1.

Secvente din istoria confecţionării articolelor de blana

Forma şi trăsăturile caracteristice ale articolelor de blana sunt influenţate în mare

măsură de particularităţile blănurilor, de procedeele de blănărie, design, tradiţie, condiţii
climaterice. Cultura naţionala este rezultatul activităţii unui întreg popor şi reprezintă o
sinteză a relaţiilor materiale şi spirituale dintre orăşeni şi săteni, a datinilor şi obiceiurilor
transmise din generaţie în generaţie. În localităţile urbane avea loc acumularea şi
transformarea şi perfecţionarea tuturor realizărilor de baza ale culturii materiale şi
spirituale tradiţionale.
Meşteşugul confecţionării cojoacelor şi prelucrării blănurilor în Moldova a luat
naştere la oraş, începând cu sec.XV se răspândeşte şi la sate. Condiţia de baza a succesului
meşterilor-cojocari sau blănari constă în transmiterea din tată-n fiu a cunoştinţelor
acumulate timp de decenii. La începutul sec.XX are loc “naşterea” blănăritului modern.
Divizarea prelucrării şi a vopsirii blănurilor şi dezvoltarea de mai departe într-o sferă de
activitate independentă au ridicat considerabil potenţialul economic şi tehnologic al
ramurii. Dezvoltarea furtunoasă a prelucrării blănurilor a adus la mărirea simţitoare a
volumului comerţului cu articole de blana. Astfel, s-au creat premise sociale şi economice
pentru dezvoltarea modei contemporane.
Utilizarea blănurilor în calitate de garnisire şi materie de baza nu numai a sporit
calitatea căptuşelii, a părţii exterioare a îmbrăcămintei, dar şi a formulat cerinţe noi
tehnice şi estetice necunoscute. Fabricarea primelor vestoane şi pardesie de blană
marchează începutul unei adevărate revoluţii în modelare. Blana devine o marfă la moda.
Inventarea maşinii de cusut blănuri şi maşinii de desenat a permis raţionalizarea fabricării
confecţiilor din blănuri. Progresul tehnologic a permis fabricarea de imitaţii interesante şi
ieftine a blănurilor preţioase şi a făcut blana accesibila maselor largi de consumatori, ceea
ce a condiţionat apariţia unor tehnologii raţionale şi metode eficiente de fabricare a
încălţămintei din blană. În perioada 1880-1910 s-au format principalele premise tehnice şi
tehnologice, organizaţionale şi structurale pentru dezvoltarea comerţului cu blănuri şi
confecţii de blănuri, prelucrării şi fabricării articolelor de blană.
Mult timp garnisirea cu blană a îmbrăcămintei nu necesita cerinţe înalte în ceea ce
priveşte profesionalismul meşteşugarului. Tendinţele modei au impus noi tehnologii şi
aprofundarea cunoştinţelor în domeniul esteticii. Baza fabricării confecţiilor devine
tehnica croirii blănurilor. Aplicarea metodei Gise a fâşiilor laterale în varietăţile multiple
prin simplă mişcare a instalaţiei de croire, precum şi a metodei “incrustării” şi tăierii
unor porţiuni de blană a permis varierea formei blănurilor. Moda anilor 1920-30
 demonstrează revoluţionarizarea calitativa a tehnologiilor de confecţionare a
îmbrăcămintei elegante de blana. Combinarea tehnicilor excepţionale cu galonarea a
condiţionat abordarea noua a designului articolelor. Schimbarea conceptului proporţiilor
confecţiilor a determinat apariţia de noi tehnologii de prelucrare a stratului pilos a
blănurilor. Mixarea diferenţiată a blănurilor, coloritul contrastant, diverse tehnici de
înnobilare pun în evidenţă materialele utilizate şi extind utilizarea blănurilor ieftine şi
lărgesc sortimentul mărfurilor din blană.

