Lucia Stoicescu

First Steps in English Language

Primii paşi în limba engleză...

  1
 

2  
 

Articolul
Articolul este partea de vorbire care individualizează obiecte şi fenomene
îndeplinind funcţia de determinant. Este considerat „determinantul propriu-zis",
 pentru că el nu poale fi o parte de vorbire independentă, el contribuie doar la
determinarea unică sau individuală a substantivului pe care îl însoţeşte.
Aproape fiecare substantiv dintr-o propoziţie engleză este însoţit de un
articol, iar felul articolului folosit este departe de a coincide întotdeauna cu acela
din limba română.
Articolul este redat prin:
a) articolul hotărât the;
 b) articolul nehotărât a sau an;
e) articolul zero sau neexprimat.
Articolul are poziţie fixă: înaintea substantivuJui.

Articolul hotărât (the)

- se pronunţă [∆↔] înaintea consoanelor: the look, the pupil, the window...
- se pronunţă [∆ι] înaintea vocalelor sau semivocalelor:
the eye, the artist, the honour...
- pronunţarea [∆ι]este, de asemenea, folosită pentru subliniere :
„The” is an article. „The"  este articol.
Articolul hotărât se utilizează cu substantive numărabile (au formă atât la
singular, cât şi la plural) pentru a indica un anumit obiect, clar individualizat:
The box is on the floor. Cutia se află pe jos.
The bates art on the floor. Cutiile se află pe jos.
The student is learning English. Studentul învaţă englezeşte.
The boys were running fast. Băeţii alergau repede.
The apare după prepoziţii:
in the library (în bibliotecă)
on the table (pe rnasă)
to the museum (la/spre muzeu)
În mod obligaoriu folosim articolul hotărât cu:
• substantive nume proprii de ape, munţi,dealuri, oceane, mări, lacuri, insule,
golfuri, canale:
the Danube (Dunărea), the Thames (Tamisa),
the Carpathians (Carpaţii), the Alps (Alpii),
the Atlantic (Oceanul Atlantic), the Black Sea (Marea Neagră),

  3
 

  the Shetlands (insulele Shetland), the Gulf of Mexico (Golful Mexic),

the English Channel (Canalul Mânecii).
• substantive compuse:
nume de ţări:
the United States (Statele Unite),
the United Kingdom (Regatul Unit)
nume de instituţii oficiale:
the W'hite House (Casa Albă)
the Kremlin (Kremlin)
the Ministry of Foreign Affairs (Ministerul de Externe)
the British Museum (Muzeul Britanic)
substantive care denumesc obiecte din univers, astrologie etc.:
the sun (Soarele), the moon (Luna), the sky (cerul),
tile world (Lumea), the earth (pamantul)
nume de vase, ambarcaţiuni:
the Titanic, the Christina
nume de evenimente istorice :
the First World War (Primul Război Mondial),
the Gulf War (Războiul din Golf),
the Plague (Ciuma)
nume de ziare:
The Times, The Morning Star
construcţii genitivale cu of:
the streets of the town (străzile oraşului)
the waves of the sea (valurile mării)
cu substantive urmate de o propoziţie care răspunde la întrebările: care?, ce fel de?:
The man who is speaking is my brother;
Bărbatul care vorbeşte este fratele meu.
This is the house which I live in.
Aceasta este casa în care locuiesc.
the transformă adjective în substantive
beautiful (adj. – frumos)/the beautiful (subst. – frumosul).
denumeşte clase, grupuri, persoane de acelaşi fel:
the rich (bogaţii), the poor (săracii)
the blind (orbii), the sick (bolnavii)
the English (englezii), the French (francezii)
the Romanians (românii)
ajută la formarea superlativului relativ:
the best (cel mai bun)
the earliest (cel mai timpuriu, primul)
ajută la formarea adjectivelor şi numeralelor ordinale:
the second (cel de) al doilea
the fifty-sixth (cel de) al cincizeci şi şaselea

4  
 

în expresii:
 for the time being (deocamdată, pentru moment)
in the long run (până la urmă)
on the whole (în general)
at the beginning (la început)
in the end (la sfârşit)
by the way (apropo)
in thet seventh heaven (în al nouălea cer)
on the rocks (pe geantă (familiar))
the day after tomorrow (poimâine)
 Notă: De regulă, numele de persoane nu primesc articol. Dar când apare un nume
de familie la plural, numele capătă sensul de „familia...",
the Browns (familia Brown)
the Kramm (familia Kramer)
the Danes (danezii (popor))
the Poles (polonezii (popor))

Articolul nehotărât (a/an)

a – cu substantive care încep cu o consoană:
a box, a child, a magazine
an – cu substantive care încep cu o vocală:
an egg, an idea, an actor
 Notă: Se urilizează co substantive la singular! Presupune ideea de număr.
- poate întocui numeralul one:
a hundred (one hundred) – una sută
a map (one map) and two paintings – o hartă şi două tablouri
- se foloseşte cu substantive care se pot număra (countables):
a man (un om)  an idea (o idee)
- se foloseşte obligatoriu cu:
denumiri de meserii, profesii, naţionalităţi:
 Mr. Brown is a teacher. Dl. Brown este profesor.
 My sister became a doctor. Sora mea a devenit medic.
 He is an Englishman. El este englez.
- numerale, pentru a indica o cifră aproximativă:
(about) a thousand people (aproximativ) o mie de persoane)
- pronumele little (puţin) şi few (puţine), cărora le oonferă un plus de cantitate:
 I have little time. Am puţin timp – deloc.
- se foloseşte cu denumiri de măsuri (timp, distantă, cantitate):
 I have a little time. Am puţin timp – destul.
once a day (o dată pe zi), twice a week (de două ori pe săptămână),
three miles an hour (trei mile pe oră)
- se foloseşte în expresii:
  5
 

to have a mind to (a avea chef de)

to take a fancy to (a îndrăgi)
once in a blue moon (din an în Paşte)
to keep an eye on (a nu stăbi din ochi)
all of a sudden (brusc)
 Atenţie! Articolul nehotărât nu se foloseşte cu substantive nenumărabile:
 I bought an iron yesterday. Am cumpărat un fier de călcat ieri.
dar: This fence is made of iron . Acest gard este din fier.

Articolul zero
Desemnează lipsa articolului. Se foloseşle:
cu substantive la plural (indică obiectele oarecare în general):
Clothes do not make the man. Nu haina face pe om.
 Books aire on the table. Pe masă se află cărţi.
 I like milk, coffee, music. Thtatre, games.
Îmi plac laptele. cafeaua, muzica. teatrul, jocurile.
În proverbe şi limbaj ştiinţific:
 Haste makes waste. Graba strică treaba.
 Light travels faster than sound.
Lumina se deplasează mai repede decât sunetul.
obligatoriu:
cu substantive ce denumese zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile:
 I'll meet you on Monday. Ne întâlnim luni.
 He left in May and returned in March. A plecat în mai şi s-a întors în martie.
 I like spring. Îmi place primăvara.
cu denumiri de continente, ţări, provincii, comitate; oraşe (exceptie: the
 Hague (Haga). singurul oraş cu articol), clădiri, străzi, poduri:
 Last year we visited Italy and France. Anul trecut, am vizitat ltalia şi
Franţa.
The United Kingdom is   made up of Scotland, England, Wales and
 Nonhern Ireland. Regatul Unit este format din Scoţia, Anglia, Ţara Galilor şi
Irlanda de Nord.
 I live in Bucharest. Locuiesc în Bueureşti.
We visited Bran Castle. Am vizitat castelul Bran.
Our house is on Oxford Street. Casa noastră se află pe strada Oxford.
We went for a walk on London Bridge. Am făcut o plimbare pe Podul Londrei.
cu substantive nume de materie:
Oil is lighter than water. Untdelemnul este mai uşor decât apa.
cu denumirile limbilor:
 I learn English. Învăţ engleza.
cu substantive abstracte care nu au formă de plural:
love,hate. joy, happiness, wisdom etc.

6  
 

Some people believe in love at first sight.

Unii oameni cred în dragoste la prima vedere.
- în expresii:
at random (la întâmplare)
in time (la timp)
 for good (pentru totdeauna)
hand in hand (mână în mână)
at dawn (în zori)
bag and baggage (cu căţel şi cu purcel)
by ear (după ureche)
 side by side (unul lângă altul)
by mistake (din greşeală)
 Notă:  Articolul zero îndeplineştc funcţii precise, iar înlocuirea lui poate atrage
după sine fie schimbări de înţeles, fie pur şi simplu greşe1i de exprimare.
Cazuri când omitem articolul (situaţii care nu produc modificări de sens):
- în vorbirea familiară: (A) Friend of mine told me about it . Un prieten de-
al meu mi-a spus despre asta.
- în limbajul jurnalistic:  Employees have to obey safety regulation.
Angajaţii trebuie să respecte regulile de protecţie a muncii.
- în indicaţii scenice: (The)  Old woman goes to the settee (on the) right.
Bătrâna se îndreaptă spre canapeaua din dreapta (scenei).

  7
 

Substantivul
Denumeşte obiecte în sens foarte larg, adică fiinţe, lucruri, fenomene, are
categorii de gen, număr şi caz, şi pe lângă funcţia de subiect în propoziţie mai
 poate fi echivalentul unei propoziţii sau fraze.
Substantivele din limba engleză pot fi clasificate din mai multe puncte de
vedere:
1. După formă
simple: boy, meal, day
compuse (formate din două elemente): childhood, schoolboy, classroom
 prin conversie (din alte părti de vorbire):
- din adjective the good, the evil, the rich
- din verbe: cook, fall, reading, boxing
 prin contragere, abrevieri: ad (advertisement), fridge (refrigerator), gym
(gymnastics, gymnasium), lab (laboratory), MP   (Member of Parliament), Mr.
(Mister), Mrs. (Misses), Mirs  sau  Ms  – apelalive pentru femei căsătorite sau
necăsatorite.
2. După conţinut
comune; denumesc:
- un element dintr-o categorie de obiecte de acelaşi fel: table, school
- mai multe elemente de acelaşi fel: family, people
- substanţa constitutivă a unor obiecte: wood, steel
- abstracţiuni: difficulty, worry, peace
- nume proprii:
- persoane: Churchill
- localităţi, ţări, continente, ape, munţi: London, Romania, Europe,the Danube, The
 Alps
- diviziuni temporale, sărbători : January, Sunday, Independence Day
- nume de cărţi, ziare, reviste: Hard Times, The Sunday Times
- nume de instituţii: the Grand Hotel, the British Museum 
 Notă:  în limba engleză substantivele proprii se scriu cu literă mare, inclusiv
numele de naţionalităţi şi limbi.
 He speaks English. El vorbeşte englezeşte.
We are Romanians. Noi suntem români.

