluriun„monum
entînchinatmoduluide
alimentaţiealstrămoşilor”.„Fast-
fodconţinetoatecomponentele greu
acesibileomuluiEpociidePiatră,şiî
n primulrând sare,
zahărşigrăsime”,explică ea.„De
acea era importantsă aibă
mereudeschisapetitulpentruele.Zah
ărexistăînfructelecoapte, pe care
omulprimitiv le avea la dispoziţie
numaidin când în când,prin urmare
niciodată suficient.Sălbăticiunile
nu sunt
foartegrase,prinurmarepoftadegrăs
imeostimuleazăpeceade carne,şiea
mereu insuficientă.Din
aceaşicauză,strămoşii
noştrinuaveaudecepoftilahranăboga
tăînfibrevegetale,câtă
vremeleconsumau din belşugdin
fructe,rădăcinişibulbi.Din
păcate,am moştenitlăcomiile din
Epoca de Piatră,deşiacum dispunem
oricânddezahărşidecarne.Darcum
strămoşiinoştri nu sesăturau
niciodatădeele,şinouănelipseşte,d
inpăcate,o
«frânămentală»caresănespună:«Gata
,ajungecuzahărulşicu
grăsimea!»Pedealtăparte,înciudabi
necunoscutelorconsecinţe
neplăcuteasuprasănătăţii,uninhibi
torcerebralalpofteinuarfi
nicieldedorit,atâttimpcâtmâncarea
aregustşinefaceplăcere
săomâncăm.”

GUSTURIDIVERSE
Aşaajungem
laîntrebareaurmătoare:Ceanumenepl
aceşide ce?
Potrivitultimelordateştiinţifice,di
spunem decapacitateadea
diferenţiadoarşasearomeesenţialed
iferitesau,altfelspus,avem
doarşasefeluridiferitedereceptori
degust,majoritateadispuşi pe limbă
şiseparatordonaţi,pe grupuri.Cele
şase calităţide bază,din care se
compun la rândullorcele circa zece
miide senzaţiide
gustdiferite,sunturmătoarele:dulc
e,acru,sărat,
amar,grasşiumami,adică„delicios”,
înjaponeză.
Umamiestegustulglutamatului,frec
ventutilizat–maialesîn mâncarea
gata preparată – ca
potenţatoralgustului,fiind,în forma
sa pură,celcare conferă aroma tipică
în primulrând produselordin soia.Nu
este o întâmplare că distingem tocmai
aceste şase gusturi în forma lor
pură, ci tocmai rezultatul
evoluţiei,în strânsă legătură cu
preferinţelestrămoşilor.Pentru
supravieţuirealorerahotărâtor–
aşacum spuneam –săconsume
câtmaimultealimentecu
gustgras,dulcesau sărat.În cazul
hraneicu gustacru
existarisculunuideranjamentstomac
al,iar înalhraneicugustamar–
pericoluldeotrăvire.
Semnificaţia evolutivă a
gustuluiumamiîncă nu este foarte
limpede;esteposibilsăindicealimen
tebogateîn proteine,şiele vitale
pentru omul Epocii de Piatră,
deoarece majoritatea moleculelor
deosebit de importante şi prin
urmare absolut indispensabile
organismuluinostru – spre
exemplu,enzimele,
hormoniişianticorpii– sunt
proteine complexe şinu pot fi
sintetizate decâtdin
aminoacizi(componentele lor
prezente în hrană).
Atunci,însă,deceuneipersoaneîip
lacecea cealteia ise
poatepărearespingător;dece,dupăcu
m sespune,„gusturilenu se discută”?
Afirmaţia nu este câtuşide puţin
valabilă pentru
toategusturileşiînegalămăsură.Ast
fel,toţibebeluşiidinlumeşi
majoritateaoamenilormaturisestrâm
băatuncicândpunîngură
cevaamarsauextrem
deiute.Reacţiaestejustificatădinpu
nctul
devederealomuluiprimitiv,deoarece
,dupăcum menţionam mai
înainte,celemaimulteprodusevegeta
leşianimaleindigestesau
chiarotrăvitoareprezintăcuadevăra
tgustamarsauiute.Gustul amar era
un avertisment,atenuat între
timp,care însă şi-a
păstratefectulîn
celemaimultecazuri.Când întâlnim
un gust amar,devenim
neîncrezătorisau celpuţin neîndoim
deefectele asupra
organismuluinostru, şidin
precauţie preferăm să îl
evităm.Deaceaşisuntem,ceimaimulţi
dintrenoi,cu totulde acord cu
afirmaţia profesorului de
chimie Schnauz din
Feuerzangenbowle3 (Bolulde punci),
de Heinrich Spoerl: „Un
medicamenttrebuiesăaibăgustamar,a
ltfelnuareniciunefect.” într-
adevăr,unele plante conţin
substanţe cu gust pronunţat acru-
amar,fiind eficiente din punctde
vedere farmacologic în
uneleafecţiunigrave.
În
urmauneianalizegenetice,oameniide
ştiinţăau reuşitsă
demonstrezecăînzestrareageneticăr
ăspunzătoaredecapacitatea
deperceperea substanţeloramares-a
dezvoltatdetimpuriu în
istoriaevoluţieiumane,cu
aproximativ10 0 0 deaniîn urmă, fiind
însă probabil mult mai veche.
Cercetătorii au evaluat
materialgenetic de la circa o mie de
subiecţidin şaizecide
grupurietnicediferiteşiau
descoperitgenespecificecu rol-cheie
în perceperea substanţelor care
conţin acid cianhidric,adică
amare.Mutaţiacareaprodusaceastăge
năs-apetrecutdin câte

3 Romanpublicatdeautorulgermanîn19
3 şiecranizatdemai
multeori(n.tr.).
se pare extrem de timpuriu
şi,oferindu-le un avantajevolutiv
persoanelor care puteau
recunoaşte cu precizie prezenţa
substanţeloramare periculoase,s-a
răspândittotmaimultîn
genomuluman.
Percepţia de gust, cu mult mai mult
decât alte percepţii
senzoriale,depindeînsăînmaremăsur
ădeproceseledeînvăţare. În
vremeceneobişnuim foartegreu cu
lumina orbitoareşicu
zgomotulputernic,şidoarîn
anumitecondiţiicu mirosurilerele
şideloccudurerea,cutotulaltfelsep
etreclucrurileîncepriveşte
slăbiciunile noastre de gust.
Înnăscută este, cum spuneam,
aplecareaspredulciuri,în
faţacăroranu rezistăniciuncopil.La
vârstadepatru
luniapareşipreferinţafaţădesare.Î
nsăcopiii
dobândesccapacitateadeadistingeîn
tremâncăruricunoscuteşi
necunoscute abia la treiani,de când
şimediulînconjurător începe să aibă
o însemnătate din ce în ce
maimare.Odată
dobânditacestcomportamentnutriţio
nal,elsedesăvârşeşteprin
treiprocese:învăţareaprintestare,
apoiprinmodeleşi,lanevoie,
suportândconsecinţededisconfortca
stareaderăuşivărsăturile.

SILA
Cu toateastea,neputem stăpânica să
înghiţim totsoiulde
produsecugustneplăcut,dacăneaştep
tăm săneserveascăunui scop,cum
arfimedicamentele.În schimb
esteimposibilsă ne stăpânim
senzaţia de silă, provenită
şi ea din vremurile
ancestrale.Pentrucăsilaestedecele
maimulteorimaiputernică
decâtoriceargumentraţional.Oriceg
urmetsedăîn vântdupă
homarfiert,înschimbsescârbeştenuma
ilagânduldeamânca un
gândacdebucătăriepregătitlafel.De
şiestevorbaîn ambele cazuri de
artropode. Sila este un mecanism
de protecţie
congenital,carenefereştedesubstan
ţealterate.Esteadevărat,
bebeluşiinu
simtrepulsiefaţădelucrurileneapet
isanteşi,dacă
suntlăsaţi,sejoacăbucuroşişicupro
priileexcremente,însănici lornu
leestestrăin
dezgustul,careapareînsăabiadupăpr
imii anideviaţă,fiind vorbaprin
urmaredeun program geneticcu
declanşareîntârziată.
 ŞiDarwin a remarcatcă mina scârbită
esteidentică la toate
popoareledepepământ.În
psihologie,repulsia,reflectatăfaci
al de încreţirea nasului,ridicarea
buzeisuperioare,deschiderea
guriişipoateşidescoaterealimbii,la
felcaşibucuria,surpriza,
teama,mâhnirea,dispreţulşifuria,t
oatesuntconsiderateemoţii
universale,zugrăvitepefaţaoricăru
ilocuitoralplaneteiatâtde
limpede,încâtmesajuloresteuşorînţ
elesoriunde.Dupăpărerea
psihologuluiamerican
PaulRozin,toateobiectelecapabiles
ăne stârnească repulsia au
otrăsătură comună:neamintescintens
de originea noastră animală şică
suntem muritori.Valabilnu
numaipentru mâncarea stricată
şisubstanţele alterate,cişi
pentrutotceseprezintăvâscos,totce
aceexcretăm,totceace asociem cu
moartea şi cu putreziciunea.
Repulsia este mai puternică
decâtraţiunea,această realitatefiind
susţinută şide
comportamentulpiloţiloramericaniaj
unşiîn sălbăticieîn timpul celui de-
al Doilea Război Mondial, care au
preferat să se
înfometezedecâtsămănâncebroaşteşi
ţestoasedesprecareştiau
sigursăsuntcomestibile.
Majoritatea oamenilornu arbea
dintr-o oală de noapte nici
dupăceafostminuţiosspălatăşisteri
lizatăşinu arînghiţiun paharde suc
în care a fostscufundatun gândac de
bălegar aseptic.Nu
neestedelocsilăsăneînghiţim
salivadin gură,în schimb nu ne-am
atingedeosupă în caream scuipat.Sau
în careacăzutunpieptănnou-
nouţşiabsolutcuratsauunplicide
muşte.În cadrulunuiexperiment
întreprins de PaulRozin,
studenţiisăiaurefuzatsămănâncebud
incădeciocolatăînforma
tipicăaexcrementelordecâine.Şiast
adeşiîşideclarau deschis
convingereacăestechiarbudincădeci
ocolată.
Suntsuficientechiarşisimplereprez
entărişigânduripentru ca să ne
stârnim sentimentulancestralde
silă,spre exemplu,
dacăcinevanespunecădingrabătocmai
am înghiţitomuscă,ne
disparebruscoriceurmădeapetit.Şia
stapentru simplulmotiv cămaisuntem
purtătoriaiunorgenestrăvechi,care
neapărau
strămoşiideagenţiipatogeni.ValCur
tis,igienistă din Anglia,a
constatatîn urmaunuistudiu
făcutasupraa40 0 desubiecţi
căaproapetoţiau
avutoreacţiederepulsieînfaţaunori
magini
pecareseputeadistingeoriceelement
posibildăunătorsănătăţii sau
asociabilcu o afecţiune.La vederea
unuilichid verde şi
vâscos,subiecţiifăceau o
grimasă,darnu şila vederea unui
lichid limpede, albastru, iar o rană
infectată cu puroi îi
impresionamultmaimultdecâtoarsură
roşiatică.Totînzestrarea
noastrăgeneticădeterminăfemeilesă
aibăreacţiidedezgustde
regulămairapideşimaiintensedecâtb
ărbaţii:decând seştie, ele au dus
greul în creşterea copiilor, expuşi
dintotdeauna
pericoluluigermenilorpatogeni.
Evoluţia ne-a înzestratcreierulcu
un centru alsileiîn toată
putereacuvântului,prezentîncădela
naştere,însăcareîşiface
totmaisimţităprezenţaabiaîntimpul
copilăriei,graţieeducaţiei
şiaîntâmplărilorcapabilesăstârnea
scărepulsia.Concludenteîn
acestsenssuntcercetărilebritanice
asupraunuitânărcăruia,în
urmauneiapoplexii,i-
aîncetatfuncţionareazoneicerebral
eunde se crede că îşiare
sediulcentruldezgustului.S-a
doveditcă
pacientulnumaieraînstaresăperceap
ăaversiuneaprofundăpe
chipurilealtoroameni.Maimultdecât
atât,adispărutşipropria
lui„capacitate”deasescârbi,astfel
încâtnuaveanicioreacţiela vederea
uneibucăţide carne
alterate,mişunând de viermi.În
schimb,tânărulaavutreacţiiemoţion
aledeom sănătoscând a
fostsupusaltorastimuli.

MI-ERĂU!
Dacăsiladepăşeşteunanumeprag,apa
resenzaţiadevomă.Şi
înacestcazintervineunprogram
eficient,dinzoriipreistorici,de
care multe animale nu
dispun.Biologiispecializaţiîn
evoluţie
considerăvomatulunmecanism
ereditar,princareorganismulse
apără de consecinţele lăcomieifără
măsură.Pentru că suntem
înclinaţi,când
neplaceceva,sămâncăm în
cantităţiexagerate. Dacă
astfelingurgităm substanţe
identificate de receptoriidin
sistemuldigestivdreptotrăvitoares
auincompatibile,eivortrimite
imediat substanţe-mesager care
excită aşa-numitulnerv vag. Acesta
transmite mesajulde alarmă la
centrulspecializatdin
creier,care declanşează un şirde
reacţiicorporale complicate,
însoţite de senzaţia profundă de
greaţă, la capătul cărora
stomaculseelibereazădeconţinutulu
i.
DupăpărereabiologuluiRandolphNes
e,mecanismularerolul maiprofund de
a „ne oprisă consumăm în continuare
acele
substanţeotrăvitoare,iaramintirea
lorsănepăzeascăşipeviitor să
repetăm prostia”.Odată ce s-a
instalatrepulsia faţă de un
alimentcarene-
aprovocatodatăoreacţiedegreaţăput
ernică, nimicnu
nevamaiconvingesărepetăm
încercarea.Moştenirea
noastrăevoluţionară,ceacarel-
aîmpinspeUgursăscuipereflex şi să-
şi clătească gura de îndată ce a
simţit gustul amar,
capituleazădoarînmicămăsurăînfaţa
raţiunii.Dincâtesepare,
naturaaurmăritsăvinăîn
ajutorulstrămoşilornoştrivânători
- culegători prin memoria răului,
potrivit devizei: „Să nu uiţi
niciodatăfructulsauciupercaasta.E
steotrăvitoare!”
Acest mecanism înnăscut şi
irezistibil face ca, după o
experienţăneplăcutăcu
unfeldemâncare,săopunem automat
peseamacomponentuluicucelmaineobi
şnuitgust,dinpunctul nostru
devedere.Oameniideştiinţănumescfe
nomenulonetrial learning,adică
„învăţarea dintr-o singură
încercare”.Şi,într- adevăr,este
suficient un singur „acident culinar”
ca să ne declanşeze un dezgustde
durată,greu de depăşit.Efectuls-a
făcutcunoscutdatorităpsihologului
american Martin Seligman,
careasuferitocriză teribilă după
omasă la careseserviseşi sauce
béarnaise.Deşis-a
doveditmaitârziu că suferea de o
infecţieşigreaţa
sedeclanşasemaidegrabă
întâmplătorîn acel
moment,şinudincauzasosului,mulţia
nidupăaceaSeligman
nuamaipututsăvadăsausămiroasăsauc
ebéarnaise.
După cum sevede,avem
orepulsienaturală faţă desenzaţii
gustativesau
olfactivesuspecte,învremecearomau
neimâncări de multe oriîncercate
fără efecte neplăcute rămâne aproape
imunăfaţădeasemeneaaversiuni.Stră
moşiinoştripoartăvinacă
zicala„Ţăranul,dacănuştieceeste,n
ubagăîngură”arămasşi
astăzivalabilă.Chiardacăastfelref
uzăm foartemulteexperienţe
carearputeafiplăcute.
 MÂNCATŞIBĂUTCAÎNEPOCADEPI
ATRĂ?
În concluzie,artrebuisănehrănim
lafelcastrămoşiinoştri din Epoca
de Piatră? Să fie nevoie să luăm drept
model
obişnuinţeleloralimentare,casănep
ăstrăm sănătatea?Acum, chestiunea
nu estedelocsimplă.Dacă
strămoşiinoştri,siliţide
împrejurări,consumau
anumitealimente,fiind
bineadaptaţila acelgen dehrană,nu
avem dreptulsă tragem concluzia că
ar trebuisăprocedăm
lafelşiastăzi,chiarştiind că,din
punctde vedere genetic,am rămas în
continuare oameniprimitivi.O
asemenea concluzie arfila
feldenerealistă şideineptă ca şi
idea de a trăiîn
peşterirecişivântoase,îmbrăcaţiîn
pieişi
blănurideanimale,renunţândlalocui
nţelenoastreconfortabile.
Nutriţioniştiisuntîn
majoritatedeacordcăne-
arfacebinesă ţinem
seamamaimultderealităţileEpociide
Piatrăîn privinţa
preferinţeloralimentare,căne-
arprindebinesăţinem post,câte
ozi,înlocsăneîndopăm
fărăîncetarecudulciurişicugrăsimi
, şisăfacem
mişcaremaidesşimaiintens.Însănime
ninu ne-ar
puteacereseriossănehrănim
exclusivcuroadelenaturii,unan
întreg.Arfiabsolutiluzoriu
chiarşinumaidinsimplulmotivcă, în
condiţiilestatelornoastreindustri
alizateşiintenspopulate,o
bunăpartedinpopulaţiearrămânepurş
isimpluînfometată.Din
fericire,suntem capabilisăconsumăm
deopotrivăhranăanimală
şivegetalăşi,dacăoptăm
pentruovarietatecâtmaimare,punem
automatladispoziţiaorganismuluito
tceaceîitrebuiepentru a funcţiona
normal,şinu în ultimulrând
suficiente minerale şi vitamine.
Din acestmotiv,trebuiesă rămânem
câtsepoatedesceptici faţă de
toţiaşa-zişiiexperţicare vorcu
totdinadinsulsă ne convingă că
există osingură
alimentaţie„corectă”.Desigur,cele
maimultedin
nesfârşitelerecomandăriculinaresu
ntinofensive,
dareletrebuiesănefiedefolosşinouă,
nu numaicelorcarele
difuzează,careadesea nu
îşipotdemonstra în
totalitateteoria.
Spreexemplu,carnivoriiconvinşipot
suferidelipsădevitamine, în
vremecevegetarieniitrebuiesă
seîngrijească deacoperirea
deficituluideproteineşidefier.Dacă
păstrăm moderaţia,dacă
din cândîn cândrenunţăm
laodelicatesăsau altaşidacădăm
cursuneiînclinaţiiapărutetotde-
alungulevoluţiei,deamânca
şiabeacâtmaivariatcu putinţă,nu
suntem departedesoluţia
optimă,cucondiţiasăfacem
cevamaimultămişcare.

BOALĂŞISUFERINŢĂ
Dupăaceamasăîmbelşugată,vânători
iEpociidePiatrăaufost,
unulcâteunul,cuprinşideodulcetoro
peală.Eforturilelordin
ultimelezile,deaurmărişiarăpunema
mutul,îiaduseserăîn
pragulepuizării.Şiîn scurttimp au
adormitcu toţii,sforăind
uniform,vegheaţideceicarerămăsese
ră depază,îngrijindu-se
întretimpşicafoculdetabărăsănuses
tângăînnoapte,pentru a ţine la
distanţă sălbăticiunile atrase de
mirosulcărniide mamut.Abia după
răsăritulsoareluioameniiau
începutsă se
trezeascăşisăsespeleînaparâuluiun
dereuşiserăsăcaptureze
fiara,şiapois-
aughiftuitdinnoucucarneaeibinefri
ptă.
Dupăaceas-au adunatdinnou
înjurulfocului.Uniistăteau în
picioare,alţiiaşezaţipe
trunchiuride copac sau chirciţipe
vine.Ugurle-
aîmpărţittuturorcâteohalcădin
uriaşulanimal,
caretrebuiacăratăpânădeparte,înta
băralor.Apoi,pregătindu-
sededrum,austinsfocularuncânddinb
elşugapăpestetăciunii
încinşi,pânănuamaieşitniciunpicde
fum,şiauplecatîntr-un
lungşir,înfruntecuUgur.
Dardupăscurttimpceruls-
aîntunecatdeodatăşiasupralor s-
apornitoploaiedezlănţuită,udându-
ipânălapiele.În ciuda poverii,au
grăbitpasul,sfidând umezeala
șifrigul.Ploaia s-a
opritînsă,lafeldebrusccum
începuse,iareis-au uscatrepede în
arşiţasoarelui,transpirândabunden
t,din trupurilelorieşind
aburiceîiînvăluiau caoceaţă.Nu
maierau în pădureşisolul
moalefuseseînlocuitdeun teren
stâncos,cu porţiuniîntinsede
grohotiş, unde erau nevoiţi să
înainteze cu multă atenţie,
calculându-
şifiecaremişcare,alunecând
şilovindu-sela fiecare pas sub
greutatea poverilor, reuşind totuşi
să îşi continue drumul.
Brusc,unţipătîngrozitor.Oameniia
u îngheţat,inimalebătea
nebuneşte,sudoarea lecurgea
pefrunteşitremurau din toate
încheieturile,strângând cu
putereîn mâiniprada lordecarne,
blanăşioase.Uniiîşipregătiserădej
asuliţele,gatadeatac,dar
nueradecâtunvulturhotărâtsă-
şiaperecuibul,ţipândstrident
spreînălţimi.Uguracercetatatentîm
prejurimile,asigurându-se
dinprivirilecelorlalţicătotuleraî
nordine.
Apoioameniişi-
aureluatmarşulîntăcere,ştiindcăma
iaveau
câtevazilebunepânăsăajungălatabăr
alor.Cu soareşiploaie,
vântşiarşiţă nemiloasă
şinopţirecişimlaştininesfârşite.D
ar aveau
merindesuficienteşiîşiputeau
refaceputerileîn fiecare seară, în
jurulfoculuide tabără. După patru
zile de când începuseră aventura,au
zăritîn sfârşitîn depărtare
coloanele subţiridefum
aleaşezăriilor.Încăpuţinşivorajun
ge.

SOCIETATEASEDENTARĂ
Asemenea marşuriîn forţă – în
condiţiivitrege şicu poveri
uriaşe–nu maifacenimeniîn ziua
deazi,decâtdebunăvoie.
Altfel,totceegreusetransportăcuma
şinaşiajungeladestinaţie
fărăniciun
efort.Darcomoditateașilipsademişc
are,împreună
cumâncareaşibăuturadinbelşug,sepl
ătescscump.Dincolode
urmărilenefasteasuprainimiişisist
emuluicirculator,modulde
viaţămodern,preponderentsedentar,
este,dupăcum toţimedicii
suntdeacord,oadevăratăpacostepent
ru aparatullocomotorşi maiales
pentru coloana vertebrală.„Am
devenito naţiune de sedentari”, ne
avertizează Marianne Koch,
preşedinta Ligii
germaneasuferinzilordedurericroni
ce.„Iatăcum sedesfăşoară
ozinormalăde-anoastră:stăm
pescaunlamiculdejun,apoipe
scaunînautobuz,metrousauautomobil
.Apoipescaunlabirou, lamasăîn
pauzadeprânz,apoidin nou pescaun
labirou,iar seara în fotoliu,în
faţa
televizorului.Astfel,structura
coloanei
noastrevertebraledevinetotmaivuln
erabilă.”
Din punct de vedere biologic, numai
omul se deplasează exclusiv pe
membrele posterioare, iar oasele,
articulaţiile şi muşchiinoştrinu
suntnicipedepartedeplin
adaptaţila acest mod
neobişnuitdestatîn
repausşimers.Celetreisau patru
milioanedeanicâtaavutladispoziţie
evoluţiapentruoptimizarea
coloaneivertebraleînvedereamersul
uivertical–fărăîndoialăcea
maiconvenabilăşimaipuţinobositoar
eformădelocomoţie–s-au dovedit pur
şi simplu insuficienţi. În loc să
preia uniform
greutateapărţiisuperioareşiinferi
oareacorpului,laorizontală,
coloana noastră vertebrală ia
poziţie verticală deasupra osului
sacralşitrebuiesăsusţinănunumaigr
eutateatrunchiului,cişi
peceaabraţelorşiacapului.Nu-
idemirarecă60dindiscopatii
aparchiardeasuprabazinului,lanive
lulombarinferior.
Iarîncepriveştepicioarele,potriv
itestimărilor,aproape90din maturi
şi jumătate dintre copiii la vârsta
şcolii elementare
prezintădeformăricronice.Doar1-
2din acestemalformaţiisunt
congenitale,cualtecuvintemajorita
teaaparîndecursulvieţii–în urma
uneiinadecvăriîntreconformaţia
aparatuluilocomotorşi
pretenţiilepecareleavem
delael.Însăatuncicândpicioarelenu
maifuncţioneazăcorespunzător,sede
clanşeazăoreacţieînlanţ. Când
tendoanele,muşchiişiîncheieturile
picioarelorşispatelui sunt
solicitate incorect,
adică nepotrivit alcătuirii
lor,
reacţionează,firesc,prindurericron
ice.
Înacestcontext,sedovedeştefatală
otrăsăturăcaracteristicăa
evoluţieiinvocatădenoiînmaimulter
ânduri,maipreciscăeste incapabilă
să producă o
conformaţieabsolutnouă,şinu poate
decâtsă remodeleze ceva
existentşi,în cazulideal,să aducă
îmbunătăţiriminore.Din
acestmotiv,şioameniidin Epoca de
Piatrăausuferitcusiguranţădedurer
idespatesau depicioare.
Prezenţalormasivăşiacutădeastăzie
stecauzatădefaptulcă stăm
pelocmultmaimultdecâtmergem,alerg
ăm saugonim şi– ceaceînţelegacum
treptatpânăşipărinţii–
ordinul„Staidrept!”
adresatcopiilornu
lefacedelocbine.Durerilecronicede
spate, atât de răspândite în
rândulnaţiunilor industriale
moderne,
transmitunmesajcâtsepoatedelimped
e.
Specialistul în biomecanică Hans-
Joachim Wilke de la
Universitateadin Ulm
amăsuratsolicitărilelacaresuntsup
use
discurileintervertebralecândstăm
îndiversepoziţii,stabilindcă,
alături de ţinuta aplecat în faţă,
tocmai poziţia dreaptă,
recomandată atâtdeinsistentîn
programeledeterapie,crează cea mai
mare încordare. Dimpotrivă, când
stai sprijinit şi neglijent,
coloana vertebrală suportă mult mai
puţin stres.
Oameniideştiinţăauînregistratapăs
areaminimăcândsubiectul se
sprijinea pe spătar, cu
spatele relaxat.
Rezultatele măsurătorilornus-
auschimbatnicicândsubiecţiiaustat
aşezaţi pe diverse scaune –
inclusiv pe unele pretins deosebit
de ergonomice.
Deaicisepoatetrageurmătoareaconc
luzie:nuesteindicatsă stăm
multtimp
nicistrâmb,nicidrept;dardacăsunte
m nevoiţi sărămânem lipiţidescaun
vremeîndelungată,arfibinesăne
„fâţâim”,adicăsăneschimbăm
poziţiacâtmaidescuputinţă.La
felcum făceau
Ugurşicompanioniisăicând stăteau
devorbă
dimineaţa:secocoţauşisefăceaucomo
zipetotceleieşeaîncale,
seghemuiau,îşitrăgeau
picioarelesubcorpşiapoileîntindea
u
dinnou,câtputeaumaimult.Selăsaupe
spate,sprijinindu-seîn
mâini,şiapoiîşiîncrucişau
braţelela piept.Astfel,probabilcă
nu-
ichinuiaudureriledespateşicuatâtm
aipuţindiscopatiile,a
cărorapariţiemasivăînzilelenoastr
eestecauzatăînprimulrând
totdemişcareainsuficientă.Discuril
eintervertebralesuntperne
gelatinoasecu
menireadeareducefrecăriledintreco
mponentele
osoasealecoloaneinoastre.Oricemiş
carecorporalăesteînsoţită
decomprimareaşidestindereaacestor
elementedeamortizare,de
multemiideoripezi,careseşiregener
eazăcuacestprilej.
Aşadar,buna funcţionarea
discurilorintervertebraledepinde
demişcare–
elesuntmasateşimenţinuteîn formă
doarprin
activităţisportivefăcutecumăsură.
Înesenţă,secomportăcaun
motor:nusestricămergând,cidoarstâ
ndpeloc,nufuncţionarea
continuă,ciinactivitatea le
dăunează.Chiar dacă nu ne face
plăcere, evoluţia nu ne-a înzestrat
cu discuriintervertebrale
potrivitemoduluinostru deviaţă
modern şicu atâtmaipuţin
adecvatepoziţieidrepte,cuspatelen
eclintit.
O afecţiune
asemănătoare,provocată,după
părerea multor
ortopezi,totdestilulnostrucomodde
viaţă,esteaşa-numitulcioc
lacălcâi,unmicpintencrescutpecelm
aimareosalcălcâiului,
calcaneul.Eleste legatdeoasele
metatarsiene prin muşchide
micidimensiuni,acţionândcaniştear
curi,careasigurăcurbura tălpii–
careseatrofiazădacăstăm
loculuipreamultsauincorect. Drept
urmare,apar procese de inflamare la
legăturile dintre muşchi şi oase şi
crăpături fine în membrana fibroasă
suprasolicitatădesubtalpapiciorul
ui.Lafelcalaofractură,osul
depunecalciu ca să
vindecerupturiledetendon,iarmater
ialul acumulat formează în ultimă
instanţă un pinten extrem de
dureros.Însusţinereaacesteipoteze
vinşiultimeledatelegatede sucesul
tratamentului prin exerciţii
specifice de fizioterapie:
stretching-
ulspecialaltălpiişipoziţiaghemuit
ă,în aşafelîncât muşchii afectaţi
să fie întinşi, au darul să vindece
aceste excrescenţeosoase.

