Fișă de lectură

FREEMAN DYSON- ORIGINILE VIEŢII

Traducere din engleză şi note de EUGEN A. PREOTEASA
Editura Humanitas București, 2016

Capitolul Predecesori iluștri, paginile 11-25

Capitolul înfățișează descoperiri și lucrări ale unor mari personalități, însă Erwin
Schrödinger, nativ din Austria, este în prim planul acestui capitol. Astfel, el înfățișează aspecte
trăite de acesta în arhaica Irlanda, unde prelegerile sale adunau un număr substantial de doritori
să îi asculte ideile înțelepte , pe care, de altfel, le-a și transpus în cărțulia sa mult iubită de o
sumedenie de cititori ,,Ce este viaţa?” (Schrödinger, 1944).

Cartea lui Schrödinger a fost fundamentală pentru că el a ştiut să pună întrebările

potrivite, deși nu a găsit răspunsul la aceste întrebări, dar odată ce le-a formulat a îndrumat
biologia pe calea ce a dus la descoperirile epocale din următorii patruzeci de ani. Schrödinger a
pus întrebările potrivite despre structură pentru că gândirea sa era susţinută de descoperirile
experimentale ale lui Timo feev Resovski , care expunea muşte la raze X şi măsura relaţia dintre
doza de radiaţii şi rata de apariţie a mutaţiilor genetice

Bineînțeles că au existat și persoane care nu erau tocmai de acord cu lucrarea acestuia,

Perutz fiind una dintre ele, acesta susținând că o mare parte a cărții deținea răspunsuri eronate, la
niște întrebări bine formulate. Afirmaţia lui Perutz este întemeiată. Prezentarea de către
Schrödinger a stadiului în care se afla cunoaşterea pe atunci este împrumutată de la prietenul său
Max Del brück, iar multe dintre răspunsurile sale ipotetice la întrebările pe care şi le-a pus erau
într-adevăr în cea mai mare parte greşite.

Schrödinger a dat dovadă de înţelepciune și prin întrebările pe care nu le-a pus și anume
întrebarea despre originea vieţii. A înţeles că venise vremea pentru o înţelegere fundamentală a
bazei fizice a vieţii și că încă nu venise vremea pentru o înţelegere fundamentală a originii vieţii.
Fără o clarificare a bazelor chimice ale proceselor vieţii nu ar fi fost posibile întrebări
semnificative despre posibilitatea generării spontane a acestor procese în mediul prebiotic. El a
lăsat în mod înţelept unei generaţii ulterioare chestiunea originilor.
 Ceea ce a omis Schrödinger este dacă cele două funcţii de bază ale vieţii, metabolismul şi
replicarea, sunt separabile sau inseparabile, iar ilustrul nostru predecesor John von Neumann,
folosindu-se de metafora calculatorului, a pus întrebarea care i-a scăpat lui Schrödinger şi i-a dat
un răspuns provizoriu. Ca să înțelegem mai bine în ce constă aceasta metaforă, o voi descrie pe
scurt. Von Neumann a prezentat o analogie între funcţionarea organismelor vii şi funcţionarea
automatelor artificiale. Automatele sale s-au născut din reflecţiile sale asupra calculatoarelor
electronice. Un automat von Neumann are două componente esenţiale; hardware şi, respectiv,
software. În hardware informaţia este prelucrată; în software ea este încorporată. Aceste două
componente îşi au analogia în celulele vii; rolul de hardware este jucat în principal de proteine,
iar cel de software este jucat de acizii nucleici. Proteinele sunt componenta esenţială pentru
metabolism. Acizii nucleici sunt componenta esenţială pentru replicare. Von Neumann a descris
cu precizie, în termeni abstracţi, conexiunile logice dintre cele două componente. Pentru un
automat autoreproductiv complet, ambele componente sunt esenţiale. Şi totuşi există un sens
important conform căruia hardware-ul precedă software-ul.

În altă ordine de idei, când începem să reflectăm asupra originilor vieţii, ne reîntâlnim cu
întrebarea nerostită a lui Schrödinger(Ce înţelegem prin viaţă?), iar apoi ne reîntâlnim cu
răspunsul lui von Neumann, după care viaţa nu este un singur lucru, ci două și anume
metabolism şi replicare, iar cele două sunt logic separabile. Ulterior, apare dilema și anume dacă
viaţa are doar un început unic, cu funcţiile replicării şi metabolismului deja prezente în formă
rudimentară şi legate între ele de la bun început sau a doua variant, viaţa a avut două începuturi,
unul capabil de metabolism, dar lipsit de replicare exactă, şi celălalt capabil de replicare, dar
lipsit de metabolism.

Capitolul are în vedere cea de-a doua variantă, în care viața a avut două începuturi, dar
dintr-un punct de vedere critic. Autorul nu pretinde că ipoteza dublei origini este adevărată, sau
că este susţinută de vreo dovadă experimentală, ci are în vedere să-i stimuleze pe chimiştii şi
biologii experimentatori şi pe paleontologi să găsească probele prin care ipoteza ar putea fi
testată.

Consider că, discuţia e în termeni de teorii, modele generale şi aplicaţii, cu prezentarea

avantajelor şi dezavantajelor, dar care în același timp expune foarte transparent modul de gândire
al oamenilor de ştiinţă oneşti, felul cum se stabilesc problemele prioritare abordate şi
metodologia de abordare a lor, inclusiv importul de instrumentar matematic dintr-un domeniu în
altul (în acest caz din fizică în biologie), sau aplicarea aceleiaşi scheme de teoretizare în diferite
domenii cum ar fi molecular, biologic, cultural.

Opinez că, trebuie făcută o distincție atunci când citim acest capitol, dar și o delimitare
între cum este abordată originea vieții în domeniul religios, dar și cum este abordat acest subiect
din punct de vedere științific și mai ales filosofic, întru-cât cartea pe lângă faptul ca este intitulată
,,Originile vieții” trebuie să recunoaștem, provoacă cititorul spre o astfel de gândire critică, spre
o astfel de comparație, iar titlul este unul atât de deschis interpretărilor, încât pare desprins din
lucrările filosofilor bine-cunoscuți Nietzsche , Kant etc.

În același timp, fragmentul cărții ne deschide nouă cititorilor, noi perspective asupra unui
astfel de subiect amplu dezbătut de-a lungul timpului, dar ceea ce este de menționat este un
paragraf care personal mi-a placut extrem de mult și anume ,, El a lăsat în mod înţelept unei
generaţii ulterioare chestiunea originilor. Acum, cu o jumătate de secol mai târziu, a venit
vremea să punem întrebările pe care le-a evitat Schrödinger”. De ce mi-a atras atenția acest
paragraf? Ei bine, ne arata înțelepciunea predecesorilor noștri, dar în același timp pare o structura
extrasă dintr-o opera literară a unuia dintre poeții noștri români, întru-cât menționează cele două
cuvinte cumva antitetice și anume ,, generații ulterioare” și ,,origini”, pe scurt, lăsăm viitorului să
descopere trecutul, aspect care personal mi se pare extrem de profund.

Într-o notă de incheiere aș spune ca fragmentul merită citit și e şi un model de construire

a unor prelegeri pentru un public instruit.