8  
 

Numărul substantivelor
Din punct de vedere al ideii de număr, substantivele în limba engleză pot fi:
A. numărabile
B. nenumărabile

A. Substantivele numărabi1e au atât plural, cât şi singular.

a boy – two boys
museum – museums
child – children
Există două forme de plural:
- forme regulate
- forme neregulate
 pluralul regulat: se formează prin adăugarea lui  -s la forma de singular:
book – books (carte)
table – tables (masă)
boy – boys (băiat)
class – classes (clasă)
nose – noses (nas)
Există substantive care au două forme de plural:
banjo – banjos, banjou (instrument muzical)
motto – motlos, mottoes (moto)
volcano – volcanos, volcanoes (vulcan)
 zero – zeros, zeroes (zero)
 Notă:  Literele, numeralele şi abrevierile formează pluralul prin adăugarea unui
apostrof şi - s.
 A’s; 1920's; MP's etc.
There are two A's and three 2's in the number of that English car.
Sunt doi de A şi trei de 2 în numărul acelei maşini englezeşti.
 Atenţie! Forma fără apostrof este mai frecvent folosită.
 pluralul neregulat:
-th devine -ths: bath – baths (baie) ; mouth – mouths (guri)
- f; - fe devin -ves: half – halves (jumătate); knife – knives (cuţit)
- schimbarea vocalei: man – men (bărbat)
 foot – feet (picior)
mouse – mice (şoarece)
- terminaţia – en : ox – oxen (bou); child – children (copil)
- aceeaşi formă la singular şi plural:
baracles (baraci); headquarters (cartier general, sediu),  series (serie).  species
(specie), works (uzină) sheep (oaie). deer (căprioară)
Plurale străine (mai ales în limbajul ştiinţific):
us→ i stimulus – stimuli
um→ a datum – data

  9
 

 bacterium – bacteria
us →ora corpus – corpom
us → era genus – genera
a → ae alga – algae
larva – larvae
on → a criterion – criteria
 phenomenon – phenomena
o → i graffito – grsfliti
 Notă: Aceste plurale pot avea şi forme cu -s', întâlnite mai ales în vorbirea curentă:
antenna → antennas
→antennae
 Formula → formulas
→ formulae
bureau → bureaus
→bureaux

B. Substantive nenumărabile au formă nemodificată, deci au formă doar de

singular sau doar de plural
• numai formă de singular:  sugar, wisdom, bread, butter, chalk, food, fruit, gold,
 jam, silver, advice, information
 – boli: meastes (pojar), mumps (oreion)
 – nume de ştiinţe : aesthetics, economicsf, phonetics. politics
 – nume de jocuri : billards, bowls, cards, darts
 – nume proprii: Athens, Naples, Wales
 Notă: Pentru a delimita anumite,caantităţi se folosesc cuvinte ca :
a piece of , an item of, a bar of, a bag of

 piece bacon piece

a of a of bread
 slice cake loaf

a bar of chocolate, soap o bucată de ciocolată, săpun 

a lump of sugar   o bucată (cub) de zahăr  
a sheet of paper   o foaie, coală de hârtie 
a piece of advice   un simplu sfat 
an item of information   o fărâmă de informaţie
a bit of interest   un pic de interes 
• numai formă de plural:
 – unelte: binoculara, compasses, glasses, scissors
 – îmbrăcaminte : jeans, overalls, pants, pyjamas, shorts, trousers
 Notă: Aceste substantive se numără cu ajutorul cuvântului pair:
a pair of scissors (o foarfecă, o pereche de foarfece)
a pair trousers (o pereche de pantaloni, un pantalon)

10  
 

a pair of glasses (o pereche de ochelari)

 Atenţie! Există numeroase substantive folosite doar cu forma de plural, de regulă
terminate în -s
arms (arme)  funds (fonduri bănşti)
colours (steag, drapel) manners (purtare)
damages (despăgubiri)  regards (salutări)
camings (căştig) remains (resturi)
 fireworks (foc de artificii)  savings (economii)
outskirts (periferie) archives (arhivă)
holiday (vacanţă)  goods (marfă)
 Atenţie! Există suhstantive care au două forme, cu înţelesuri diferite:
advice (sfaturi) advices (inştiintari, avize)
colour (culoare) colours (drapel)
 glass (pahar)  glasses (ochelari)
custom (obicei) customs (vamă)
damage (avarie) damages (despăgubiri)
 pain (durere)  pains (osteneală)

Genul substantivelor
În limba engleză, în afara cazurilor în care genul este marcat formal:
boy – girl (bălat – fată);
lion -lioness (leu – leoaică)
• genul substantivelor se identifică de obicei cu ajutorul pronumelor care se referă
la ele şi care au forme diferite după gen:
he – el; she – ea;
it – neutru
sau 1. substantive nume de persoane
2. substantive nume de animale
3. substantive nume de obiecte

1. substantivele ce denumesc persoane de sex bărbătesc sunt de gen masculin:

man (barbat)
brother (frate)
• cele care denumesc persoane de sex feminin sunt de genul feminin:
woman (femeie)
 sister (soră)
 Notă:
masculin – feminin → cuvinte direrite

 father –   mother (tată – mamă)

king –   queen (rege – regină)
monk –   nun (călugăr – călugăriţă)
  11
 

uncle –   aunt (unchi – mătuşă)

→ terminaţia -ess
actor  – actress (actor – actriţă)
host  – hostess (gazdă)
negro  – negress (negru – negresa)
→ terminaţille -ine, -er, -groom
hero  – heroine (erou – eroină)
widow  – widower (văduvă – văduv)
bride  – bridegroom (mire – mireasă)
Genul comun are o singură formă atât pentru feminin, cât şi pentru
masculin:
 – artist, chairman (preşedinte), friend (prieten(ă)),
 – neighbour (vecin(ă)), professor, pupil (elev(ă))
Diferenţierea se face în context cu ajutorul pronumelor şi a cuvintelor ca:
boy, male, female.
The teacher asked the pupil a question.
 He asked  her a question.
Profesorul (el) a întrebat elevul (ea).
 – boy-friend (prieten) – male-student (student)
 – girl-friend (prietenă) – female-student (studentă)
2. – numele de animale mari sunt în general de genul masculin (se întocuiesc cu
 pronumele he)
 – numele de animale mici sunt de obicei de genul neutru (se întocuiesc cu
 pronumele it)
 – cuvinte diferite pentru sexe diferite
horse (he) – cal cock – hen  (cocoş găină)
mare (she) – iapă dog – bitch (câine – căţea)
 frog (it) – broască drake – duck  (raţă)
 gander – goose (gâscan – gâscă)
he-goat – ţap  tom-cat – motan
 she-goat – capra  she-cat – pisica
3. – numele de obiecte sunt de genul neutru:
Where is your umbrella? Unde-i umbrela ta?
 It (umbrella) is in my bag. Este în geanta mea.
 Notă:  În vorbirea curentă se pot schimba genurile suhstantivelor pentru a marca
diferite atitudini:
masculin: → anger, fear, munfer, terror (violenţe)
ocean, river, sun, wind (fenomene naturale)
the Danube (fluvii)
the Alps (munţi)
feminin:  → affection, devotion, faith, hope
→ ambition,jealousy, vanity }  
(blândeţe, trăsături de caracter)
→ fortune, liberty, peace, mercy (abstracte)

12  
 

 
Tendinţe în vorbirea curentă:
 – atribuire de gen masculin sau feminin:
• feminin semnifică afecţiune pentru:
- vehicule, maşini, ambarcaţiuni
- ţări, localităţi ca unităţi politice
 – atribuire de gen neutru; marchează dispreţ.
Exemple :
 I am very fond of my car and I wash her every day.
Îimi iubesc mşina foarte mult şi o spăl în fiecare zi.
Where is the cat ? She is on the bed. Unde este pisica? Ea este pe pat.
You found the girl at last. Where did you find it ?
Ai găsit fata până la urmă. Unde ai găsit-o?

Cazul substantivelor

În limha engleză existăi patru cazuri:

• nomimativul este calul de bază al substantivului, arătând obiectul care desfăşoară
acţiunea exprimată de verb. Este deci cazul subictului şi răspunde la întrebările:
cine? ce?
• genitivul  arată posesiunea, apartenenţa. Este cazul atributului şi răspunde la
întrebările: al, a, ai, ale cui?
În engleză există două tipuri de genitiv:
sintetic ('s) – de obicei se foloseşte numai pentru fiinţe (cazuri
excepţionale la lucruri); dacă substantivele au terminaţia -s, se adaugă numai
apostroful.
This is the student’s book. Aceasta este cartea studentutui.
These are the students’ books. Acestea sunt cărţile studenţilor.
- analitic (of) – se foloseşte pentru fiinţe şi lucruri:
This book is of the student. Aceasta este cartea studentului.
These are the books of the students. Acestea sunt cărţile studenţilor.
This is the cover of the book. Aceasta este coperta cărţii.
These are the covers of the books. Acestea sunt coperţile cărţilor.
• dativul este cazul complementului indirect şi răspunde la întrebarea: cui?
 – se indică prin prezenţa prepoziţiei to:
Speak to me, please! Vorbeşte-mi, te rog!
 He brought the newspaper to me. Mi-a adus ziarul.
• acuzativul este cazul complementului direct şi răspunde la întrebările: pe cine?
ce?
 I met my brother yersterday. L-am întâlnit pe fratele meu ieri.
 Read the letter, please! Citeşte scrisoarea, te rog!

  13
 

  Orice substantiv precedat de o prepoziţie se află în cazul acuzativ,

excepţie făcând prepoziţia to, specifică pentru dativ.
 Notă: Dacă în aceeaşi propoziţie apare un substantiv la dativ şi unul la acuzativ,
 poziţiile lor în propoziţie pot fi inversate, caz în care prepoziţia to (specifică) este
absentă.
Tell me a story! Spune-mi o poveste!
The postman has given my neighbour a letter. The postman has given a letter to my
neighbour.  Poştaşul i-a dat o scrisoare vecinului meu.

14  
 

Pronumele
Este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv. Pronumele poafe fi
clasificat după formă şi conţinut.
1. După formă:
• simplu: I, you, he, she, which, what, who
• compus: myself, yourself, somebody, anyone, each other, whatever, the same
2. După conţinut:
• PERSONAL: indică diferite persoane, are forme în funcţie de număr şi caz.