2.Clasificarea blănurilor
Blănurile sunt piei de animale prelucrate pentru învelișul pilos şi se caracterizează prin
rezistenţa, aspect plăcut şi conductibilitate redusă a căldurii.
Valoarea blănurilor este determinată de structura, forma, lungimea, tipul, așezarea şi
pigmentația părului, de rasa animalului, de vârsta, sex, condiții climaterice şi geografice, condiții de
hrana şi de viața şi modul de prelucrare.
a) Structura învelișului pilos – la pieile animalelor cu blană, este
neuniformă în ceia ce privește desimea, lungimea, forma sau structura firelor. La majoritatea
animalelor cu blană cel mai des păr se găsește pe spinare şi pe coadă, în aceste parți parul este
cel mai lung şi cel mai gros. Cel mai scurt şi cel mai aspru se găsește pe cap şi pe picioare, iar cel
mai mare şi pufos pe abdomen. Firul de păr are structura asemănătoare cu lâna.
b) Tipurile de păr – care se găsește pe corpul animalelor cu blană diferă între ele prin
lungime, grosime, forma şi culoare. Se deosebesc următoarele tipuri de păr:
- fir de păr director – cel mai lung, cel mai gros, neted şi drept. Se mai numește jar; se găsește în
special pe spatele animalului;
- firul de păr țepos (spicul) – mai scurt, elasticitate mai mare decât la parul director;
- firul de păr pufos (lânos) – cel mai scurt şi subțire, are un tușeu mătăsos şi fin;
- firul de păr intermediar – se situează ca lungime intre firul pufos şi firul țepos. Are forma de
lance;
- firul de păr tactil – nu prezintă interes pentru blănărie deoarece este lung şi drept, așezat de
obicei în regiunea capului.
c) După formă – părul poate fi de formă: fusiformă, drept,
buclat, în formă de tuburi, de bob, inelat sau desfăcut, în formă de ondulații.
d) Culoarea – constituie o caracteristică importantă a firelor de
păr. Pigmentația diferă de la un animal la altul şi chiar pe același animal. În general blănurile
sunt mai închise pe spate şi mai deschise spre abdomen, de asemenea, la rădăcina, părul este mai
deschis. Parul țepos nu are culoare uniformă pe toată lungimea lui, de obicei vârful este mai
deschis sau mai închis la culoare, în funcție de felul animalului.
e) Rasa animalului – astfel oile karakul dau blănuri cu buclaj
frumos, pe când cele turcane dau blănuri cu păr aspru, neondulat şi gros.
f) Sex şi vârsta – masculii dau blănuri cu fire abundente şi
pigmentate, mai accentuat decât la femele; animalele de vârsta mai înaintata au parul gros şi mat,
pe când animalele tinere au parul fin şi lucios.
g) Condițiile climaterice şi geografice – animalele din ţările cu
clima caldă au parul rar şi aspru, iar cele din zonele temperate îşi schimbă învelișul pilos în
anumite perioade ale anului. Animalele din regiunile reci au blana moale, pufoasă şi deasă, faţă
de animalele din zonele temperate.
h) Condițiile de hrana şi viața – animalele bine hrănite au păr
lung, uniform, rezistent, sănătos, lucios. La animalele bolnave, firele de păr au grosime
neuniformă, fără luciu şi cu rezistenţă mai redusă. De asemenea, animalele care trăiesc în
captivitate au blană de calitate inferioară.
Clasificarea blănurilor după provenienţa:
- mamifere carnivore (lup, vulpe, tigru, pantera, jaguar, leopard, tis, urs, bursuc, dihor,
jder, zibelina, hermelina , vidra, nurca, scons, etc.);
- mamifere carnivore-insectivore (cârtiţa, desman);
- mamifere rozătoare (iepure, castor sau biber, veveriţa, şinşila, nutria, marmota, bizam,
hârciog, etc.);
- mamifere ierbivore rumegătoare (ovine, caprina, bovine tinere, etc.);
- mamifere marsupiale (opossum, cangur, etc.);
- maimuţe;
- păsări (cu penaj uniform şi des).
Clasificarea comercială a blănurilor:
- blănuri din piei de animale de vânat pentru blănărie (se clasifică după creaj, sezon,
mărime, sort, culoare, defecte);
- blănuri din piei de animale domestice pentru blănărie;
- blănuri de hărșie;
- blănuri din piei de ovine pentru blănărie;
- blănuri din piei de ovine pentru cojocărie;
- blănuri ale animalelor marine.

Clasificarea comerciala a blănurilor din piei de animale de vânat după sezon

Grupa comerciala Tip comercial Denumire comerciala
De iarna Vidra vidra, saigac, calan, nurca
biber (castor) biber, nutria
Bizam ondatra, guzgan de mosc (desman)
Urs urs alb, brun, negru
Bursuc Bursuc
Raton raton, urs spălător
Vulpe vulpe argintie, vulpe platinata,
vulpe roşie, lup, şacal, vulpe polara
Jder zibelina (samur), jder
Hamster (dihor) hamster (dihor), hermina,
nevastuica
Pisica pisica sălbatică
Iepure iepure de câmp, iepure de vizuina
Veverița Veverița
De primăvară marmota marmota, popindau
rozătoare mici burunduc, șobolan, chițcan,
guzgan, căţelul pământului, hârciog
cârtiţa (obleț) Cârtiţa