METEOSENSIBILITATE
O altă tulburare de sănătate
totaldiferită,însă la felde
neplăcută, care afectează multă
lume în ziua de azi este
sensibilitateafaţădemodificărileat
mosferice.Acestsindrom este
definitdelexiconulMeyersdrept„influ
enţarea stăriigenerale,a
dispoziţiei sufleteştişi a
randamentuluide către fenomenele
meteorologice,spreexemplu,defoen4
”.Potrivitultimelorcercetări,
elafecteazăcircaotreimedin
populaţiacentral-europeanăşiîn
primulrândpeceicaresuferădetulbur
ăricirculatorii.Funcţiede
intensitatea manifestării, sunt
întâlnite trei forme: reacţia
meteorologică simplă, adică
transpiraţii sau frisoane intense,
meteosensibilitatepropriu-
zisă,presupunândstărideobosealăşi
de iritare însoţite de tensiune
oscilantă şi,în sfârşit,stadiul
autentic de
afecţiune, cu
dureri pronunţate de
cap, postraumatice
şipostamputare şicu simptome
asemănătoare
celorreumatice.Trăsătura comună a
celortreiforme,de care femeile
suferă multmaiadesea
decâtbărbaţii,este acea că
mediculpoatedoarrareoristabilicau
zeorganice.Nu s-astabilit
nicicaredintrefenomenelemeteorolo
gice–variaţiilepresiuniişi

4 Vântputernicşicald,caracteristic
înMunţiiAlpi(n.tr.).
temperaturii atmosferice sau
manifestările electromagnetice –
declanşeazăacestestărianormale.
Meteosensibilitatea nu este în
niciun caz considerată o
autenticăboalăacivilizaţiei,însăe
ajoacătotuşiun rolcu mult
maimaredecâtpetimpuri.Astfel,oame
niideştiinţăfranceziau
reuşitsădemonstrezecăvariaţiilede
temperaturăşidepresiune
atmosferică sporesc riscul de
infarct. Comparând statisticile
referitoare la infarct cu cele ale
condiţiilor meteorologice din
ultimiizeceani,eiau stabilitcă
oridecâteoritemperatura a
scăzutcupestezecegrade,risculdein
farcts-amăritcuaproape
15.Creşterea
presiuniiatmosfericecu
pestezecehectopascalia produs şi ea
o mărire a numărului de infarcte
miocardice.
Cercetătoriicanadieniau
demonstrato legătură între anumite
vânturicaldeşiapariţiaatacurilord
emigrenă.
Existănumaibănuielilegatedecauze
lecreşteriiacentuatea
bolilorcauzatedesituaţiameteorolo
gicădin ultimeledecenii:un
rolhotărâtorîljoacă fără
doarşipoatecondiţiilevieţiinoastr
e
moderne.Spaţiileînchise,climatiza
tede-alungulîntreguluianla o
temperatură plăcută, de 2 de grade,
produc atrofierea
capacităţilordeadaptarelavremeale
organismului.Nuexagerăm prea
multafirmând că persoanelecarenu
seexpun climatului nicinu
trebuiesăseaşteptecaorganismullor
săseadaptezela
el.Presupunereanoastrăesteîntărit
ădeobservaţiacăorăşenii,
careseaventureazărareoriîn
spaţiulliber,suferămultmaides din
cauzafenomenelormeteodecâtoamenii
delaţară.În cazul celor dintâi,
sistemul nervos vegetativ pare să-
şi fi pierdut
capacitateadereacţieadecvatălasch
imbărileelectromagneticeşi
depresiuneatmosfericăcareleînsoţe
scpecelemeteorologice.În
locsăstimulezemecanismeledereglar
epropriialecorpului,elo ia razna
şi, spre exemplu, micşorează
presiunea arterială,
urmareafiindtulburărimasivealesist
emuluicirculator.
Deacea,întoarcerealastiluldeviaţ
ătradiţional–saunatural,
termenulpreferatastăzi–
pareosoluţiemultmaipotrivitădecât
orice medicamentaţie împotriva
meteosensibilităţii.O persoană
caresestrăduieştesăeviteagitaţiae
xagerată,sehrăneştenatural
şirenunţăînbunămăsurălarăsfăţulcu
otrăvuriseaflăpecalea
ceabună.Şidacămaifaceşimişcareîna
erliber,aşacastrămoşii noştri,dacă
ieseafară
şipefurtună,peploaie,zăpadă
şivânt,
dacăîşiexpunecorpuloricărorintemp
erii,în locsăsteamereu cuibărită în
locuinţa sa încălzită,are toate
şansele să domine
acesteneplăcerişisă rămână imună în
faţa factorilorclimatici ostili.

PETEPEPIELE
Preferinţa noastră pentru viaţa în
spaţiiînchise este,după părerea
biologilorevoluţionari,şicauza
creşteriiîngrijorătoarea
melanoamelor,formădecancermanifes
tatăprin petedeculoare întunecată
apărute pe piele.Această boală
prezintă o creştere
anualăde7înspecialîncazulpersoane
lorcupieleaalbă,expuse arsurilor
solare, cifră cu adevărat
alarmantă! Apariţia melanoamelor
este strâns legată de frecvenţa
arsurilor solare. Lumina intensă
modifică materialul genetic din
epidermă şi
declanşeazăastfelcreştereadistrug
ătoareacelulelor.Fenomenul
estedemonstratdestudiulextinsfăcu
tîn provincia australiană
Quensland, acolo unde insidiosul
melanom apare cel mai adesea.După
cum a
arătatacesta,printrealtele,copiii
a căror
pieleafostsupusăodatăuneiarsuriso
laresuntdedouăorimai
expuşirisculuideafacemelanom
decâtceilalţi.
Am putea spera,în realitate,să fim
multmaipuţin expuşi
risculuidecanceralpieliidecâtstră
moşiinoştridin Epoca de
Piatră,atâttimpcâteitrăiauşimunce
auînaerliberaproapetot
timpulanului.Potrivitmediculuispe
cialistîn evoluţieRandolph
Nese,însă,creştereamasivăanumărul
uidecazuridemelanom
estepricinuitănuatâtdeperioadaabs
olutădeşedereînaerliber, câtcu
multmaimultdenoulnostru
moddeexpunerelarazele solare.Trăim
maitottimpulîn spaţiiînchise şine
expunem razelorultravioleteîn
wekend şiîn concediu.E limpededece
risculdearsuriemaxim –
maialesvara,darşiîn zileleînsorite
deiarnă.Dacăam
petrecezilnicmulteoresubcerulliber
,precum omulEpociide
Piatră,organismulnostru aravea
şansa să se
adaptezemultmaibinecerinţelorclim
atice,fiind redusastfella minimum
risculdearsuricare,aşacum
spuneam,suntadesea
primulpasspremelanom.Aşadar,nu
conteazăatâtdemultcât stăm
lasoare,cicâtdedes.Dupăcum
sedovedeşte,ceicare,prin natura
muncii lor, îşi petrec mult timp
afară, suferă de
melanoamemultmaipuţin
decâtceicarepreferă să stea între
patrupereţişiseexpunlasoarerareor
i,darfărămilă.

DILEMAFEMEILORMODERNE
O
altăformădecanceracăreicreşterepo
ateficelpuţinparţial
pusăpeseamastiluluideviaţămoderne
stecelmamar–ceamai
frecventăapariţiedetumorimalignel
afemei.Datelestatisticela
scarăextinsăauarătatcăsuntexpuseu
nuiriscridicatdecancer
mamarfemeile care au devreme prima
sau prea târziu ultima
menstruaţie,carenu au
copiişideaceanu
alăpteazăniciodată
saucarelanaştereaceluidintâicopil
aupestetreizecideani.
Femeileprimitivepracticnu
seconfruntau cu niciuna dintre
aceste situaţii.În ce priveşte prima
menstruaţie şiînceputul
maturităţiisexuale,fenomenulse
petrece înainte de vârsta de
doisprezeceani.Înurmăcu doarpatru
generaţii,înjurde190 ,
elapăreaconsiderabilmaitârziu,spr
ecincisprezeceani.Corpul
femeiidispune,după cum sevede,deun
mecanism decontrol
adaptabilcapabilsăidentificedecând
ogestaţieesteposibilăşi
sănătoasă.Dacă femeia trăieşteîn
condiţiibune,aresuficientă
hranăladispoziţieşisistemuleiimun
itarnu trebuiesăînfrunte
frecventeinfecţiicaresăoslăbească,
înseamnăcăexistăcondiţii
favorabilepentru ca ea să conceapă
primulcopil.Dardacă nu
suntîntruniteacestecondiţii,aşacum
seîntâmplaînurmăcu o
sutădeanişicuatâtmaimultînEpocade
Piatră,organismulia
măsurilenecesarecafemeiasănudevină
prearepedecapabilăsă conceapă un
descendent. Cum femeile Epocii de
Piatră se
hrăneaumaipuţinconsistentdecâtcele
contemporaneşi,înafară de
asta,aveau maimultde suferit din
cauza paraziţilor,cu
siguranţăajungeau multmaitârziu
lapubertateşimaidevreme
lamenopauză–
condiţiiproasteînprivinţacancerul
uimamar.
 Acelaşitrebuiesăfiemotivulpentru
caretumorilemalignela piept sunt
extrem de rare şi astăzi în rândul
femeilor din
populaţiilemigratoare,carederegul
ărămân însărcinatecurând
dupăpubertateşiau copiiaproapede-
alungulîntregiivieţi,pe
careapoiîialăpteazălunilarând.Mod
ulordeviaţăesteînbună
măsurăasemănătorceluidinvremurile
îndepărtateşi,pornindde la această
bază, se bănuieşte că ajustările
hormonale din perioada
gravidităţiisusţin
mecanismulmereu activdeapărare
împotriva cancerului mamar. În
schimb, femeile din statele
industrialemoderne,careaucopiitâr
ziusaudeloc,beneficiazăîn
multmaimicămăsurădeaceastăprotecţ
ie.
Numărulciclurilormenstrualealeun
eifemeide-alungulvieţii
areşieloinfluenţăcovârşitoareasupr
aîmbolnăviriidecancera
organelorsexuale,dupăcum au
demonstratcercetările.O femeie a
Epocii de Piatră, însărcinată poate
pentru prima oară la
şaptesprezeceanişiapoiîncădemulte
orilarând,nu depăşea probabil un
total de o sută cincizeci de cicluri
până la
menopauză.Înschimb,femeiledeastăz
iauadeseadetreiorimai
multe.Fiecareciclu
menstrualproduceînsă
oscilaţiihormonale
considerabile,caredeclanşeazăproce
sedereconstrucţiecelulară
extinseîn ovareşiîn
uter.Asemeneareacţiialeţesuturilo
r,care pregătescdefiecaredată
organismulpentru o posibilă
gestaţie,
presupununcost,lafelcaşialteadapt
ărialecorpului.Deoarece
atuncicândţesuturileanumitororgan
etrebuiesăseacomodeze mereu
laschimbărialedatelorcreşteşiperi
colulcaoasemenea
reacţiesăoiaraznalaunmomentdat,ce
lulelesăsedegenereze
şisăînceapăsăseînmulţeascănecontr
olat.Încăodatăsevede că orice
funcţionare a unuimecanism de
adaptare în condiţii diferite de
cele obişnuite din vremuri
imemoriale pentru
organismulnostrucreştemasivriscul
unorconsecinţenocive.
Acestecunoştinţeservescfemeilorm
odernedoarîn măsuraîn
caresevorgândi,poate,săaibăcopiim
aidevreme.Îndemnulde a-şiîntârzia
conştientdezvoltarea corporală
printr-o alimentaţie săracăsau
dearămâneînsărcinatecâtmaicurând
dupăprima
menstruaţieşideaaveaapoicopildupă
copilşidea-ialăptarând
perând arfinu numaistupid,cişigreu
deurmat.Deacea,
mediculşiantropologulamerican Boyd
Eaton propune ca mai întâisă se
întreprindă cercetăriintense dacă
un stilde viaţă natural,
„deEpocădePiatră”,reducecu
adevăratprobabilitatea
apariţieidetumorialeorganelorsexu
alefeminine.Esteposibilca asemenea
studiisă sugereze
modalităţipractice de reducere a
îmbolnăvirilordecancermamar,însăne
putem temecăsingura
metodăvaficeaaadministrăriidehormo
nicare,dupăcum se
ştie,potaveaefectesecundarenedorit
e.

SARCINATOXICĂ
Pentru că totdiscutăm
despresuferinţetipicfeminine–mai
existăuna,şieaprobabillegatătotde
trecutulnostruîndepărtat: sarcina
toxică sau disgravidia,de
toţiştiută şicu atâtmaide
temutpentru
toatefemeile.Profesoara
debiologieMargieProfet din Seatle
este de părere că starea de greaţă
şivărsăturile
matinalecarelechinuiepemultefemei
maialesîn primeleluni
degraviditatenu-
şiaucauzaînadaptareahormonală,aşa
cum s-
acrezutiniţial,ciînproceseledepro
tecţieaembrionuluicarese
dezvoltăîncorpulmamei,apărutede-
alungulevoluţiei.„Sarcina toxică
este un mecanism de apărare a
embrionuluifaţă de
substanţeleotrăvitoaredin
hranamamei”,explicăea.„Pierderea
repetată de substanţe hrănitoare
preţioase, eliminate prin
vărsături,trebuiesăfiavutun
motivfoartebineîntemeiat,altfel
mecanismulnus-arfipăstratde-
alungulmileniilor.”
O
observaţievineînsusţinereaacestei
teorii:înprimelelunide
graviditate,multefemeiprezintăoav
ersiuneputernicăîmpotriva
legumelorcugustamarsauiute,caustu
roiul,varzacreaţă,ceapa
şibrocoli, dar şia cafelei. Plantele
din care provin aceste
alimenteşidelicateseconţin
defaptdeseoricantităţiinfimede
otravăcucareseapără,înnatură,dein
sectedăunătoareşidealţi
duşmani.Esteposibilcaacestesubsta
nţesă-idăunezefătuluiîn
fazadificilădeformareaorganelorsal
e,pecândmaturiidispun
deenzimecaredescompunotravaşiofac
inofensivă.
Greaţaşivărsăturile–
declanşatedin
pricinauneiajustăricât
sepoatedefinea
centrilorgustuluişimirosuluidin
creier–îi servesc mamei în devenire
să evite asemenea substanţe
dăunătoareşi,eventual,săscapeurge
ntdeele.Învremeceunii
specialiştiresping
idea,considerând-o
nedemonstrată,alţii– spre
exemplu,biologiiSamuelFlaxman
şiPaulSherman de la
CorneliUniversity din America – merg
chiar maideparte:ei
presupuncăstareadegreaţămatinalăd
elaînceputulgravidităţii
protejeazănudoarembrionul,cişipev
iitoareamamă.
Sistemulimunitaraluneifemeigravi
de funcţionează pentru începutcu
adevăratlamicăintensitate,pentru
asusţinefixarea ovululuifecundatîn
mucoasa uterină,careîn esenţă nu
esteo structură propriea
organismului.Dezavantajulestecă
viitoarea
mamărămâneexpusăbacteriilorşiviru
şilor,careopotafectamai
uşordecâtpealtefemei–prin
urmarefiind silităsăversedes,
pentru eliminarea respectivilor
germeni. Astfel, disgravidia
reprezintăunfeldecortinădesiguran
ţădecarebeneficiazăatât
mama,câtşibebeluşul.Iatăcespunegi
necologulPiereVillars dinZürich:
„Teoriasunălogicşiesteuşordeînţel
es.Unasemenea mecanism de protecţie
a jucat cu siguranţă un rol şi mai
importantmaiînainte,cândalimentel
enueraupăstratelareceşi
nicipreparatedupăstandardeledeigi
enămoderne.”
Cercetărileau arătatcu
adevăratcăfemeilecarelaînceputul
gravidităţiinu suferădegreţurisau
vărsăturisuntdedouăsau
detreiorimaiexpuselaavortdecâtcele
caretrecprinasemenea
suferinţe.Dupădepăşireafazeidifici
ledeînceput,toxineleslabe nu
maipotafecta
copilulşidisparpromptşistărilederă
u.Se
poateîntâmplachiarcaviitoareamamă
săsimtăopoftăteribilă după alimente
iuţi,amare sau foarte
condimentate,mâncând
heringsăratsaupâinecuunturăşiustu
roi.Şiînacestcazpoate fi vorba de o
reacţie cauzată genetic,natura
având grijă ca
bebeluşulsăprimeascăacum
acelesubstanţenutritivecarei-arfi
pututfidăunătoareînprimelestadiide
graviditate.

CÂND
FEMEILEFLĂMÂNZESCDEBUNĂVO
IE
Înfine,biologiievoluţionaripuntot
peseamamoşteniriinoastre
de oameniaiEpociide Piatră o altă
maladie,care afectează
aproapeexclusivfemeile:anorexia.D
eşiceleîncauzăştiubinecă
îşifacrău,seabţin
delamâncarepânăcerămân
aproapedoar
pieleşios.Nicimăcarjumătatedintre
elenusemaiînsănătoşesc
deplinşiunadinzecemoaredesubnutri
ţiesausesinucide.Într- un
articol renumit, publicat de
revista de
specialitate
PsychologicalReview,psihologulame
rican Shan Guisinger îşi
exprimăopiniacăsorginteaboliiartr
ebuicăutatăînvremurilede foamete
de care sufereau periodic strămoşii
noştri. În mod normal,aceştia
reacţionau la scăderea drastică a
hraneiprin reducerea
activităţilorlorcorporale până la o
stare de letargie totală,pentru ca
să-şieconomisească energia până
când aveau din nou ce să
mănânce;iardacă nu interveneau
condiţiimai bune,mureau
defoame.Însă
uniidintreei,dominaţideoaltă
variantăgenetică,arfipornitladrum
casă-şisalvezeviaţaspre
altelocuri,încăutareahranei–
şitocmaidincomportamentullor
arfiapărutşianorexia.Astfel,atitud
inealorfaţădeînfometarear
fifostdiferită de a
majorităţii,preferând activitatea
intensă în loculapatiei.
Însusţinereaacesteiteoriivineşis
tareadesurescitarestranie
şialtfelinexplicabilă a
multoranorectici.În afară de
asta,în
căutareauneipredispoziţiiereditar
eaacesteipericuloasebolide
nutriţie,geneticieniiamericaniau
descoperitla ceiafectaţio
schimbare genetică determinând
producerea în creier a acelor
molecule-
antenăcereacţioneazăprintr-
unsentimentdeeuforiela
mesageriicorpului.Şiîn
regnulanimalexistădovezicădevină
pentru anorexiearputeafiun
vechiprogram biologic:şobolanii
care primesc zide zimaipuţin de
mâncare nu-şirestrâng
activitateafizică,ci,dimpotrivă,os
porescpemăsurăcesunttot
maiînfometaţi.În
locsămănâncelacom
puţinahranăcarelise
oferă,aleargăîntoatepărţilepânăcâ
ndcad,totalepuizaţi.Opinia
luiShan Guisinger este susţinută
şide observaţiile uimitoare
făcutedecorpulauxiliardupăcelde-
alDoileaRăzboiMondial:au
întâlnitmereufemeicare,deşilaunpa
sdemoarteaprininaniţie, nu aveau
poftă demâncare,cisimţeau nevoia
nestăvilită să se
mişte.
Însăchiardacăsevadovedicândvacăt
eorianu estevalabilă, efectul ei
rămâne pozitiv: femeile anorectice
cărora Shan
Guisinger,caterapeut,lespunecădev
inăpentru suferinţalor este un
program genetic foarte vechi,
salvator odinioară, reacţionează
în multe cazuri cu extremă uşurare.
Deodată,
realizeazăcăexistăunsensînfaptulc
ănu sesimtbolnave,deşi
suntconştientedepericolulanorexie
i.Şi,încazulideal,înţelegcă
eabsurdsăsepoartecaînEpocadePiatr
ăşiîncepsămănânce
normalşisăiauşorîngreutate,chiard
acălelipseşteapetitul.

TOTULÎNNEGRU
Dincâtesepare,pentrustrămoşiino
ştriaavutunrolsalvator
şicapacitateadeaseretragedupăcesu
fereauoînfrângereşidea lăsa
evenimenteleîn voia lor,în locsă
sereactivezepeloc,cu
risculdeaînfruntaurmărişimairele,
mergândpânălamoarte.
Înoricecaz,însă,dupăpărereamultor
teoreticieniaievoluţiei,în
acestmecanism
segăseştecauzamaiprofundăauneisuf
erinţe răspândite şiadesea eronat
considerate de origine modernă:
depresia.Circa patru milioane de
germaniprezintă,celpuţin
temporar,simptomeleeitipice:seret
ragîn sine,evităîntâlnirile
cuprietenişicunoscuţi,îşipetrecmu
lteoreînstarederesemnare
contemplativă şinu se potbucura de
nimic.Suntcopleşiţide profundă
tristeţeşivăd totulîn
negru.Maimultca oriceînsă,
simtungolnesfârşitşiotristeţeimen
să,fărăunmotivimediat,şi
resentimentefaţă
desine,şiteamă,vinovăţieşiruşine.
Nu au chefdenimicşinu-
intereseazănimic,seîndoiesccăarex
istaun
sensalvieţiişinurareorisegândescl
asinucidere.
MediculRandolphNese,amintitaicid
emaimulteori,susţine
căarfifostvorba,iniţial,de„modeled
eeconomieenergetică”ale sufletului.
„Depresia se asigură că nu ne risipim
energia pe lucrurile care nu
merită”,scrie în cartea sa Warum
wirkrank werden (De ce ne
îmbolnăvim),ferindu-ne să nu ne
epuizăm pentru ceva cenu
nefacebine.Şi,obligându-nela
vremelnică încremenire
emoţională,ne oferă un răgaz pentru
regenerare,
reflecţieşireorientare.”Astfel,des
curajarealeofereastrămoşilor
noştriîndepărtaţi,dupăopierderesa
uoînfrângere,operioadăde
gândireşiderefacere,un
răgazdenouă aşezareîn mediullor
social,avândastfelocaziasăpriceap
ăcăsituaţiaîncareseaflau nu
leofereanicioşansă,săjudeceîntrea
gaproblemăîn linişte,
dinnou,delacapăt,şipoatesăconceap
ăostrategiemaibună.
Terapeuţiiştiu bine că cele
maimulte depresiipotfitreptat
depăşite,dacăpacienţiiaceptăcăsc
opulpecareşil-au propus nu poate fi
atins pe calea aleasă şitrebuie să-
şiinvestească energiaîn
altădirecţie,cu
maimarişansedereuşită.Maiexistă
şiteoriacăsuficientdemultepersoane
aparentfericiteseînşală
asupraproprieilorsituaţii,ceaceîn
timplepoateducespreo
depresieprofundă.Astanu
înseamnăcăarfistupidsăabordăm cu
încredereşibucurieobstacoleleînt
âlniteîn cale,cidoarcă speranţele
şiţelurile exagerate ascund în ele
un potenţialde frustrarecu
multmaicopleşitordecâtoimaginerea
listăasupra propriilorcapacităţi.
Aşadar,dacăesteatâtdeimportantsă
trecem dincândîncând printr-
odepresieuşoară,pentru
reflecţieşireorientare,sepune
desigurîntrebarea dacă este cu
adevăratînţeleptsă recurgem
imediatlamedicamentepentru
ameliorareastăriidespirit,spre
liniştireşialungareatemerilor,aşa
cum sefacetotmaimultîn ziua de
azi.Pentru că astfelputem scoate
din funcţiune acel sistem
deavertizarepsihicătimpurie.În
oricecaz,mediciiatrag
atenţiaîmpotrivautilizăriinesocot
iteaunorasemeneasubstanţe,
afirmând că teama şideznădejdea i-ar
fi ajutat pe oamenii
primitivisădepăşeascămomenteledifi
cileşisăiasădincrizămai
întăriţi.Medicamentelenu
facaltcevadecâtsăagravezesituaţia
, înlăturândefectul,darnuşicauza.

FILIPCELAGITAT
Şiopusuldepresieiesteconsideratd
euniipsihologiunefectal
străvechiinoastremoştenirigenetic
e.Treipânălazecelasutădin copii,cu
precădere băieţii,prezintă
simptomele aşa-numitului
Atention Deficit Hyperactivity
Disorder (ADHD)5. Copiilor şi
tinerilorcu ADHD le vine greu să se
concentreze asupra unui gând sau
activităţi, se lasă uşor abătuţi din
cale, sunt în
permanentăcăutaredenoitentaţiişia
cţioneazădeseoriimpulsiv,
fărăsăţinăseamadeconsecinţe.Latoa
teacesteaseadaugăofire intens
irascibilă şimereu neliniştită,ce
aminteşte de „Filip cel agitat”.
În cartea sa Atention
DeficitDisorder:A
DifferentPerception, psihologul
american Thom Hartmann – conducător
al unui internatpentru
tinerihiperactivi,New England
Salem Childrens Village–
îiprezintăpecopiiicu ADHD nu
capenişteturbulenţi anormali,cica
pe nişte persoane având
capacităţideosebite. ADHD nu ar
reprezenta o deficienţă,explică
Hartmann,cio
moştenireevoluţionară utilă,din
vremea când oameniitrebuiau să fie în
continuă alertă în faţa pericolelor.
„Capacitatea de a percepe intens
şicontinuu,caracteristică
tinerilor cu ADHD, reprezintă
astăzi,în sala de clasă,o adevărată
boală”,explică autorul.
„DarîncodriiEpociidePiatrăechival
acuoasigurarede viaţă.În lipsa
atenţieiperpetueşia
posibilităţiidea reacţiona
instantaneu,vânătorulşi-
arfiratatpradasauarficăzutelînsuşi
victimă.Numim
astăziimpulsivitateexactaceastădi
spoziţiedea intra spontan în
acţiune.”în definitiv,cea de-a treia
trăsătură tipică a ADHD,bucuria
intensă a riscului,era
indispensabilă
vânătoruluiprimitiv,altfelnu s-
armaifiîncumetatsă iasă din peşteră
în primejdioasa lumedin afară
şiarfimuritdefoame. Acum
circazecemiideani,dupăceoameniiau
devenitsedentari şiau început să
practice cultivarea
pământuluişicreşterea
animalelor,viaţaloradevenitpreviz
ibilă,iarcalităţilespecialeale
strămoşilor lor şi-au pierdut
importanţa existenţială.În noua
societate, erau preţuite
răbdarea, adaptabilitatea
şi
comportamentulechilibrat,cea ce
lise pretinde şicopiilor,în
sistemulşcolardeeducaţie,până în
zilelenoastre.Din această
cauză,profesoriişicolegiicelorîn
cauză percep ADHD ca peo

5 Tulburarehiperkineticăcudeficitdea
tenţie(n.tr.).
suferinţă psihică şinu,aşa cum s-
arcuveni,ca peotrăsătură
condiţionatăgenetic.
UrmareafiindcăceiafectaţideADHD
suntmereu consideraţi paria.
Hartmann, şi el părinte al unui
copil ADHD tot timpul
frământat,doreşte ca abordarea lui–
nimic maimultdecâto
teorienedemonstratăpânăacum –
săîiajutepecopiiirespectivi să-
şiformezeoimaginedesinemaioptimis
tă,caresă-iîmpacecu ceidin
jur.După părerea lui,există
suficiente meseriiîn care
calităţilelorreprezintăunavantaj:
ceadepilotsaudebroker,spre
exemplu. Apoi, cu un zâmbet în
colţul gurii, aminteşte de
personalităţicaEinsteinsauChurchi
ll,oamenideenorm suces,
înciudaADHD-ului.

NEÎNCREDEREŞICOMPASIUNE
Când au ajuns foarte aproape de
tabără, suficient ca să distingă
fiecare sălaş,Ugura emis un
şuieratstrident:lung – scurt–lung–
lung,semnulderecunoaşterealtribul
ui.Imediat
vânătoriiaufostînconjuraţidecopii
,careleieşeauîncaleţipând
debucurie,cercetândcurioşipradaad
usă.Printreei,şiKorod.Îşi privea
tatălcu bucurieîn ochi,iarcând
Ugurl-a ridicatşil-a
strânslapiept,micuţulastrigatîncâ
ntat.Intrareaconvoiuluiîn
aşezareapăzitădemulţibărbaţiînarm
aţipânăîndinţiîmpotriva hoardelor
duşmane avea aerul unui marş
triumfal. Toţi se
grăbeausăiasădinpeşterişiadăpostu
ri,casăîiîntâmpinecum
secuvinepevânători.Cu toţiipurtau
veşmintedin pielevopsite roşu-
închiscu sevădeplante,semn
distinctivpentru tribullor.
Iaruniimaiaveau şipeantebraţun
tatuajdeformă ondulată,
servindaceluiaşiscop.
Ugurocăuta din priviripeWala şia
descoperit-oimediatîn
mijloculunuigrupcompactdefemeişic
opii,cu micuţaAlaniîn
braţe.Molipsindu-
sedebucuriagenerală,lavedereatată
luisău,
fetiţaaînceputsăscoatăţipeteascuţ
ite,cu inflexiunisălbatice. Walas-
adesprinscugreudinmulţime,grăbind
u-secupaşimari spreUgur,carea
luat-oîn braţeşia sărutat-o.Şidupă
cei-a
arătatprada bogată,s-au retras în
grota lor spaţioasă,de la marginea
taberei. Râzând, şi-a scos
echipamentul greu, de
vânător,purtatatâtea zilela
rând,lăsând la vedereşiraguldin
colţideanimalesălbaticepecareîlpu
rtalagât,însemnulluide
căpetenie.Şiatras-
opeWalamaiaproape,sărutând-
opătimaş.
Însă chiar în clipa în care începea
să-şifacă de lucru cu veşmintele
ei,s-a auzitstrigatde cineva de
afară.Atuncis-a
îndepărtatdefemeialui,văditderanj
at,şiaieşitdingrotă.Unul
dintrebărbaţiimaivârstnici,carenu
maiputeau porniîn lungi
campaniidevânătoare,aînceputsă-
ipovestească,scărpinându-
seîncapşizâmbindjenat,căîncortuld
elaintrareaîntabărăse afla
trimisulunuitrib vecin.Ca măsură de
precauţie,fusese
închisacolo,păzitzişinoapte,înaşt
eptareaîntoarceriiluiUgur.
Bărbatulvoiadesigursăpropunăun
troc–podoabeşiunelteîn
schimbulcărnii,probabil–,iarelarf
acebinesăaflecedorea.
Uguri-
aaruncatluiWala,apărutăşiealaintr
areaîngrotă,o privireplină
dealean,cerându-iînţelegere,şil-a
urmatbătrân într-
uncortundepepodeastăteaghemuitunt
ânăr,lipsitdeorice
armă.Înaintedea
păşiînăuntru,Ugurşi-a maitrecuto
dată degeteleprinpărşişi-
adresvocea,încurcat.Însemncăvenea
cu
intenţiipaşnice,fărăniciungândrău
,i-aîntinsstrăinuluimâinile
deschiseşigoale,iaracesta i-a
răspunsla salutprintr-un gest
identic.Ugur s-a străduitsă
zâmbească,întrebându-ldacă îi
lipseaceva,dacăîieracumvafoameori
sete,şidacăafosttratat cum
secuvineîntimpulaşteptăriisale.Ap
oii-apromisobucată de muşchide
mamutproaspătfriptşis-a aşezatpe
pământ alăturideel,începând să
discute.În timp cestăteau devorbă,
sentimentele de respingere au
dispărut treptat, povestindu-i
despre urmărirea
mamutuluişiperipeţiile lor,iar
străinuli-a
împărtăşitdinamintirilesaledelavâ
nătorilelacareluaseparte.