Pers. Nr. Nominativ Genitiv Dativ (+to) Acuzativ

(cine? ce?) (al, a, ai, ale cui?) (cui)?) (pe cine?
ce?)
1 sg.  I  (eu)  Mine  (al meu, a mea, (to) me (mie, me  (pe
ai mei, ale mele) îmi) mine, mă)
2 sg.  you (tu)  yours  (al tău, a ta, ai (to) you  (ţie,  you (pe tine,
tăi, ale tale) îţi) te)
3 sg. he (el) his (al, a, ai, ale lui) (to) him (lui) him  (pe el,
m.  she (ea) her  (al, a, ai, ale ei) (to) her  (ei) îl)
sg. it   (pt. its (pt. lucruri) (to) it  (îi) her   (pe ea,
f. lucruri) o)
sg. it  pt. lucruri
 N.
1 pl. we (noi) Ours (al nostru, a (to) us  us  (pe noi,
noastră, ai noştrim, (nouă) ne)
ale noastre)
2 pl.  you (voi) Yours (al vostru...) (to) you   you  (pe voi,
(vouă) v)
3 pl. they (ei) Theirs (a lor...) (to) them  them  (pe ei,
(lor) îi)

Acestea sunt şi formele pronumelui posesiv.

 Notă: 
• în limba engleză genitivul pronumelor personale coincide cu pronumele posesiv!

  15
 

• în limba engleză, I  (eu) se scrie întotdeauna cu majusculă.

 He speaks English better than I do. El vorbeşte englezeşte mai bine decât mine.
• disctincţie de gen (masculin, feminin sau neutru) se face doar cu pronumele
 persoanei a III-a singular.
• în limba engleză există pronume de politeţe ca în limba română. You  poate
însemna atât tu, voi cât şi dumneata, dumneavoastră, în funcţie de context. La
fel, he, she pot însemna el, ea sau dumnealui, dumneaei.
• it  poate apărea şi în construcţii impersonale ca:
 It rains. Plouă.
 It is cold. E frig.
 It is late. E târziu.
 It is important to...  Este important să...
 It does not matter if... Nu contează dacă...

POSESIV: după cum am observat din tabelul anterior, pronumele posesive sunt,

de fapt, genitivele pronumelor personale.
DEMONSTRATIV: indică distanţa în spaţiu sau timp a unui obiect faţă de un alt
obiect sau identitatea acestuia cu sine însuşi (pronumele şi adjectivul demonstrativ
au forme identice).
- pentru apropiere: this (acesta, aceasta) / these (aceştia, acestea)
- pentru depărtare: that (acela, aceea) / those (aceia,acestea)
- such: acesta, aceasta sau astlfel
Such was the situation. Aceasta era situaţia.
- the same: acelaşi lucro, aceleaşi
The same may sbe said about the others. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
ceilalţi.
• RELATIV: se referă la un substantiv sau înlocuilor al acestuia care a fost deja
menţionat şi face astfel legătura între cele două propoziţii:
who 
{ }
 I know people 
that 
don 'I like 111is wriler. 

Cunose oameni cărora nu le place acest scriitor.

Pronumele relative sunt:
who – care (pentru persoane)
which – care, care dintre (atât pentru persoane, cât şi pentru lucruri)
that – care (atât pentru fiinţe, cât şi pentru lucruri)
 Notă: That are o funcţie restrictiva. Poate fi înlocuit prin who sau which.
Când e la acuzativ, poate fi omis.
the man ( that  ) whom you saw – omul pe care l-ai văzut
'The question (that) you asked – întrebarea pe care ai pus-o
Astfel de omisiuni au loc mai cu seamă în limba vorbită. Dacă se omite un
 pronume relativ însoţit de o prepoziţie, aceasta se aşază după verb:
the bok (...) he was looking for – cartea pe care o căuta

16  
 

  the boy (...) you told me about –  băiatul de care mi-ai vorbit
 Atenţie!  Pronumele relativ trebuie aşezat, pe cât posibil, lângă antecedentul său.
 Nerespectarea acestei reguli poate da naştere la confuzii:
 He met the girl in the street that  you know.
A întâlnit fata pe strada pe care o cunoşti.
 He met the girl that you know in the street
A întâlnit fata pe care o cunoşti pe stradă.
• INTEROGATIV: Pronumele interogative ţin locul substantivelor sau
 pronumelor aşteptale ca răspuns la întrebare.
who – cine (pentru persoane)
what – ce (pentru lucruri)
which – care (selectează dintr-un grup de fiinţe sau lucruri)
Who are you? Cine eşti / sunteţi?
What have you got there? Ce ai acolo?
Which is the best?  Care dintre ei este cel mai bun?
how much – cât de mult (pentru cantităţi)
how many – cât de mult (pentru număr)
what kind of – ce fel de (pentru calităţi)
 Notă: Who este singurul care are forme diferite în funcţie de caz:
 Nominativ:  who  (cine, care?)
Genitiv: whose (al, a, ale cui, cărei, căror?)
Dativ:  to whom  (cui, căruia, cărora?)
Acuzativ:  who  (pe cine, pe care?)
 Atenţie!  Când pronumele interogativ este însoţit de o prepoziţie, aceasta se află
înaintea lui în limba scrisă, dar în limba vorbită se aşează la sfârştilul prnooziţiei:
 From what country does she come? Din ce ţară vine? – limba scrisă
What country does she come from?   – limba vorbită
• REFLEXIV: Pronumele reflexiv înlocuieşte obiectul asupra căruia se excrcită
acţiunea verbului. Apare după cuvântul pe care îl accentuează şi are sens de
întărire, de singur, de chiar, în persoană.
myself – eu insumi
 yourself – tu însuţi
himself – el însuşi
herself – ea însăşi
itself – el, ea însuşi/înşişi (pentru lucruri)
oneself – el însuşi (cu sens impersonal)
ourselves – noi înşine
 yourselves – voi înşivă
themselves – ei inşişi / ele însele
 Notă: Precedat de prepoziţia by, capătă sensul de „singur".
 I saw him myself. Eu însumi l-am văzut.
 He lived there by himself. Trăia acolo singur.
• NEHOTĂRÂT: nu oferă nici o indicaţie precisă asupra obiectului.

  17
 

  some – ceva, câteva, nişte. De obicei, apare în propoziţii afirmative, dar

 poate apărea în întrebări, atunci când se exprimă o rugaminte, o dorinţă sau o
ofertă.
any – ceva, nişte, câţiva, câteva, unii, unele, vreun, vreo, oarecare. Apare
în întrebări sau în propoziţii negative.
no – nici un, nici o, nu. Apare în propoziţii negative (verbul la afirmativ).
none (no one) – nici unul, nici una. Apare în propoziţii negative
(verbul la afirmativ).
Where is the ink? I'll take some. Unde e cerneala? Am să iau puţină.
 Any will do. Oricare e bună.
 I haven't any. Nu am deloc.
 Notă: Spre deosebire de limba română, în limba engleză nu este posibilă existenţa
a două negaţii în aceeaşi propoziţie: se poate nega fie verbul, fie subiectul sau
obiectul.
 I didn’t see anybody =  I saw nobody. N-am văzut pe nimeni.
Some, any şi no ajută la formarea următoarelor pronume compuse:
 someone – cineva, careva
 somebody – cineva
 something – ceva
anyone – oricare, careva, nimeni
anybody – cineva, oricine, nimeni
anything – ceva, orice, nimic
no one – nici unul/una
nobody – nimeni
nothing – nimic
Alte pronume nehotărâte sunt:
every – fiecare (cu compuşii: everyone – toţi, fiecare
everybody – toţi, toată lumea
everything – tot, totul)
other – alt, altă, alţi, alte
another – un altul, o alta, încă un, încă o
the other – celălalt, cealaltă
both – amândoi, amândouă, ambii, ambele
 several – câţiva, câteva.
all – tot, toată, toţi, toate
one – un, unul, una, cineva
much – mult, mulţi
many – mulţi, multe
(a) little – puţin, puţine
either – oricare (dintre două elemente)
neither – nici unul, nici una (dintre două elemente)
Exemple:
 Let me tell you something. Să-ţi spun ceva.

18  
 

 He didn’t know anything about it. Nu ştia nimic despre asta.
 Anybody can help you . Oricine te poate ajuta.
 Everything is ready. Totul e gata.
 Everybody wili be present. Toată lumea va fi prezentă.
Somebody is knocking at the door. Bate cineva la uşă.
Something is better than nothing. Mai bine ceva decât nimic.
One says that... Se spune că ...
 Neither is good. Nici una (dintre cele două soluţii) nu este bună;

  19
 

Numeralul
Reprezintă partea de vorbire care exprimă o cifră, numărul sau ordinea
obiectelor. Deseori determină un substantiv, înaintea căruia apare.
Există mai multe tipuri de numeral, dintre care cele mai frecvent ulilizate sunt:
• Numeralul cardinal: exprimă o cifră sau numărul obiectclor:
1 – one; 2 – two; 3 – three; 4 – four; 5 – five; 6 – six; 7 -seven; 8 – eight; 9 – nine;
10 – ten; 11 – eleven; 12 – twelve  .
între 13 şi 19, numeralele se compun prin adăugarea terminaţiei -teen:
13 – thirteen; 14 –  fourteen; 16 –  sixteen; 17 –  seventeen; 18 – eighteen; 19 –
nineteen
Zecile (20-90) se rompun prin adăugarea terminaţiei -ty:
20 – twenty; 30 – thirty; 40 – fony; 50 – fifty; 60 – sixty; 70 – seventy ; 80 – eighty;
90 – ninety;
100 – one hundred; 1000 – one thousand.
între zeci şi unităţi apare obligatorie liniuţa de unire: 21 – twenty-one; 35 – thirty-
 five; 79 – seventy-nine...
Între sute, mii sau milioane şi zeci apare obligatoriu and.
one hundred and twenty-one – 121
 seven hundred and thirty-five – 735
one thousand and seventy-nine – 1079
Atunci când numerele denumind zecile, sutele, miile, milioanele sunt necunoscute,
acestea apar la formă de plural: tens (zeci), hundreds (sute), thousands (mii),
millions (milioane).
Dacă numerele sunt cunoscute, apar la formă de singular:
three hundred – trei sute
ten thousand – zece mii
 five million – cinci milioane
 Notă: în limba engleză, cuvântul care defineşte miliardul este billion.
Spre deosebire de limba română (unde se foloseşte punctul), miile se separă prin
virgule.
• Numeralul ordinal exprimă ordinea obiectclor sau locul unui obiect într-o seris.
În general, se formează prin adăugarea terminaţiei -th, la numeralul cardinal, eu
excepţia primelor trei:
 first (primul, prima)
 second (al doilea, a doua)

