LEONARDO DA

VINCI
Proiect realizat de OLTEANU
TEODORA și VLAD GEORGIA ALEXIA
▪ Leonardo di ser Piero
da Vinci,cunoscut sub numele de Leonardo
da Vinci, a fost unul dintre cei mai de seamă
reprezentanți al Renașterii din perioada de
apogeu a acesteia.
▪ Leonardo da Vinci este considerat adesea cel
mai de seamă geniu din întreaga istorie a
omenirii.
▪ Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au
pus amprenta asupra epocii, fiind considerat
arhetipul omului renascentist, un spirit animat
de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci,
animat de o imaginație fără precedent în istorie.
Este considerat unul din marii inovatori
ai picturii și unul din cei mai mari pictori
din istorie. Deși se fac speculații
asupra metodelor sale empirice de
studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra
lumii este mai degrabă logică decât misterioasă.
▪ Leonardo da Vinci este cunoscut în
special ca pictor. Portretul Lisei
Gherardini, soția lui Francesco del
Giocondo, cunoscut sub numele
de Mona Lisa aflat în
colecția Muzeului Luvru începând cu
1797, este poate cel mai cunoscut
portret realizat vreodată.
▪ Portretul a fost realizat în 1503 și
este considerat cel mai scump tablou
din lume, în ciuda faptului că nu a
fost vândut niciodată.
▪ Fresca intitulată Cina cea de taină, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle
Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor.
▪ Cina cea de Taină a fost pictată între 1495 și 1498. A fost pictată în mănăstirea Santa Maria
delle Grazie și este renumită pentru compoziția sa care a influențat mulți pictori moderni.
▪ Da Vinci păstra note și observații detaliate despre lumea din jurul lui. El a
primit acces la morgile spitalelor. Pe lângă analizarea anatomiei, el a făcut și
note despre fiziologia corpului uman.
▪ „Omul Vitruvian” , un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei
arhitectului Vitruvius, este o imagine iconică, un adevărat simbol al Renașterii.
Viața geniului
Picturi
 Buna Vestire

Madonna Benois
Sf. Ioan Botezatorul Adorația magilor
Portretul unui muzician
Curiozități
1. Leonardo era stângaci, scria de la dreapta la stânga,
paginile sale fiind scrise invers decât cele normale, și
desena fiecare literă „de-a-ndăratelea. Ele nu pot fi citite
decât cu ajutorul unei oglinzi”, după cum descria Vasari
aceste pagini. Se speculase că adoptase acest scris ca pe un
cod pentru a-și păstra scrierile secrete, dar nu este
adevărat; el poate fi citit cu sau fără oglindă. A scris în felul
acesta pentru că, atunci când folosea mâna stângă, putea
aluneca pe pagină spre stânga fără să se păteze de
cerneală. Practica nu era complet neobișnuită. Faptul că
era stângaci i-a afectat și maniera în care desena. Ca și în
cazul scrisului, el desena de la dreapta la stânga în așa fel
încât să nu întindă liniile cu mâna.
 Din cauza iubirii sale față de animale, Leonardo a fost vegetarian aproape toată viața, deși listele
lui de cumpărături arată că a cumpărat adeseori carne pentru ceilalți membri ai casei. „N-ar fi omorât o
muscă pentru nimic în lume”, scria un prieten. „Prefera să se îmbrace în haine de in, astfel încât să nu
poarte ceva mort.” Un călător florentin în India nota că acolo oamenii „nu se hrănesc cu nimic ce are
sânge și nici nu vor lăsa pe cineva să facă rău vreunei ființe vii, precum Leonardo da Vinci al nostru”
4. Era cunoscut mai ales pentru generozitatea sa. „Primea cu mărinimie și-și hrănea orice prieten,
bogat ori sărac”, după cum spune Vasari. Nu era motivat de bani sau de bunuri materiale. În carnetele
sale, îi deplângea pe aceia „care nu caută decât bogății materiale și sunt cu totul lipsiți de dorința de
cunoaștere, care este hrana și adevărata bogăție a minții”. Ca atare, a petrecut mai mult timp căutând
înțelepciunea decât făcând lucruri care i-ar fi adus mai mulți bani decât avea nevoie pentru a-și întreține
suita tot mai numeroasă. „Cu toate că era – ca să spune astfel – sărac lipit pământului, iar de lucrat,
lucra foarte puțin, avea întotdeauna slujitori și cai, aceștia plăcându-i foarte mult, ca și toate celelalte
soiuri de animale”, scria Vasari.
5. Leonardo era interesat de multe lucruri pe care, după ce le începea, le abandona rapid. S-a
dovedit a fi bun la geometrie, dar n-a stăpânit niciodată ecuațiile sau algebra rudimentară care exista la
vremea respectivă. Și nici n-a învățat latina. La vârsta de 30 de ani, încă încerca să remedieze această
deficiență, redactând liste de cuvinte latinești, scriind cu migală traduceri ciudate și luptându-se cu
regulile gramaticale.