FIECARECU TRIBULSĂU
LafelcaUgurşioameniilui,şinoineb
ucurăm deobiceisăne vedem
întorşiacasă.Nesimţim bineîn
mijloculfamilieisau al
prietenilor,înconjuraţidepersoane
pecarelecunoaştem şine
suntdragi,desprecareştim
cănesuntdevotate.Ceamaimare parte
a existenţeinoastre pe
acestpământne-o petrecem în
siguranţaunuitribcompact,pecareîl
cunoaştem bine,rareoricu maimultde
o sută cincizecide
persoane.Numărulmembrilor
depăşeşterareoriaceastăcifrăîncad
rulgrupurilorsocialeactive în
prezent,spreexemplu,eschimoşiiarc
tici,KungSan africani,
Yanomamidin America de Sud sau
aborigeniiaustralieni.De
aceanutrebuiesănemirăm
cămajoritateaoamenilorpreferăşi
acum asemenea grupuri restrânse
anonimatului din cadrul
societăţidemasămobile.
Biologiiau descoperito legătură
între volumulcreieruluila
diversespeciidemaimuţeşimărimea
familiilorundetrăiescde
obicei:cucâtestemaidezvoltatcreie
rul,cuatâtvafimaimareşi grupul.
Dacă transferămaceastă relaţie
asupra noastră, a oamenilor,ajungem
chiarlaciframenţionată,deosutăcin
cizeci de persoane, caracteristică
din vremuri străvechi majorităţii
societăţilor de vânători-
culegătorişi,fapt
remarcabil,păstrată până astăzi.Nu
este întâmplător că într-o companie
militară
unitateaminimăestealcătuitădin
osutătreizecipânălaosută
cincizecidesoldaţi,iarînfirmelecar
eaumaimulţiangajaţigăsim
ostructurăierarhicăapersonaluluiî
nunităţiavândaproximativ
aceleaşidimensiuni.Deşi,faţădestr
ămoşiinoştri,suntem nevoiţi să
convieţuim strâns cu mult mai mulţi
semeni, numărul
persoanelorpecarelecunoaştem
şileîndrăgim cuadevăratnus-
aschimbat,practic,demiideani.
Înzestrareageneticăneîmpiedicăpu
rşisimplusăstabilim şisă menţinem
relaţiisociale strânse cu
maimulţisemeni.De aici tragem
concluziacăungrupcapabilsăinterac
ţionezeraţionalşi
săobţinăunrezultatproductivoptim
nutrebuiesădepăşeascăo
anumitădimensiune.În
acestcontext,William
Allman,jurnalist
specializatînştiinţe,îimenţionează
încarteasaMammutjägerîn der Metro
(Vânători de mamuţi în metrou) pe
huteriţi,
fundamentaliştireligioşicare
limitează numărulmembrilor lor
organizaţiîn aşa-numite
„fraternităţi” la o sută cincizeci de
persoane.Motivulinvocatestecăun
grup maimarenu poatefi
menţinutsubcontrolprinpresiunesoc
ială.
Potrivit opiniei biologilor
evoluţionari, am moştenit de la
strămoşiinoştridin Epoca de Piatră
nevoia fundamentală a
apartenenţeilaungrupbinestructura
t.Înlipsauneifamilii,cea
maimicăunitateatribului,suntem
înclinaţisăcăutăm afilierea la
alteasociaţii,pentru a
nesatisfacenevoia
deprotecţieîntr-o
comunitatestabilă.Astăzi,cândpest
eotreimedincăsniciiajung
ladivorţşifamiliilesedestramă,tot
maimulţidintrenoiîşigăsesc baza
socială în cercuri de prieteni, în
asociaţii, şi chiar în
combinaţiitemporare,cum
arfidiverselegrupuridesprijin.Şinu
puţinise dedică unor îndoielnice
doctrine în numele salvării,
pentrusimplulmotivcăeleoferăocoez
iunedegrup.
Tinerii,în primulrând,parsăfiecu
adevăratmulţumiţidoar
atuncicândtrăiescîn
micicomunităţi,undepotinteracţion
acu oamenicu aceleaşigusturi,potsă
sedistreze,darşisă sufere
alăturide ei.Aspectele financiare
joacă desigurun rol,atunci când
studenţiideambelesexelocuiescîn
comun,evitând astfel singurătatea,
dar şi ostilele aglomerări. Faptul că
asemenea
asocierisuntcăutateşidetinericare
provin din familiibogate aratăcăîn
subconştientullorrezoneazănăzuinţ
estrăvechi,ceîi împing să caute
societatea celor care gândesc la fel
ca ei,
asemeneavânătorilorşiculegătorilor
deacum milioanedeani.

SIMBOLURIDESTATUT
Şi,la felca oamenilordin Epoca de
Piatră,preferăm să ne delimităm
propriultrib
decelelalte.Antropologiibănuiescc
ă în vremurile noastre grăbite
apartenenţa la un asemenea grup,
mereupemargineadestrămării,esteîn
căşimaimportantădecât
înzoriiistoriei.Tocmaideacea,învi
ziunealor,celemaidiverse
aspectecâştigătotmaimultăsemnifica
ţie–îmbrăcăminteachiar
şiparţialuniformă,oanumităfrizură
,bijuteriideacelaşistil,dar
şiunjargonsaudialectcaracteristic
.
TrupulluiÖtzi,vechideaproximati
v530 deani,prezintănu
maipuţindepatruzecişişaptedetatua
je,şiputem presupunecă măcarunele
dintre ele – poate crucea de pe partea
dorsală a
genunchiuluistâng sau liniile
albastre,paralele,ce urmăresc
coloana vertebrală –semnalează
apartenenţa la un anumetrib. Iar
celelalte sunt, potrivit
paleoantropologilor, semne magic-
medicinaledepazăîmpotrivabolilorş
ipentrualinareadurerilor.
Aufostdescoperitetatuajeşipemumi
avechedecirca40 0de
aniapreoteseiegipteneAmunetsau
petrupulvechideaproape
240
deanialuneifemeidinpodişulUkok,di
nRusia.Pebraţele
şipeumeriieisedistingimaginibogat
ornamentate,cu păsări,
cerbişianimalemistice,încareexper
ţiiaudistinsomodalitatede a indica
apartenenţa tribală,la felcum se
întâmplă astăzicu şepcile de
baseball,emblemele de
club,tricourile imprimate,
frizurile-
tipsaustiluriledemuzicăinconfunda
bile.
În vechime,ierarhia în
cadrulgrupuluiera simbolizată şiea
prin alte elemente.Îmbrăcămintea
şipodoabele purtate de o
persoanăindicau nu
doarapartenenţalaun
trib,cilămureau şi
statutulei.Şiînziuadeazisimboluri
leierarhizăriipotfivăzutela
totpasul:dacăîncadrulunuigruprest
râns,aicăruimembrise cunosc foarte
bine,ordinea se maiexprimă
subtil,printr-un comportament greu
de sesizat de un străin, spre
exemplu, ascultareatentă sau
indiferenţă făţişă,în
cercurilemailargişi
prinurmaremaianonimesimbolurilede
statutpurtatelavedere
joacăunrolextrem deimportant.
O reşedinţă în celmaiscump
cartier,haine de designercu
marcalavedere,bijuteriipretenţioa
se,ceasdeaur,automobilde lux
ostentativşinu în ultimulrând
vacanţeexoticeşiviziteîn
restaurante de clasă,toate acestea
atestă veniturile şisporesc
prestigiulsocial.Niveluleducaţiei
este etalat prin exprimarea
aleasă,presăratăcutermenidespecia
litate,superioritateaformei fizice
prin sporturiscumpe,cum
suntcălăritulsau golful,iar
ocupaţiadeelităprin
maşinadeserviciu cu şofer.Iarcinenu
a ajuns până în aceste sfere înalte
îşidemonstrează importanţa vorbind
fără întrerupere la
telefonulmobilsau clămpănind la
laptopîn timpulcălătorieicu
trenul,laclasaI.„În principiu,nu
există nicio diferenţă între
podoabele purtate de oameniacum 40 0
deanişicravatapurtatădeeleviidela
Etonsauinsignacu
cap
demortdepehainadepieleaunuibiker”
,explicăîn acest
sensarheologulRandallWhitedelaNew
York University.„Toate
suntsemnealesolidarităţiişiaparte
nenţeilaun grup,pescurt:
aleculturiiomeneşti,aşacum
estecunoscutădenoi.”

LADISTANŢĂ
Aşa cum strămoşiinoştridin Epoca
de Piatră îşidelimitau stricttabăra
şinu permiteau acesulmembrilor
altor triburi decâtdacă se aşteptau
la un avantaj,şigrupurile de astăzi
procedeazălafelcuspaţiilelor.Exac
tcaanimalelecareîşiapără
teritoriul,şinoi,oamenii,suntem
înpermanentăalertăsă-iţinem pe
străinila distanţă de sfera noastră
privată.Şi,la felca
animalele,devenim cu
atâtmaivehemenţicu câtintrusulse
încumetăsăseapropiemaimult.Dacăma
isuntem dispuşipoate să schimbăm
câteva vorbe cu un necunoscut peste
gard,ne revoltă gândulsă-lprimim
în salon.Biologiiconsideră că am
păstrat până astăzi semne cât se
poate de vii ale
comportamentuluiteritorialancestr
al,spreexemplu,atuncicând ţinem să
nepăstrăm loculpreferat,pecareni-
lrevendicăm cu tărie:la masa din
familie,în restaurantulfavorit,în
autocarşi chiarşipeşezlong.
Câtă vreme nu cunoaştem maibine o
anumită persoană, preferăm săfim
scepticişisăoţinem ladistanţă.În
fond,astăzi suntem
obligaţilaoexistenţăfoartediferit
ădeceatipică.Dacă
strămoşiinoştridispuneau
desuficientspaţiu în jurultriburilor
lor, nerevendicat de altcineva,
viaţa în societatea industrială
masificatănesileşteîn
fiecareclipăsăneacomodăm,în celmai
restrânsspaţiu,cuomulţimedestrăin
i.Dinmareadeoamenipe
careîiîntâlnim zilniccunoaştem
personalextrem depuţini,iar
despreceilalţinuştim
absolutnimic,nicicinesunt,nicideu
nde vin sau ceintenţiiau.Asta
neirită pestepoateşi,în virtutea
pornirilorstrăvechi,încercăm
săîiţinem câtmailadistanţă.
Trebuiesăurmărim
odatăcuatenţiecum
secomportăoamenii în
mijloculmulţimilordin
zonelepietonalealemarilororaşe.Fa
c toateeforturilesă nu seprivească
unulpecelălaltşiinevitabil
afişează o totală nepăsare.Nimănuinu
i-artreceprin cap să-i
vorbeascăunuinecunoscutdinamabilit
ate,cuexcepţiasituaţiilor
încarenucunoaştedrumul.Nerepugnăa
propiereadestrăini.În
saladeaşteptaredelamedic,pacienţi
ilasăunscaunliberîntreei
şivecin,decâteoriau
posibilitatea;la restaurant,nu
neface plăcere să se aşeze cineva la
masa noastră; iar când în
compartimentuldetrenapareunnecuno
scut,îlprivim laînceput
cuneîncredere.
În acestcontext,esteextrem
deconcludentăobservaţiafăcută
desociologuljaponezHidetoshiKatod
inKyoto,careestedepărere
căoameniidintr-un mareoraşsau
dintr-un spaţiu aglomeratcu
persoanecarenu
secunoscsuntmaipuţin
preocupaţiuniide alţiidecâtla
ţară,unde nu domneşte înghesuiala.
„În oraşele
intenspopulate,nusuntem
interesaţidealţioamenişinicinuam
puteafi”,scrieel.„Cum într-un
asemeneamediu niciun individ nu-
şipoateasiguranicimăcarspaţiulmin
im absolutnecesar,s- ar supune
unuistres enorm dacă ar manifesta
vreun interes
pentruceidinjur.Ceamaibunăşidefap
tsingurametodăestede a-
iconsiderapeceidinjursimpleobiect
e.Dacăunom nu poate tolera un străin
aflat la o distanţă maimică de
treizecide centimetri,rezistă în
schimb la prezenţa unuiobiect,a unei
pietre,spre exemplu,fără nicio
dificultate.De acea încercăm,
reflex,să-iconsiderăm
peceidinjursimpleobiecte.”
Iată comentariulluiKato asupra
reportajuluiunuijurnalist
legatdecomportamentulcălătorilord
intr-un tren denavetişti,în niciun
cazpreocupaţideceilalţipasageri,c
idoardeproprialor
persoană,pecâtposibil.„Citesco
carte,moţăiesau privescpe
fereastră.Dacănu
sepotuitaafară,îşicoboarăprivirea
sau se străduiescsănu deaochiicu
ceilalţicălători.Însăoameniidela
ţarăveniţilaoraşselasă«extaziaţi»
defurnicaruluman din jur,
căutândîncăbucuroşisăstabileascăo
legătură.”

DESPRESFIALĂŞIMOBBING
Şicopiiimici,într-o anumită fază
de dezvoltare – de regulă
începânddelacâtevaluni–
seapropieşiseîmprietenesccugreu
cu ceide-ovârstăcu ei,în
specialdacănu au maiinteracţionat
cualţicopiişiînlocsăseapropiefără
grijădepotenţialiitovarăşi
dejoacă,seagaţădefustamameişiseas
cundîn spateleei.Iar
apariţiauneipersoanenecunoscuteîi
punepefugăuneori,chiar dacănu au
niciun
motivsăseteamă.Şicopiiicevamaimar
ise
codescadeseasădeamânacuunstrăin,p
referândsă-şiascundă
braţulaspatecuîncăpăţânare.
Această„sfială”,decarepărinţii,ul
uitor,sesimtadeseaobligaţi să se
scuze,este pusă de cercetătoritotpe
seama străvechii
noastreînzestrărigenetice.Eiocons
iderăopornirecâtsepoate
deutilăpevremuri,probabilfavoriza
tădespirituldeselecţie,de a-i
include în primă instanţă pe
străini în categoria celor
periculoşi.Darcutrecereaanilortem
eriledisparînmaremăsură,
înschimbrămânactiveîncopilărie,câ
ndceimicinupotdecâtsă
şilereprime.
Din
aceastăcauză,copiiiîşiîntâmpinăun
nou colegcu mult scepticism,sau
chiar cu ostilitate,fiind capabilisă
întrerupă
bruscoricediscuţielaintrareaacest
uiaînclasă,privindu-lcape un
lepros.Drumulluisprebancă esteca o
trecereprin furcile
caudine.Şidacăfaceceamaimicăgreşe
ală,săseîmpiedice,spre exemplu,cu
toţiivorrâdedeelfărămilă.Acelaşit
ratamentise
aplicăşiunuinouprofesor,undedouăz
ecisautreizecideperechi
deochiîlvormăsuracu
neîncredere.Dacănu
reuşeştesălaseo
bunăimpresiedelaînceput,respectiv
uldascălvaaveanevoiede
câtevalunicasălecâştigeîncrederea
şipoateşiafecţiunea.
Copiiipotfiuneorişideosebitdecruz
icu ceidin jur,să ne gândim numaila
ceicare poartă ochelaride vedere cu
multe dioptriisau suntclăpăugisau
sebâlbâiesau şchiopătează.Îivor
umiliîn curtea şcolii,iaruneorise
va ajunge şila bătaie.În
ultimiiani,înpresăauapărutomulţim
ederelatăridesprecopii
insultaţi,ponegriţi,maltrataţisau
chiarsiliţilafapteînjositoare,
nedemnedecondiţia
umană,decătrecolegiilordeclasă,da
că maipotfinumiţiaşa.În cea
cepriveşteasemenea „agresiuni
şocante”,psihologulşipaleoantropo
logulRudolfBilzdin Mainza
lansatîntr-un articolpublicatde
revista Deutsche Ärzteblat în
anul1971termenuldemobbing,astăzig
eneraladoptat,sugerând că asemenea
comportamente sunt întâlnite şi în
rândul animalelor,care îiatacă
şichiarîiucid în cazuriextreme pe
indiviziidingrupulorcaredeviazăde
lanorme.
Biologul Friedrich Goethe
a întreprins un
experiment
concludentîn1939–
peatunci,fărăîndoială,cuintenţias
trăvezie de a contesta orice progres
civilizator.A coloratpenajulunui
pescăruş şi a putut să observe cum
semenii lui, cu care
convieţuiseperfectpânăatunci,dina
celmoment,pentrucăpărea
diferit,s-au năpustitasupra
luifără cruţare.Maiînainte,un
comportamentagresivasemănătorcons
tataselagăinişiNikola s
Tinbergen,behavioristolandez,laur
eatalPremiuluiNobel,iarîn
cadrulunuiexperimentdesfăşuratlaU
niversitateadin Münster, un
calcăruia iseîmpletiserăîn
coamăbenzimulticoloreafost
crunthăituitdeceilalţicai.
După părerea
luiRudolfBilz,comportamentuloamen
ilorfaţă de semenii lor neadaptaţi,
mizerabil judecând prin prisma
condiţiiloractuale,esteperfectdeîn
ţelesşijustificatdacăţinem seama de
aspectele psihologiei evoluţionare:
strămoşii noştri
îndepărtaţiseprotejau
astfeldepersoaneleneconformenorme
lor
şipotenţialbolnave,careameninţau
săslăbeascăomogenitatea,
capacitatea de funcţionare şiforţa
de atac a grupului.Astfel privit,mob
ingulesteometodăextrem
deeficientăaigieneide grup.
„Oricâtarfideteribilpentru un
individsăsevadăexclus din
grup”,scrieBilz,
„deacestgestpoatedepindesupravieţ
uirea grupului.”
Bilz distinge cincitrepte de
intensitate a „fervoriiagresiv-
distructive”carestălabazamob
ingului,manifestatefaţădeun
presupusparianudoardecopii,cişide
adulţi:
Formaceamaisimplăpresupuneprivir
eapermanentăacelui în cauză „cu
ochirăi”,în următoarea treaptă
apare zâmbetul
compătimitor,desus,celde-
altreileastadiu esteatinscând pe
seama luise fac glume (nu degeaba
există bancurioribile cu
bâlbâiţi,cocoşaţişinebuni),gradul
alpatruleaestecaracterizat prin
folosireaforţei,iarîn celdin
urmărespectivapersoanăeste
purşisimplulinşată.

NUMAISĂNU ATRAG ATENŢIA

Darşiînsituaţiiîncarenu
trebuiesănetemem deasemenea
manifestăribrutale,nestrăduim
adeseasănu ieşim în evidenţă. Spre
exemplu, urmându-ne instinctul spre
conformism, ne supunem
tendinţelormodeichiarşicând nu ne
simţim deloc atraşi de ele, ştiind
bine că formele, croielile sau
culorile respectivenu
nisepotrivesc.În ziua deastăzi,la
şcoală,copiii carenu
poartăanumitemărcidebluejeansdevi
nţintabatjocurii colegilorde
clasă,şinicila adulţilucrurile nu
stau maibine. Fetelepoartăacum
tricouriscurtenunumaivara,cişitoa
mnaşi
iarna,deşileefrigînele,şipantofias
cuţiţi,încarelisestrivesc
degetele,doarpentrucăţincuoricepr
eţsănusemişteîmpotriva curentului.
Dacă insistaţi să ieşiţi în lume cu
pantaloni în
carouri,deşinumaisuntdemultuptoda
te,trebuiesăaceptaţi căoameniidin
jurvoraveadecomentatşichiarvăvora
rătacu degetul.Iar o doamnă care se
maiaventurează în societate purtând
o haină de blană de vulpe trebuie să fie
extrem de stăpânăpesine.Prin
urmare,îmbrăcăm
totceniserecomandă, aruncăm
totcenumaielamodăşicumpărăm
cubanigreitotce
pretindenouatendinţă,pentrucaînsc
urttimpsăaruncăm iarăşi
totul,cândindustrialanseazăunnous
emnal.
Până şi persoanele extrem de
delicate şi de tolerante îi
considerăfoarteapartepesemeniilor
cu pieleadealtăculoare, cărora le
atribuie,a priori,o mulţime de
însuşiri,obiceiurişi
opiniidintrecelemaicurioase.Dacăo
tânărărămâneînsărcinată
cuunnegrumultălumeoconsiderăodest
răbălată,ovorbeştede rău
şioocoleştepecâtposibil.Însăşialt
eabateridelanormele familiare,
precum acentul străin, apartenenţa
la un neam necunoscutsau
preferinţeleneobişnuite,neinspiră
scepticism şi nefacsăpăstrăm
distanţa.
Pestetotîn
societateexistărivalităţilatentes
au deschiseîntre
persoanedeorigine,apartenenţăsauc
onvingeridiferite–oamenii de
stânga împotriva celor de dreapta,
catolicii împotriva
protestanţilor,germaniidin
estîmpotrivacelordin
vest,faniilui Werder Bremen
împotriva celor ai lui Bayern.
Predispoziţia
noastrăstrăvechedea-
iatribuigrupuluipropriuoraţiunede
afi maipresusdetoatecelelalteşidea-
lconsideradelabunînceput
superiora devenito mareproblemă
pentru o societateatâtde
aglomerată.
Considerăm adesea că o persoană e
altfelchiar şipentru
simplulmotivcăîntârzielateatru sau
laslujbareligioasăşieste silită
să-şicauteloculsub
privirilebănuitoarealetuturorcelo
r prezenţi.Într-o tăcere ostilă
şipetrecută cu priviripiezişe,ea
trebuie să se strecoare printre
rânduri, defilând prin faţa
comunităţiiconformiştilor.Nu
estegreu deghicitcâtdejenată
trebuie să se simtă acea persoană,
judecând după mersul ghemuit şi
privirile plecate. În asemenea
împrejurări rareori reuşeştecineva
să meargă cu fruntea susşisă
lesurâdă jovial celordinjur.
Pânăşiprofesioniştii–
muzicieni,actorisau oratori–
care,în
modnormal,artrebuisăfieobişnuiţisă
aparăpescenăîn faţa
unuipublicnumerossuferăadeseadeun
tracincontrolabil,deşi ştiu bine că
spectatoriiau venit specialpentru
eişipentru
reprezentaţialor.Aceastăemoţie,ca
reseexprimă,spreexemplu, şiprin
înfrigurarea simţită de orice
candidatîn timpulunui
examen,esteşiea,dupăpărereabiolog
ilor,orelicvăavremurilor de demult
când oamenii aveau contact aproape
exclusiv cu
membriipropriuluitrib,nefiindobişn
uiţisăseînfăţişezeînaintea
străinilor.Iardacă întâlnirea nu
putea fiîn niciun felocolită,
atunciîşiconcentrautoateforţeleşi
evitauprintoatemijloacelesă
aratevreun semn deslăbiciune,pentru
caprestaţialorsăfiela înălţime.
Pe vremuri,multe
comunităţiprofitau de sfiala
înnăscută a
omuluideafiexpusmulţimii,legându-
iperăufăcătorilastâlpul
infamiei,fărăaleprovocaînsăşidure
rifizice–ştiutfiind căşi durerea
sufletească
estesuficientdechinuitoare.Erau
aduşiîn posturi umilitoare, raşi în
cap, şi mulţimea era dornică de
senzaţie şi însetată de batjocură.
Erau obligaţi să suporte
oprobriulpublicfărăsăsepoatăapăra
,nicimăcaratuncicând
erauscuipaţi.O
pedeapsăînfricoşătoare!

GENAXENOFOBĂ?
Atâtdeadânceînrădăcinatăîncăînun
elepersoaneaversiunea
nutrităşidestrămoşiinoştrifaţădec
eidintriburilestrăine,altfel
vitalăînanumitecazuri,încâteleîşi
aratădeschissentimentulde
respingere faţă de străini,şiîn
primulrând a celordin ţările
îndepărtate,cu
alteobiceiuri,vorbitoridealtelimbi
.Chiardacă xenofobia arputea avea
justificărişicauzebiologice,nu
esteo scuzăpentru
exceseleverbalesau
fiziceîmpotrivacetăţenilorde
origine străină, pentru că, spre
deosebire de maimuţe –
cimpanzeii,depildă,îiexecutăfărăm
ultceremonialpecongenerii
lornedoriţi–
oameniisemândresccuinteligenţalor
superioarăşi, cu
ajutorulei,artrebuisăfiecapabilisăî
şistăvileascăpornirile violente.
Tocmai în asta constă natura
profundă a condiţiei
umane,maiprecisnu
trebuiesănelăsăm,neputincioşi,în
voia instinctelor şia modelelor de
comportament înnăscute,fiind
preferabilsă nepreocupăm
cerebraldeacestaspectpentru a-l
puteaguvernaconştient.Spredeosebi
redeanimale,dispunem de
ocultură,definităca„totalitateamani
festărilorvitale,spiritualeşi
artisticealeuneicomunităţi,respec
tivaleunuipoporşi–referitor la
fiecare individ în parte –
educaţia,etosulşirafinamentul
stiluluisău de viaţă”.Iată cum
formulează paleoantropologul
RudolfBilz:
„Ceamaimportantăobligaţiepecareoa
vem este,din
câteîndrăznescsăcred,evoluţianoas
tră,pascupas,generaţiecu
generaţie,delahominizilafiinţeomen
eşti.”
Dar această cultură nu a progresat
prea mult, realitate demonstrată de
faptulcă noi,oamenii,reuşim
maidegrabă să ajungem laun
consensîn
ceacepriveşteprotecţiaspeciilorde
animale ameninţate decât asupra
respectării drepturilor
fundamentale ale omuluisau a
interziceriitotale a armelorde
distrugereîn masă.În
sine,artrebuisă nefiecâtsepoatede
limpede că o continuare a
sucesuluispecieinoastre, Homo
Sapiens,depindenu
derepudiereaostilăaaltoroameni,c
ideo
însuşireomeneascăopusă:capacitate
adeaîncheiaprieteniişide
acolabora.Spredeosebiredeanimale,
careînmodnormalmenţin
relaţiideîncrederedoarîncerculînc
hisalfamilieişialgrupului,
noisuntem
capabiliderelaţiistrânseşicu
membriaispecieicu care nu avem
nicio înrudire sau asemănare
directă. Dacă
strămoşiinoştridinEpocadePiatrănu
s-arfilăsatlaunmoment
datconvinşisăpriveascădincolodeli
mitelemiculuilortribşisă
sealiezecuceicareiniţialleerauduş
mani,am maitrăiprobabil
şiastăziînpeşterirecişiprimitive,
şiam fisiliţisănedescurcăm
încontinuarecavânătorişipescari.