20  
 

  third (al treilea, a treia)

 fourth (al palrulea, a patra)
 fifth (a1 cincilea, a cincea)
Abrevierea se face prin adăugarea ultimelor două litere la cifra: 1st, 2nd,
3rd, 4th.
După cum se poate observa, la unele numerale se produc modificări de
scriere: fifth, eigth, ninth.
La zeci, terminaţia -ty devine -tieth:
twentieth, thirtieth, fortieth, sicitieth, seventieth, eightieth, ninetieth.
 Numeralul ordinal este însoţit de arilcolul the! 
Alte tipuri de numerale sunt:
• Numeralul fracţionar, unde numărătorul este exprimat printr-un numeral
cardinal, iar numitorul, printr-un numeral ordinal:
1/3 – one-third (o treime)  2/10 – two-tenth (două zecimi)
1/5 – onte-fifth (o cincime)  3/4 – three-fourth (trei pătrimi)

• Numeralul colectiv:
couple (doi, două)
 pair, (pereche)
dozen (duzini)
 score (douazeci)
• Numeralul multiplicativ, format prin adăugarea terminaţiilor -fold sau -times la
numeral, excepţie făcând numeralele one şi two.
 single, once (o dată)
double, twice (de două ori)
threefold, three times (de trei ori)
 fourfold, four times (de patru ori)
• Numeralul distributiv, care arată repartizarea în grupe, se formează cu ajulorul
lui by sau and.
one by one (unut câte unul)
three by three (trei câte trei)
by twos (câte doi)
by threes (câte trei)
two and two (doi şi cu doi)
three and three (trei şi cu trei)
 Notă: Aproximarea numerică se exprimă prin:
about (circa)
nearly (aproximativ)
almost (aproape)
Depăşirea unei cifre se exprimă prin:
over (peste)
more than (mai mult de)â
above (peste)

  21
 

Exprimarea datei
Ordinea ohişnuită este: luna, ziua, anul pentru engleza americană şi: ziua,
luna, anul pentru engleza britanică, fiind exprimată prin numeralul ordinal:
 June the 5th, 1992
 April 22nd, 1978
 December 1st 1997  
Anii se citesc:
1. cu ajutorul miilor sau sutelor (stil oficial):
1966 – one thousand nine hundred and fifty-six; nineteen hundred and
 sixty-six
2. cu ajutorul zecilor (în limba vorbită):
1966 – nineteen sixty-six
Anul 2000 sc citeşte two thousend.
 Atenţie! Cifra zero se poate citi :  zero, oh, nil, nothing sau love
 zero: în matematică şi indicarea temperaturii
oh: la numerele de telefon
nil şi nothing : pentru exprimarea scorului la fotbal
love: în tenis
Exemple:
 It is four degrees below zero. Sunt minus patru grade.
 Dial 6070... Formează...
 Leeds United won 4-0 (four nil sau four to nothing). Leeds a câştigat cu 4:0.
Splârlea leads by 30:0 (thirty-love). Spârlea conduce cu 30 :0.

Exprimarea timpului cronologic

Ora întreagă se exprima cu ajutorul formei o'clock , iar propoziţia începe

de obicei cu pronumele it.
 It is ten o'clock.
 It  is five o 'clock sharp. Este cinci fix.
Jumătatea de oră se exprimă prin half, sfertul de oră prin (a) quarter.
Funcţiile orare se exprimă cu ajutorul prepoziţiilor  past (între 1 şi 29 de
minute – trecute de ora fixă) şi to (între 31 şi 59 de minute – cele rămase până la
ora fixă).
 It is ten (minutes) past nine. Este nouă şi zece.
 It  is a quarter past nine. Este nouă şi un sfert.
 It is half past nine. Este nouă şi jumătate.
 It  is twenty (minutes) to ten. Este zece fără douăzeci.
 It is quarter to ten. Este zece fără un sfert.
Se practică exprimarea orei şi în felul următor:
2:15 – two fifteen (doi şi un sfert)

22  
 

5:30 –   five thirty(cinci şi jumătate) (mai ales când este vorba de orarul trenurilor,
ora exactă... ) şi cu:
Abrevierile: p.m. (post meridiem) – după amiaza
a.m. (ante meridiem) – dimineaţa

  23
 

Adjectivul
Este partea de vorbire care exprimă însuşirea unui obiect (fiinţă sau
lucru). Apare de obicei înaintea substantivului pe care îl determină şi răspunde la
întrebările: care?, ce fel de? Spre deosebire de limba română, în limba engleză
adjectivul este invariabil (nu se modifică în funcţie de gen şi număr).
Adjectivul prezintă două categorii de clasificare: după formă şi după conţinut.
1. După formă, adjectivele pot fi:
• simple (formate dintr-un singur cuvânt):  simple, quick, nice, good, brave, bright,
real, right, beautiful, interesting
• compuse (formate din două cuvinte):  good-looking, short-sighted, blue-eyed,
hard working, ready-made
2. După conţinut, adjectivele se împart în:
• propriu-zise (calificative), care arată o calitate a obiectului: red, white, bitter,
busy, dull, easy, fresh, happy, old, perfect, slow, tall  
• determinative, care conferă precizie obiectului. Unele dintre acestea provin din
 pronume. Deosebirea dintre pronume şi adjectivele provenite din pronume este
funcţională: în timp ce pronumele apar independent, adjectivele provenite din
 pronume însoţesc obligatoriu un substantiv.
Adjectivele determinative sunt:
• posesive: indică posesorul unui obiect:
my – al meu, a mea, ai mei, ale mele
 your – al tău, a ta, ai tăi, ale tale, al, a, ai, ale d-voastră
his – al, a, ai, ale lui (pentru persoane)
her – al, a, ai, ale ei (pentru persoane)
its – ai, a, ai, ale lui/ei (pentru lucruri)
our – al nostru, a noastră, ai noştri, ale noastre
 your –al vostru, a voastră, ai voştri, ale voastre, al, a, ai, ale d-voastră
their – al, a, ai, ale lor
• relative: introduc o propoziţie relativă:
whose – al, a, ai, ale cărui/cărei/căror (pentru persoane)
what – ce, care (pentru lucruri şi, uneori, pentru fiinţe)
which – care, care dintre (pentru lucruri şi fiinţe, implicând selecţia dintr-o clasă)
The young man whose book is here was my  classmate.
Tânărul a cărui carte este aici a fost colegul meu de clasă.
The story is about a girl whose brother is lost.

24  
 

  Povestea este despre o fată al cărei frate s-a rătăcit.

1 don't remember what / which address this is.
 Nu-mi amintesc ce/care adresă este aceasta.
She knows what / which book I am talking about.
Ştie despre ce / care carte vorbesc.
• interogative: apar în întrebări, pentru a determina substantivul aşteptat ca răspuns:
whose – al, a, ai, ale cărui / cărei /  căror (pentru fiinţe)
what – ce, care (pentru lucruri şi, uneori, pentru fiinţe)
which – care, care dintre (pentru lucruri şi fiinţe, implicând selecţia dintr-o
clasă)
Whose car have you driven? A cui maşină ai condus?
Whose brother are you? Al cui frate eşti?
What / Which student is the best? Ce/Care student este cel mai bun?
Comparaţia adjectivelor se referă la adjectivele propriu-zise (calificative).
Ca şi în limba română, în limba engleză există următoare grade de comparaţie:
a) gradul pozotiv – este forma de bază a adjectivului: wise, long, sthort, common
 b) gradul comparativ – indică însuşirea unui obiect prin comparaţie cu un alt
obiect.
- de inferioritate: not so / as... as (nu aşa de... ca)
less... than (mai puţin decât)
not so wise as less important than
not as short as not so beautiful as
- de superioritate:
adjectivele formate dintr-o singură silabă, precum şi cele formate din două silabe
(cu terminaţia în -y, -ble, -er) adauga -er  la final:
- er than (mai ... decat)
wiser than easier than
 shorter than abler than
- majoritatea adjectivelor formate din două silabe, precum şi cele formate
din mai muite silabe sunt precedate de more:
more ...than (mai ...decât)
more correct than more interesting than
more prudent than more beautiful than
c) gradul superlativ
- relativ: indică nivelul cel mai înalt sau cel mai redus al însuşirii unui
obiect în raport cu un alt obiect:
• adjectivele formate dintr-o singura silabă, precum şi cele formate din două silabe
(cu terminaţia în -y, -ble,-er ) adaugă -est la final:
the... -est of (cel mai... dintre)
the wisest of the easiest of
the shortest of   the ablest of
• majoritatea adjectivelor formate din doua silabe, precum şi cele formate din mai
multe silabe sunt precedate de most:

  25
 

  the most... of (cel mai... dintre):

the most correct of   the most  intersting of
the most prudent of   the most beautiful of
• absolut: indică cel mai înalt nivel al însuşirii, fără a se mai face comparaţie:
very... (foarte)...
Exemple: comparaţie regulată
 pozitiv comparativ superlativ
 small (mic)  smaller (mai mic)  the smallest (cel mai mic)
big (mare)  bigger (mai mare)  the biggest (cel mai mare)
dry (uscat)  drier (mai uscat)  the driest (cel mai uscat)
noble (nobil)  nobler (mai nobil)  the noblest (cel mai nobil)
Un număr de adjective au o comparaţie neregulată:
 pozitiv comparativ superlativ
 good better the best (bun)
bad, ill worse the worst (rău, bolnav)
much more the most (mult) 
many
liltle less the 1east (puţin) 
old older the oldest (vechi, bătrân) 
elder the eldest (pt. membrii mai vârstnici) 
 far farther the farthest (depărtat) 
 further (suplimentar) the further (în timp)
late later the 1atest (târziu) 
the latter  (ultimul din doi) the last  (ultumul)
near nearer the nearest  (apropiat)
the next  (următorul)
 Notă: Cu ajutorul lui much, by far şi far întărim ideea exprimată de adjectiv.
much more interesting than
 far more interesting than
by far more interesting than (mult mai interesant decât...)

