Avva Ghelasie Gheorghe despre Taina vindecării

Noi ca Realitate suntem Memorii de Dumnezeu prin Sufletul nostru şi suntem Memorii de
Creaţie prin Corpul nostru. Aşa Fiecare suntem o Împletire de Chip de Dumnezeu cu Chip de
Creaţie. Ştiind astfel că noi ca Suflet suntem Asemănare de Dumnezeu, ştim că Avem
Perfecţiunea şi Sănătatea adevărată în noi, chiar dacă unele Boli se adaugă acesteia. Să nu ne
speriem de Bolile noastre, că Avem în Sufletul nostru Puteri Dăruite în mod special de
Dumnezeu ca să vindecăm aceste Boli.
Să ne luăm în serios Viaţa. Să Conştientizăm că noi suntem Asemănare de Hristos, cu Menire
Destin Sacru să fim totodată Mântuitorii Unor Părinţi Păcătoşi. Dumnezeu nu se Iubeşte doar pe
El Însuşi, nu Vrea să Trăiască doar El, ci Dăruieşte de asemenea Viaţă Întregii Creaţii, mai mult,
Coborând În Creaţie ca Om să ne Curăţească de Păcate şi Boli. Şi noi trebuie să fim Asemănare
de Dumnezeu, tot Ca Iubire-Dăruire faţă de Ceilalţi. Aşa în Creştinism zisa Karmă nu este doar a
Mea personal, sub pretextul unei Dreptăţi, ci este şi o Asumare Hristică de Iubire pentru Alţii. Eu
sunt Creat din Iubirea Lui Dumnezeu şi Merit să Trăiesc doar dacă şi eu Iubesc la fel pe Cineva.
Prima Iubire este Însuşi Dumnezeu Creatorul, pe El trebuie să-L Iubesc. Dar noi mai avem
şi Părinţi Omeneşti. Aşa, împreună cu Iubirea de Dumnezeu este Iubirea faţă de Părinţii noştri.
Noi ne Naştem prin nişte Părinţi Omeneşti. Datorită Lor şi prin ei apoi mă Creează
Dumnezeu ca Suflet şi Copil al Lui Dumnezeu. Întâi sunt Copil al unor Părinţi. În vederea
Unui Copil de Părinţi mă Creează Dumnezeu şi ca Suflet Copil de Dumnezeu. Aşa Vrea
Dumnezeu, să Fim Copii totodată de Dumnezeu şi de Părinţi de Creaţie. Dumnezeu ne
Creează ca Suflet Perfect şi Părinţii noştri ne Nasc ca Trupuri Bolnave şi Păcătoase. Dumnezeu
Vrea să Aducă Mântuirea Oamenilor Păcătoşi. Aşa le Dă Misiune-Destin Copiilor Oamenilor
să-şi Mântuiască Părinţii Omeneşti.
Dacă noi nu mai Iubim pe Creatorul nostru Dumnezeu, nu mai merităm să Existăm. Dacă noi nu
Iubim pe Părinţii noştri Omeneşti prin care ne Naştem nu mai Merităm să Trăim Omeneşte. Ca
Existenţă în Sine Merităm să Trăim doar în Iubirea de Dumnezeu. Ca existenţă omenească
Merităm să trăim doar ca Iubirea Părinţilor noştri Omeneşti. Aceasta este marea Taină a
Vieţii în viziunea pur Creştină.
Ca Suflet noi Avem de la Dumnezeu Moştenire tot Limbajul Dumnezeiesc, toată Bogăţia Trăirii
Spirituale. De la Părinţii noştri Omeneşti noi avem toată Bogăţia Limbajului Omenesc de
Creaţie, de Trăire de Creaţie. Această Moştenire de Creaţie fiind păcătoasă, astfel Moştenim
Limbajul Păcătos. Dar prin Sufletul nostru de Limbaj Perfect Putem Perfecţiona Limbajul
Păcătos de Creaţie. Iată marea Misiune-Destin al nostru. Noi Moştenim Păcatul- Limbajul
Lui Adam că ne Naştem din Părinţi Adamici, dar noi Moştenim şi Perfecţiunea Lui Dumnezeu
prin care Putem să Curăţim Păcatul Părinţilor Adamici. Noi merităm să Trăim doar în Acest