HOMO SOCIALIS–OMULSOCIAL
Din punctulde vedere
evoluţionar,specia cu cele maimari
şanse de a se impune în faţa celor
concurente este cea care
transmiteurmaşilorunnumărcâtmaima
redegene.Pentruasta
estenecesar,în primă instanţă,ca un
numărcâtmaimarede apartenenţila o
specie să atingă vârsta de
înmulţire.Vorbind
despreacestunicaspect,şanselestră
moşilornoştriau crescut
atuncicândaudecissăîmpărtăşeascăş
isemenilorexperienţaşi
cunoaşterea lor,pentru ca astfelsă
între în posesia unornoi
percepţii,deundeaapărutşiprogresu
l–nu în ultimulrândcel medical.
Explozia cunoaşterii pe care o
înregistrăm

acum,
influenţândtoatedomeniilevieţii,es
teposibilănuînultimulrând
datorită networkuluimondial,care
mijloceşte contactulstrâns
dintreoameniideştiinţăşischimburi
ledecunoaşteredintreei,o
bazăpecarepotconstruişialţiexperţ
i.
După părerea
cercetătorilor, motivul
modificării de
comportamentaoamenilorprimitivi–
ieşireadingrupulrestrâns
şicultivareacontactelorsocialema
ilargi–arfifostschimbarea
climatică generală survenită în
urmă cu aproximativ două
milioanedeani.Drepturmare,în
Africa,leagănulomenirii,arfi
dispărutmulte
păduribogate,locullorfiind luatde
suprafeţe
întinsedesavană,cuvegetaţiedemici
dimensiuni.Astfel,oamenii au
fostobligaţisă seadaptezela viaţa
în spaţiideschise,unde puteau
vedea departe,fiind însă la
rândullorvăzuţi,devenind
maiuşorprada
animalelorpericuloase.Prin
urmare,pentru a supravieţui,au
conceputmetode de vânătoare
maisofisticate, cea ce a presupus şi
colaborarea cu alte triburi. Oamenii
ajunseserădemaridimensiunişiseput
eaudeplasadoarpăşind, fiind prin
urmare considerabilmaipuţin
agilidecâtanimalele urmăritedeei.
Darcu armelepecareleaveau nu
puteau vânalapreamare
distanţăşierauobligaţisăseapropie
destuldemultdeanimalele
sălbaticeurmărite,cutoatecăeraupr
ealenţişipreastângacica
sănufiesimţiţişisălepoatăatacaprin
surprindere,precum leii. Singura
lorşansă desucesera să
lucrezeperfectîn echipă –
domeniuîncareerausuperiori,graţie
inteligenţeişicapacităţiilor de a
anticipa.Astfel,goneau vânatulcu
zgomote şicu torţe aprinse,până
într-o cursă –în
mlaştini,poate,unde mamuţii,
urşiişirinoceriilânoşiseîmpotmole
au,oripeînălţimi,deunde animalele
erau împinse în prăpastie,sau le
mânau spre locul unde
alţivânătoripândeau
ascunşi,pregătiţisă le doboare cu
lăncilelor.
Descoperirilefăcuteprintrealtele
laSolutré,încentrulFranţei,
dovedesccăvânătoriistrăvechierau
perfectfamiliarizaţicu viaţa şicu
obiceiurileprăzilorlor.Lapoaleleu
neiînălţimiînconjurate din
treipărţidepereţiabrupţis-au
găsitrămăşiţele a nu mai puţinde100
0decaisălbatici!
Laocercetaremaiamănunţităa
oaselor,specialiştiiau
întâlnitsemnedenecontestatcăvenis
eră
încontactcufocul,deundeconcluziac
ăvânătoriifrigeaucarnea
înaintedeaomânca.Într-un
altsit,cercetătoriiau găsitacelaşi
gen deurmeîn locuridiferite,la
distanţă întreele–dovadă că
pradafuseseîmpărţitădemaimultefam
ilii,aşacum seîntâmplă
şiastăzilaungrătar.
Astfel,co
perareaperfectădintrevânătoriavea
carezultatmai
multeanimalerăpuse,darşiîmpărţire
a lorîn cadrulgrupului.
Ceace,defapt,esteunmareavantaj,pe
ntrucăprietenianueste
posibilăfărăsăîmparţi.Caurmare,di
ntrestrămoşiinoştris-au
impus(şis-
auînmulţit)înprimulrândceicareco
perau celmai bine şise preocupau de
semeniilor.Pentru că în acestfelse
puteau şieibucura deafecţiunea
şidespirituldesacrificiu al
altora.Însuşirea dea împărtăşicu
ceidin jurşidea-isusţine
aparentfără niciun interes este
denumită de biologi„altruism
reciproc”.„Reciproc”pentru
că,într-adevăr,deroadelefaceriide
binesebucurăambiiparteneri.
Dacănu
arfiaşa,cimpanzeii,fraţiinoştribio
logici,s-arpurta
multmainemilosîntreei.Esteadevăra
t,îlmaiomoarăuneoripe câte un
semen nesuferit,maiales dacă
provine dintr-o ceată
străină,darîşipetrectotuşicirca
20 din timp iubindu-şiactiv
aproapele.Cercetătoriicomportamen
tuluisuntunanim deacord că
îngrijirea reciprocă a corpului,
„puricatul”, aşa cum este adesea
impropriu denumită,serveştedoarîn
parteîndepărtării
paraziţilor,fiindîn
primulrândungestdeexprimarerecipr
ocăa gingăşiei. Maimuţele dau
dovadă de uimitoare empatie, spre
exemplu,atuncicând,în
urmauneidispute,îşiîmbrăţişeazăî
n semn de „consolare” semenul
dovedit inferior. Într-o grădină zo
logică din Marea Britanie,o femelă
bonobo a găsito vrabie rănită.A
ridicat-o cu grijă,s-a urcatcu ea
într-un copac,i-a
întinsatentaripileşialansat-
ocutoatăconvingereaînaer,peste
împrejmuire.
Richard Conniff, jurnalist american
specializat în ştiinţe,
lanseazăînapreciatulsăuvolum
TheApeintheCornerOfficeteza că,în
cazulomului,senzualul„puricat”afo
stînlocuitprintr-un fenomen
câtsepoatederăspândit,întâlnitîn
toatebirouriledin
lumeaasta:micabârfă.Şiastfel,susţ
ineConniff,secreazăun puternic
sentiment de coeziune. Vorbim
doar
rareori cu persoanelepecarenu
lesimpatizăm în moddeosebit,în
schimb căutăm sădiscutăm
câtmaimultcu
colegiiîndrăgiţi.Deacea nicinu
arfiînţeleptdin partea firmelorsă
interzică asemenea
discuţiiîntreangajaţi;foloaselede
peurmaclimatuluipozitivşi
colegial creat astfel depăşesc cu
mult dezavantajul scăderii
productivităţii.

ALTRUISMUL
CraigStanford,cercetătorîndomeni
ulcomportamentuluidela
JaneGo dallResearch Centerdin
sudulCaliforniei,esteconvins că la
baza oricăruigest altruist stau
motive absolut egoiste.
„Descoperim în
societăţileomeneştinenumăratecomp
ortamente
careaparentservescbineluiaceluigr
up,darcaredefaptsunt
sprefolosulindividului”,explică
el.„Cineva caresareîn apă să
salvezeopersoanăpecalesăseînecede
vineunerou.Astfel,seva
bucuradediverseavantaje,spreexemp
lu,femeileîlvorconsidera poate
multmaiatrăgător
decâtînainte.”Însă Stanford atrage
atenţia că există şi situaţii în care
gestul de sacrificiu nu sugerează
neapărat un folos imediat. Un
donator de sânge, susţineel,nu
sepoateaşteptadecâtcănu
varămânenicielîn
voiasorţiidacăvaaveavreodatănevoi
edeotransfuzie.Merităsă adăugăm
totuşică şidonatoriide sânge se
bucură de toată preţuireaşi,în
cazurispeciale,suntonoraţicu un
certificat,un
autocolantsauchiarcuunarticolînpr
esăînsoţitdefotografie.
Estecâtsepoatedeevidentcă suntem
mânaţideo pornire adâncă să ne
asumăm riscuripersonale dacă putem
conta pe apreciere–
dinparteasemenilor,darşiauneifiinţ
esuperioare,a
uneizeităţi.Dedragulsentimentului
emoţionantdea filăudat sau
chiarrăsplătitimediatdupă fapta
eroică sau poate şimai târziu,post-
mortem,salvăm
persoanetotalnecunoscutedin apa
receca gheaţa,scoatem din caseîn
flăcărioamenicu carenu avem nimicde-
afaceşi,cum spuneam,donăm
sângecarepoate
vasalvaviaţaunuicriminalînseriesa
uaunuiterorist.Nimicnu pare să-
iimpresioneze maimult pe
oamenidecât faptele de
eroism.Nicinuestedemirarecăsamari
teniişimartiriisebucură
dintotdeauna de maimultă vază decât
demnitariide stat şi
comandanţiideoşti.
Descoperirea făcută de o echipă de
arheologi în Georgia
demonstreazăcăiubireafaţădeaproap
eajucatunroldeseamă din
celemaivechitimpuri.Estevorba
decraniulunuihominid vechidecirca
1,8 milioanedeani,caremaiavea în
gură doar caninulsuperiordin
stânga.Această deficienţă–
astăziuşorde
rezolvat,cuoprotezădentară–
echivalaatuncicuocondamnare la
moarte,pentru că în
iernilelungişirecioameniimaiaveau
doarproviziicare le rămâneau din
vară.Adică foarte greu de
mâncatpentru cineva care nu maiputea
să mestece.Cum îşi
pierdusedinţiiacelom
preistoricnusemaipoateaflaastăzi,î
nsă cercetărileamănunţiteau
arătatcă a supravieţuitcu siguranţă
mulţianicu
acestneajuns.Şiarfifostimposibilsă
reuşească prin
propriileluiputeri,cea ceînseamnă
că a avutnevoiede
ajutoruldezinteresatalcelorlalţim
embriaitribului,care i-au
cedatmăduvamoaleşicreierulanimale
lorvânateşi–trebuiesă presupunem –
au mestecatpentru elhrana dură,de
natură
vegetală.Rămâneunmisterdeceaufăcu
t-o.Săfifostel,înciuda
handicapuluisău,un
nepreţuitvânător?Sau un bătrân
înţelept,
pecaretribulîlţineaînviaţădinprof
undrespect?Sausesimţeau
fericiţisă-
şiarateastfeliubireafaţădeaproape
?Nuavem cum şti.
Unlucrurămânecert:sentimentulmin
unatpecareni-linspiră o „faptă
bună”pe care am făcut-
o,sacrificiulfaţă de alţiişi
mulţumirile primite din partea lor ne
animă într-o asemenea măsurăşiîn
ziuadeazi,încâtsuntem
capabilidegesturialtfel
inexplicabilesau
chiarbizare.Astfel,suntem în
staresă-ilăsăm un
bacşişregescunuichelnerdintr-un
localîn carenu vom mai
călcaprobabilniciodatăşisănebucur
ăm deplecăciunealui,deşi
nunealegem cuniciunaltfolos.Facem
donaţiiînbeneficiulunor
victimealecatastrofelor,oamenicu
totulnecunoscuţi,depunem portmone
plinedebanilabirouriledeobiectegă
siteşiplătim de
bunăvoieşifărăsănealegem
cunimicînschimbdiverseleservicii
sociale.

PUTEREACLIPEI
Dinperspectivăevoluţionară,aceas
tăaspiraţiespreplăcereade
momentesteexplicabilă
şialtfel:înaintaşiinoştrinu
îşiputeau faceplanuripetermen
lung,deoareceviaţaloreraprearisca
ntă şi adesea prea scurtă. Din
fiecare tufiş îi pândeau fiare
periculoase,molimeledecimautribur
iîntregi,iarofertadehrană, cu
excepţia unorscurteperioade,era
mereu săracă.Inevitabil,
oameniitrăiaudelaoclipălaaltaşiac
eptauceaceliseoferea. Iarcând
aveau prilejulsă
îşiprocureobucurie,nu îlratau cu
niciunchip.
Aceastămoştenireneurmăreştecu
toatăforţaoridecâteori
trebuiesădecidem
dacătrebuiesăaşteptăm,cântărindsi
tuaţia, sau să acţionăm
impulsiv.Acţiunea
spontană,instinctivă,are
atuncicelemaimarişansesă
seimpună.Şiasta fiind perfect
conştienţicărăbdarea,precauţiaşiau
tocontrolularfisoluţiamai bună,că
prin acţiune nechibzuită ne putem
submina şansele viitoaresau
chiarneputem facerău.Puşiîn
faţaalegeriidintre plăcerea de
scurtă durată şicâştigulpe termen
lung,alegem
deseori,lafelcaoameniidin
vechime,calearezistenţeiminime,
fărăsănetreacăprinmintecăam
facebinesănestăpânim.
Psihologul newyorkez
Alexandra Logue
pune acest
comportamentpeseamafaptuluicăatre
cutpreapuţinăvremede
laEpocadePiatră,lungădemilioanede
ani,casăputem învăţa să fim
răbdători.„Cu răbdare se poartă
ceicare aşteaptă un
avantajmaiconsistentsau o răsplată
vreme maiîndelungată”, spune ea,
„în loc să se decidă pentru un folos
maimic,dar
imediat.Cinesubestimeazăeveniment
elecarecusiguranţăsevor petrecenu
faceceamaibunăalegere.Spreexemplu
,opersoană carecontinuă să fumezecu
încăpăţânare,deşiseexpuneunor
riscuri judecând pe termen lung,
are un comportament
neavantajos.Fumatulca obişnuinţă
este urmarea unuiimpuls
neadecvat,deoarececelîncauzăignor
ăconsecinţele,socotindu-le
improbabile,sau chiarleignorăcu
totul.”Numeroasesondajeau
arătat,într-
adevăr,căaproapetoţifumătoriisunt
conştienţică,în timp,îşifacrău.Cu
toateastea nu potrenunţa la
obiceiullor nesănătos,pentru că
paternulde gândire străvechile
spune mereu:
„înclipaasta,ţigaraîţiplace,prinu
rmarefumeaz-o.Cine
ştiecevafimaitârziu?Ce-iînmânănu-
iminciună.”
Lafelprocedăm cândseîntâmplăîn
modexcepţionalsăavem
banidisponibili,desprecareştim
binecăam puteasă-ipunem deoparte,
pentru planul de pensionare, dar
preferăm să ne cumpărăm
oinstalaţiestereosauuntelevizorde
ultimăgeneraţie,
cutoateopţiunileposibile,deşinuav
em nevoiedeaşaceva.Deşi dacănune-
am pripine-am daseamaîntr-
oclipăcănouacaptură
va intra curând în banalitate,cedăm
uşorprimuluiimpuls şi alungăm
grija zileide mâine.În mediulnostru
relativ sigurşi stabilputem schiţa
viitorulmultmaiexactdecâtîn Epoca
de Piatră,şitotuşimaiacţionăm
demulteoricaşicum fiecareziar
ficeadin urmă.În locsăluăm
dreptmăsurăafaptelornoastre
zicala„maibinevrabiadin
mânădecâtporumbeluldepegard”, am
face bine să procedăm după vechea
înţelepciune chineză:
„Decâtunouastăzi,maibineogăinămâi
ne.”

SIMPATIEŞIMILĂ
Aspiraţiadeacunoaşteînrelaţiacu
semeniinoştritrăirialese,
subformăderecunoştinţăşiderecunoa
ştere,areunefectcâtse
poatedebenefic:înparalelcuatitudin
eaderespingereactivăatot
ceneestestrăin,s-
adezvoltatastfelşiuncurentcuefect
contrar, de sensibilitate
socială.Odată ce începem să ne
simţim bine, avem tendinţa să
căutăm apropierea
dealţioameni,chiardacă nu-
icunoaştem deloc.Nimănuinu-
iplacesărămânăsingurun timp
îndelungat.O demonstrează
printrealteleşinenumăratele
agenţiimatrimonialedepeInternet.I
arfenomenulnumaipoatefi pus în acest
caz exclusiv pe tendinţa tipic
evoluţionară de perpetuarea
geneiproprii,având în vederecă
mulţidintrecei
interesaţideofertăsuntpersoaneînv
ârstă,carenumaipotavea
descendenţi.
Când suntem lipsiţide prilejulde a
face cunoştinţă cu alţi
oameni,nemulţumim cu
eroifictivişineidentificăm cu soarta
lor.Cum
altfelarfideexplicatcănunumaicopii
i,cişioameniîn toată firea
seidentifică în maremăsură cu
personajedin cărţi,
filmeşiemisiunideteleviziune,şisun
tfericiţicândîndrăgostiţii
seregăsescşiplângîn hohotecând
preferaţiilortrecprin clipe grele?
EroiiserialelorTV,în
special,sebucură deo incredibilă
simpatie, telespectatorii fiind
capabili să îşi amâne treburi
importantepentrua-ivedea.
Psihologii vorbesc despre
asemenea fenomene, în sine
iraţionale,considerându-le
„relaţiiparasociale”şidau vina pe
proceseledeadaptareevolutivăextre
m delente,carenu au avut
cum să ţină pasulcu dezvoltarea
fulminantă a mediilor.Din această
cauză,creierulnostru
esteincapabil,în esenţă,săfacă
deosebireadintrepersoanerealeşivi
rtuale.Reuşim doarcu un intens efort
de voinţă să nu ne identificăm cu
protagoniştii
romanelorsaufilmelorşisănusuferim
alăturideei.
Creieruluman esteîntr-
atâtdecalibratsăpriveascătotulsub
aspectulrelaţiilorsociale,încâtpu
tem dezvoltaorelaţiepersonală şicu
lucrurile
neînsufleţite.Chiarşicopiiifoarte
micivăd în
jucăriilelormultmaimultdecâtsimpl
eobiecte,considerându-şi
adevăraţiprietenipăpuşileşiursule
ţii.Dacăliseprezintăunfilm în
care,spreexemplu,omingemaredin
plastic,adicăun obiect cu
totullipsitdeviaţă,atacăomingemic
ă,reacţioneazăcu furie
şisebucurădacăceamicărăspundeîntr
-unfeljosniculuiatacşi serăzbună.
Un asemenea comportament,în
sinestraniu,nu selimitează deloc la
copii; şila maturitate, când ar
trebuisă fim mai conştienţi de
realitate, umanizăm obiecte
neînsufleţite şi fenomene presupus
supranaturale. Ne botezăm
maşina, îi
mângâiem tandruvopseauaşisuntem
trişticândodăm lacasare;
cândnunepricepem săfacem
cevalacomputer,găsim explicaţia că
„iarne joacă o fest㔺isimţim ceva
gelozie dacă un coleg
reuşeştesăîideadecap.Nesupărăm
peomăseadacănedoare,
darşipevremecândnestricăplanurile
.Poeţiişiscriitoriiprofită din plin
de această dispoziţie omenească şi
dau conştient
amploaresentimentelornoastre,vorb
ind metaforicdespremama
natură,despresoarelecarenerâdedin
cerşidesprevalurilecare
mângâieţărmul.

LIMBAJULCORPORAL
Nu este deloc nevoie ca asemenea
emoţiisă fie formulate în cuvinte
pentru a fi înţelese de alţii–
ba,maimult,suntem
capabili,încădinvremuristrăvechi,
săneexprimăm celpuţinla
feldebinedoarpringesticăşiprinmim
ică.Cercetătoriipresupun că prin
limbajul corporal putem schimba
chiar mai multe
informaţiidecâtcuajutorulcuvintel
orşialpropoziţiilor,indiferent
câtdeîncărcatedesensarfiele.Şi,deş
iculturilediverserecurg la
gesturidiverse cu care
îşitransmitreciproc sentimentele
şi
intenţiile,pentrucâtevadintretrăi
rileesenţiales-ainstituitunsoi
desistem
deexprimareuniversală.Estevorba–
cum spuneam şi
despresentimentulderepulsie –
despre percepţiidin categoria
bucuriei,surprizei,fricii,resping
erii,tristeţii,furieişidispreţulu
i. Modulîn careneîncordăm
muşchiifeţeişinedeformăm chipul
este atât de profund întipărit în
creierultuturor în cea ce priveşte
aceste emoţii fundamentale, încât
atunci când sunt
arboratelerecunoaştem
imediatautenticitatea–maipuţin
dacă avem de-
afacecuactorifoartebuni.
Astfel,râsulautentic presupune nu
doarridicarea colţurilor
gurii,dezvelind
dantura,cisecontractă
şiorbiculariidin jurul
ochilor,ceaceprovoacăaceleriduric
aracteristice,numite„laba
gâştei”.Când râsule fals,în
schimb,zona din jurulochilor
rămâne impasibilă:rezultă o mască
încremenită,care se vede lesnecă„nu
vinedinsuflet”.Lafelşiminaîndurera
tă:cândeste prefăcută, chiar dacă
se coboară colţurile gurii,
sprâncenele rămân
indiferente.Iarlafuriesecontractă
guraşisprâncenele,
darnumailamânieautenticăsesubţiaz
ăputernicşibuzele.
CercetătorulbehavioristPaulEkman
a demonstratîn urma
unuiexperimentcănudoaroanumităsta
redespiritdeclanşează automat o
acţiune a musculaturiifaciale,cică
mecanismul funcţionează şiinvers:a
rugatactoricapabilisă-
şicontroleze
deliberatmimicasăadopteanumiteexp
resiifaciale.Ekmannu a
definitsentimentulpecarearfitrebuit
să-lilustreze–cum arfi:
„Acum ofaţămirată!”–,cile-
adatindicaţiiprecise,încefelsă-şi
schimonosească
ochii,nasulşigura.Spre exemplu,le-
a spus următoarele:
„Coborâţicolţurile
guriişiapropiaţisprâncenele!”
Simultan, le măsura reacţiile
corporale care însoţeau acest
exerciţiu –
pulsul,presiuneaarterialăşitemper
atura.Astfel,s-a
stabilitcăvalorilemăsuratecorespu
ndeauperfecttransformărilor prin
caretreceîn mod
normalorganismulodatăcu
schimbările
afectivecorespunzătoare.
 ELOCVENŢAMÂINILOR
O mareînsemnătate,înrelaţiecu
limbajul,au şigesturile.Ele sunt
capabile să transmită informaţii
în mare
măsură
independentdeconţinutulcuvintelor
,întărindu-lesauslăbindu-le
înţelesul.Gesturilesuntatâtdevalo
roaseîn transmiterea unui mesaj,
încât încă din Antichitate au făcut
parte, şi fac în
continuare,dinplanuldestudiualret
oricii.Semnalelenonverbale
potînlocuionomatopeic
cuvântulvorbit,potînsoţiilustrati
v o exprimare,spre exemplu,indicând
o direcţie sau descriind o
formăcuajutorulmâinilor,pottransm
iteoinformaţieîncăînainte de
mesajul verbal propriu-zis, de
pildă, printr-o înclinare a capului,
fiind – inflexiunea şi intensitatea,
spre exemplu – componente
absolutnecesare ale vorbirii.Suntîn
aşa măsură legate de expresia
verbală,încâtgesticulăm până şiîn
timpul
convorbirilortelefonice,deşiştim
binecănusuntem văzuţi.
O misiune importantă a semnalelor
nerostite constă şiîn
structurareauneiconversaţiiîntred
ouăpersoane.Spreexemplu, putem
cerecuvântulridicând un deget,cea
cesepractică cel puţincu
prilejurioficiale.Încontextrelaxat
,nefolosim deoaltă
tehnică:neprefacem căam dorisă-
lîntrerupem pevorbitor,de
pildă,respirândmaisonorsausemnalâ
ndneliniştea,prinmişcări
repetate.Adeseaîiputem
sugerasăseopreascădând aprobator
dincapşiemiţândun„mhm”,pentruapre
luanoireplica.
Toateacesteafaccaîntr-
odiscuţiepersonală,încareneuităm
în ochiiparteneruluişiavem ocazia
să îiinterpretăm direct
gesturile,să beneficiem de
multmaimulte informaţiidecâtla
telefon,spreexemplu,cândîlauzim,d
arnuîlvedem.Cum însăşi în
cazulconvorbirilortelefoniceobună
partedin informaţieeste
cuprinsăînsunetulcuvintelor,neami
ntim deveştileprimite–aşa cum au
arătat nenumărate studii– mult
maiintens şimai
îndelungatdecâtdeceleveniteîn
scrisori,e-mailurisau mesaje
telefonice.
Aceste mecanisme suntprofund
prezente în noidin vremuri
imemoriale,aşa cum demonstrează
şidescoperirile făcute de
cercetătoriicreieruluiuman,potriv
itcărorasemnalelenonverbale
sunt prelucrate în zone cerebrale
care,din punct de vedere
filogenetic,suntconsiderabilmaivec
hidecâtcentrelepropriu-zise
alevorbiriidincreierulmare.Aşadar
,strămoşiinoştriarfifostîn
măsură,cumultînaintedeinventareal
imbajului,săseînţeleagă
perfectdoarprin
gesturişimimică.Nicinu-
idemirarecăacest
gendecomunicarenonverbalăpuneînmi
şcarepânăastăzizonele
cerebralelegatemaidegrabădesentim
entedecâtderaţiune.

BĂRBAŢIŞIFEMEI
Deşiîifăceaplăcerediscuţiacu
acelstrăin,Uguraînţelesîn
scurttimpcăpărerileşiintenţiilelo
rerau într-untotaldezacord.
Clătinând din cap cu regret,s-
aridicatşişi-acondusoaspetele
afară din cort,îngrijindu-se să-ifie
înapoiate armele.Apoiau
mersîmpreunăpânălaieşireadintabăr
ă,undeşi-auluatrămas-
bun.Darimediatcetânărulaapucatsăs
eîndepărteze,Ugurşi Rukiau
pornitîn
urmărirealui.Indiferentcâtdeplăcu
tăfusese
întrevederea,doreausăseasigurecăo
mulnuvenisedoarpentru
alespionatabăra,intenţionând
săseîntoarcăapoicu tovarăşii
săicasălefurepradadelavânătoare.
Şiaşal-
auurmăritdouăzilelarând,ajungândî
nţinuturitotal necunoscute,apois-
au hotărâtsăoporneascăînapoi.Când
au ieşit dintr-o pădure deasă, au
zărit în mijloculuneisavane
presăratecuarbuştiocăprioarăsingu
ratică,privindneliniştităîn
toatedirecţiile.Eralimpedecăsepie
rdusedeturmă,pornităîn
căutareapuiuluieicareprobabilfuse
sesperiatşipuspefugăde
cineştieceprădător.Fărăsăschimbeo
vorbă,UgurşiRukis-au
aruncatlapământîn
acelaşitimp.ApoiUgurşi-
afăcutpalmele
pâlnieşiaînceputsăimiteţipeteleîn
fricoşatedeied.Căprioaras-
aopritînloc,aaruncatoprivirespree
işiapois-aapropiatdince
încemairepede.Ceidoivânătorişi-
aufăcutunsemnpetăcute, s-au
târâtdupădouătufe,au
strânsputerniclanceaîn mânăşi au
atacatscurt,concomitent.Deşiambel
e arme îşiatinseseră
ţinta,căprioara nu s-a prăbuşit,cia
începutsă alerge,făcând
salturiuriaşe.
După un schimb
depriviridezamăgite,vânătoriiau
ieşitdin
ascunzătoare şiau pornit-o în
urmărirea prăzii.La oarecare
distanţă au găsitîn iarba înaltă
lancea luiUgur,darcealaltă
rămăseseînfiptă.Căprioaranu
puteaajungepreadeparte,însă,
contraraşteptărilor,urma de sânge
i-a purtatde-a curmezişul
savaneiîntinse,până într-o zonă
împădurită din apropiere.Cu
privirileaţintitepepământ,ceidoiv
ânătoriurmăreau şirulde
picăturiroşu-închis.Şiastfelau
străbătuttoată pădurea şiau
ajunspeoînălţime,undecopaciierau
foarterari.Apoiau intrat din nou
într-un crâng întunecat, au mai
străbătut o vale stâncoasă şiau
coborâto coastă abruptă.Acolo,la
baza unei
stânci,augăsitcăprioarafărăsuflare
.
După ce şi-au împărţitcarnea
multrâvnită în două porţii
aproximativegale,UgurşiRukiauporn
it-ospretabără,dându-şi seama că
ajunseseră într-un loc îndepărtat,
foarte greu de străbătut,unde nu
maifuseseră
niciodată,daramândoiştiau încotro
să o apuce.După ceau ieşitîntr-un
luminiş,Rukis-a opritsă
îşifacănevoile.S-auitatîn
jurşiagăsitun tufişmai scund,în
spatele căruia se putea ascunde
câttimp rămânea
practiclipsitdeapărare,putândîn
acelaşitimpsăsupravegheze
împrejurimile.IarUguri-
aurmatexemplul.
Întretimp,Walaseaflaîntabără,înmi
jloculmaimultorfemei ocupatesă
scoată depeoasefiecarefirdecarneşisă
împartă totulegalîntreele.Era
supărată peUgurpentru că plecaseîn
urmărirea străinuluifără să îispună
nimic.Darnu lăsa să se
vadăasta.Bineînţeles,ştiacăUgur,c
aşefaltribului,eraobligat să facă
asta,ca să prevină
oriceposibilpericol.Daro măcina
sentimentuldedezamăgirecădupăceli
psiseatâtdemult,nuîşi găsise timp
nici pentru o îmbrăţişare, înainte
de o nouă
despărţire.Şiîşimaifăceaşigrijipe
ntruel,pentrucăarfitrebuit
săseîntoarcădemult.
Darcum nu
doreasăîşiîmpărtăşeascăîngrijorar
ea,participa din plin
ladiscuţiaceseînfiripaseîntreeleîn
timpcemunceau din
greu:desprecelemaibunecuiburicu
ouădepăsări,despre
rădăcini,fructe,ciupercişiburuien
i,despreamenajareagrotelor şia
corturilorlor,despre bolile
copiilorşinu în ultimulrând
despredefectelebărbaţilor.Oreîn
şirau vorbitdesprevruteşi
nevrute, până când au fost
întrerupte de un şir de chiote
puternice.
Unuldintrecopiiicaremişunau
pestetotseapropiadeeleîn
fugă,vestindu-lecu
însufleţirecăUgurşiRukiseîntorsese
răcu
bineşiîncărcaţidebunătăţi.Şi,în
vremeceamândoidepuneau pradaîn
mijlocultaberei,cu
gesturitriumfătoare,bucurându-se
vizibil de privirile admirative ale
celorlalţi bărbaţi, Wala s-a
hotărâtcănuaveaniciunrostsămaipă
strezesupărareasausăîi
maivorbeascăluiUgurdespregrijilep
ecareşilefăcusepentru el.