26  
 

Verbul
Este partea de vorbire care exprimă acţiuni, procese care au loc în timp şi
sunt legate de un agent.
1. După formă, verbele pot fi:
• regulate, formând trecutul simplu (Past Simple) şi participiul trecut (Past
 Participle) prin adăugarea terminaţiei -(e)d la forma de infinitiv:
to ask – asked – asked
to talk – talked – talked
to open – opened – opened
• neregulate, cu forme identice sau total diferite la trecutul simplu şi participiul
trecut:
to be – was – been
to get – got – got
to shut – shut – shut
2. După conţinut, verbele se pot clasifica după cum urmează:
• auxiliare (ajutătoare): to be, to have, to do,shall, will, should, would
Aceste verbe nu au înţeles independent, neputând fi traduse, îşi schimbă forma în
funcţie de modul, timpul, persoana şi numărul cerute, în timp ce verbul de conjugat
rămâne invariabil.
TO DO  – formează negativul şi interogativul timpurilor prezent şi trecut.
TO BE – formează aspectul continuu, împreună cu participiul prezent -ing:
 – formează diateză pasivă împreună cu participiul trecut ( -ed , la verbe regulate; a
treia formă, la verbe neregulate).
TO HAVE – formează timpurile perfecte, împreună cu participiul trecut (-ed   sau
forma a-III-a a verbului).
SHALL, WILL – formează timpul viitor.
SHOULD, WOULD – formează modul condiţional şi modul subjonctiv analitic.
• modale: can, could, may , might, must, shall, should, ought to, will, would, dare,
need.
Aceste verbe însoţesc întotdeauna un alt verb, căruia îi modifică sensul:
dacă verbul comun exprimă o acţiune propriu-zisă, în prezenţa verbului modal
capătă o nuanţă deosebită (o acţiune imaginară, posibilă).
• comune (obişnuite), care prezintă cele trei forme (infinitiv, trecut simplu,
 participiu trecut).

  27
 

Verbul prezintă câteva caracteristici specifice, care trebuie avute în vedere în anali-
zarea acţiunii: persoana care face acţiunea, timpul când se face acţiunea, modul în
care se desfăşoară acţiunea, aspectul acesteia (durata în timp), diateza.
PERSOANA care face acţiunea este subiectul propoziţiei. În funcţie de aceasta,
verbul dobândeşte forme diferite pentru a indica îndeplinirea acţiunii de către
vorbitor.
TIMPUL acţiunii reprezintă momentul sau perioada în care se desfăşoară acţiunea.
În limba engleză există trei timpuri de bază – trecut, prezent şi viitor – şi trei
timpuri secundare: trecut perfect, prezent perfect şi viitor perfect.
MODUL acţiunii indică felul cum este concepută acţiunea. Există moduri
 personale (care formează singure predicatul unei propoziţii) şi moduri impersonale
(care nu pot forma singure predicatul).
Moduri personale:
indicativ: arată o acţiune reală, sigură
subjonctiv: descrie o acţiune ireală
conjunctiv: descrie o acţiune dorită
imperativ: exprimă un ordin, o sugestie directă, o rugăminte, un sfat
Moduri impersonale:
infintiv: arată numele acţiunii, stării
gerundul: indică acţiunea verbală
 participiul: cu forme de prezent (arătând o acţiune în desfăurare) şi trecut
(indicând însuşirea rezultată dintr-o acţiune)
 Notă: Gerundul şi participiul prezintă particularităţi care se disting clar faţă de ge-
rundul şi participiul din limba română.
ASPECTUL acţiunii reprezintă o categorie verbală specifică limbii
engleze, referitoare la durata unei acţiuni. Poate fi de două tipuri:
• simplă (acţiunea propriu-zisă);
• continuu (desfăşurarea neîntreruptă a acţiunii într-o anumită perioadă de timp,
 bine definită)
Aspectul continuu se formează cu ajutoruI verbului auxiliar to be  şi
terminaţia -ing, adaugată la verb.
 Atenţie!  Există o serie de verbe care, de regulă, nu pot fi folosite la aspectul
continuu (atunci când totuşi apar la acest aspect, îşi modifică sensul): to hear şi to
 see, to smell, to taste, to fell, to sound, to look, to appear; to belive, to consider; to
hope, to know, to think, to forget, to love, to want, to regret, to wish, to have, to be,
to own, to belong.
DIATEZA diferă de cea din limba română. Se referă la forma verbului în
funcţie de acţiunea îndeplinită de subiect: dacă subiectul este cel care face
acţiunea, diateza este activă; dacă acţiunea este îndeplinită de altcineva şi este
numai suportată de subiect, diateza este pasivă; dacă subiectul este cel care
indeplineşte şi, în acelaşi timp, suportă acţiunea, diateza este reflexivă. În limba
engleză diateza reflexivă nu există ca atare, fiind fie inclusă în sensul unor verbe,
fie introdusă prin prezenţa unui pronume reflexiv plasat după verb.
28  
 

 He grew fat. S-a îngrăşat.

 I am washing myself. Mă spăl.

Formele persona1e ale verbului

MODUL INDICATIV prezintă acţiunea, starea exprimată de verb ca

reală, îndeplinită chiar. Are următoarele timpuri, pe axa lor cronologică:
Pe axa trecutului Pe axa prezentului Pe axa viitorului
Past Present Future
Past Perfect Present Perfect Future Perfect
 He returned the book to the library after he had read it.
A înapoiat cartea la bibliotecă după ce a citit-o.
 I can return the book to the library now. I have read it.
Pot să returnez cartea la bibtiotecă (acum). Am citit-o.
 He will return the book to the library next  Monday. He will have read it by then.
Va înapoia cartea la bibliotecă lunea viitoare. O va fi citit până atunci.
•  Past Tense: desemnează un eveniment definit care a avut loc pe axa trecutului
(evenimentul este amintit în prezent).
La verbele regulate se formează cu terminaţia -ed.
 play – plaed arrive – arrived
cross -crossed stop – stopped
 study – studied move – moved
La verbele neregulate nu există o regulă; au forme deosebite şi trebuie invăţate pe
dinafară. (o listă cu principalele verbe neregulate se află la finalul capitolului.)
burn – burnt; creep – crept; hit – hit;  
meet – met; sit – sit; grow – grew;
 give – gave; begin – began; go – went...  
 Notă: Past Tense exprimă o acţiune săvârşită şi încheiată în trecut.
 I went to the opera last night.  Am fost la operă aseară.
 I often visited him. Îl vizitam adesea.
 He said goodbye and left . Spuse la revedere şi plecă
•  Past Perfect : se foloseşte când vorbitorul se plasează psihologic pe o axă a
trecutului şi desemnează un eveniment anterior unui eveniment trecut.
 I had finished the book before you came.  Terminasem cartea înainte să vii tu.
 Mother had cooked the dinner by the time father arrived home. Mama gătise deja
cina când a ajuns tata acasă.
 Notă: Este un timp mai utilizat în limba engleză decât în 1imba română pentru
exprimarea anteriorităţii.
Se formează din had + forma a III-a a verbului (participiul trecut):
had called; had taken; had written
• Future in the Past exprimă ideea de viitor într-o propoziţie secundară, dependentă
de o propoziţie principală cu verbul la un timp trecut
 I knew you would come.  Ştiam că vei veni.

  29
 

 I knew I would have finished the novel by ten o’clock.

Ştiam că voi fi terminat romanul până la ora zece.
 Notă: Este un timp inexistent în limba română, necesar în limba engleză pentru
respectarea anumitor reguli de concordanţă a timpurilor. Se formează:
 should/would + verb
 should read; would go 
 should/would + have + forma a III-a a verbului
 should have read; would have gone
•  Present desemneaza un eveniment, o acţiune, o stare care are loc simultan cu
momentul vorbirii sau care include momentul vorbirii.
 I go to school. Merg la şcoală
 I watch TV in the evening. Mă uit seara la televizor.
 Notă: Ca formă este identic cu infinitivul (forma de bază a verbului), la toate
 persoanele. Persoana a III-a singular adaugă terminaţia -s (sau -es).
 I go / read we go / read
 you go / read    you go / read
he, she, it goes / read, they go / read
•  Present Perfect desemnează un eveniment, o acţiune, o stare anterioară
momentului vorbirii, dar a cărui anterioritate nu este fixată, având un caracter
nedefinit.
 I’ve painted a picture. Am pictat un tablou.
Folosirea acestui timp este asociată cu adverbe care exprimă o perioadă de timp
deschisă, neterminată:
- today, this week, this month
- just, already 
 Notă: Present PerfecI e folosit şi pentru evenimente care au avut loc: în trecut, dar
autorii sau efectele evenimentelor, acţiunilor mai există şi în prezent.
 Eugen Barbu has written several novels. Eugen Barbu a scris mai multe
romane.
(Eugen Barbu trăieşte.)
 Have you seen the exhibition? Ai vizut expoziţia? (Expoziţia mai e deschisă.)
 John has injured his arm. John s-a rănit la mână. (Încă îl mai doare, se vede rana.)
Se formează cu have la prezent + forma a III-a a verbului (participiul trecut):
 I have phoned / seen we have phoned / seen
 you have phoned / seen you have phoned / seen
he, he, it have phoned / seen they have phoned / seen
•  Future desemnează un eveniment, o acţiune care are loc într-un moment viitor,
apropiat de momentul vorbirii.
Se formează cu  shall (pers. 1. sg./pl.) / will (restul persoanelor) +
infinitivul verbului.
În limba vorbită se foloseşte will la toate persoanele.
 I will go to the seaside tomorrow. Mâine plec la mare.
Vom întâlni des forma scurtă: I’ll go...
30  
 

 Notă:  Future este o formă caracteristică limbii scrise (limbaj jurnalistic, emisiuni
de ştiri, anunţuri oficial, limbajul literar). În vorbire, se preferă viitorul cu going to
 pentru exprimarea ideii de viitor apropiat.
Se formează cu: be going to la prezent + infinitivul verbului
 I am going to read / write we are going to read / write
 you are going to read / write you are going to read / write
he, she, it is going to read / write they are going to read / write  
 Atenţie! Go şi come nu pot fi folosite cu forma be going to.
Formele cu going to exprimă o:
• acţiune viitoare – intenţie przentă
We are going to spend our holiday in the mountains.
Intenţionăm să ne petrecem vacanţa la munte. (Am rezervat deja o
cameră.)
• acţiune viitoare – cauză prezentă:
 It is going rain. Cred că o să plouă. (Uită-te la nori.)
•  Future Perfect exprimă o acţiune, un eveniment viitor care va avea loc înaintea
unui moment viitor sau ajungând până la acesta.
 He will have finished the book by the time you come back home.
El va fi terminat cartea până când te întorci tu acasă.
 He will have worked in this factory for forty years when he retires.
Va fi lucrat în această fabrică timp de 40 de ani când se va pensiona.
 Notă: Se formează cu: to have la viitor + forma a III-a a verbului
 I shall have written. Eu voi fi scris.
Este o formă verbală caracteristică limbii scrise, fiind mai rar folosită în
limba curentă.
Toate timpurile enunţate anterior au şi un aspect continuu, adică exprimă
acţiuni, stări în desăşurare, repetate, neterminate şi continuate pe axa prezentului, a
trecutului sau a viitorului.
Ele se formeaza cu: to be (conjugat) + forma în -ing a verbului.
a) Prezent Continuous: I am reading
 b) Past Continuous: I was reading
c) Present Perfect Continuous: I have been reading
d) Past Perfect Continuous: I had been reading
e) Future Continuous: I will be reading
f) Future Perfect Continuous: I will have been reading
a)  Present Continuous exprimă o acţiune în desăşurare în momentul vorbirii, o
acţiune repetată prezentată în desfăşurarea ei, o acţiune care nu a fost terminată la
momentul vorbirii.
De obicei,  Present Continuous este însoţit de adverbe de timp: now
(acum), right now  (chiar acum), at this moment (în acest moment), always
(întotdeauna), all the time (tot timpul), continually, today (azi), this week
(săptămâna aceasta).
 He is singing in the bathroom now. Cântă în baie.