Destin-Semnificaţie de Copii ai Lui Dumnezeu şi totodată de Copii ai Unor Părinţi de Creaţie.
Noi Copiii facem Miracolul Unirii Lui Dumnezeu cu Creaţia Sa Căzută. Noi Copiii Îl Ajutăm
pe Dumnezeu să se facă Reunirea Creaţiei Căzute cu Dumnezeu Creatorul.
Noi Copiii Readucem-Coborâm Iubirea Lui Dumnezeu în Creaţia Păcătoasă-Bolnavă şi în
Chinurile Morţii, ca să Alinăm Suspinul de Iad. Noi Copiii suntem Iubirea Lui Dumnezeu
care Nu Uită pe Păcătoşi şi suntem Nădejdea Mântuirii Părinţilor Noştri Omeneşti. Karma
noastră este O Cruce Sacră nu doar a noastră, ci şi o Iubire Transcendentală de Mântuire a
Întregii Creaţii. Esenţa Vieţii nu este Egoismul, ci Deschiderea-Iubirea Totală. Să ne Re-
Personalizăm cu Puterea Iubirii de Dumnezeu şi să ne Reînviem Iubirea faţă de Părinţii noştri
cărora să Dorim real să le Aducem Mântuirea.
Repetă zilnic ca pe o Cântare Plăcută: „Eu sunt Iubire de Dumnezeu ce Mântuieşte O
Creaţie Căzută. Eu sunt Iubire de Fiu Mântuitor al Părinţilor mei de Creaţie. Eu îmi Asum
Păcatele Părin- ţilor mei ca pe o Cruce, Asemenea Lui Hristos care a Luat Păcatele Lumii ca
să le Curăţească. Eu Vreau să Fiu un Următor al Lui Hristos, vreau să Fiu un Asemănător
Hristic. Ca Asemănător Hristic Eu Sunt o Viaţă şi un Destin Sacru, care Merită cu Adevărat
să Trăiască. În Acest Destin Sacru am Datoria să Vindec Bolile Mele, care sunt Moştenire de
la Părinţii mei, prin care apoi voi Mântui şi pe Părinţii mei. În Mine Eu îi am pe Părinţii mei.
În Mine Părinţii mei sunt Bolnavi şi Suferinzi şi în Mine Părinţii mei mă Roagă să le Vindec
Bolile şi Suferinţele. Prin această Vindecare din Iubire faţă de ei, totodată mă Vindec pe mine,
cel ce am Esenţa lor ca Fiinţă a mea.
Noi am pierdut Această Sacralitate Dumnezeiască. Ca Sacro-Terapie, Sacralitatea este Marele
Miracol al Vindecării Bolilor noastre. Ia Acest Medicament al Sacrului Zilnic şi de mai
multe ori, şi vei Simţi real efectul Vindecător. Aceasta nu este simplă Psiho-Terapie, ci este o
reală Terapie care îşi are baza în Esenţa Fiinţei noastre.
Rememorând şi Reconştientizând Limbajul Fiinţei noastre, Reordonăm toate Funcţiile Organelor
noastre. Limbajul este mecanismul Funcţiilor Organice. Să încercăm să Introducem Limbajul
Sănătos în Organele noastre. Prin Mâncare Vie şi neomorâtă, prin Reordonarea unor funcţii
Organice normale, nelăsându-le în Patimi şi Desfrâu. Desfrâul este cea mai Negativă
Răsturnare a Limbajului Sănătăţii. Mâncarea şi Băutura la fel se fac un Desfrâu Energetic, care
produce Ruperi de Limbaj funcţional în Organele noastre. Fraţilor, nu vă Sinucideţi cu atâta
indiferenţă. Sufletul prin Neiubirea faţă de Dumnezeu se Sinucide şi Corpul prin Desfrâu de
asemenea. Noi nu Murim imediat, iar Sufletul nu poate Muri, dar în schimb ne vom Îmbolnăvi şi
vom Suferi Chinuri amarnice. Hai să ne Revenim În Fire, să Reintrăm În Limbajul Sacru.

BIBLIOGRAFIE: Medicina Isihasta. Taina Vindecarii; ieromonah Ghelasie Gheorghe;

Editura Platytera, 2017

ANCA REVNIC