CONVERSAŢIA
AptitudinealuiWaladeadiscutaatât
deînsufleţitcu celelalte membre ale
tribului se datora unei abilităţi
excepţionale a mamiferuluiom,care–
la felca mersulvertical–nu maieste
întâlnită la altă făptură de pe
pământ,maiprecis graiul.Cu
siguranţă,înspecialmamiferelesupe
rioarescotsunetecarepotfi
cuîncredereconsiderateauxiliareal
ecomunicării,darunmodde
exprimareatâtdecomplexcaaloamenil
orrămâneunic.Dacămai demult conta
drept criteriu hotărâtor de
separare între noi,
oamenii,şiregnulanimalutilizarea
conştientă a uneiunelte
confecţionatecu scop
distinct,acestrolafostîntretimppr
eluat delimbă,casistem
decomunicarecomplexşisimbolic.
A rămas în schimb deschisă
controversa dintre oameniide
ştiinţă despre cum a apărut
vorbirea. Sigur este că ea s-a
dezvoltatde-
alungulmilioanelordeani,pornindde
laexpresiile vocale ale animalelor
– mârâit, lătrat, croncănit şi
fluierat.
CraniiledeHomohabilis,strămoşiino
ştridin urmăcu circa2,5
pânăla1,5demilioanedeani,prezintă
înloculundeexistălanoi centrul
vorbirii o protuberanţă vizibilă,
indicând faptul că dispuneau
celpuţin de un sistem de comunicare
asemănător vorbirii. Iar la urmaşul
său, Homo erectus, care a populat
pământuldeacum 1,6
milioaneşipânăîn urmăcu 30 0 0 de
ani,formamaxilaruluişipoziţialari
ngelui,favorabilăemiteriide
sunete,sugerează că seputea
înţelegecu semeniisăiprintr-un
limbajverbaldiferenţiat.Pedealtăp
arteestedebănuitcăpractic nu am fi
în măsură să înţelegem secvenţele
sonore emise de
strămoşiinoştriîndepărtaţi,pecare
cu siguranţăam puteasăle
considerăm doar la limită limbaj în
sens modern, cu toate
multipleleluiposibilităţideexprim
areşinuanţedesens.
Şicimpanzeiiobişnuiescsăfacăunso
ideconversaţieîntreei.
Cercetătoriiau reuşitsă distingă
aproape treizecide şiruride
sunetediferiteşimereu
repetate,identificându-
ledreptsemnale
desalut,emoţie,mulţumire,avertism
entşidurere.Însănunumai anatomia
insuficientă a organelor de vorbire,
ci în special perioada insuficientă
de copilărie,în comparaţie cu
omul,nu permitanimalelorîn
creştere să înveţe cu adevăratun
limbaj matern.Acestproces de
învăţare pretinde maimulţianişise
încheie–dacăseîncheiecu adevărat–
abialaovârstăpecare
celemaimulteanimaleoatingcu greu în
sălbăticie.Laastase
adaugăşifaptulcănuestedelocsimplu
săînveţiolimbă,fieşipe cea
proprie.Şide-a
dreptulimposibilfără un creierde
volum
potrivit,capabilsăcomandeperfectp
rinintermediulunorprocese deco
rdonarecomplexe,şifărăcartilajele
şicoardelevocaledin
laringe,fărăfaringe,boltăpalatină
,darşilimbăşibuzeadecvate.
Din acest
motiv,cercetătoriipresupun că
există o strânsă
legăturăîntrevolumulcreieruluişiî
nsuşireauneilimbi:cu câta
devenitmaieficientorganulgândiriil
a strămoşiinoştri,de-a
lunguldezvoltăriiomeneşti,cuatâtl
e-avenitmaiuşorsăînveţeo limbă;
şi, reciproc, dezvoltarea
abilităţilor lingvistice, care în
esenţăafăcutdeprisoslimbajulcorpo
ralpreponderentlanivelul
cimpanzeilor(deşinu trebuiesăuităm
importanţapăstratădeel la nivelul
comunicării interumane), a
contribuit la creşterea
complexităţiicreierului.
David
Premack,psihologşicercetătorbehav
ioristamerican,a învăţat-o pe
Sarah,o femelă de cimpanzeu,să
atribuie unor tăbliţedin
plasticsensuridiverse,cum
arfi„măr”şi„banană”,
darşi„mâncare”şi„băutură”.Maitârz
iu,Sarahşi-aînsuşitprin
aceaşimetodăşiexprimareaunornoţiu
niabstracte,ca„mult”,
„puţin”,„unu”,„la
fel”şi„altfel”.După exerciţiicare
au durat mulţiani,Sarah a reuşitîn
cele din urmă să exprime prin
ordonareaintenţionatădesimboluris
tructuriasemănătoareunor
propoziţii,de genul„măr altfelca
banana”.Astfel,Premack a
demonstratcămaimuţeleantropoidesu
ntîn esenţăcapabilede gândire
abstractă şisă transmită
rezultatulcugetărilorlor.În
oricecaz,însă,nu avăzut-
oniciodatăpeSarahfolosindtăbliţel
e cu simbolurişiatuncicând era
singură în încăpere.A tras
concluziacămotivaţiadeaînvăţacuvi
nteşigramaticăaprovenit
probabilşilanoi,oamenii,dinintenţ
iadealespunecevaaltora,
şinudinstrădania,bunăoară,deacânt
asaudeacitiocarte.
Înacesttablouseîncadreazăşiopini
apreponderentăastăzică
limbajulnuaapărutdinnevoiabărbaţi
lordinEpocadePiatrăde
avânamaieficient,aşacum s-
apresupusmultăvreme,ciela
aduscelemaimarifoloaseîndomeniulc
arenedeosebeştedealte
făpturi:celalco
perăriişiîntrajutorăriisociale.Sa
u,aşacum a
formulatcercetătorullingvistameri
can PaulBlo m de la Yale University:
„Evoluţia a înzestrat multe fiinţe cu
sisteme de
comunicare,iarlimbajulomenesc,ori
câtde eficientarfi,este
doarunuldintreele.Întrebarea
caresepuneestedecegraiul
reprezintăuninstrumentatâtdeputer
nicdoarpentru om,nu şi pentru
animale, iar răspunsul trebuie pus
pe seama
particularităţiinoastre:omulesteu
nanimaldeosebitdesocial.”
Dezvoltarealimbajuluide-
alungulfilogenezeiumanenu seva putea
reconstituiniciodată cu
exactitate,dareste certcă le-a
prins extrem de bine
strămoşilornoştri,din toate
punctele de vedere.În locsă fieîn
staresă scoată doarun singurţipătde
avertizarecunenumărateînţelesuri,
lavânătoareputeauastfelsă
transmităinformaţiicumultmaipreci
se.Înurmărireaprăziisau
înapărareadesălbăticiuni,limbajul
reprezentaunpreţiosavantaj pentru
descrierile scurte de situaţii
dificile. Apoi, vorbirea permite, mai
mult decât oricare altă formă de
comunicare,
transmitereaexperienţeipropriicăt
receidin jur,stabilind astfel un
sistem alpredăriişialînvăţării.Aşa
sefacecă în timp s-a creat un tezaur
de cunoştinţe, de care profită fiecare
nouă
generaţie,scutind-
osărepetemereugreşelilepredecesori
lor.
Astfel,limbajulle-a
oferitcelorcareau ştiutsă
sefolosească perfectdeelde-
alungulevoluţieiunavantajdecisivş
işansadea
supravieţui:vânătoriiaceluitribca
rereuşeau săseînţeleagăcel
maiexactşiastfelsă-şico rdoneze
celmaibine forţele,care acţionau
cuvenit din punct de vedere
strategic, pe baza
experienţeitransmisedepărinţiilor
,doborau prăzimaimulteşi
maimarişipierdeaumaipuţinirăzboin
iciînluptelecuduşmanii
periculoşi.Nutrebuieignoratnicief
ectulsecundaralgraiului,cât
sepoatedebenefic:vânătoriistrăvech
iseputeaubucuradeprada
lorînjurulfoculuidetabărăpurtândd
iscuţiiveselesaucântând,
ceacenuarfipututsăfacăpemuteşte.
Nu doarbărbaţiiprofitau însă de
aptitudinea de a exprima
verbalgânduri, intenţii
şisentimente. Şipentru femei, care
adunau deseorifructe şialte roade
ale naturii,şiîşiajutau bărbaţii la
muncile grele, să jupoaie blana
animalelor, să găurească oase,să
ascutăunelteledin
piatrăşios,sătranşeze carnea,să
confecţioneze veşminte din
pieişiblană cusută cu
tendoane,eraodesfătaresăpoatăspo
rovăiîntreeleîn timp ce
munceau,întorcândpetoatefeţele,zi
dezi,totcelepreocupa.

UNBĂRBAT,UNCUVÂNT…6
Aşaseexplicăadevărulcă,decândseş
tie,graiulîndeplineşte
funcţiunidiferite pentru
bărbaţişifemei: dacă bărbaţilor le
serveşteîn primulrândpentru
aîmbunătăţimuncaîn echipăşi pentru
schimbul de informaţii concrete,
pentru a stabili o întâlnire
şipentru a ajunge la o înţelegere
despre strategia ce
trebuieurmată,din
punctuldevederealfemeilorlimbaeste
un instrumentminunatpentru
schimbuldeidei,pentru conversaţii
animate şinu rareorichiar pentru
trecerea vremii.Celmai
limpedesevedela telefon:în
vremecemajoritatea bărbaţilorîl
folosescpentru
transmiterearapidăaunormesajecare
lisepar

6Continuarea glumeaţă este

bineştiută în spaţiul cultural
german:
„.ofemeie,undicţionar”(n.tr.).
importanteşiselimiteazălaceaceeic
onsiderăesenţial,femeile suntîn
staresădiscuteoreîntregicu
prietenele,lăsându-se„în
voiavorbei”.
Înclinaţiafemininăsprevorbiresem
anifestăfoartedetimpuriu: în mod
normal, fetiţele învaţă primele
cuvinte cu câteva
săptămânimaidevreme decât
băieţii,îşidezvoltă capacităţile
lingvisticemairepede–
ofetiţădetreianistăpâneştenudepuţ
ine
oriunvocabulardublufaţădeunbăiatd
eaceaşivârstă–şisunt
capabilemaidevremesălegecuvintele
în propoziţiisimpleşisă vorbească
fluent. Cu adevărat frapantă devine
importanţa copleşitoare a
comunicării verbale pentru fete la
pubertate. Generaţiiîntregide
părinţiscoşidin sărite ar avea multe
de povestit:în
oreleîncarefiicaloradolescentănu
seaflălaşcoală practic nu au nicio
şansă să maigăsească
telefonulliber.Mai nou,graţie
mijloacelor moderne de
comunicare,problema s-a
rezolvatdelasine.
Băieţii,în schimb,obişnuiescsă-
şiiadreptmodeltatălşiţin
ocupattelefonulinfim,în comparaţie
cu surorile lor.La felca
vânătoriiEpociide Piatră,care
îşico rdonau şiîşioptimizau
acţiunileprinindicaţiişideclaraţi
iscurte,îşisunăîngeneralun
prieten doar dacă au ceva să-ispună
sau au nevoie de o
informaţieimportantă dela el.Cu
totulaltfelseîntâmplă dacă sună o
prietenă,însă şiîn acestcaznevoia
dea vorbia unui
bărbatnusuportăcomparaţiecudimens
iunilecomunicăriidintre
femei.Dacăîntrebaţiotânărăcum
afostlaserbareaşcolară,la
oradedanssau
ladiscotecă,probabilvadescrieîn
amănuntcu cines-
aîntâlnit,cuceerauîmbrăcaţi,ceaud
iscutat;unbăiat,în
schimb,varăspundelaconic:„Amers.”
Măsurătorile exacte făcute cu
prilejulstudiilor ştiinţifice au
arătatînsăcălaîntrebareacinevorbe
ştemaimult–femeilesau bărbaţii–nu
esteatâtdeuşorderăspuns.Dacă dăm
crezare
acestorrapoarte,fetuşiifemininiîş
imişcă mandibuleleîncă din
pântecelemameidetreizecideorimaid
esdecâtceimasculinişi,
potrivitnumărătorii,femeilearfolo
sizilnicîn mediedouăzecişi
treidemiidecuvinte,faţădebărbaţi,
careselimiteazădoarla
cevamaimultdejumătate.Însăun
rolesenţialîljoacăprilejul.
Bărbaţii,caredincelemaivechitimpur
ieraunevoiţisăvorbească
înprimulrândlavânătoare,adicăînti
mpulserviciului,aurămas
şiastăzideregulăoratoriaprinşi,câ
ndau prilejulsăseexprime în
public,în vreme ce femeile sunt fără
doar şipoate mai
elocventeînspaţiulprivat.Femeiler
ostesccelemaimultecuvinte în
propria lor casă,unde se simtîn
siguranţă,şipreferă să discutecu
persoanecunoscuteşiagreabile.Bărb
aţii,dimpotrivă, se lansează în
discursurilungi,când se pune
problema să-şi păstreze
independenţa şi statutul lor social,
într-o ordine ierarhică.În
asemeneaprilejuri,acestordomniaicr
eaţieileface plăceresăepatezecu
ştiinţaşilogicalorpretinsstrăluci
tăşicu forţa de convingere,şisă
atragă atenţia cu bancuri,glume şi
informaţiiaparentuluitoare.
Esteorealitatecăbărbaţiicomunică
în generallaobiect–de
obiceiînpropoziţiiscurte,custruct
urăsimplă–şisuntbucuroşi
sătacă,dacănu au un
motivconcretsăîntreîn vorbă,ceace
demonstreazăşiexemplulpescarilorc
aresuntînstaresăsteaore în şir pe
malulapeifără să schimbe un
cuvântîntre ei,cu excepţia
celorabsolutnecesare pentru a
prinde peşticâtmai mulţişicât
maimari.Altfelsimţindu-se
minunat,fără să-i deranjeze câtuşi
de puţin tăcerea adâncă. O situaţie
de
neconceputpentrufemei,careardiscu
ta„câteînlunăşiînstele”,
iardacăconversaţias-
aropri,arfisemndemaresupărare.
Casărezumăm:decândseştiu,ceimaim
ulţibărbaţisusţin
fărătrageredeinimăoriceconversaţi
ecarenu arealtscopdecât
transmitereaunuimesaj;lefaceplăce
resădiscutecu cinevadin
acelaşidomeniusaucu
aceleaşiinterese,pescurt,stau
devorbă doar dacă se aşteaptă la un
folos.Pentru femei,în schimb,
conversaţia estedeseoriun scop în
sine;leplacesă vorbească despre
cunoştinţe comune,îşimărturisesc
reciproc preferinţe,
evenimentefericite,planuripersona
le,darşiexperienţeproasteşi
temeri,după care –deosebitde
important–se simtmultmai uşurate.
 TU NU MĂÎNŢELEGI
Din acestmotiv,nu trebuie să ne mire
că femeile se plâng
deseoricănusuntînţelesedepartener
iilor,reversulfiindlafelde
valabil.ŞilingvistaDeborahTannenvo
rbeşteîncarteaeiYouJust
Don’tUnderstand:WomenandMeninConv
ersation7 desprecros purposes,
„intenţiilecontrare”careaparîncon
versaţiiledintreei.
Femeiletrăncănescşiastăzilafelcaî
npeşteraprimordială,unde asigurau
coeziunea tribală ocupându-se
împreună de treburile zilnice,timp
în careîşipovesteau
întreeleîntâmplărimaimult sau
maipuţin fericiteşiîşivărsau
sufletul,în vremecebărbaţii
recurgîncontinuarelaconversaţiema
ialescamijlocderezolvare
aunorproblemerealesaupresupuse.
Atuncicândceledouăatitudiniintră
încoliziunefărăsătreacă prin vreun
filtru,
„limbajulderelatare”albărbaţilorş
i„limbajul de conexiune” al
femeilor reprezintă o perpetuă
sursă de
neînţelegeri,aşteptărineîmplinite
şidezamăgiriprofunde.Dacă
vânătoriideodinioarăerau
obligaţiprin
naturaactivităţiilorsă confirmecă
au
recepţionatşiînţelesoindicaţiepri
ntr-oreacţie
discretă,caresănupunăpefugăanimal
ul,ungestscurtdincap sau o
şoaptă,un asemenea comportament
lise poate părea
femeilordeastăziunsemndeignoranţă
şirăceală.Cândofemeie îirelatează
bărbatuluieioproblemă,ofacela
felca în vechiul cercdin
peşterăşicu un scopprecis:casă-
şi„iadepesuflet”o
durere.Şiseaşteaptă,bineînţeles,c
aelsăoasculteşisă-şiarate
compătimirea,însăel–
vânătorpreocupatdoarsăfieeficient–
îi
propuneimediatsoluţiaperfectădupă
părerealui–careîn acel
momentnuareniciovaloare,dinpunctu
leidevedere.
Iarbărbatul,dacăareoproblemă,ni
cinu segândeştesăi-o
dezvăluiesoţiei.Preferăsă-
şiurmezeobişnuinţastrăveche,să o
rezolvecu
propriileluiputeri,săseretragăîns
ineşisăîntoarcă
lucrurilepetoatefeţele,pânăcând
considerăcăagăsitsoluţia.
Femeilesuntînclinatesăconsiderecă
arfiun semn delipsăde
încredere,fărăsăţinăseamacăun
bărbatdin EpocadePiatră

7 TradusăsubtitlulCespuneuşiceînţe
legitu(n.tr.).
aflatla vânătoare de mamuţinu avea cum
să se întoarcă în
tabărăoridecâteoriaveadificultăţip
entru ailepovestifemeii
lui,delacaresăprimeascăapoisfatur
işisprijinsufletesc.
Dacă ne vom compara pe
noi,oamenii,cu cimpanzeii,în
privinţa capacităţilorde
comunicare,între masculiicelordouă
speciipractic nu apar diferenţe:în
ambele cazuri,contactele sociale
dintre eiiau forma unuisoide
legăturiierarhice.Este
valabilşipentru maimuţele
masculidin grădina zo logică.În
schimb,maimuţelefemeleaflateîncapt
ivitatesuntînmăsurăsă
dezvoltecontactesocialerelativcom
plexe,asemănătorcufemeile, lăsând
impresia că ofacnu numaicu
intenţieconcretă sau de
dragulunuiavantajpersonal,cipurşi
simplu dintr-o anumită simpatie.Nu
trebuie să ne mire că prieteniile
dintre femelele cimpanzeu
crescuteîngrădinazo
logicăpotsădurezeoviaţă,în
vremecealianţeledeconvenienţădint
resemeniilormasculisunt
deregulăefemere.
Mecanismelecaredeterminădinvremu
riimemorialediferenţele
dintremoduldeavorbialbărbaţilorşi
celalfemeilorsereflectă nu
doarînlimbaj,cisuntrecognoscibile
şiînformeleînsoţitoare
nonverbale,de mimică.În vreme ce o
femeie reacţionează în general la
cuvintele partenerului şi cu atât
mai mult ale
partenereieidediscuţiecu
oîntreagăpaletădeexpresiifaciale,
exprimându-
şicâtsepoatedelimpedecompasiunea,
în spatele
mimiciibărbatuluiseghiceştevânăto
ruldedemult,pornitsă îi
ascundăpotenţialuluiadversargându
rilesale.Putem doarbănui că acesta
estemotivulpentru
caremulţibărbaţiîncearcăsă îşi
acoperesentimentelesubimobilitate
aizbitoareafeţei–însăeste
limpedecămascalornuînseamnăcăarfil
ipsiţidesimţăminte.
Investigaţiilefăcutecuajutorulap
araturiidemagnetorezonanţă
capabile să evidenţieze
activităţile cerebrale din timpul
unei anumiteacţiuniau arătatcă
bărbaţiitrecprin emoţiila felde
intense ca femeile – însă evită de
multe orisă şile expună
deschis.Faptultrebuie cu siguranţă
atribuitîn mare măsură
principiuluiarhaicdeeducaţieaplic
atbăieţilor,dealeinterzice
încădemicisăplângă.
„Bărbaţiisuntcrescuţisă-
şireprimetoate
emoţiile,cuexcepţia–
înanumitecircumstanţe–
asupărăriişia furiei”, afirmă
psihologul american Jonathan
Kramer. „Sunt învăţaţide la bun
începutsă fie
reţinuţişicalmi,maiales în
situaţiidificilesaupericuloase.”

HOHOTESONOREDERÂS
Acestatrebuiesăfieşimotivulpentru
carebărbaţiişifemeile
râdatâtdediferit.Deoarece,dupăpăr
ereapsihologilor,râsuleste
unuldintre cele maivechimijloace de
comunicare omeneşti,
folositdestrămoşiinoştri,cumultîn
aintesăpoatăvorbi,casăse
înţeleagăîntreeişisătransmitămesa
jecare–lafelcaastăzi–nu ajungeau
decâtladestinatar,indiferentdeniv
elulsonor.Biologii presupun că
râsula apărutîn
decursulevoluţieiumane din
gestuldedezveliresilenţioasă a
dinţilor,prin carecimpanzeiişi
gorileleîşisemnalizeazăşiastăzidi
sponibilitateadeasesupune
şipracticdorinţadearmonie.Valabil
itateaconcluzieicăstrămoşii
noştriau râscu
multînaintesăvorbeascăestedemonst
ratăde faptulcă
acesteexprimărisonoreprovin din
regiunidiferiteale creierului.
Centrul vorbirii se află în partea
anterioară a
cortexuluicerebral,dar
râsulprovine dintr-o zonă extrem de
vechedin
punctdevederealistorieievoluţiei–
sistemullimbic,
răspunzătordeemoţii.
Jo-Anne Bachorowskide la
VanderbiltUniversity din statul
american Tennese s-a ocupatintens
de acestfenomen.Ea a
descoperitcăbărbaţiişifemeilerâdî
nregistretotaldiferite.Dacă
bărbaţiicoboară de obiceispre bas
profund,femeile urcă spre
înălţimisonoreremarcabile,în
cazuriextremeatâtdesusîncât
potspargepahare.În
afarădeasta,oizbucnirederâsfemini
nă sunămelodios,în
vremecebărbaţiisemulţumesccu un
şirde mormăielişigrohăituri.
Bachorowski pune fenomenul pe
seama obligaţiilor diferite
îndeplinitedeceledouăsexede-
alungulasutedemiideani,în
cadrulvieţiide familie.În vreme ce
bărbaţiitrebuiau să se
concentrezelavânătoare,şiabiasear
a,înjurulfoculuidetabără, puteau
sărâdădin
toatăinima,femeileseocupau
decopiicare,
după cum seştie,râd spremama lorcu
multînaintesă poată
vorbi.Chiarşibebeluşiinăscuţisurz
isau orbiînceppelapatru
lunisărâdăcâtîiţinegura,dacăcinev
aîigâdilăsau râdelaei.
Bachorowskibănuieştecă femeileau
dezvoltatun repertoriu de sunete
maibogatpentru că,din cele
maiîndepărtate timpuri, trebuiau să
fie în stare să îşiînveselească
bebeluşii– ceva ce
vânătoriiEpociidePiatrăaveaurareo
riocaziasăfacă.Astfel,nici
nuestedemirarecăfemeilesefolosesc
derâsulorfoartenuanţat cu
multmaimultdecâtbărbaţii,cu
repertoriullor monoton, atuncicând
flirtează,adică atuncicând îşicaută
un partener. După multe
cercetări,Bachorowskia
descoperitcă femeile râd
foartemultînprezenţabărbaţilor,în
vremecebărbaţiirâdcelmai
desşimaintenscândseaflăîntreei.

ASOCIERIDEBĂRBAŢI
Bărbaţiipreferăcelmaimultcompani
aaltorbărbaţi–atâtde
mult,încâtaderălatotfeluldegrupur
i,asociaţiisau uniuniori
decâteoriliseoferăprilejul.Din
acestmotiv,comportamentul dintr-
uncercexclusivmasculinlisepoatepă
reafemeilor,decele maimulteori,cu
totuldeneînţeles.Originileacestei
conduitese regăsescîn
obiceiurileşipracticilehoardelora
rhaicedebărbaţi, ceizbucnescîn
forţălabăieţiiajunşilavârstapube
rtăţii.Când începesă
liseîngroaşevocea,să leîncolţească
fireledin zona pubianăşidin
barbă,tineriidomninu
semaiînţelegcu ceidin
jur,îşischimbă
comportamentuloricâtarfifostde
cuviincioşi până
atunci,şifactotposibilulsă pară
câtmairespingătorişi
distanţi.Şicum,în
general,părinţiisuntfoarte
tulburaţide
schimbărilemajore,adolescenţilorn
u lemairămânedecâtsăîşi
urmezeinstinctulancestralşisăseal
ăturebandelorformatedin
alţiicaei,bântuindcahaiteledelupi
.Şiîn luptadea-şicâştiga un loc în
ierarhia grupului, învaţă să
suporte tot soiul de
agresiunipersonale şi,la
rândullor,să dezvolte agresiunila
adresacelordinjur.
Din asemenea
asocierialcătuiteexclusivdin
bărbaţi,aicăror membri,dintr-un
profund sentimentde identitate,nu
suportă
întreeişifemeisau
lepermitacesuldoarcu
prilejurispeciale (cea
celesporeşteşimaimultexclusivitat
ea),au luatnaştere
corporaţiistudenţeşti,asociaţiisp
ortiveşicercuriştiinţifice,darşi
mainobilelecluburienglezeştişiloj
imasonice.Aceptareanoilor
membrisepetrece–
lafelcapevremuri,cândcopilulcreşt
eaşi era primitîn tagma
vânătorilor–,după iniţierea în
legileşiîn modalităţile de gândire
ale grupului,în
cadrulunorsărbători
solemne,urmând
totfelulderitualuristranii;din
acelmoment, aveau dreptulsă poarte
semnele de identificare ale grupului–
insigne,bandane,beretesau
uniforme.Toateacestea servescla
menţinereasolidarităţiidegrup
şiladelimitareafaţădeceidin
afaralui,inspirându-inou-
venituluisentimentulapartenenţeil
ao
comunitatesubjurământ,ocomunitate
dinparteacăreiasepoate
aşteptalaloialitateşilacredinţă,î
n cazdeprimejdie.Un mijloc verificat
de întărire a coeziuniieste
secretomania deliberată,
delimitarea delumea din afară,nu
rareoriînsoţită deun idiom elitist–
sănegândim
doarlalimbajulvânătoresc–darşideo
simbolisticăaparteşidepracticieni
gmatice.
Dincândîncândsefaceauzităbănuia
lacăasemeneaasocieri
seîncheieîntretipicuînclinaţiihom
osexuale,darastanu-idecât
odovadăajudecăriigreşiteanaturiil
or.Deoarecegrupurilecelor deun
cugetnu
suntdelocpreocupatedesexualitate,
elefiind o
manifestaremodernăalegăturilorcea
parîntrebărbaţicuprilejul
vânătorii.Importanţa copleşitoare
pe care o au în continuare pentru
majoritatea bărbaţilor grupurile şi
asociaţiile exclusiv
masculinedetoatecategoriilearatăc
âtdeeficientîiinfluenţează
încăinstincteleprimarealestrămoşi
lorvânători.
AntropologiiLionelTigerşiRobin
Foxscriu în cartea lorThe
ImperialAnimal,apărută în germană
cu subtitlul„Vânătoridin Epoca de
Piatră în capitalismul târziu”:
„Bărbaţii stabilesc asemenea
relaţiiîn diversesituaţii–
spreexemplu,când în joc
suntdominaţia,forţa şiintervenţia
într-un cazde pericol– şi exclud
conştient şi emoţional femeile din
astfel de asocieri. Asemenea
prieteniicu aspectpregnantde
alianţe au rădăcini biologice în
perioada preistorică,atuncicând
bărbaţiivânau şi
adunau hranăîn hoarde,pentru a-
şiputeaapăracerculfamiliei
lor.”Iatăunaltpasaj:„Dacăţinem
seamadecerinţelevânătoriişi
deresponsabilitateaprocurăriihran
ei,pusepeseamabărbaţilor de-
alungulîndelungateifazededezvolta
reomenească,înţelegem
extraordinarapresiunedeselecţieîn
favoareabărbatuluicare,în vederea
îndepliniriiîndatoririlorsaledevâ
nătorşideprotector, trebuia să
stabilească relaţiide suces cu
semeniisăibărbaţi. Solitarulera
foarteprobabilsortitsă piară –
având oricum mai puţineşansedea-
şiperpetuafondulgenetic.”Pentru
acontribui
lafondulgenetic,adicăpentrutransm
itereagenelorpropriilacât
maimulţiurmaşi,criteriulhotărâtor
alsucesuluiînprocesulde
evoluţie,descrisdeDarwinprinconce
ptulpecâtdecunoscut,tot
atâtdeadeseagreşitinterpretat,des
urvivalofthefitest,afostşi
rămânesupravieţuireaceluimaibinea
daptat.
Unelefemeisesupărăcândbărbaţiilo
rlelasăsingure,casăîşi
petreacătimpulpeterenuriledesport
sau în diferitefraternităţi oricu
prieteniilorprin cluburi.Însă
lefaco nedreptate,după părerea
luiDesmond Moris,autor
albestselleruluiMaimuţa goală:
„Comportamentul bărbaţilor nu este
decât o expresie modernă a
străvechii compulsii, inerentă
speciei noastre, de prezenţă în
comunitatea vânătorească.Pentru
maimuţa goală, esteun
gestlafeldeelementarcaîmperechere
adintrebărbatşi femeie–şis-
auşidezvoltatînstrânsăinterdepend
enţă.Şiaşava rămâne–
celpuţinatâtcâtîngenotipulnostru
nu vaintervenio
transformaremairadicală.”

BANDADEROCKERI
Există şio altă analogiecarearată
că,la felca în vremurile imemoriale,
tinerii şi bărbaţii în toată firea mai
percep şi savureazăşiacum
suspansulşitensiuneaapartealevână
toriiîn multmaimare măsură
decâtfetele şifemeile:ne gândim la
formaţiile de muzică rock,alcătuite
celmaiadesea numaidin bărbaţi, care
produc muzică aidoma uneicete de
războinici
sălbatici.Sededicăuneimelodii,imp
rovizeazăînjurulmotivului,
îlpasează dela unulla
celălalt,sepreocupă deelsolo sau în
perechi,apoiîlreiau cu
toţiişiîlamplifică până la punctul
culminant.Peparcursînainteazăcuto
ţiipecaleaextazului,iarla
finalseopresccutoţiişigustăîmpreun
ădineuforiaperfecţiunii.
Niciun band feminin nu este
capabil de o performanţă
comparabilă,deşifemeileselasăşiel
e,bineînţeles,impresionate
deritmurilesălbatice.Pentru că
moduldea interpreta această muzică
corespunde desfăşurării unei
vânători; celor două
îndeletnicirilesuntcomuneînţelege
reaşiconlucrareatacită,dar extrem
deprecisă,dintreparticipanţi:acum
intritu într-unsolo, pe urmă e
rândulmeu,apoireluăm împreună,acum
creştem volumulşitempoul, dăm
totuldin noişiintrăm perfect în
armonie.Tineriitalentaţiînvaţăsin
gurijocul,fărăsăaibănevoie să le
arate cineva, şi uneori ajung pe
culmile perfecţiunii. Asemănărilecu
oacţiunedegrup,la
vânătoare,suntizbitoare:
muzicaîncepesăsemenetotmaimultcug
oanadupăopradă.