  31
 

 I always take my umbrella when it is raining. Totdeauna iau umbrela când plouă.
 He is doing his homework. Îşi face temele.
 He is knocking on the door. El bate în uşă.
 He is crying all the time. El plânge într-una, tot timpul.
We are leaving tomorrow. Plecăm mâine.
 b) Past Continuous exprimă acţiuni în desfăşurare la un moment trecut.
 I was walking at two o’clock yesterday. Ierie la ora două mă plimbam.
 He was reading a book last night. Citea o carte aseară. (Nu a terminat.)
 He was always coming late to the English lesson. Întoteauna întârzia la ora de
englză.
c)  Present Perfect Continuous  exprimă o acţiune, stare, începută în trecut,
continuată în prezent, poate şi în viitor. Este folosit în expresii adverbiale ca:   for
ages (de multă vreme),  for three hours (de trei ore),  since 19... (din anul 19...),
 since last year  (de anul trecut).
 I have been reading for three hours. Citesc de trei ore.
They have been playing tennis for half an hour. Joacă tenis de o jumătate de oră.
 He has been living in Bucharest for ten years. A trăit în Bucureşti zece ani.
 I’ve been working at this painting since five o’clock. Lucrez la acest desen de la
ora cinci.
d)  Past Perfect Continuous  are aceleaşi valori ca  Present Perfect Continuous,
momentul de referinţă fiind încă axa trecutului.
 I had been waiting for my friend since two o’clock when he finally arrived.
Îl aşteptam pe prietenul meu de la ora două, când în sfârşit a sosit.
 He had been writing poems for two years when I met him.
Scria poezii de doi ani când l-am cunoscut.
e)  Future Continuous  exprimă acţiuni, stări, evenimente în desfăşurare într-un
moment viitor, posterior momentului vorbirii.
 I shall / will be walking at two o’clock tomorrow.  Mă voi plimba mâine la ora
două.
When he comes, I will be eating.  Când va veni, eu voi fi în mijlocul mesei.
She will be walking while I am sleeping. Ea se va plimba în timp ce eu voi dormi.
f) Future Continuous  exprimă o acţiune în desfăşurare în viitor, înainte şi până la o
altă acţiune viitoare (şi poate şi după aceea).
When the bell rings, we will be writing for fifty minutes.
Când va suna clopoţelul, noi vom fi scris de cincizeci de minute.
MODUL SUBJONCTIV indică o acţiune ireală, presupusă, dar posibilă,
realizabilă. După formă poate fi:
1. sintetic
• prezent (identic în forma de bază a verbului); apare în expresii şi exclamaţii:
 It is important that...  Este important ca...
So be it! Aşa să fie...
God bless you! Dumnezeu să te binecuvânteze!
Come what may! Fie ce-o fi!

32  
 

 Long live...! Să trăiscă...!

• trecut (identic cu past Tense); apare în expresii ca: I wish..., it’s time...
- if I were you / if you were me / he were you  
- would rather, had better
 I wish he understood. Aş dori ca el să înţeleagă.
 It’s time we left. Este timpul să plecăm.
 If I were you, I would tell him. Dacă aş fi în locul tău, i-aş spune.
 I would rather you left.  Aş prefera să pleci.
2. analitic, care se formează cu verbele mopdale cerute de expresii ca: it is
important that; so that; in order that; to suggest, to insist, to demand, to order
(that).
 It is important that he should come. Este important ca el să vină.
 I shall speak so that he might understand. Voi vorbi astfel încât el să poată înţelege
 I insist that you should listen to me! Insist ca tu să mă asculţi.
MODUL CONDIŢIONAL exprimă o condiţie sau o acţiune dorită.
Propoziţia secundară, care indică o condiţie a realizării acţiunii din propoziţia
 principală, poate fi introdusă prin: if, if not, unless, if not, in case.
În limba engleză există trei tipuri de condiţional:
• condiţie reală: realizabilă în prezent sau viitor. Ideea de viitor se exprimă numai
în propoziţia principală, niciodată în cea condiţională.
 He will / may understand if you talk to him.
Va înţelege / poate înţelege dacă îi vorbeşti.
• condiţie ideală: nu este realizabilă în prezent, dar posibil să se realizeze în viitor.
În propoziţia principală apare wouldl + verb la forma de bază (frără to). În
 propoziţia secundară verbul este la Past Tense.
 If you talked to him, he would understand. Dacă i-ai vorbi ar înţelege.
• condiţie ireală: nu s-a realizat şi este imposibil să se realizeze. În propoziţia
 principală apar would + have + forma a III-a a verbului, în propoziţia secundară,
verbul la Past Perfect:
 If you had talked to him, he   would have understood. Dacă i-ai fi vorbit, ar fi
înţeles.
MODUL IMPERATIV exprimă un ordin, o comandă, un îndemn, un sfat,
o urare. Are o singură formă: persoana a II-a singular şi plural şi coincide cu forma
de bază (fără to) a verbului
Stop! Opreşte-te !
Come here! Vino încoace !
Shut up! Gura!
 Be quiet! Linişte!
Forma negativă cu ajutorul lui do + negaţie + verb.
 Do not push me! Do’n push me! Nu mă împinge!
 Dn’t be affraid!  Nu-ţi fie teamă!
Pentru persoanele I şi a III-a singular şi plural se foloseşte construcţia cu verbul let.
let  (me, him etc.) + verb

  33
 

 Let him come in! Să intre!

 Let’s go! Să mergem !
 Don’t let him come in! Nu-l lăsa să intre.

Formele impersonale ale verbului

Sunt: infinitivul, gerundul şi participiul.
INFINITIVUL are două forme:
- infinitivul lung: cu particula to (to call, to read)
- infinitivul scurt: fără particula to (call, read)
- mai există infinitivul cu adverb intercalat:
to clearly understand – a înţelege clar
to fully appreciate – a aprecia cum trebuie
to flatly refuse – a refuza categoric
They come to  fully realize the importance of the event.
Au ajuns să-şi dea seama pe deplin de importanţa evenimentului.
 Notă: Această formă este o construcţie destul de frecventă în engleza
contemporană. La fel de uzuale mai sunt şi construcţiile:
a) acuzativ + infinitiv după verbe exprimând:
o activitate mzuală: believe, consider, think
 permisiune: allow, permit
ordin, rugăinte: order, command, request, beg, ask
We request them to complete the survey.  Le-am cerut să termine ancheta.
 Atenţie! După – verbe de percepţie: hear see, watch, notice, observe  şi
 – have, let şi make se foloseşte infinitivul fără to.
 I heard them come. I-am auzit venind.
 I made her work harder. Am făcut-o să muncească mai mult.  
 b) infinitiv cu for ...to:
They were anxious for her to begin her song.
Erau nerăbdători ca ea să-şi înceapă cântecul.
 Atenţie! Verbul know cu sensul de „a şti cum să” este urmat de: how + infinitiv
She knows how to captivate her audience. Ştie cum să-şi captiveze auditoriul.
La fel verbele: forget, learn, teach 
She taught me how to cath butterflies. M-a învăţat cum să prind fluturi.
 Notă: Particula to  poate fi folosită pentru a înlocui un verb care a fost deja
menţionat.
A. Let's go. Hai să mergem.
B. I don't want to. Nu vreau (să mergem).
GERUNDUL este format din tema verbului cu ajutorul sufixului -ing.
calling, talking; gerond perfect: having called, having taken
Această formă nepersonală a verbulul englez nu are un corespondent în limba
română. El nu trebuie confundat cu gerundul românesc.
Gerundul este folosit:

34  
 

- după verbele: to begin, to start , (a începe): to go on, to keep on  (a continua);

to stop (a înceta)
- după adjeclivul: wort" (vtednic de)
- după substantivele: fun (amzament), good, use (folos) → anticipat de it .
- după there is no...
There is no contenting some people.  Pe unii oameni nu-i chip să-i mulţumeşti.
- după: to avoid (a evita), to bear (a suferi), to escape (a scăpa de), to fancy (a-şi
închipui), to forget (a uita), to give up (a renunţa la), to mind (a avea ceva
împotrivă) , to propose (a propune) , to try (a încerca) , to remember (a-şi aminti),
- după: to agree (on) (a cădea de acord să), to aim (at) (a ţinti să) , to apologize (for)
(a se scuza pentru), to belive (in) (a crede în), to bother (about)(a se preocupa de),
to assist somebody (in) (a ajuta pe cineva să) , to excuse somebody (for) (a scuza pe
cineva că), to prevent somebody (for) (a împiedica pe cineva să), to thank
 somebody (for) (a-i mulţumi cuiva pentru)
- după: alert în (iute în), capable of (capabil să), conscious of (coştient că)
- după: to force (a forţa), to forsake (a se lepăda), to talk (a discuta)
- după: chance of (şnsă de), experience in (experienţă în), interest in
(interes pentru), idea of (idee de), objection to (obiecţie împotrivă),  means of
(mijloc de), reason for (motiv pentru), right of (drept de), use of (utilitate)
She admitted being wrong. A recunoscut că a greşit.
 It's not worth crying. Nu merită să plângi.
She feels like dancing. Are chef să danseze.
 I am used to getting up early. Sunt obişnuit să mă scol devreme.
This book is worth reading. Această carte merită citită.
 It’s no sense to try to mend the vacuum-cleaner. Degeaba încerci/nu are rost să
repari aspiratorul.
You must  avoid being late in future. Trebuie să eviţi să întârzii în viitor.
 I remember being disappointed. Îmi amintesc că am fost dezamăgit.
 He is fond of reading aloud. Îi place să citeasă cu glas tare.
 I remember giving her the parcel. Îmi amintesc că i-am dat pachetul.
They agreed to her coming. Ei sunt de acord ca ea să vină.
She was right in refusing him. Ea a făcut bine că l-a refuzat.
PARTICIPIUL. Verbul englez are două tipuri de participiu: de prezent şi de trecut.
a) participiul prezent are formă identică cu gerundul (-ing,). Impreună cu to be
formează aspectul continuu al verbelor.
 I am trying to learn. Încerc să învăţ.
El poate înlocui o propoziţie:
While I was reading the newspaper, I remembered them (while reading the
newspaper...) 
În timp ce citeam ziarul, mi-am amintit de el.
 Notă: Participiul este introdus prin while şi who. (Gerondul numai prin prepoziţii.)
The man crossing the street (who is crossing)...
Bărbatul care traversează strada...