3.Topografia blănurilor
Pielicica prezintă învelișul exterior al animalelor şi este formata din două sisteme:
tegumentul şi învelișul pilos. Proprietăţile comerciale şi consumiste ale blănurilor şi confecțiilor
din blănuri sunt determinate de nivelul de dezvoltare a învelișului pilos şi caracteristicile
tegumentului.
Structura blănurilor variază după forme şi mărime pentru diferite porțiuni ale suprafeței în
dependenţă de specia, sexul şi vârsta animalului, precum şi alți factori, şi determină necesitatea
prelucrării separate a diverselor porțiuni. Proprietățile comerciale ale confecțiilor de blana se află
în dependenţă de proprietățile comerciale ale pielicelelor.
Particularitățile regiunilor topografice ale blănurilor:
- regiunea capului - cuprinde nasul, botul, fruntea şi ochii; nu este valoroasa; calitatea depinde
de modul de nutriție şi de constituția animalului;
- regiunea botului (botișorului) – cuprinde regiunea de la vârful nasului până la regiunea
interoculară;
- regiunea frunţii - cuprinde regiunea din partea de sus a capului între regiunea interoculară şi
urechi;
- regiunea gâtului - cuprinde porțiunea din faţă a regiunii spinării dintre urechi şi creasta
omoplaţilor; este scurtă şi strâns legată de cap şi trunchi; este valoroasă la vulpe;
- regiunea membrelor - nu are importanţă deosebită; sunt scurte, cu excepţia blănurilor de vulpe
şi raccon; se termină cu unghii;
- regiunea spinării - cuprinde porțiunea în forma unei dungi situate de-a lungul șirei spinării;
este cea mai valoroasă zonă; are parul cel mai des şi lung; calitatea depinde de modul de nutriţie,
creştere şi reproducere a animalului;
- regiunea cruponului – cuprinde porțiunea sacrumului (șalelor, crupei); corespunde calităţii
blănii de pe spinare;
- regiunea abdomenului - cuprinde porțiunea situată între zonele inghinale ale membrele
anterioare şi posterioare respective; prezintă interes comercial în cazul dacă este acoperită cu
blana cu densitate mare a firelor de păr; este mai puțin valoros decât regiunea spinării;
- regiunea membrelor posterioare - cuprinde porțiunea blănii de pe picioarele animalului; sunt
mai puțin importante decât membrele anterioare;
- regiunea codală - cuprinde porțiunea blănii de pe coadă; are lungime şi valoare diferită în
dependenţă de specia animalului.
4. Structura tegumentului şi a parului
Pielea (tegumentul, cutisul) animalului de blană reprezintă un organ, care îndeplinește
diferite şi complexe funcții în timpul vieții animalului: de protecție împotriva unor factori nocivi
externi (raze solare, substanțe chimice, microorganisme, etc.), metabolism, termoreglare,
excreție (a substanțelor toxice sau metabolice). Structura histologică a blănurilor nu diferă mult
de structura histologică a pieilor pentru pielărie, diferențele sunt condiționate doar de dezvoltarea
puternică a învelișului pilos.
Pielea este legată de mușchi subiacenți (carnea) printr-un țesut subcutanat foarte moale şi
încărcat cu grăsime şi este constituită din trei straturi distincte:
- epiderma, care este constituita din doua straturi:
- stratul mucos, care prin macerarea îndelungată se transformă într-o masă cu aspect
mucilaginos;
- stratul cornos, care este mai subțire, transparent, uscat, cu aspect solzos;
- derma, care este formată din fibre de colagen şi elastină, țesuturi adipos şi conjunctiv,
terminații nervoase; este constituită din doua straturi, granițe dintre care variază în dependenta de
specia animalului şi starea de maturizare a firului de păr:
- stratul papilar;
 - stratul reticular;
- hipoderma, care este compusa din țesuturile musculos şi adipos, vase sangvine, nervi, țesut
conjunctiv; grosimea stratului variază mult în dependenţă de modul de întreținere a animalului;
depunerile de grăsime sunt în stare difuză; masa adipoasă dintre stratul muscular şi derma uneori
de îmbibă cu papilele şi bulbii piloși şi formează un strat intermediar; în procesul de jupuire
țesuturile muscular şi adipos se înlătura împreună cu pielea.
Părul este un produs al epidermei, ce se formează în procesul de keratinizare . Firul de păr
este constituit din trei straturi, formate din elemente celulare concentrice:
- măduva (substanța medulara), dezvoltarea căreia depinde de tipul de păr, vârsta, specia
animalului şi alți factori;
- cortexul, care conține pigmenți sub formă de granule fine de melanina; conferă culoare
parului; distrugerea granulelor de pigmenți determină denaturarea culorii blănurilor; blănurile
slab colorate au păr, ce conține pigmentul în formă dizolvată;
- scoarța (substanța corticala), care este formată din celule de forma poligonală,
asemănătoare cu solzi
- cuticula (epidermicula), care reprezintă o membrană subțire de acoperire a suprafeței
exterioare a firului de păr; are rezistenta chimica mare şi conține 80% proteine, 5% lipide, mult
sulf.
Foliculul pilos este constituit din interior spre exterior din doua teci:
- teaca interna, care învelește rădăcina parului;
- teaca externa, epiteliala.
La smulgere firul de păr iese împreună cu teaca internă a foliculului pilos.
Forma părului depinde de forma folicului pilos. Părul ondulat are foliculul răsucit sau curb,
ceea ce determină formarea de spirale la creștere şi ieșire din folicul.
Proprietățile blănurilor
Proprietățile blănurilor sunt determinate de particularitățile structurale ale învelișului pilos,
parului şi tegumentului. Totalitatea proprietarilor corespunzătoare cerințelor estetice şi de igienă,
fiabilitate, durabilitate definesc calitatea blănii.
Învelișul pilos se caracterizează prin următoarele proprietăţi structurale: lungimea,
înălţimea, desimea, pufozitatea, grosimea tegumentului.