BIROULCADOMENIU
DEVÂNĂTOARE
Mulţibărbaţicultivăcu
profesialorrelaţiilafeldestrânsec
a acelea cu asociaţiile sau grupurile
din care fac parte,totîn virtutea
străvechilorobiceiurivânătoreşti–
şifără ca elesă se
excludăreciproc.Îşiconsiderămunca
zilnicăunfeldesurogatal
vânătoriişiise dedică astfelcu
totdevotamentul.S-arspune
chiarcăprofesianunumaicăaînlocuit
vânătoarea,darapreluat şi unele
trăsături ale ei. La fel cum şirurile
nesfârşite ale
generaţiilordevânătoriporneauînzo
riîncăutareahraneipentru familiile
lor,şimunca de astăzia multor
bărbaţiîncepe cu deplasarea spre
„terenurile de vânătoare”,unde lise
oferă o mulţime de prilejuride a intra
în raporturireciproce cu alţi
bărbaţi.Şi,lafelcalavânătoare,mun
caproductivădepindede
planificareaprecautăşideco
rdonareastrategică.În acestscop,
bărbaţiirecurg şiastăzicu precădere
la relaţiide comunicare reciprocă
cât maigreu de pătruns pentru cineva
din afară,
favorizândastfelşicoeziuneadegrup
.
Dacă lisepuneîntrebarea decemunca
arepentru eiatâta importanţă,vor
răspunde că trebuie să câştige banica
să-şi
întreţinăfamilia,uşordeinterpretat
caanalogieastrăvechiiprăzi cu
careseîntorceau
acasă.Idealulmodernderelaţie,care
aşază bărbatul şi femeia pe aceaşi
treaptă în cea ce priveşte
câştigurilemateriale,darşigrijade
casăşideurmaşi,depăşind
astfelstrăvechiulpatriarhat,sedov
edeşteadesea,laopriviremai
atentă,un elementextrem
defragildin mintea celorîn cauză.
Pentru căîn
moduldeasevedeapesinealbărbaţilor
,darşial multor femei,se ascunde
încă o înţelegere arhaică a rolului
propriu care le guvernează
comportamentul, uneori fără să
conştientizezeasta.
Modelulîntipăritde milioane de
aniîn creierulnostru,de vânător
care pleacă în sălbăticie şi se
foloseşte de toate capacităţile
luimentale şifizice,mergând până la
sacrificiul
suprem,casădoboareanimalepentruhr
anatribului,învremece
femeialuipăzeştefoculşiseîngrijeş
tedecopiiîn grotafamiliei, nu
poatefiştersatâtdeuşor,dupădoarcât
evasutedegeneraţii post-
EpocadePiatră.Dimpotrivă,acesttip
arparesădetermineîn continuare
comportamentul bărbaţilor; şi, deşi
nu îşi mai împlinesc de mult
aventurile şi faptele de glorie în
medii primejdioase,cum arfisavanele
şijungla,cide obiceiîn faţa
monitoarelordecomputerşiînspaţiic
limatizate,sesimtşiacum aidoma
strămoşilorlordin zoriiistoriei,de
ale cărorvitejie şi devotament
depindea prosperitatea
întregiiaşezări. Bazaţipe
aceastăaprecieredesine,nu-
idemirarecăadeseafacexcesde
zelşinumaiaunicienergie,nicitimpp
entruceicareîiaşteaptă acasă.
Sondajele au arătat că în 70-80 din
familiile germane,tot
femeileseocupăderufe,decurăţeniad
inbaieşidebucătărie,iar 60din
bărbaţimaispalămaşina,din
cândîncând,şimaifacşi
micireparaţiiîn
gospodărie,dacătrebuieneapărat.În
vremece pentru
celemaimultefemeifamiliareprezintă
celmaiimportant lucru din
viaţă,majoritatea
bărbaţilorconsideră profesia esenţa
supremăaexistenţei,înspecialceica
redeţinpoziţiideconducere
îneconomie,darşindependenţii,artiş
tii,profesoriişifuncţionarii
îşiaurolulfoarteînserios,potrivit
vechilorcutume.
 Cât de greu se despart
mulţibărbaţide terenurile lor de
vânătoaresevedelimpededinprobleme
lepecareleaucândviaţa profesională
liseîncheieşiiesla pensie.Cu
câtîşipercepeau activitatea–
chiarşiinconştient–capeun
pandantalvânătorii
preistoriceîngrup,cuatâtestemaidu
reroasăpierdereabruscăa colegilor
şi prietenilor, devenind irascibili
şi deznădăjduiţi, mergând
pânăladepresie.Nicinu-
idemirarecăbărbaţiiajung nu
rareoriîn
aceastăperioadădeviaţăsăbeaexcesi
vsau săîşi cauterefugiulîn
totfeluldeboli,adeseaînchipuite.C
hiarşicei care nu s-au dus cu prea
multă bucurie la serviciu găsesc
insuportabilgânduldeasetrezinutili
,depeozipealta,fiindcu
totuldeneînţelescă„frăţiavânători
lor”sevadescurcaşifărăei.
Şi,adâncînsufletullordeurmaşiaiEp
ociidePiatră,aşteaptă
– zadarnic, de cele maimulte ori– un
semnaldin partea camarazilor:
„Haide,vinoînapoi.Fărătinesuntem
pierduţi!”

AGRESIVITATE
Un altgen de compensaţie pentru
vânătoarea strămoşească
estesportul,caretocmaidin
aceastăcauzăareoimportanţăcu
totulieşitădincomunpentru
uniibărbaţi.Ceimaimulţinicinu se
gândesc să devină activi,
dimpotrivă, nimic nu le dă
sentimentuldevânătorieficienţidecâ
turmărirea cu aviditatea
evenimentelorsportivedin
tribunelestadioanelorsau –
otreaptă şimaipasivă –din
fotoliuldeacasă,la televizor.Şiîn
ambele
cazurisunttrupşisufletcuidoliilor,
caîntr-ochestiunedeviaţă
saudemoarte.
Eireuşescfără niciun efort–
şiabsolutdeneînţeles pentru
multefemei–săseidentificeîn
asemeneamăsurăcu activitatea
sportivăpecareourmăresc,încâtaus
entimentulcăparticipăla
competiţie.Oricereuşită ledă
fiori,oriceratareîidistruge.Se
ceartăcu arbitrii,deşiştiu
binecănu potfiauziţi,şiexultăla
penalizărileprimitedeadversari.Da
căechipa„lor”marcheazăun gol,urlă
ca Ugurşioameniiluidupă doborârea
unuirinocer
lânos,iarlaînfrângeresuntnegrides
upăraremultăvreme.Iată
comentariulpsihologuluiamerican
PeryGarfinkeldin carteasa
InaMan’sWorld:
„Suficientcabărbaţiisăvorbeascădes
presport sau să urmărească un meci
şi imediat adoptă o atitudine
războinică.I-am văzutcertându-
se,cu ochiiieşiţidin orbite,pe
temaunuiout.”
Certestecăvremedesutedemiideanib
ărbaţiiau participat la vânătoare
în grupuri,dezvoltându-şimulte
calităţifizice,ca
rezistenţa,forţaşiviteza,darşipec
elementale–capacitateadea
cântărişianticipaosituaţieşideană
scociiviclenii.Astăzinuse
maiîntâmplăaşa,dargeneleau
rămasactiveşioameniisesimt
obligaţisăgăseascăomodalitatedea-
şipuneînvaloarecalităţile.
Şinimicnu-
imaipotrivitdecâtsportul.Încădin
copilăriebăieţii batpeste
totmingea,iar când cresc nu văd
niciun motiv să renunţe.Deacea
vezioameniîn toată
firea,spreexemplu,în
parcăriledepeautostradă,bătând
mingeacu mareplăcereaşa, ca să se
destindă;absolutde neînţeles
pentru femei,şigreşit
interpretatdeeledreptcomportament
copilărossau–şimaigrav
–imatur.
Nevoiaancestralădeasemăsuracu un
adversaresteatâtde
irezistibilăpentrumulţibărbaţi,în
câtasistăcusufletullagurăla
competiţiicareaupreapuţinde-
afacecusportulşiseavântăcu
şimaimareplăcereîn
ele.Fiecăevorbadejocuridecărţi,ca
tabinetsauwhist,fiedelungibăutepân
ăîşibagăadversariisub
masă,aceptăoriceprovocarecuelanne
stăvilitşisuferăcumplit dacă
pierd. Regula se aplică mai cu seamă
exemplarelor
masculinecarealtfelducoexistenţăc
enuşie,lipsitădemomente
dramatice.Cu
câtauomeseriemaiplicticoasăşimaim
onotonă, cu atâtmaiintensă este de
obiceipasiunea lorsportivă.Mai
curând sau maitârziu,
bărbatultrebuie să elibereze din el
vânătorulprimitiv,iarpentru
femeialuiestecu atâtmaibinecu
câtseadapteazămairepede.
Soţiaideală,din
acestpunctdevedere,esteceacaresea
rată plină de înţelegere chiarşicând
bărbatuleise întoarce de la
stadionnudoarvopsitpefaţăînculori
leclubului,citotalrăguşit,
croncănind
neinteligibil.Deoarece,totaşa cum
strămoşiinoştri obişnuiau înainte
de luptă să bea licoriameţitoare
şiapoisă
intonezecântărisălbaticedeatac,şi
unadevăratfanalfotbalului
secuvinesăprindăcurajcuoberecasăp
oatăapoisă-şisusţină
cutărieechipaşisăreverseasupraadv
ersarilorscandăriplinede
insulte.Desigur,întretimp
secvenţelesonoreneandertalieneau
fostînlocuitedemelodia Yelow
Submarine–versurilefiind cele ale
bine cunoscutului şi spiritualului
cântec „Daţi-le jos
bavarezilorpantaloniilordepiele!”
cutoateastea,însă,asemenea
corurileinsuflă
şiastăzibărbaţilorun
sentimentdefericirecă
aparţinunuitribatotputernic–
avândritualurişitabuuricomune
şi,nu în ultimulrând,urlete de
triumfcomune,cu atâtmai capabile
să-iunească.Sau,după cum
formulează psihologul american
Anthony Stevens:
„Războiulşisportulsuntforme de
expresiesimbolică aaceleiaşinevoi,
… tema conflictuluiagresiv
întregrupuridebărbaţi,uniteşiorga
nizate.”

DEDRUM NU ÎNTREBI
Când vânătoriiEpociide Piatră se
aflau în urmărirea unui
mamutşiajungeau într-
oregiunenecunoscută,pentru
sucesul, darşipentru
siguranţaloreraesenţialsăştieînfie
caremoment undeseaflă prada
şigrupullor,adică să-şifacă
permanento
imaginecâtmaiprecisădespredirecţi
aşivitezarelativăamişcării lor.În
schimb,pentru femeiera deosebitde
importantsă ţină minte locul în care
creşteau ciuperci sau copaci cu
fructe
gustoase.Deacea,evoluţiaafavoriza
tdezvoltareauneipercepţii
vizualeîn spaţiu în
creierulfemeilorcu
ajutorulcăreiaelesunt
capabilesăregăseascăanumiteobiect
eaflateladistanţăîntreele, dar
imobile.În cazulbărbaţiloriese în
evidenţă relaţia dintre punctele
cardinale şiviteza şidirecţia
mişcăriiproprii.Când
călătorescsau
seplimbă,eiseorienteazămultmaipuţ
in decât femeile după repere care
atrag atenţia,case sau alte puncte
remarcabiledinpeisaj,bazându-
seînspecialpesimţuldirecţieişi
almişcării,carelepermiteaînadâncu
listorieisăîşiurmărească prada
fără să-şipiardă imaginea de
ansamblu.Astfelceimai
mulţibărbaţi,chiardacăseaflăpentru
primadatăîntr-unlocşi
cerulesteînnorat,totştiuîncotroes
tevestul.Simţullorspaţialle
îngăduieşiastăzisă parchezerapid
şicu precizieîn marşarier, într-
unspaţiurestrâns,spreuimireaşinvi
diadoamnelor.
Laastaseadaugăşifaptulcădintotde
aunabărbaţiis-aubazat doarpe
forţele propriica să îşigăsească
drumulşisă iasă la
luminăfărăajutor.Dupăcum
susţineDeborahTannen,autoarea
volumului You Just Don’t Understand:
Women and Men in
Conversation,bărbaţilornu le face
nicio plăcere să fie ajutaţi,
deoarecesesimtînjosiţi,preferând
săcreadăcădeţin controlul
absolut.Bărbaţiievită cu
oricepreţsă ceară ajutorulcuiva,în
subconştientullorastaechivalândcu
recunoaştereasuperiorităţii
respectiveipersoane.
Simţulorientăriimaidezvoltatdecâ
talfemeilorşiaversiunea
faţăprimireaunuiajutorfac,împreun
ă,cabărbaţilorsălevinăşi
astăzifoartegreu săadmităcăs-au
rătăcitşipreferăsăbâjbâie
oreîntregiîn
locsăîntrebeoricetrecător,chiarda
căliseatrage atenţiacănu
suntpedrumulcelbun.Comentariuljur
nalistului american Bob Reis:„Abia
după ce-miiesdin pepeniîntreb pe
unde naiba să o iau.Toată treaba este
o competiţie:cine iese învingător –
eu sau şoseaua?” Şi tot el: „Bărbaţii
sunt ca
troglodiţii.Vorsăfieceimaibunivânăt
orişideaceamizeazăpe autarhie.”

SHOP ING –
DELAPLĂCERELAFRUSTRARE
Modullorspecialdeorientareleprin
defoartebinefemeilorşi
pentruoîndeletniciredintrecelemai
îndrăgitedeele:shop ingul,
maialescândsegândesclaîmbrăcămint
e.Ceplăceremaimare poate exista
decâtsă o porneşticu o prietenă şisă
cutreieri magazin
dupămagazin,săprobezi,sătegândeşt
i,sămaibeio cafea,să te
răzgândeşti,străbătând agale un
raion după altul,
cercetândofertele,probândopiesăsa
ualta,înaşafelîncâttotul
sădurezecâtmaimultcuputinţă.Chiar
şidacăîntr-untârziuse
întorcacasăcu
mâinilegoale.Bărbaţiidezavueazăcu
totulacest
moddepetrecereatimpului,înprimulr
ânddincauzăcă,încăde la apariţia
ei,în Epoca de Piatră,îmbrăcămintea
îndeplinea funcţiitotaldiferite
pentru bărbaţişipentru
femei.Desigur,
trebuiasăfiepracticăîn
ambelecazuri,însăîn ceaceleprivea
pefemei,hainelemaitrebuiau
săfieşiatrăgătoare,în vremece
bărbaţiiîşidoreaumaiîntâidetoatec
aveşmintelelorsăfiefoarte
potrivitepentruvânătoareşisăîiape
redepotenţialiiduşmani.
Deaceafăceautotcelestăteaînputin
ţăcasăaibăunaspect
câtmaifioros,cea cenu le-a
lăsatbunul-gustsă evoluezeîn
direcţia unor haine
şic.Apoi,obligaţiile lor de
vânătorişide furnizoriaicărniinu
ledădeau răgazulsă semaiocupeşide
podoabe şide modă.Aşa încâttoate
acestea au fostlăsate în
seamafemeilor,careleconfecţionau
îmbrăcămintea,maialesdin blana
animalelor răpuse de ei. Bărbaţii o
purtau, fără alte
complicaţii.Deaceamaiexistăşiastă
zimulţidomniextrem de
mulţumiţicând soţiile îiscutesc de
corvoada cumpăratuluide
haine.Alţicercetătorisuntînsă de
altă părere,postulând că femeilor
le face mult mai multă plăcere să se
ocupe de cumpărăturipentru că ele
evocă străvechea lor pornire de a
aduna.
Indiferentcareesteadevărul,denec
ontestatrămânefaptulcă
uniibărbaţisuntîncontinuareatâtde
stăpâniţidestrăvechealor
experienţă vânătorească,ale
căreico rdonate principale sunt
eficienţa şigestionarea raţională a
timpului,încâturăsc de-a dreptul
shop ingul de amorul artei. Cel
târziu în al doilea
magazinvizitatsuntloviţideunatacd
epanicăşivorsăiasăcât mairepedecu
putinţăîn
aerlibersau,şimaibine,directîn cel
maiapropiatmagazinspecializatînbr
icolaj.Sauînoricecazîntr-
unlocundesă-
şifoloseascătimpul,undesăfacăceva
normal,în loc să ardă gazulîn
aşteptare prin faţa cabinelor de
probă, discutând despre ce
nu se pricep deloc. Nu
degeaba
departamentelepentru bărbaţidin
marilemagazinesuntplasate
deobiceilapartersaucelmultlaprimu
letaj,adicăînlocuriunde se ajunge
repede şifără efort.Iar când
bărbaţiifac singuri cumpărături–
deregulăştiindexactdinainteceanum
ecaută–, totulsedesfăşoarăîntr-un
tempodeneînţelespentru femei,dar,
celmaiimportant,cu rezultate
îndoielnice,din punctullorde
vedere.
 INTUIŢIAFEMININĂ
Se prea poate ca hainele să nu
prezinte multă importanţă pentru
bărbaţişidin cauză că eiabia observă
cu ce sunt
îmbrăcaţişiceidinjur.Dupăceastatc
inciorelaopetrecere,un
bărbatabiadacăpoatesăcomentezesum
ardesprevreodoamnă, şiîn
rest,nimic.Iardacăsoţiaîlîntreabă
dacăi-aplăcutrochia
doamneiX,vaconstatacăelnicinu
aobservatcădoamnaX a
fostacolo.Ceacenuisepoateîntâmpla
uneifemei.Fărăsălise citească
nimic pe chip, femeile ştiu totul,
observă totul şi comenteazătotul.
Şi,cu totulde neînţeles pentru un
bărbat,simtşistarea
sufleteascăacelorprezenţi.Judecând
dupăminusculeinflexiuni
alelimbajuluicorporal,îşidauseama
într-oclipădacăopersoană
etristăsausupărată,darşidacăminte
–deacealeşiesteatât degreu
bărbaţilorsăîşiascundăaventurile.
Şideaceastădată paresăintervinăun
mecanism ancestral:prin
îndatorirealorde
pazniciaipeşteriişiprotectoareale
descendenţilor,femeileerau
obligatesăperceapăşisăinterpretez
ecorectcelemaifineabateri
delacomportamentulnormalalcopiilo
rlor,darşistareadespirit
acelorlaltefemeidintabără.Adicăsă
îşideaseamadacămicuţii
ţipădefoamesaupentrucăîidoarestom
acul,oridinmotivemult
maiserioase.Femeileau
păstrataceastăcapacitatepânăastăz
i, spremareamirareabărbaţilor.
Învremeceei–
graţiesutelordemiideanidevânătoar
e–auo
foartebunăvedereînadâncime,maipre
cisdistingmultmaibine cea de-a
treia
dimensiune,femeileseevidenţiază
printr-o foarte bună capacitatedea
sesiza detaliiledin imediata
lorapropiere, adevărata
intuiţiefeminină fiind totodată un
dardeosebitde a
percepeşicântărisituaţii,decareîn
generalbărbaţiinu preaau
parte.Casădoboareunmamut,vânători
ineandertalieninuerau obligaţisă
ţină seama de detalii,dar femeile
erau nevoite să remarce toate
amănuntele vitale pentru
întreţinerea relaţiilor
interumane.
În cadrulunor teste de evaluare a
stăriide spirita unor
persoanediverse,pebazafotografiilo
rlor,femeiles-au doveditîn
generalmultmaipriceputedecâtbărba
ţii.Înţelegmultmaibine
chiarşiconţinutulemoţionalaluneic
onvorbiridoarîn parte
inteligibile. Cauza probabilă este
apariţia unor diferenţe de
structurăîntrecreierulfemeiişicel
albărbatului,condiţionatede
evoluţie:corpulcaloscarefacelegăt
uradintreemisferelecerebrale este
maibine dezvoltatla femeidecâtla
bărbaţi.Prin urmare femeile
folosesc în multmaimare măsură
simultan cele două emisfere – cea
stângă,maidegrabă raţională,şicea
dreaptă, preponderentimaginativă–
întreeledesfăşurându-seun schimb
intensdeinformaţii.Iatăcum
explicăpsihologulamerican Joyce
Brothers:„Capacitatea de a analiza o
problemă simultan cu
ambelejumătăţialecreieruluileface
pefemeimultmaisensibile.
Simtmultmaibinediferenţaîntrecesp
unşicegândescoamenii şidisting
multmaicorectnuanţele care
dezvăluie adevăratele
sentimentealeinterlocutorului.”
Relaţiilespecialedecaresuntcapab
ilefemeilesuntsubliniate
şiderezultateleunuitest,în
cadrulcăruiapsihologiiau arătat
unorcopiiaceleaşiseturideimagini.
Băieţiiaupututsăenumere
multedintreobiectelepecareleconţi
neau,în vremecefeteleîşi
aminteaupreponderentdeoameniirepr
ezentaţiînele.
În fine, capacitatea mairedusă de
sesizare a detaliilor şi tendinţa de
asumare a riscurilorpar vinovate
şide faptulcă
bărbaţiisuntmultmaiexpuşila
acidentedecâtfemeile.Chiar din
copilărie,la traversarea
străzii,fetele suntmultmaipuţin
expuseunorevenimentenefericitedec
âtbăieţii.Şisituaţianu se
schimbălamaturitate.Potrivitunuis
tudiu efectuatdeMichigan
University,în cazulbărbaţilor,şiîn
specialalcelordin zonele
urbane,risculde acidentmortaleste
cu 62 maimare decât pentrufemei.

SĂFACIPIPICAUNBĂRBAT
Pentru că totdiscutăm
desprerisculcorporal:decâteoriîşi
făceanevoilefiziologice,vânătoruln
eandertalian seaflaîn mare
primejdie,deoareceîn
acelecliperămâneafărăapărareşiput
ea să cadă pradă fiarelor sălbatice
capabile să se apropie pe
nesimţite.De acea,bărbaţiise puteau
bucura că măcar nu
trebuiausăselasepevine,nefiindastf
elobligaţisănumaipoată aveasub
controlîmprejurimile.Preferinţade
arezolvaproblema stând în picioare
s-a păstrat de acea până
astăzi.Desigur, bărbatulmodern nu
se maiteme de sălbăticiuni,dardacă
se întâmplăsăfacăpipiîn
naturătotvreasăfiesigurcănu apare
nimeniîn jur–prin
urmare,câttimpdureazăacţiunea,pri
veşte roată cu toată atenţia,cea ce
nu poate face decâtstând în
picioare.Atât de adânc înrădăcinată
este această măsură de
precauţie,încâtşiîn toaleta de
acasă,unde este în perfectă
siguranţă,bărbatulmodern
preferăsărămânăîn picioare,în loc
săseaşeze.Desigur,estevorbaaicişi
depuţinăcomoditate.
Şiîncăoslăbiciunetipicmasculinăt
rebuiepusătotpeseama
evoluţiei:incapacitatea de a face
pipiîntr-o toaletă publică în
prezenţa altora,o
fobiedestulderăspândită,numită
demedici
paruresis.Indiferentcâthazstârneş
teoasemeneaproblemă,ea
estefoarteserioasă,persoaneleafec
tateajungândsăevitesăiasă în
oraş,sămeargălacinematografsau
săpleceîn excursii.Unii nici nu mai
îndrăznesc să consume lichide dacă
nu au
posibilitateasăseîntoarcăacasăînt
imputil.
După părerea biologilor
specializaţiîn evoluţie, cauza este
aceaşi: cât fac pipi, bărbaţii se
simt neprotejaţi, lipsiţi de
posibilitateadeaseapărasau
deafugi.Încazuluneipotenţiale
agresiuni,un mecanism
străvechiactivează zona simpatică a
sistemului nervos vegetativ,
programată pentru atac sau
retragere,după care se desfăşoară
cele discutate în capitolul despre
„Corp şisimţuri”:o reacţie
necontrolabilă de stres.Ea
declanşeazăînorganism
toateelementelenecesareapărăriide
un
atac:tensiuneaşipulsulcresc,lafel
şiritmulrespiraţiei,muşchii
seîncordeazăşipieleadevinealuneco
asă,datoritătranspiraţiei, în aşa
felîncâtatacatorulsă nu aibă o priză
bună.Şinu mai poatefaceun lucru
extrem deimportant,maiprecisnu
semai
îngrijeştedeexcreţie.Dincauzaasta
,celuistresatîiesteimposibil să-
şigoleascăvezica.
Nicimăcaraşezat.
 IUBIREŞISEX
Walas-aapropiatdeUgur,şi-
aînlănţuitbraţeledupăgâtullui
şil-
asărutatzgomotos,subprivirileîntr
eguluitrib.Apois-auitat în
jur,iarUgura înţelescâtera
demândră.Uitaţi-vă,ce om! Părea să
spună.Căpetenia tribului–
bărbatulmeu!Pe chipul câtorva
femeiîncolţise invidia,iarUgurera
puţin încurcatde
naivitatealuiWala,carepăreapreasi
gurădeadmiraţiatuturor.
Privirileluis-au
opritasupraSarenei,ofemeieremarca
bilde bine proporţionată,cu figură
expresivă,alcăreibărbatfusese
răpus nu de multîn timp ce se lupta cu
un urs.De atunci,
Sarenasebazapesprijinulcelordinju
rîntoatetreburiledezicu zi,
inclusiv în ce privea creşterea
numărului de membri ai
tribului,iarUgursestăpâneacugreus
ărămânăladistanţă.I-ar
fiplăcutsăseapropiepuţin.Măcarodat
ăsaudedouăori.
DarcândaîntâlnitînochiiluiWalao
binecunoscutăexpresie detemut,şi-
aalungattoategânduriledelaaceafiin
ţăatrăgătoare şi s-a concentrat
asupra primei iubiri. Se pregătise
să fie frumoasă,dedragullui,trebuia
să recunoască.Purta veşminte
noidinpiele,împodobitecubroderii,
pecareşilelucrasecudoar câteva
săptămâniîn urmă,iarpeobraji,a
mairemarcatUgur, avea puţină
culoare roşiatică, atent întinsă,
care să-i dea
strălucireşitinereţefeţei.
Walal-aprinsdemânăpetăcuteşil-
atrasdupăea,iarela urmat-o
bucuros.Pestecâteva
clipeceidoiseţineau în braţe,
întinşipeogrămadădeblănurimoidin
grotalor,mângâindu-se
cutandreţe,învăluiţiînparfumullui
Wala,plindenoteexcitante
aducătoaredeextaz.Sesărutau cu
focpeobrajişiseiubeau cu
pasiune,Walafiindînsăpermanentaten
tălacopiluldinpântecele ei,pe
care,dacă totulmergea bine,avea să-
lţină curând în
braţelesaleputernice,capeunpuiplă
pând.