  35
 

 b) participiul trecut

- este forma cu terminaţia -ed  a verbelor regulate; cele neregulate au forma lor.
listen – listened; move – moved
- ajută la formarea timpurilor perfecte ale verbelor cu ajutorul lui to have;
- este folosit în construcţii absolute.
The customs cleared, we left the airport.
Formalităţile vamale terminate, am părăsit aeroportul.
Weather permitting, we shall sleep in tents.
Dacă vremea va permite, vom dormi în corturi.

Diateza pasivă

Atunci când subiectul suferă acţiunea săvârşită de obiect (nu o face), folosim
diateza pasivă.
 Lucy has written a letter. Lucia a scris o scrisoare.
subiect obiect
Diateza pasivă:
The letter has been written by Lucy. Această scrisoare a fost scrisă de Lucia.
obiect subiect
Diateza pasivă se construieşte cu:
to be (la timpul dorit) + forma a III-a a verbului
 Present:   I am called / taken. Am fost chemat / luat.
 Past: I was called / taken
 Future: I shall be called / taken
 Present Perfect: I have been called / taken
 Future Perfect: I shall been called /taken
 Future in the Past: I should be called / taken
 Imperativ: Let me be called / taken
Conditional:
 Present: I should be called / taken
 Past: I should have been called / taken
Subjonctiv:
 Present: (that) I (shall, might) be called / taken
 Past: (that) I were called / taken
 Present Continuous: I am being called / taken
 Past Continuous: I was being called / taken
 Notă: Diateza pasivă este, de asemenea, folosită când autorul acţiunii nu este
cunoscut sau exprimat:
The battle was lost. Bătălia a fost pierdută.
 Atenţie!  În afară de verbul be se mai poate folosi şi verbul  get  pentru formarea
diatezei pasive – aceasta mai ales în vorbirea curentă.
The skirt got caught in the door. I s-a prins fusta în uşă.

36  
 

 All our glasses got broken when we moved. S-au spart toate paharele când ne-am
mutat.
Un sinonim al verbului  get   cu sensul de schimbare treptată este verbul
become însoţit de: more and more, increasingly.
The production of this factory is becoming increasingly specialized. Producţia
acestei fabrici devine din ce în ce mai specializată.
Prepoziţia by indică cine a săvârşit acţiunea suferită de subiect:
The poem was recited by Mary (not by Lucy or Ann). Poezia a fost recitată de
Maria (nu de Lucia sau Ana).
 Notă:  By se omite când nu se cunoaşte cine a săvârşit actiunea (A doctor has been
 sent for. S-a trimis după doctor.), când vorbitorul nu doreşte să menţioneze, sau el
se poate deduce din context (He was elected President. A fost ales preşedinte.)
 By nu se foloseşle în construcţiile cu get  sau become.

Verbele modale

reprezintă o categorie specială cu următoarele catacteristici:

- infinitiv fără to (ca şi verbele care le urmează);
- nu au -s la persoana a III-a singular  Present Tense; 
- nu primesc -ing ; 
- formează singure forma interogativă şi negalivă;
- au echivalente pentru diferite timpuri.
1. CAN = a putea, a şti (înlocuit cu: to be able to = a fi în stare, a fi capabil)
Exprimă :
• capacitate: I can run very fast. Pot să alerg foarte repede.
She cannot (can’t) cook. Ea nu ştie să gătească.
• posibilitate, presupunere:
They can be there now. E posibiJ ca ei să fie acolo.
She can’t do that! Nu se poate să facă asta!
• în limba vorbită înlocuieşte may pentru a exprima permisiune:
Can I go home? Pot pleca acasă?
You cannot come in!  Nu poţi intra.
Pentru alte timpuri folosim to be able to :
 He was able to run very fast. Putea să alerge foarte repede.
 He will be able to run very fast. Va putea să alerge foarte repede.
2. COULD exprimă:
• capacitate (ca trecut al lui can): 
 I could run very fast last year. Puteam să alerg foarte repede anul trecut.
• permisiune mai formală:
Could I go home? Aş putea pleca acasă?
3. MAY = a putea, a avea voie (înlocuit cu: to be allowed  to, to be permitted to) = a
se putea, a fi posibil (înlocuit cu: to be possible to)
Exprimă:

  37
 

  • permisiune în limbaj formal:

 May I go home? Pot pleca acasă?
You may not come in.  Nu poţi / nu ai voie să intri.
sau: I was allowed to go home. Mi s-a îngăduit să plec acasă.
 He will be permitted to come in. I se va permite să intre.
• posibilitate, presupunere:
They may be there now. Se poate să fie  / or fi acolo acum.
 It may rain in the afternoon. Se poate să plouă după-amiază.
sau: It  was possible to rain. Era / a fost posibil să plouă.
 It  will be possible to rain. Va fi posibil să plouă.
4. MIGHT exprimă:
• permisiune (formală):
 Might I go home? Aş putea pleca acasă?
You might not come in.  Nu ai putea / nu ai voie să intri.
• posibilitate vagă:
They might be there now.  S-ar putea să fie acolo acum.
 It might rain in the afternoon. S-ar putea să plouă după-amiază.
5. MUST = a trebui (înlocuit cu: to have to = a trebui neapărat, a avea obligaţia)
Exprimă:
• obligaţie, datorie:
You must write to them. Trebuie să le scrii.
 I must leave soon.  Trebuie să plec curând.
• posibilitate, presupunere:
You must be tired. Trebuie să fii obosit. Trebuie că eşti obosit.
She must be at home now. Trebuie să fie acasă acum.
 Notă: La solicitarea permisiunii, , răspunsul se formează cu may, can sau must not.
 May I smoke in here? Pot să fumez aici?
Yes, you may – Da, aveţi voie / vi se permite.
 No, you musn’t . Nu, este interzis.
Dacă se pune la îndoială obligaţia, răspunsul se formează cu must   (impunere) sau
need not  (lipsa necesităţii).
 Must I really go there? Chiar trebuie să mă duc acolo?
Yes, you must. Da, trebuie / este obligatoriu.
 No, you needn't. Nu, nu este necesar / nevoie.
6. SHALL
Ca modal e folosit la toate persoanele şi exprimă:
• promisiune, ordin:
 I shall write the letter. Promit că voi scrie scrisoarea.
They shall come on time.  Trebuie să ajungă la timp.
• o ofertă, propunere, în care se aşteaptă opinia interlocutorului (apare în
special cu persoana I) în întrebări:
Shall I close the window? Să închid fereastra?
Shall we listen to him?  Oare să îl ascultăm?

38  
 

7. SHOULD = ar trebui, ar fi cazul

Exprimă:
• sfat:
You should talk to him. Ar trebui să-i vorbeşti.
She shouldn’t go to that party. Nu ar trebui să meargă la petrecerea aceea.
• presupunere:
 He should still be at home. Ar trebui să fie încă acasă.
They should be on their way now. Ar trebui să fie pe drum acum.
8. OUGHT TO   = ar trebui, s-ar cuveni (formă literară, mai protocolară decât
 should)
Exprimă:
• sfat:
You ought to talk to him . S-ar cuveni să îi vorbeşti.
• presupunere:
 He ought be still at home. S-ar cuveni să fie încă acasă.
9. WILL:
Ca modal apare la toate persoanele şi exprimă:
• cerere, invitaţie deosebit de politicoasă (apare în special cu persoana a
II-a în întrebări):
Would you close the window? Aţi vrea să închideţi fereastra?
Would you answer my question, please? Aţi dori să-mi răspundeţi la
întrebare, vă rog?
• acţiune repetată:
 He would always ask this kind of question . Obişnuieşte să pună tot timpul
astfel de întrebări.
 Notă: Acţiunea repetată în mod frecvent, dar în trecut (acum încheiată), poate fi
exprimată prin construcţia used to = obişnuiam să.
 I used to ask this kind of questions. Obişnuiam să pun astfel de întrebări.
10.  DARE = a cuteza, a avea curajl. Ca modal apare în propoziţii negative şi
interogative cu sensul: a îndrăzni, a se încumeta, a se aventura, a avea
îndrăzneala/neobrăzarea.
 How dare you? Cum îndrăzneşti?
She daren’t say a word. Nu a îndrăznit să spună o vorbă.
11. NEED = a avea nevoie. Ca modal apare în propoziţii negative şi interogative cu
sensul de a fi nevoie, a trebui:
 Need you go now? E nevoie să pleci acum?

Verbele auxlliare

Sunt verbe cu sens lexical redus şi marchează modul, timpul, aspectul,

 persoana şi numărul la verbele pe care le însoţesc – la fel şi forma interogativă a
verbelor pe care le însoţesc.
TO DO (a face) did, done 

  39
 

 Do, did → intră în alcătuirea formei interogative şi negative a verbelor la prezent şi

la trecut.
 Do you live in  this town? Locuiţi în acest oraş?
 Did he attend this school? A urmat această şcoală?
 I don’t like it. Nu-mi place.
They didn't go. Nu s-au dus.
 Notă:
• be primeşte do la imperativ negativ:
 Don't be silly! Nu fi prost!
• have formează interogativul şi negativul cu do în limba vorbită:
 I don’t have enough time to do this. N-am destul timp ca să fac asta.
• do întrebuinţat pentru subliniere (pronunţat accentuat):
She does make all her dresses herself. Într-adevăr îşi face toate rochiile
singură.
 Do read this letter to me. Citeşte-mi, te rog, scrisoarea.
TO BE (a fi) was / were been 
• se foloseşte la formarea timpurilor conjugării continue şi a diatezei pasive:
 He is sleeping.
 I am being examined.
 He has been informed.
 Notă:
• interogativul şi negativul la Present şi Past Tense se formează fără do:
 Am I= Are you? Is he? 
 I am not. You are not. 
• imperativul se formează cu do:
 Don’t be afraid! Să nu-ţi fie teamă!
 Do be attentive, please! Fii atent, te rog!
TO HAVE (a avea) had, had  
• formează structura formelor perfecte (Present Perfect, Past Perfect...) 
 He has read.
 He had read. 
 Notă:
• interogativul şi negativul la Present şi Past Tense se formează fără do:
 Have I? Have you? I have not.
 Had I? Had he? I had not. 
Excepţie: ca echivalent modal, to have este însă frecvent folosit cu do (exprimă o
 posesiune ocazională, nu permanentă: „a primi”, „a lua”).
 Did you have any luhch today? Ai luat masa de prânz astăzi?
We didn’t have any letters from him. N-am primit o scrisoare de la el.
Why do you have to be there? De ce trebuie să fii acolo?

40  
 

Adverbul
Reprezintă partea de vorbire care exprimă caracteristica sau împrejurarea
unei acţiuni. Determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Adverbul prezintă
două categorii de clasificare: după formă şi după conţinut:
1. După formă, adverbele pot fi:
• formate prin adăugarea terminaţiei –ly la adjectivul corespunzător:
happilly, extremely, finally, immediately, slowly, truly, nicely, equaly, fully,
 sincerely, simply
• cu formă identică cu adjectivul corespunzător:
back, deep, direct, early, enough, far, fast, hard, ill, just, late, left, little, long, low,
much, more, near, pretty, right, short, still, straight, well, wrong  
• cu două forme (una identică cu adjectivul, cealaltă formată prin adăugarea
terminaţiei –ly la adjectiv) şi sensuri deosebite:
deep (adânc) – deeply (profund)
direct  (direct) – directly (exact, imediat)
hard  (din greu) – hardly (cu greutate, abia)
high (sus) – highly (foarte)
 just  (chiar, tocmai) – justly (drept)
late (târziu) – lately (recent, de curând)
near  (lângă) – nearly (aproape că)
 short  (bruusc) – shortly (pe scurt)
2. După conţinut, există adverbe:
• de mod, care arată modul în care se desfăşoară o acţiune (răspund la întrebarea
cum?)
 fast, hard, badly, easily, shortly 
• de timp, care arată timpul când se desfăşoară acţiunea (răspund la întrebarea
când?)
lately, ever, never, often, rarely, seldom, sometimes, usually, generally,
constantly, today, yesterday, tomorrow, ago, last, next, yet, still, since, before,
after...
• de loc, care arată locul unde se petrece o acţiune (răspunde la întrebarea unde?)
here, there, above, below, up, down, abroad, in, out, everywhere...  
• interogative:
how?, why?, when?, where?

  41
 

• de afirmaţie şi negaţie:
 yes, of course, certainly, naturally, sure, no, not, at all, by no means
Unele adverbe prezintă restricţii cu privire la poziţia în propoziţie.
• adverbele de timp definit (yesterday, today, tomorrow, next week)  pot apărea atât
la începutul, cât şi la sfârşitul propoziţiei:
 I shall be able to meet you next week . Vă voi putea întâlni săptămâna viitoare.
She is always asking a lot of questions. Întotdeauna pune o mulţime de întrebări.
• atunci când în propoziţie apar mai multe adverbe, ordinea lor este fixă:
mod + loc + timp
She sang beautiful at the concert last evening.  A cântat frumos la concert aseară.
 My brother worked hard at the office last week.  Fratele meu a muncit mult la birou
săptămâna trecută.

Comparaţia adverbelor

Ca şi adjectivele, adverbele prezintă grade de comparaţie, urmând aceleaşi

reguli:
a) gradul pozitiv reprezintă forma de bază a adverbului:
 soon, hard, early, quickly, beautifully, importantly  
 b) gradul comparativ indică împrejurarea prin comparaţie
• de inferioritate: not so / as... as nu aşa de... ca
less... than mai puţin... decât
• de egalitate: as... as (tot aşa de... ca)
as hard as as quickly asâ
as early as as importantly as
• de superioritate
- adverbele formate dintr-o singură silabă şi adverbul early adaugă –er  la final:
...-er than (mai... decât)
harder than earlier than
- advberbele formate din două sau mai multe silabe sunt precedate de more:
more... than (mai... decât):
more quickly than more importantly than  
c) gradul superlativ
• relativ – indică nivelul cel mai înalt sau cel mai redus al unei împrejurări în care
se desfăşoară acţiunea:
- adverbele formate dintr-o singură silabă şi adverbul early adaugă –est  la finalŞ
the... –est (of) (cel mai... dintre):
the hardest of the earliest of
- adverbele formate din două sau mai multe silabe sunt precedate de most :
the most... of  (cel mai... dintre)
the most quickly of the most importantly of  
• absolut – indică cel mai înalt nivel al împrejurării unei acţiuni, fără a se mai face
comparaţie. Se formează cu very (foarte)
42  
 

  very hard very quickly

very early very important  
 Notă: Există şi câteva excepţii la gradul comparativ de superioritate şi la superlativ
relativ.
Pozitiv Comparativ Superlativ
(mai...) (cel mai...)
wll better the best
hardly worse the worst
much more the most
little less the least
 far farther the farthest (în spaţiu)
 further the furthest  (în timp)

  43
 

Prepoziţia
- reprezintă partea de vorbire care face legătura între două cuvinte diferite din
 punct de vedere sintactic: substantivul şi articolul său, verb şi complementul său. În
limba engleză, prepoziţiile uzuale sunt:

about  – despre between – între of  – de

above – deasupra
across – peste
after  – după
against  – împotriva
along  – de-a lungul
among  – printre
around  – în jurul  
at  – la  
before – înainte(a)
behind  – în spatele
below – sub
beside – alături
beyond  – în afară
by – lângă, de către
concerning  – privind
despite – în ciuda
down – jos
except  – în afară de  
for  – pentru, de
from – de la
in – în
into – în
inside – în interiorul
near  – lângă
off  – de pe, din
on – pe, deasupra
out  – din
outside – în exteriorul
over  – peste, deasupra
per  – prin, din
till  – până
to – către, spre
under  – sub, dedesubt
with – cu
without  - fără

Deseori, prepoziţiile îşi pot schimba sensul în funcţie de context:

through the window (pe fereastră)
in time (la timp)
 for work  (la lucru)
by bus (cu autobuzul)
on foot  (pe jos)
Alteori, prepoziţiile pot apărea după verbe, cărora le conferă un sens diferit faţă de
înţelesul de bază (le transformă în verbe frazale).
to look  (a privi) - to look after (a avea grijă de);
- to lok for  (a căuta);
to go (a merge) - to go on (a continua);
- to go by (a trece);
to make (a face) - to make into (a transforma)
- to make up  (a întregi, a fixa, a alcătui, a se farda)

44  
 

În alte cazuri, prepoziţiile pot apărea după substantive sau adjective şi trebuie
reţinute împreună.
at night (noaptea)  safe from (ferit de)
at times (uneori) of old  (pe vremuri)
at peace (în pace)  proud of  (mândru de)
by sea (cu vaporul) on duty (de serviciu)
by the hour  (cu ora) on sale (de vânzare)
by the way (apropo)  pale with fright  (palid de spaimă)
După cum se poate observa, problematica prepoziţiei în limba engleză cuprinde o
mare diversitate de sensuri şi funcţii. expresiile ca atare trebuiesc reţinute pe de
rost.

  45
 

Ordinea cuvintelor în propoziţie

În limba română, poziţia părţilor de propoziţie diferă de cea a cuvintelor
englezeşti în două privinţe:
a) limba română are mai multe forme flexionare decât limba engleză şi deci locul
cuvintelor în propoziţie nu este atât de important.
Engleză Română
 I never see him there.  Niciodată nu-l văd acolo.
(Eu) Nu-l văd niciodată acolo.
(Eu) Nu-l văd acolo niciodată.
(În limba română, subiectul nu este de obicei exprimat, verbul românesc fiind
marcat formal pentru persoană şi număr.)
Engleză Română
 He speaks English well. El vorbeşte bine englezeşte.
(subiect + predicat + compl.direct + circ.mod.) (subiect + predicat +
circ.mod. + compl.direct)
 I saw him at the cinema last night. L-am văzut aseară la cinema.
(subiect + predicat + circ.de loc + circ.de timp) (subiect + predicat + circ.de
timp + circ.de loc)
Ordinea cuvintelor în limba engleză prezintă următoarele caractzeristici generale:
- în propoziţii enunţiative şi exclamative: subiect + predicat + complement
 Peter likes Algebra.
 How beautiful she is!
- în propoziţii interogatice: predicat + subiect + complement
Complementele urmează astfel:
complement direct + indirect + complement circumstanţial de mod, de loc, de timp
 I read the news quickly in the dining room after the dinner.  
sub., pred., compl.dir., circ.de mod, circ.loc, circ timp
 Notă: Pentru subliniere, putem aşeza altă parte de vorbire în poziţie iniţială.
 After dinner I read the news quickly in the dining room.  
- două sau mai multe complemente de acelaşi fel urmează regula: de la specific la
general.
 He lives at 55, Franklin street, Bucharest.
- dacă avem în propoziţie două adverbe (de loc şi de direcţie), ordinea este: adverb
de direcţie + adverb de loc

46  
 

  The horse jumped over the fence in the garden.  

direcţie loc
Calul a sărit peste gard în grădină.
- mai multe complemente circumstanţiale de timp: se aşează de la momentul precis
la cel general; de regulă în ordinea: durată, frecvenţă, moment.
 I went to the seaside for two weeks every summer during my childhood.
durată frecvenţă moment
timp precizat perioadă generală
- atributul precede partea de vorbire pe care o însoţeşte:
a good ideea  – o idee bună
brick walls – pereţi de cărămidă
a never-to-be-forgotten remark  – o remarcă de neuitat
Atunci când un substantiv este însoţit de mai multe atribute, ordinea acestoea este
mai mult sau mai puţin indiferentă.
 New, grey, silk stockings. Ciorapi noi, de mătase, gri.
Pentru realizarea ritmului propiziţiei, unele pot preceda substantivul, iar altele îl
urmează.
 Before him was the vast forest, dark, dense and misterious.
În faţa lui se află pădurea vastă, întunecată, deasă şi misterioasă.
În concluzie:
• Ordinea obişnuită a cuvintelor în propoziţia afirmativă este:
subiect + predicat + complement direct + complement indirect + prepoziţional +
circumstanţiale de mod + loc + timp
She + said + good night + to them + quickly + in the hall + after dinner.
• Ordinea cuvintelor în propoziţia negativă este:
subiect + predicat + NOT + complemente
She was not afraid of him.
• Ordinea cuvintelor în propoziţia interogativă este:
 predicat + subiect + complemente
Was she afraid of him?

  47
 

48  
 

  49
 

50  
 

  51
 

52  
 

  53
 

54  
 

  55
 

56  
 

  57
 

58  
 

  59
 

60  
 

  61
 

62  
 

  63
 

64  
 

  65
 

66  
 

  67
 

68  
 

  69