CHIPURIFRUMOASE
Dragostea şisexulsunt strâns
legate de forţa de atracţie.
Independentdefaptulcăbărbaţiigăse
scdeosebitdeatrăgătoare
anumitecaracteristicifizicealefeme
ilorşireciproc,de-a lungul
evoluţieiomeneştis-
auformatatributegeneralvalabile,î
nspecial
referitoarelachipuljumătăţiialese
,pecarelepercepem cafiind
frumoase.În acestsens,în urma
maimultorexperimente,se dovedeşte
prea puţin valabilvechiulclişeu
„frumuseţea ţine de gust”, în
general ei nefiind impresionaţi atât
de trăsăturile neobişnuite sau
exotice, cât de chipurile cu cât mai
multă
simetrie.Constatareaafostconfirmat
ăştiinţificdecercetătoriide la
StAndrews University,din
Scoţia,care au prezentatunor
subiecţifotografiicu
persoanecâtmaidiverse,cerându-
lesă le evaluezeforţadeatracţie.S-
adoveditcăcelemaimultepreferinţe
aufostîntrunitenudechipurilecares
eremarcauprinochifoarte
mari,nasdeosebitsau
gurăfrumoasă,cidecelecu
simetriecât
maiaproapedeperfecţiune.
Rezultateleau fostîntăritedeun
altexperiment,în carecâte
10
deimaginicufeţedebărbaţişidefemei
aufostdigitalizateşi
apoirecompuse în computer, printr-
un program de generare
aleatorie.Pentru
că,atuncicândsubiecţilorle-au
fostprezentate
„chipuricomune”,alcătuitedinpânăl
a32decomponentediferite,
eiauconsideratacestevariantecompu
secumultmaiatrăgătoare
decâtceleautentice,deundeprovenea
urespectivelecomponente.
Evoluţiane-
aajustatînaşafelîncâtfigurilesănis
eparăcuatât
maifrumoasecucâtsuntmaicorespunză
toareuneimedii.
Trăsăturile simetrice
sugerează,fără ca observatorulsă fie
conştient, o înzestrare genetică
favorabilă, pentru că este
reprezentativă şinu seabatedela
norme,iarasimetria feţeio
dezvoltareimperfectă–posibildin
cauzaunorboli.Estelimpede
căechivalăm
automatarmoniacorpului,judecatăîn
primulrând pornind delachip,cu
sănătatea,considerând
opersoanăastfel înzestrată
dreptparteneridealde
împerechere.Este posibilsă
preferăm
instinctivchipurilecomuneşideoare
cepeelesuntuşor
decititformeledeexprimareprin
mimică–bucuria,îngrijorarea şi
furia – care, aşa cum am văzut,
reprezintă semnale de
comunicaresocialădeosebitdeimport
anteşiuniversale.
 CELEPLACEFEMEILORLABĂRBAŢ
I
Înniciunaltdomeniu
alexistenţeişiacţiuniiumanenu
sefac maiacut simţite standardele
şiaşteptările decât în alegerea
partenerilor,fiindcelmaiatentstudi
atdecercetătoriispecializaţi în
evoluţie.Decizia unuibărbatşia
uneifemeide a deveni
partenerisexualidepindedoarîn
micămăsurădegândurişide
planuriconştiente,ciaproape
exclusiv de criteriistabilite de
evoluţiede-
alungulmilioanelordeani,careastăz
ineguvernează
trăirileşiacţiunilelafelcaînzorii
civilizaţiei.Săneoprim puţin
asupraîntrebăriicaretrăsăturifizic
eşisufleteştifaccaunbărbat
săfiedoritdeofemeie.
Săneaducem
aminte:dinpunctdevedereevoluţiona
r,măsura a cea ce Darwin numeşte
fitnes şi s-a tradus, de obicei
inadecvat, prin „putere”, este
determinată de
sucesul
reproductiv,adică detransmiterea
decâtmaimultegenecătre
descendenţi.Într-
opopulaţieseimpunpetermenlungacel
efiinţe care lasă trăsăturile
lormoştenire fiilorşifiicelor,în
vreme ce indiviziicarenu
reuşesc,din
cauzaunorînsuşiridezavantajoase
oarecare,iesdincompetiţie.Pornind
delaaceastăreflecţie,Ellis,
teoreticianamericanevoluţionist,s
usţinetezapotrivitcăreia,de-a
lungulevoluţiei,presiunea
selecţieia produs o diferenţiere a
bărbaţilor în privinţa „valoriide
împerechere”,din punctulde
vederefeminin.Astfel,există două
calităţipentru care,încă din
vremuriîndepărtate,femeilepreferă
în mod deosebitun anumit
bărbat:înprimulrândcapacitatealui
deaseîngrijidefemeieşi
deviitoriidescendenţi,apoidisponi
bilitateadeaseimplicaafectiv în
relaţiadecuplu şicu
copiii.Adică,pescurt,selecţianatu
rală s-a îngrijitca femeile să-
ialeagă pe bărbaţiicare oferă unei
viitoare familii cele mai bune şanse
de supravieţuire şi de propagare.
Cel mai important criteriu al unei
femei în alegerea
parteneruluiparesăfiestatutulluiso
cialşieconomic,caresub niciun
motivnu
trebuiesăfieinferiorceluipropriu.Î
n Epocade
Piatră,astaînsemnacăalesultrebuia
sădeţinăunrangcâtmai înaltîn
cadrultribuluişi,prin
urmare,oinfluenţăconsiderabilă
şisuficientacesla
hrană.Numeroasestudiiarată că
statutul socialşisituaţia
economică ale unuibărbat– reflectate
nu în
ultimulrândprinlucruripalpabile,v
ilă,Porscheşiahtdelux–şi
însuşiricum arfi
inteligenţa,puterea,ambiţia
şiperseverenţa sunt şi astăzi
pentru femei cu mult mai importante
decât
înfăţişareaatrăgătoare.Lacei-
arfifolosituneifemeicaWalaun
bărbatînstaresăcâştigeunpremiulau
nconcursdefrumuseţe–
desigur,nimeninu le organiza
printre neandertalienicare în
schimb nu se putea îngrijide ea şide
copii? Cu mult mai importante decât
aspectul atrăgător erau corpul bine
clădit, curajulşicalităţile
atletice,care îiîngăduiau
bărbatuluisă-şi
hrăneascăfamiliaşisăoaperededuşma
ni.
Într-adevăr,studiileau
dezvăluitcăîn
alegereaunuipartener,
pelângăindiciilecaresugereazăopoz
iţiedominantăînsocietate,
soliditatea
corpuluiunuibărbatreprezintă un
criteriu decisiv. Încă din vechime
femeile au asociat o ţinută
bărbătească
impunătoarecuprestigiulşiputerea.
Cercetăriledemonstreazăcă
bărbaţiivoinici,în comparaţie cu
ceimaifiravi,se bucură de
numeroaseavantajeremarcabile:îşig
ăsescmaiuşorunserviciu,
suntmaibineplătiţişimaidesavansaţ
i,şiauşansemaimarisă câştigeîn
alegeri.Pentru căaşastau
lucrurile,femeiledin toate
spaţiileculturaleîşidoresc,maipre
susdeorice,un bărbatcare
săledominedin
punctuldevederealdimensiunilorfizi
ce.Acest criteriu joacă un
rolatâtde
important,încâtprofesoarele de
psihologieEllenBerscheidşiElaineW
alsterîlnumesc„principiul
cardinalalselecţieipartenerului”.
„Instinctiv, femeile echivalează
robusteţea cu o calitate genetică”,
spune cercetătorul Robin Dunbar de
la Liverpo l University.
„Şinucutotulpenedrept.Încondiţiid
etraiegale–au arătat experimentele
asupra animalelor – masculii mai bine
înzestraţigenetic,maisănătoşi,cre
scmaimaridecâtsemeniilor
maipuţindotaţi.”întredimensiunile
corpuluişisănătateparesă existe cu
adevărat o legătură,iar femeile
îşidoresc un tată zdravăn şienergic
pentru
copiiilor.Cercetătorulenglez John
LazarusdelaNewcastleUniversitycom
enteazăastfel:„Preferinţa
feminină pentru masculii bine
făcuţi este după toate
probabilităţile o relicvă din
zoriipreistorici,când voinicia lor
reprezenta o garanţie de buni
vânători şi buni furnizori ai
mijloacelordetrai.Un
bărbatvânjospromiteofripturăzdrav
ănă şiocămarăplină.”
Aşa cum spuneam, femeile mai
consideră esenţial şi ca bărbatulsă
aibă calităţide viitor tată,să fie în
măsură să
participeemoţionalşisăcontribuieb
eneficladezvoltareacopiilor,
investindtimpşialteresurse–
astăzifinanciare,înprimulrând–,
pentru a leasigura
descendenţilor(desigurşisoţieiale
)oviaţă
fărăgrijimateriale.Închestionarel
edesprecalităţilesoţuluiideal,
femeileaubifatîncelemaimultecazur
i„afectuos”,„comunicativ”,
„grijuliu”şi„denădejde”şideloc„ar
ătos”ori„sexy”.
„Asemeneacalităţiîşigăsescşioexp
rimareexterioară”,estede părere
psihologul Harald Euler de la
Universitatea Kasel.
„Femeilenuarîmbrăcavreodatăacelea
şihainedouăzilelarând,
darbărbaţiiarface-
ofărăprobleme,fiindînstaresăîşicum
pere şitreicămăşila feldacă le
place modelul.O doamnă care îşi
înnoieşte adesea garderoba vine în
întâmpinarea dorinţei de schimbare
a bărbatului.Însă
bărbaţiisemnalizează statornicia
prin
hainemaidegrabămonotone.”Coleguls
ău american David Bus,carea
întreprinsmaimultestudiipeaceastă
temă,mai invocă şiun
altcriteriu:după experienţa
sa,femeilesesimtîn
moddeosebitatrasedebărbaţicarefac
toateeforturilesăîiajute
pecopiiilor,materialşiintelectual
,pricepându-seînsăsăseşi
poartefoartebinecu ei.
„Aproapeniciunanu
rezistăînfaţaunui
bărbatcareesteîncântatsăsejoacecu
copiii”,spuneBus.
Şiîncă o însuşire bărbătească pare
să se bucure de mare
trecerelafemei:voceagravă.Celpuţi
n astaesteconcluziaunui studiu
desfăşuratdeSarah Collinsla
Notingham University,în care 54 de
femeiau fostîntrebate în ce constă
cea maimare
atracţieeroticăpentruele.Niciaici
nuafostvorbaînprincipalde
aspectulfizic,ciimediats-au
distinsbărbaţiicu vocegravă,pe
care femeile o asociază automatcu
rezonanţa sonoră a unor
oameniînalţi,laţiînumerişimusculo
şi,poateşicupieptulpăros
–însuşiricareleinspirau
încădinEpocadePiatrăunsentiment
desiguranţăşiprotecţie.

ŞARMULBĂRBAŢILORMAIÎNVÂRS
TĂ
Dacă luăm în considerare toate
preferinţele feminine despre caream
discutat,înceacepriveşteunpotenţi
alpartenersexual, nu
edemirarecămultesesimtatrasedebăr
baţimaiîn vârstă, presupus
maimaturi,care frecventdispun
exactde calităţile dorite–
statut,bani,timp,empatieşi,încazu
lideal,şicorpatletic
şivocegravă.Uimitoresteîn
oricecazcă doamneledeseorinu
suntconştientedeacestepreferinţec
areleinfluenţeazăautomat
hotărârile.Doaraşa se explică o
aparentă contradicţie:în faţa
uneiprezentărivideo,femeileprefer
ădomniimaiînvârstă,cuun statut
socialmaiînalt,în vreme ce în
interviurideclară că
asemeneacriteriinuauniciovaloare.
Tot în străvechiul mecanism
evolutiv-psihologic în virtutea
căruiafemeilesuntîn
căutareabărbaţilorcu
staresegăseşteşi
cauzamaiadâncă,altfelsurprinzătoa
re,pentru caremajoritatea
femeilormairesping şiastăzi–în
ciuda tuturorprogreselor,a
emancipăriişiprotestelorlorconsta
nteîmpotrivadependenţelor–
persoanele care le suntinferioare în
anumite privinţe – fizic,
intelectualsau
financiar.Neajunsuricărora le
suntmultmai
puţinexpusealăturideunbărbatmatur
,ajunsdejapeotreaptă
înaltăasocietăţii,decâtîncompania
unuitânăr,indiferentcâtde
atrăgător ar fi.Suntem atât de
familiarizaţicu acest arhaic
criteriu de selecţie,încâtun domn
maiîn vârstă alăturide o tânără
agreabilă (poate inferioară lui din
punct de vedere
intelectualşimaterial)nu nise pare
ceva ieşitdin comun,în
schimbodoamnămaiînvârstăcuunparte
nertânărnestârneşte
compasiuneaşimaginaţiaceamaisumbr
ă.
Pentru multe femei, indiferent cât
de emancipate şi de independente se
consideră,idea de a face o „partidă
bună” rămâne în continuare
dezirabilă,potrivitsondajelor.La
felca
neandertalienele,eleîşidorescnesp
us(chiarşiatuncicândnu o
mărturisescdeschis)săîşiasigurevi
itorulorşipealcopiilorceîi
voravea prin alianţa cu un
bărbatînstărit– care poate fi şi
considerabilmaimatur.Pentru
carerenunţăuneorişilamarea
iubire(maialesdacăau
avutpartededeziluzii)sau,altfelsp
us, ataşamentul pentru cariera şi
banii partenerului este mai
importantdecâtpartenerulînsuşi.Je
an Anouilh trageconcluzia:
„Mulţibărbaţiîşidatoreazăsucesul
înviaţăprimeisoţii–iarpe
ceadeadouasoţie,sucesului.”

CELEPLACEBĂRBAŢILORLAFEME
I
Rezultă limpede că,în căutarea
partenerelor,bărbaţiiau cu
totulalte criteriide
selecţie.PsihologiiamericaniKoest
ner şi Whelerau studiatun
marenumărdeanunţurimatrimonialeşi
declaraţiilepersonaleconţinuteînel
eşiau stabilitcăbărbaţiiîşi
menţioneazăstatutulsocialmaifrecv
entcu4 decâtfemeilecare,
larândullor,seintereseazăîncăutăr
ilelordeacestaspectcu95 mai
frecvent, potrivit datelor. În
schimb, femeile îşi descriu
înfăţişareacu
65maifrecventdecâtbărbaţii,care,l
arândullor, consideră hotărâtoare
tocmai această trăsătură, cu 90 mai
frecventdecâtele.
 Prin urmare,este de reţinutcă de
când lumea femeile sunt interesate
de statutulbărbaţilorşi,totde
atunci,pe bărbaţiîi atrage
frumuseţea feminină. Psihologii Bus
şi Barnes
pun fenomenulpeseamaunuimecanism
pecâtdevechi,peatâtde simplu:în
alegerea
partenerei,hotărâtoaresuntelement
elecare promitrealizarea cu suces a
reproducţiei.Pe când fertilitatea
uneifemeişişanseleuneisarcinifără
dificultăţidepindîn mare
măsurădevârstaeişidestareadesănăt
ate–sugeratedeforţaei
deatracţie–,fecunditateaunuibărba
tfiind maigreu destabilit cu
preciziepebazaînfăţişăriisale,ţin
ând seamaşidefaptulcă teoretic ar
putea concepe copii până la o vârstă
înaintată, transmiţându-
şimaidepartegenele.
Atributeleuneifemeicareemană
sănătateşiformă perfectă, prin
urmarecă ea
poateconcepecopiicapabilisă dea
pieptcu viaţa, la rândullor în stare
să transmită genele familieila
generaţiaurmătoare,suntproporţiile
armonioaseşimusculatura
puternică,pielea fină
şidelicată,ochiilimpezi,părulluci
os,
buzelepline,dinţiisclipitorişimer
sulelegant-graţios,sugerând
forţă. Reclamele pentru industria
modeişipentru cosmetice
dovedesccăacelaşidealdefrumuseţee
stevalabilpracticîntoate
culturilelumii.Modelelealcătuitec
orespundcuexactitateacestor
norme,caresugerează
vitalitateşibucuriedeviaţă.Şiasta
nu fără o anumită
justificare:trăsăturilecorporaleme
nţionateaici sunt în strânsă
corelaţie cu un nivelridicat
alestrogenului, indicând prin
urmareprezenţa din belşuga
hormonilorsexuali feminini,la
rândulloropremisă a fertilităţii,a
capacităţiidea procrea.
În
cepriveşteproporţiile,femeiaideal
ăartrebuisăfiezveltă, darnu
filiformă,iarşoldurile–
suntconcluziilemultorcercetări, în
celemaidiverseculturi–
circaotreimemaidezvoltatedecât
talia.Aceastărelaţiedintreşolduriş
italieparesăfieunadintre
celemaisemnificativecaracteristici
alesilueteifeminineperfecte,
maiimportantăînoricecazdecâtrobus
teţeaobiectivmăsurabilă.
Dacăneuităm laşiruldefemeicareau
fostMis Americade-a
lungulanilorşialdeceniilor,estefra
pantcăsuntcucirca30mai
slabedecâtîntrecut,însăraportuldin
trecircumferinţaşoldurilor
şiceaatalieiarămasaproapeidenticcu
străvechiulraportoptim.
Esteposibilsăintervinăaicişifaptu
lcămăsuraidealăpoatefi
obţinutădoaravând un abdomen
relativplat–dintotdeaunaun indiciu
sigur că o femeie nu este însărcinată
într-un stadiu
avansat.Iarperneledegrăsimedezvol
tatepeşolduriînvremurile
derestriştealestrămoşilornoştrine
andertalieniindicau rezerve
suficientedeenergie,absolutnecesar
epentrualăptareadedurată
aunuisugar.
Pelângăşoldurişitalie,unbărbatţi
neseamaîntotdeaunaşide forma
şimărimea sânilorcând judecă
frumuseţea uneifemei.
Femeilesuntdesigurşieleconştiente
deastaşi,oridecâteori
esteposibil,nuseferescsă-
şipunăînvaloareacestecalităţi.Deş
i
chestionareleauarătatcămajoritate
abărbaţilor,maiexact69,se uită
prima oară la faţa, mai precis în
ochii unei femei
necunoscute,pepoziţiaimediaturmăt
oarevinînsăsânii,pecare
eiîimăsoarăimediatdupăchip.Dintre
femeileintervievate,32au
consideratabsolutnormalinteresulb
ărbaţilorfaţă de sâni,17
mărturisind
chiarfărăocolişuricăprivesccapeun
compliment privirilelorlacome.
Din
toateacesteaesteevidentcăînfăţişa
reauneifemeiafost dintotdeauna
pentru un bărbat mult
maisemnificativă decât
invers,aspectulunuibărbatîn
ochiifemeii.Iată cum explică
fenomenuldinpunctdevederebiologic
-evolutivoameniideştiinţă Bus
şiBarnes:
„Dinacestmotiv,înprocesuldeselecţ
ienaturală au
fostîntotdeaunaavantajaţibărbaţii
cares-au lăsatîndrumaţi în
căutarea partenereide preferinţa
lor pentru acest gen de criteriiale
frumuseţiifizice,în sine
indiciifolositoare asupra
vârsteişistăriidesănătate,prin
urmareasupra capacităţiide
reproducţieauneifemei.”
În volumul său Traumpartner
(Partener de vis), psihologul
AndreasHejjdelaUniversitateadin
München enumerăpelângă asemenea
elementeexterioareşicaracteristic
icomportamentale,
carepermitconcluziidespreexistenţ
aunuipotenţialconsiderabil
deenergie–
dealtfelambelemotivepentru
carebărbaţiipreferă
femeimaitinere – şiun altcriteriu
care oferă indiciidespre
capacitateareproductivăfeminină,fi
inddeaceadeoimportanţă deosebită
pentru bărbaţiîn alegerea
partenerei:„reputaţia”ei,
bunuleinume,adicăinformaţiilaînde
mânădespresănătateaei,
purtărileeişiîn
primulrânddesprepreferinţeleşiact
ivităţileei sexuale.Pare de
înţeles,atâttimp câtde la
începutullumii încoace,unbărbatnu
apututsăfieniciodatăsigurcăestetat
ăl copiluluiadus pe lume de
partenera lui.Dacă stabilim drept
etalon al valorii
evolutive sucesul
reproducţiei, adică
transmitereacâtmaieficientăagenelo
rproprii,vafifărăîndoială
avantajatbărbatula
căruisoţieîiestefidelă
şiseabţinedela
relaţiiextraconjugale,deoareceast
felpoatefisigurcăgenelesale
seregăsescîncopiiilor.
Pentru femeie,în schimb,din
punctde vedere alevoluţiei, rămâne
un element secundar cine este tatăl
copilului ei –
jumătatedintregeneprovin oricum
delaea.Rezumând,putem
spunecăde-alungulevoluţieiumanes-
auimpuslabărbaţiacele
comportamente care au favorizat
alegerea uneipartenere din
parteacăreiaseputeauaşteptalacopi
isănătoşişiconcepuţidoar
princontribuţiafactorilorlorgenet
ici–şinulaun„oudecuc”la eiîncuib.

FRUMUSEŢEDEVÂNZARE
Femeile ştiu bineînţeles de o
eternitate cât de mult pot
impresionaunbărbatcuînfăţişarealo
rşiprinurmarenutreccu vederea–
totdecând lumea–niciun
mijlocpentru adevenicât
maiatrăgătoare, pentru a-şipune în
cea maibună lumină
calităţileşipentrua-
şiascundedefectele.Ceamaibunămărt
urie
înacestsensodepuncifreledeafaceri
aleindustrieicosmeticeşi
preţurile plătite pentrucreme,
parfumuri, deodorante şi
şampoanedemarcă.Lacareseadaugăşir
eclamacucaresuntem bombardaţidin
toate părţile,care exercită o
presiune enormă
asupramajorităţiifemeilor,fluturân
du-leprinfaţaochiloridealuri
defrumuseţepecarecelemaimulte,lao
privireautocritică,nule
vorputeaatingeniciodată,darlacare
sestrăduiescneobositsă
ajungă.DermatologulPaulLazardelaN
orthwestUniversitydin
Chicagoaîntreprinsmaimultestudiie
xtinseasupraacesteiteme,
ajungândlarezultatul–
fenomenalşicopleşitor,deopotrivă–
căo
americancăobişnuităapeleazăînfieca
redimineaţăla17pânăla
21deprodusedeîngrijireşifrumuseţe
.UpjohnHairInformation Center a
întreprins un studiu care
completează această
informaţie:femeile îşiverifică
şiîşipun în ordine coafura de
aproximativ cincioripe zi,având
nevoie în medie de 36 de minute.Din
acelaşimotiv,chirurgia plastică a
cunoscut un adevăratbo m
înultimiiani:treidinpatruoperaţii
decorecturăa
nasuluisuntfăcutedefemei.
Femeile depun cele
maimarieforturisă arate bine,cea ce
serveşte,de fapt,doar pentru ca
bărbaţiisă-şifacă o falsă impresie
despre vârsta şivitalitatea lor– din
punctde vedere evolutiv-
biologic,desprecapacitatealorrepr
oductivă–,ceacenu
numaiele,cişibărbaţiiiluzionaţico
nsideră ceva de la sine
înţeles.Dar,larândullor,nu
considerădelocnecesarsăacorde
atenţiepropriuluiaspect,fiindchiar
recomandabilsănupunăun
preţexageratpeel,riscând altfelsă
trezească bănuiala căarfi
homosexuali.Prin
urmare,puţinibărbaţiîşibat
capulsă-şi ascundă ridurile, să-şi
vopsească părul sau să-şi
revigoreze
pleoapelelăsate.ÎncarteasaTheGrea
tDivide–How Femalesand
MalesRealyDiffer(Marea dezbinare–în
cefelsedeosebesccu
adevăratfemeileşibărbaţi),autorul
americanDanielEvanWeis citează un
studiu potrivitcăruia 42 din
bărbaţise consideră
atrăgători,încomparaţiecudoar28di
nfemei.Nu-idemirare,în
acestcontext,căaapărutşiconcluzia
că„O femeieîmbătrâneşte,
unbărbatdevineinteresant.”
Şipentru că femeilorlefaceîn
generalplăceresă-şiexpună pielea–
cum
spuneam,străvechiindicatoralstări
idesănătate, pentru
bărbaţi–,sacrifică sume
marişieforturipe măsură pentru a-
şi îndepărta pilozitatea, inclusiv
din zonele intime.
BiologiibritaniciWalterBodmerşiMa
rkPageisuntdepărerecă
teoriacurentă,potrivitcăreiaoamen
iişi-arfipierdutpăruldepe corp,de-
a lungulevoluţiei,deoareceîn stepa
africană s-a făcut prea cald,nu stă
în picioare,având în vedere nopţile
africane extrem
dereci.Eipropunînschimbunaltmodel
:oameniiEpocii
dePiatră,iniţialpăroşi,auînvăţatm
aiîntâisăumblecufocul,să
înalţeconstrucţiişisăfacăhaine.As
tfel,şi-auasiguratcălduraşi prin
urmareblana lora
devenitinutilă.Şiau economisitmult
timp
şienergie,deoareceblanapretindeaî
ngrijirezidezi–aşa cum
faccimpanzeii,spreexemplu;unaltav
antajafostcă,odată
cupărul,oameniiprimitiviauscăpatd
eopartedintreparaziţii–
ploşniţe,păduchişipurici–
careîichinuiaupestemăsură.
Potrivitacesteiteorii,bărbaţiiau
începutsă aibătotmaides
ocaziasăvadăpieleauneifemei,neaco
peritădeblană,putândsă
apreciezeastfelvârsta,starea
generală desănătateşi,din nou,
capacitatea de reproducţie.Pe
scurt:au deprins să perceapă pielea
netedă,întinsă,drept atrăgătoare
din punct de vedere sexual–
procespsihicrămasneschimbatpânăas
tăzi.MarkPagei spune:
„Pilozitateacorporalăintensă,însp
ecialafemei,poatede-
adreptulsănestricebunadispoziţie.
Oameniisedeosebescdin acest punct
de vedere – şinu fără rost – de toate
celelalte mamifere.”Şicum femeile
aflate în căutarea unuipartenernu
dorescsă tulbureniciun
potenţialcandidat,sacrifică oricând
şi
timp,şibanicasăîndepărtezecuatenţ
ieşirăbdarefiecarefirde părnedorit.

PUTEREASECRETĂAPARFUMURIL
OR
Când apareun
bărbatcareîşisemnaleazăinteresulf
aţădeo
femeie,intrăînjocunaltstrăvechicr
iteriu dealegere,careareo influenţă
hotărâtoare în formarea noului
cuplu: mirosul.
Importanţaenormăaemanaţiilorcorpu
luinostru –prin carenu se înţelege
deloc mirosuldin gură sau de
transpiraţie –a fost cercetată în
cadrula nenumărate studii.Potrivit
psihologilor
DobkindeRiosşiHayden,mirosurileum
aneaudeterminatchiar şidiviziunea
munciila primiihominizi:„Din cauză
că multe
carnivorereacţioneazăagresivcânds
imtmirosuluneifemeiaflate în
perioada
deciclu,grupuriledevânătorimixted
in Epoca de Piatră aveau maipuţin
suces decâtcele formate exclusiv din
bărbaţi.Deacea,femeileau rămasîn
tabere,culegând fructe, lăsându-
ipebărbaţisăplecesingurilavânătoa
re.”
Simţulolfactivjoacă însă
rolulcelmaiimportantîn alegerea
parteneruluisexual.Uniibărbaţidev
inatâtdeatraşidechemarea
desirenăaaşa-numitei„copuline”–
substanţăaromatăemanată
defemeiînperioadadeovulaţie–,încâ
tîşipierdtotalcapacitatea de a le
judeca obiectiv calităţile estetice
şiintelectuale.Dar doamnele
suspină când suntîntrebatece
calităţideosebite are
alesulinimii:„Areunparfum nebun!”
Trebuie să ştim că feromonii–
grupulcelmaimare şimai eficientde
substanţe-mesagersexuale –nu miros
a nimic,din
punctuldevederealcelulelornoastre
olfactive„normale”.Pentru a
percepe aceste substanţe,
dispunem, aşa cum

afirmă cercetătorii, de un simţ

suplimentar, plasat într-o mică
aglomeraţie de glande,celule
senzoriale şinervide pe ambele
părţi ale septuluinazal.
Specialiştii încă nu au ajuns la o
concluziecomună dacă acesta
esterenumitul„alşaselea simţ”,
celcu ajutorulcăruialuăm
multehotărâriîn mod intuitiv.Cert
estecăexperimenteleauarătatînrepe
taterânduricâtdemultne
influenţeazăferomoniicomportamentu
l.Astfel,încadrulunuitest
întreprinsîn
saladeaşteptareaunuiginecolog,mul
tmaimulte
femei,completînnecunoştinţădecauz
ă,s-au aşezatmaialespe
unscaunpecarefuseserăpulverizaţif
eromonimasculinişinupe altele
absolutidentice,la stânga şila
dreapta lui.Într-un alt
experiment,bărbaţiiauconsideratcu
atâtmaifrumosmirositoare
tricourile unorfemei,cu
câtfuseseră purtate maiaproape de
perioadadeovulaţie.Femeile,larând
ullor,reuşescsăperceapă
hormoniisexualibărbăteştiîn
concentraţiideomiedeorimai
micidecâtsuntcapabilisăperceapăbă
rbaţii.
Odată ce înţelegem roluljucatde
simţulolfactiv în luarea
deciziilornoastrereferitoarelacelă
laltsex,devinelimpededece
uniibărbaţişifemeisesimpatizeazăd
inprimaclipă,darşidece
parteneriicare aparent ar fi perfect
potriviţinu formează o
pereche.Nuzadarnicadmiratoarelepa
sionateîşiaruncăbikinipe scenă,
cuprinse de extaz, în timpul
concertelor idolilor lor.
Comportamentullorreflectă un gen
ancestraldea faceocurte intensă,
tinerele ştiind cu exactitate, sau
cel puţin simţind
instinctiv,câtdeputernicreacţione
ază bărbaţiila parfumullor
specificsexual.Mulţibiologisuntdepă
rerecăacestmirosspecial îi
dezvăluia omului neandertalian – dar
şi altor specii de sălbăticiuni– când
o femeie era sau nu pregătită pentru a
procrea.
Însăalegereaunuipotenţialpartene
rsexual,pecaleolfactivă, este cu
multmaiimportantă decâtevaluarea
făcută de bărbat
asuprauneifemei,dacăesteaptădefec
undaresau nu.Laurma
urmei,avândînvedereperioadadesarc
inăşidealăptare,urmaşii
îipretindfemeiioinvestiţiederesur
semultmaiconsistentădecât
ceaabărbatului.Deaceanu
estedemirarecăfemeilestrâmbă
multmaidesdin naspânăîşialegun
partener.Pentru eleeste
esenţialsăfiepretenţioase,deoareceo
opţiunegreşităscade,din
punctdevedereevolutiv,nu
numaişanseledesupravieţuireale
urmaşilor şi astfel de răspândire a
genelor, ci o expune şi
pericoluluipersonalde a-şirisipio
perioadă din viaţă deloc
neglijabilă,în
timpulsarciniişiapoiîn
intervalulde a creşte copilul. Cum
bărbaţiinu au asemenea probleme,
tocmaiei, domniicreaţiei,nu au
fostsupuşiniciuneipresiunideselec
ţie care să-i oblige să-şi examineze
mai amănunţit potenţiala
parteneră,dinpunctdevedereolfacti
v.Acestaestemotivulpentru care,în
cadrultestelor,bărbaţiiau
considerat foarte plăcută mireasma
degajată de lenjeria feminină, în
vreme ce invers,
femeilecareadulmecălenjeriemasculi
năsimtcumultmaipuţină plăcere.
Rămâne în orice caz de reţinutcă
percepţia mirosului– de
regulăintuitivă–
unuipotenţialpartenerdesexjoacăun
rolîn luarea decizieidea începeo
relaţiela feldemareca reflecţiile
raţionale.Cercetătoriipornescchia
rdela premisa că strămoşii
noştri,înstadiiletimpuriialeevoluţ
iei,seadulmecaureciproc–la felcum
facşiastăzicimpanzeii–
şiastfel,înfuncţiederezultatul
testului olfactiv, fie intrau în stare
de excitare sexuală, fie
constataudelabunînceputcănuexistă
uninteresreciproc.

SĂRUTĂRIPASIONALE
Uniicercetătoriaiprocesuluide
evoluţie consideră că una
dintrecauzeleprofundealesărutului
estetocmaimirositulintens
– contrazicându-l astfel pe Sigmund
Freud, care a explicat
contactulreciprocalbuzelorcaoimit
aţieasuptuluidelapieptul
mamei.Alţibiologibehavioriştipres
upun că sărutuleste un vestigiu
alhrănirii simbolice din
timpuldansuluinupţialla păsări,
prin care mulţi bărbătuşi îşi invită
partenerele să construiască
împreună un cuib.Această teorie este
susţinută, printre altele,de
faptulcă vechiiegiptenifoloseau o
hieroglifă
comunăpentru„amânca”şi„asăruta”.
IngeloreEb
erfeld,specialistăînstudiicultura
lelaBremen,s-a distins în
domeniulcercetărilor asupra
sărutului, incluse în carteaKüs
mich–
EineunterhaltsameGeschichtederwol
üstigen Küse (Sărută-mă – O istorie
amuzantă a săruturilorsenzuale),
care include şirezultatele a peste
130 de volume dedicate
subiectului.Potrivittezeisale,plă
cereadeaatingeşideamirosi s-
atransformatcu
timpulînsărut,aşacum îlcunoaştem
astăzi.
„Sărutulfranţuzesc este un
actsexualsimbolic”,spune ea şi
explicăîncontinuarecăatingerearec
iprocăabuzeloraapărutîn
cursulevoluţieidinadulmecareaşili
nsulposteriorului,princare
multedintrepatrupedeîşideterminăr
eciprocdisponibilitateade
contactsexual.Abiadupăceomuls-
aridicatîndouăpicioareşia
trecutla mersulbiped şiapropierea
dintreparteneriîn vederea
actuluisexuals-
amutatşieamaisusşiafostinventatsă
rutul gurălagură.
Doarporninddelaaceastăipotezăsee
xplică,dupăpărerealui Eb
erfeld,decesărutulesteuntabuînpub
licpentrunumeroase
culturi,dezvoltateindependentîntr
eele.Şinuvorbim aicidoarde
Islamulconservator.„Faptulcă
sărutulfranţuzesctrebuieprivit ca
un soide actsexualsimbolic”,explică
ea,„o dovedesc şi reacţiile
corpuluistârnite de
el:creierulîncepe să secrete mai
intens hormoniifericirii,pulsulse
acelerează până la 150 de bătăipe
minut,tensiunea creşte şiea.Nicinu-
ide mirare că
pupăturileîidistraudeminunepenean
dertalieni.”

NU POATERĂMÂNEFIDEL
Odată ce,după
adulmecărişisăruturiintense,se
forma o pereche de
neandertalieni,femeia,în
primulrând,nu putea fi
niciodatăsigurăcăbărbatulîivarămâ
nefidel.Făcândabstracţie
căstudiilemairecentedemonstreazăcă
femeilemăritatedeastăzi
suntlafeldedispusesăcalcepealătur
icabărbaţii,pareunfapt
certcădomniicreaţieiselansau cu
plăcereîn alteaventuriîncă din
zoriiistoriei.Indiferentcâtdedezg
ustătorlisepoatepărea
femeilor,acestcomportamentestecusi
guranţăraţionalînsensul
evoluţiei,deoareceplaseazăpeprimu
locsucesulînreproducere şi
transmiterea genelor.
„Promiscuitatea masculină este o
moştenirea
istorieievoluţieinoastre”,afirmă
şiDavid Jeselşi
AnneMoirîncartealorBrainSex.
„Eracâtsepoatedeoportunca tribulsă
fieînmulţitcu oriceprilej.Cu
câtmaimarenumărul
urmaşilor,cu
atâtmaimulteşansedeatransmitegene
leproprii
generaţieiurmătoare.Promiscuitate
a este codificată în genele
masculineşiîncorporatăîn
centruldecontrolalcreieruluiunui
bărbat.”
În cartea sa The
MoralAnimal:Evolutionary
Psychology and Everyday Life,
Robert Wright caracterizează
„desfrânarea
masculină”dreptunimpulsevolutivca
repermitebărbatuluisă-şi
propagegenelecu efortminim.Cum
aplecareaspreadultereste evidento
relicvă neandertaliană adânc
înrădăcinată,în epoca
prezervativuluişiapiluleiși-
apierduttotsensulevoluţionar,însă
nuşifarmecul.ProfesoaraIsabelleDu
panloupdelaUniversitatea
Feraradin Italiasusţinecă
„poligamia”trebuiesăfifostfoarte
răspândită în Epoca dePiatră,când cu
siguranţă mulţibărbaţi piereau în
timpul vânătorii, făcând referire
şi la maimuţele antropoide,la care
acestfenomen este cunoscutde
mult.Din
studiileeidegeneticăasupracromozo
miloryprezenţilabărbaţi,a
trasconcluziacăde-
alunguluneiperioadeîndelungateais
toriei omeneştipuţinibărbaţiau
conceputunnumărmaredecopii,în
vremecealţiinuauavutniciunurmaş.
De acest fenomen s-a preocupat
intens americanca Laura
ZigmanînAnimalHusbandry(Încrucişa
realaanimale),romanulei
ajunsbestseller,încareprotagonist
atreceprinaceaşiexperienţă amară:
după săptămâni de extaz amoros
reciproc, în care
parteneriisecunosctotmaibineşiînc
epchiarsă-şifacăplanuri concrete
de viitor,bărbatulîiîntoarce
deodată spatele femeii,
bâiguiecâtevaexplicaţiineplauzibi
leşiînscurttimpestevăzutîn
companiauneinoi„vaci”.
„Indiferentcâtarputeapăreadeatroc
e un asemenea comportament”,
explică Laura Zigman, „din
perspectiva
biologieievoluţionarereprezintă
ostrategieraţională
dereproducere.Cum,dupăoperioadăde
sexrepetatunmascul
numaipoateproduceurmaşicuaceaşipa
rteneră,încreierului
seiniţiazămaimultsau maipuţin
automatun procesprin care
libidouliseîndreaptăcătrealtăfeme
ie.”
De curând, psihologul canadian
Dennis Fiorano de la Vancouver
University a dat de urma bazelor
biochimice ale
procesului,demonstrând că,în
cazulşobolanilor,dopamina,ca
substanţă-mesager,joacă un
roldeterminantîn creier pentru
creştereaşidiminuareaplăcerii.Laî
ntâlnireacuofemelă,nivelul
acestui„drogalfericirii”creştebru
sc,pentru caapoisăcoboare lent la
valoarea iniţială, până când apare
pe radar o nouă
partenerăpotenţialăşidopaminacurg
edinnouînvaluri.Estede presupus că
dintotdeauna acestmecanism
funcţionează şidin
cauzaluimultorbărbaţileestegreusă
rămânăcredincioşi.
Specialistulîn
psihologiesexualăDonald
Symonsrelateazăîn
carteasaTheEvolutionofHumanSexual
ity despreun studiu în
carepersoanedeambelesexeau
fostchestionatedacăarprofita
deoocazieapărutăspontandeafacesex
cucinevadesexopus,
chiardacănuarfimaiatrăgătorsauatră
gătoaredecâtpartenerul din
acelmomentşinicinu ar prezenta alte
avantaje.Dintre subiecţiicare
aveau o relaţie stabilă,de patru
orimaimulţi bărbaţidecâtfemeiau
răspuns„Aşacepta cu siguranţă.”Cât
desprepersoanelelibere,deşaseorim
aimulţibărbaţidecâtfemei
audatacestrăspuns,învremeceunnumă
rdubludebărbaţifaţă
defemeiaurăspuns„Cusiguranţă,nu”.
Astanu
înseamnăcăbărbaţiiîşipotfacedecap
liniştiţi,dând
vinapeinstinctelelorneandertalien
ecareîiîmpiedicăsăacorde
importanţăfidelităţiiconjugale.Deo
arece,dupăcum spuneam şi cândam
discutatdespre„xenofobie”,suntem
perfectînmăsurăsă
depăşim,prinvoinţă,străvechileslă
biciunidecaracter,fărăsăne
supunem
lornecondiţionat.Defapt,nefaceplă
ceresăsubliniem cu orice prilej că
le suntem superiori maimuţelor,
graţie
inteligenţeinoastrespeciale.Arfinu
doarilogic,cide-adreptulo infamie
să invocăm această superioritate
doar când ne
avantajează,şialtfelsă dăm vina
doarpe moştenirea genetică
dificilă,căreianuineputem
împotrivi.

GELOZIAESTEO PATIMĂ…
Nu putem
puneniciocomponentăacomportament
uluinostru şi nicio suferinţă
exclusiv pe seama moştenirii
genetice, un exemplusuprem
despreprezenţaomuluiprimordialînfi
ecaredin
noifiind gelozia.Logica
eievoluţionară este cât se poate de
limpede:dacă un
bărbatdepuneeforturipentru
creşterea unui copilcare nu este
allui,fiind prin urmare purtător
alunei
moştenirigeneticestrăine,înseamnă
cărisipeştefărăsăştietimp
şienergie,fărăcagenelesalesăajung
ălageneraţiaurmătoare.
Adicăpoartădegrijăunuigenom
absolutinutilpentru sucesul
genelorsalesprereproducere.Nicinu
-idemirarecăoricesemnal
dealarmătrasdeapariţiaoricăruipot
enţialrivaldeclanşeazăcel
maiagresivcomportament.
Darfemeile geloase suntguvernate
de cu totulalte motive.
Primejdiacabărbatuleiinfidelsăoîmp
iedicesăseînmulţească
aparedoardacăopărăseştecutotul,şi
chiarşiatuncieaîşipoate transmite
maideparte genele urmaşilor făcuţicu
oricare alt bărbat. Prin urmare,
una sau mai multe escapade ale
parteneruluinu oafecteazădin
acestpunctdevedere.Grijilepe care
şile fac femeile nu suntlegate de
lăsarea uneimoşteniri genetice, ci
de susţinerea de care se bucură din
partea
partenerului,atâtele,câtşicopiiil
or.Dacă această susţinere scadesau
încetează,familias-arvedea
lipsităderesursevitale;
iarpeapariţiaunuialtpartenercares
ăumplegolul,careînsănu
estetatălcopiilor,estefoartegreude
contat.
Dinacestmotiv,femeiaeste–
conştientsauinconştient–mereu
încăutareaunorsemnealeinfidelităţi
ibărbatului:urmederujpe obraji,un
firdepărblondpecostum,un
numărdetelefon care nu-
ispunenimicsau oîntâlnireciudată
menţionată în agenda
lui.Pescurt,ofemeiearecelmaimultd
epierdutdinperspectivă
evolutivădacă,alăturidecopii,este
părăsitădesoţulsăupentru
oaltăfemeie,învremecebărbatuleste
doarunmarefraierdacă
soţialuirămâneînsărcinatăcu
altbărbat.Cercetărilefăcutede
psihologulamericanDavidBus
delaMichiganUniversity,demai
multe ori amintit în acest volum, au
confirmat că gelozia
masculinăaparemaialesdinteamacăpa
rteneraarputeasăaibă
relaţiiintime cu un altbărbat,în
vreme ce gelozia feminină e
stârnitădespaimacăparteneruls-
arputeaîndepărtaemoţional, în
beneficiulalteifemei.Teza este cât
se poate de tranşant
formulatădejurnalistaBetinaMickra
:„Geloziaîipăzeştepetaţi
depuiidecucşipemamesămoarădefoame
.”
Înceacepriveştegeloziamasculină,
eaaprovocatde-alungul
istorieinenumărateîncercărimaimul
tsaumaipuţinstângacede
apunesubcontrolpornirilesexualeal
efemeilor.Încădinnegura
vremurilor,bărbaţiişi-au închis
nevestele în harem,le-au pus
centuride castitate,le-au
aplicatpedepse grele pentru adulter
sau–
cevamaidelicat,darnumaipuţinperfid
–le-auîncredinţat în pază
unordoamne de companie –
îngrijoraţifiind să nu se trezească
în casă cu copiistrăini.În anumite
spaţiiculturale, bărbaţiiau mers
până acolo încâtau
instituitcontroltotalpe
capacitatea dereproducerea
soţiilorlor,considerând-o un bun
privat.Exemplulextrem
suntharemurileorientale,invocated
eja,
încareunsingurbărbatdeveneastăpân
pestenenumăratefemei,
instituindasupralorun
monopolsexual–în niciun
cazexclusiv cu scop de
reproducere,cişica simbolde
statutfaţă de alţi bărbaţi.
Michael Hutchison, autor al
bestsellerului Megabrain, face
observaţia
că,indiferentdespaţiulculturalstu
diat,cercetătorii au
identificatgeloziamasculină–
şiodatăcu eateamade„ouăle de cuc
şide pierderea prestigiului”–
dreptprincipala cauză a abuzurilor
aplicate femeilor, mergând până la
crimă. Potrivit
opinieilor,bărbaţiiau
frecventsentimentulcă femeia ar fio
proprietate,de unde şiconvingerea
că ar avea dreptulsă îşi
exercitedominaţiaasupraei,lanevoi
eşiprinmijloacefizice.
Înschimb,geloziafemininăseexprim
ămaidegrabăverbal:prin
reproşuri,rugăminţi,implorări,plâ
nseteşiizbucniriisterice;în
general,secaracterizeazăprintr-un
gradconsiderabilmairidicat
denesiguranţă.În ea sereflectă
identificarea femeii,în primul
rândemoţională,cu
relaţiapecareoareşiteamadeaopierd
e, vechedecândlumea.Cum
femeilesuntderegulămaidispusesă
discutemaimultdecâtbărbaţiidespre
trăirilelor,inclusivdespre
gelozie,estefoarterăspândităpărer
ea–doveditfalsă–căfemeile
arfiînesenţămaigeloase.
Într-un articolintitulat„în
miezuliubiriigeloase”,publicatîn
revista Psychology
Today,psihologulamerican Virginia
Adams vorbeşte despre influenţa
rădăcinilor genetice
străvechiasupra manifestărilor
geloziei la bărbaţişi femei.
Potrivit părerii ei,
femeileîncearcăsăsalvezeorelaţiep
usăînpericoldeorivală,în vreme ce
bărbaţiiînşelaţisuntîn primulrând
preocupaţisă
salvezeaparenţele,adică
prestigiulpersonal.Pefundalulnost
ru evolutiv,astanu
înseamnănimicaltcevadecâtcăfemeile
setem să nu-lpiardă pe celde care
depinde hrana familiei,pe când
bărbaţiiîşifacgrijisănu
îşiriştestatutulîn
comunitatealorde vânători. În cazul
femeilor, adevăratul motiv al
geloziei lor
perpetueesteadeseasentimentulprop
rieiimperfecţiuni,învreme ce
bărbaţii se simt inferiori abia când
încep să creadă că
suspiciunealorsebazeazăpemotiveco
ncrete.Îngeneral,pentru gelozia
lor,bărbaţiicaută vina maidegrabă
la alţii,în timp ce
femeileseînvinovăţescsingure.
Cercetătoriisuntînsădeacordîntr-
oanumităprivinţă:gelozia
– oricâtde dăunătoare arfişioricâtde
rele consecinţele ei–
reprezintă,din punctulde vedere
evolutiv-biologic,o strategie
împotriva infidelităţiicare în ultimă
instanţă serveşte ambelor
sexe.Esteotrăirecompulsivă,arhaic
ă,şiseactiveazăautomatîn
mulţidintrenoicândexistăsuspiciun
eadeinfidelitate–chiarşi
atuncicând nu avem intenţia de a ne
transmite maideparte
genele.Acestsentimentpoatescoated
inminţiunbărbatşiatunci
cândnutrebuiesăseteamăcăsoţialuiv
arămâneînsărcinatăşi îivapuneîn
braţeun copilfăcutcu
altul,iarofemeiepoatefi împinsă la
disperarechiarşidacă nu
arenicioproblemă să se întreţină
singură şisă-şicrească
şicopiii,fără susţinere din
parteaunuibărbat.
Astfel, gelozia este cu adevărat
un exemplu perfect ce demonstrează
că omulprimitiv are în continuare o
puternică influenţă asupra
omuluimodern,influenţându-ne
hotărârile şi acţiunile într-o
măsură de care,în mod
excepţional,suntem
conştienţi.Zestreagenetică,apărut
ăîn urmăcu milioanedeani
şiînregistrând schimbăriminime din
Epoca de Piatră şipână astăzi, ne
obligă la moduri de comportament
care par de
neînţeles,absurde,chiargroteştiun
eori,în vremurile actuale,
căroraneputem împotrivicu
maregreutate,deoareceau rămas
întipărite în genomuluman,la felca
dimensiunile corpului,
culoareaochilorşinu în ultimulrând
inteligenţa.Putem trăiîn
ultramoderne palate de
sticlă,înconjuraţide cele
mairecente minunialetehnicii,putem
ficapabilisăignorăm oricecapriciual
vremiiîn
echipamentelesportdeultimăgeneraţ
ieşiputem intra oricând în legătură
cu oricecolţallumii,cu un simplu
telefon mobil;în ciuda
acestorrealizăride necontestat,din
punctde vedere biologic ne deosebim
doar în aspecte de nuanţă de
strămoşiinoştrineandertalieni,ale
cărorscheletesuntadusela
luminazileideoameniideştiinţă,buca
tăcu bucată,depestetot dinlume.
Neconvinesau nu,deschimbatnu
putem schimbanimic:noi
toţi,inclusivtuşicumine,suntem
şirămânem neandertalieniai
secoluluiXXI.
 Bibliografie
Adams,Virginia,„Geting atthe
HeartofJealous Love”,în
PsychologyToday,1980(3)
AlensbacherBerichte,
„GuteundunguteVorzeichen”,20 5(7)
Allman,William,Mammutjägerîn
derMetro,Spektrum Verlag,
19 9
Barow,John D.,The
ArtfulUniverse:The CosmicSource of
HumanCreativity,BackBayBo ks,19 6
Bilz,Rudolf,WiefreistderMensch?,
SuhrkampVerlag,1973 Braem,
Harald, Die magische Welt der
Schamanen und
Höhlenmaler,DuMontVerlag,19 4
Brater, Jürgen, Lexikon der
rätselhaften Körpervorgdnge,
EichbornVerlag,20 2 Brockhaus–
PhänomenMensch,BrockhausVerlag,1
99
Brothers,Joyce,Ichliebeihnundich
möchteihnauchverstehen,
HeyneVerlag,1986
Bus,David,TheEvolutionofDesire,
BasicBo ks,19 4
Bus,David,EvolutionaryPsycholog
y,Pearson,19 8 Bus, David, The
Dangerous Pasion:Why Jealousy Is
as
NecesaryasLoveandSex,TheFre
Pres,20 0 Bus,David
şiBarnes,Michael,„Preferencesîn
human mate
selection”,în JournalofPersonality
and SocialPsychology,1986 (50)
Collins,Sarah,
„Men’sVoicesandWomen’sChoices”,în
Animal Behaviour,20 0(60)
Conniff,Richard,TheApeintheCorner
Office,CrownBusines, New York,20 5
Darwin,Charles,OntheOriginofSpec
iesbyMeansofNatural Selection,1859
Dawkins,Richard,TheSelfish
Gene,Oxford University Pres, 1976
Degen,Rolf,
„NichtnurVerdorbenesmachtAngst”,î
n Tabula, 20 5(aprilie)
Degen,Rolf,„Wenn das Esen
hochkommt”,în Tabula,20 5
(aprilie)
Dennis, Haris, Leben în der
Steinzeit, Bibliographisches
Institut,20 4
Diamond,Jared,TheThirdChimpanze
,HarperCollins,19 2 Eb
erfeld,Ingelore,Küs mich–
EineunterhaltsameGeschichte
derwolüstigenKüse,PiperVerlag,20 4
Eibl-
Eibesfeldt,Irenäus,Dervorprogramm
ierteMensch,Orion-
HeimreiterVerlag,1985
Eibl-Eibesfeldt, Irenäus, Die
Biologie des menschlichen
Verhaltens,BlankVerlag,20 4
Ekman,Paul,Gesichtsprache,Böhlau
Verlag,198
Evat,Cris,OppositeSidesoftheBed,
ConaryPres,19 2 Franz,Angelika,
„ZahnlosînderSteinzeit”,înZeitOn
line,20 5
(24)
Garfinkel,Pery,Înaman’sworld,TenS
pedPres,19 3
George,Uwe,ExpeditionîndieUrwelt
,GrunerundJahr,19 3
Gilbert,Bailey,Genesonthecouch,B
runner-Routledge,20 0
Glantz,Pearce,Exilesfrom
Eden,W.W.Norton,1989
Grant,dePanafieu,DieSteinzeitmens
chen,ArenaVerlag,20 2 Gray, John,
Men Are from Mars, Women Are from
Venus,
Thorsons,19 2
 Haris,Marvin,Wohigeschmack und
Widerwilen,DTV Verlag, 19 5
Hartmann, Thom, Atention Deficit
Disorder: A Different
Perception,Underwo dBo ks,19 7
Hejj,Andreas,Traumpartner–
EvolutionspsychologischeAspekte
derPartnerwahl,SpringerVerlag,19 6
Hergersberg,Peter,
„TiriliînDur”,înDieZeit,20 1(16)
Hemeger,Rudolf,Psychologische
Anthropologie,Beltz Verlag,
1982
Hoffmann,Emil,LexikonderSteinzeit,
C.H.BeckVerlag,19 9
Hutchison,Michael,MegaBrain:New
TolsAndTechniquesFor
BrainGrowthAndMindExpansion,Balla
ntine,19 0
Jennions, Petrie, „Why De Females
Mate Multiply?”, în
BiologicalRevue,20 0(75)
 Johanson,Donald;Blake,EdgarşiBri
ll,David,From Lucyto
Language,SimonSchuster,20 1
Johnson,Earle,The Evolution
ofHuman Societies,Stanford
UniversalPres,1987
Jonas,Fester,KinderderHohle,Kös
elVerlag,1984 Juan,Stephen,The
Od Body:Mysteries
ofOurWeird and
WonderfulBodiesExplained,AndrewsM
eMelPublishing,20 4
Jungblut,Christian,„Rhhrrhhrr–
PsychologiedesLachens”,
înZeitwisen,20 6(01)
Kirstein,Tiefers,LebenundAltagîn
derSteinzeit,BVK Verlag, 20 4
Koestner, Wheler, „Self-
presentation în personal
advertisements”,în
JournalofSocialand
PersonalRelationships, 198 (5)
Krup ,Kerstin,„KleineJägerîn
einerWeltvollerBauem”,în
BerlinerZeitung,19 8(8iulie)
Kutzschenbach, Claus von, Frauen,
Män er, Management,
RosenbergerVerlag,20 4
Löbsack, Theo, Unter dem Smoking
das Bärenfel, Weltbild Verlag,19 4
Logue,Alexandra W.,ThePsychology
ofEating and Drinking,
Routledge,1986
Lorenz,Konrad,Civilized Man’s
EightDeadly Sins,Harcourt
BraceJovanovich,1974
 Lomsen,Dirk,Rokal,derSteinzeitjä
ger,Thienemann Verlag, 1987
Marks,Nese,„Fearandfitnes”;în
EthologyandSociobiology, 19 4(15)
Micka, Betina, „Eifersucht ist ein
nützliches Erbe der
Evolution”,înDieWelt,19.02.20 6
Miller,Geoffrey,TheMatingMind:How
SexualChoiceShaped
theEvolutionofHumanNature,Anchor,
20 1
Moir,Anne şiJesel,David,Brain Sex
–The RealDifference betwen Men and
Women,Bantam Doubleday
DellPublishing Group,1980
 Molcho,Samy,AlesüberKörpersprach
e,MosaikVerlag,20 2
Moris,Desmond,TheHumanAnimal,BBC
Bo ks,19 4
Moris,Desmond,TheNakedApe,Jonat
hanCape,1967 Müller-
Beck,Hansjürgen,DieSteinzeit,C.H
.BeckVerlag,20 4 Nese,Randolph
M.şiWilliams,GeorgeC.,WhyWeGetSi
ck:
TheNew
ScienceofDarwinianMedicine,Vinta
ge,19 6 NeseRandolphM.,
„Evolutionaryexplanationsofemoţi
ons”,în
HumanNature,19 0(1)
Neumann,Dieter;Schöp
e,ArnoşiTreml,AlfredK.,DieNatur
derMoral,HirzelVerlag,19 9
Niemitz,Carsten,DasGeheimnisdesa
ufrechten Gangs,Beck Verlag,20 4
Nougier,Louis-Rene,Die Weltder
Höhlenmenschen,Patmos Verlag,20 4
Opaschowski,Horst W.,Xtrem – Der
kalkulierte Wahnsin ,
Germa-Pres Verlag,20 0
Palmer,Douglas, Die Geschichte des
Lebens aufder Erde, PrimusVerlag,20
4
Paulus,Jochen,
„Hungermachtrastlos”,înDieZeit,2
0 4(1 ) Pease,Allan
şiAllan,Barbara,Why Men
Don’tListen and
WomenCan’tReadMaps,PeaseInternaţi
onalPty,20 1
 Pinker,Steven,TheBlankSlate:TheM
odernDenialofHuman
Nature,PenguinBo ks,20 2
Pinker,Steven şiBlo m,Paul,
„NaturalLanguageand Natural
Selection”,înBehavioralandBrainSci
ences,19 0(13) Polimer,Udo
şiWarmuth,Susanne,Lexikon der
populären
Ernährungsirtümer,EichbornVerlag,2
0 0 Pratschko,Margit,
„AllesTäuschungsmanöver”,în
Focus,20 5
(16)Probst,Ernst,Deutschland în der
Steinzeit,Bertelsmann Verlag,19 1
Profet,Margie,PregnancySicknes,A
d ison WesleyPublishing Company,19 7
Reichholf,JosefH.,Warum
wirsiegenwolen,DTVVerlag,20 1
Rubin,Hariet,ThePrincesa:Machiav
eliforWomen,Dell,19 8
Sanides,Silvia,
„RenaisancedesbiologischenDeterm
inismus”,
înNeueZürcherZeitung,20 0(42)
Schmitz,RalfşiThisen,Jürgen,Nean
dertal,Spektrum Verlag,
20 2
Schneider,Wolf,WirNeandertaler,S
ternBücher,198
Schrenk,FriedemannşiBrommage,Tim
othyG.,AdamsEltern,
C.H.BeckVerlag,20 2
Schwanitz,Dietrich,Män
er,EichbornVerlag,20 1
Sigmund,Karl,Spielplätze–
Zufal,ChaosunddieStrategieder
Evolution,Droemer-KnaurVerlag,19 7
Singh,Devendra,„BodyShapeand
FemaleAtractivenes”,în
HumanNature,19 3(4)
Sklenitzka,FranzS.şiJakobs,Günth
er,DieSteinzeitmenschen,
ArenaVerlag,20 4
Sommer Volker, Von Menschen und
anderen Tieren, Hirzel Verlag,19 9
Stanford,CraigB.şiBunn,HenryT.,M
eatEatingandHuman
Evolution,OxfordUniversityPres,20
1
Süβenbacher, Gotfried A.,
„Prehistoric Fire Usage and Its
Relevance to the Evolution of
Consciousnes”, în Journalof
Consciousnes Studies,20 2(304)
Symons,Donald,The Evolution
ofHuman Sexuality,Oxford
UniversityPres,1981
Tannen,Deborah:YouJustDon’tUnder
stand:WomenandMen
înConversation,Quill,19 0
Tiger,LionelşiFox,Robin,The
ImperialAnimal,Transaction
Publishers,19 7
To by,John şiCosmides,Leda,
„EvolutionaryPsychologyand the
Generation ofCulture”,în Ethology
and Sociobiology,1989 (10)
To by,JohnşiCosmides,Leda,
„ThePastagainstthePresent”,
înEthologyandSociobiology,19 0(1 )
Trinkaus,ErikşiShipman,Pat,DieNe
andertaler–Spiegelder Mensch
eit,BertelsmannVerlag,19 3
Uhl,Mathias şiVoland, Angeber
haben mehr vom Leben, Spektrum
Verlag,20 2
 Voland,Eckart,Grundris
derSoziobiologie,Spektrum Verlag,
20 0
Weinberger, Christiane, Evolution
und Ethologie, Springer Verlag,1983
Werner,Jonathan,Zeit,Liebe,Erin
erung,SiedlerVerlag,20 0
Weis,DanielE.,TheGreatDivide–How
Femalesand Males
RealyDiffer,SimonandSchuster,19 1
White, Randall, „Thoughts on
Social Relationships and
LanguageînHominidEvolution”,înJou
rnalofSocialandPersonal
Relationships,1985(2)
Wieck,Wilfried,Män erlasenlieben–
DieSuchtnachderFrau,
FischerVerlag,19 0
Wilson,EdwardO.,DiversityofLife,
Harvard UniversityPres, 19 2
Wright,Robert,DieseitsvonGutundB
öse,LimesVerlag,19 6
Wuketits,FranzM.,Soziobiologie,S
pektrum Verlag,19 7
Wunderlich,HansGeorg,DieSteinzei
tistnoch nichtzu Ende,
RowohitVerlag,1985
Zigman,Laura,AnimalHusbandry,Dia
lPres,19 8
Zimmer,DieterE.,SokommtderMensch
zurSprache,Heyne
Verlag,19 4
 Adesea renunţăm să ne maipunem
întrebări.Şinu ne mai mirăm de ce
privim fascinaţiun foc de
artificiisau un foc de tabără,sau pur
şisimplu foculdin şemineu.De unde
atâta entuziasm?…
ExactdelaMaimuţadintine,caresarei
mediatcuo oglindă pe care ţi-o pune
în faţă.Oglinda proprieitale psiho-
evoluţii.Pentru cănoi,cu
toţii,purtăm
încontinuareîncreierşi în gene o
mulţime de „circuite” ancestrale
pline de mistere
ancestrale.Iarpemăsurăceledescope
rim,lumeadinjurîncepe
sădevinătotmailimpede…