1.2.3.

Constituir
ea şi
disoluţia
familiei

     << Înapoi    HOME    CUPRINS       Înainte >>   

Scăderea fertilităţii s-a făcut, în Occident, în două etape: în prima etapă -

prin creşterea vârstei la prima căsătorie şi extinderea celibatului [1] ; a
doua etapă - controlul fertilităţii legitime.

În România, cele două etape s-au contopit, prima fiind mai puţin
conturată, a doua având în schimb, rolul esenţial, întrucât, în ţară
noastră, reducerea fertilităţii s-a făcut prin reducerea numărului
de copii ai unui cuplu conjugal şi nu prin reducerea sau amânarea
căsatoriilor.

Prin urmare, dinamica căsătoriilor (ca primă secvenţă a ciclului familial)

nu are o influenţă directă asupra numărului de copii. Dacă în privinţa
fertilităţii mutaţia a fost radicală, nupţialitatea are o evoluţie diferită,
unele comportamente tradiţionale fiind deosebit de bine înrădăcinate.
Putem afirma că există un adevărat model cultural românesc în această
privinţă, model caracterizat prin:

  - universalitatea căsătoriei;

- ritmul rapid de încheiere a căsătoriei;

- celibatul nesemnificativ;

- o relativă stabilitate, exprimată printr-o rată moderată a divorţialităţii,

ceea ce determină o pondere redusă a recăsătoriilor (în jur de 15%) în
ansamblul căsătoriilor;

- variaţii relativ mici în provinciile istorice ale României, ceea ce pune în

evidenţă vigoarea şi unitatea modelului nupţial românesc [2] .

a - Cea mai obişnuită măsură a nupţialităţii este rata brută de

nupţialitate (căsătorii la 1000 de locuitori). Evoluţia acestui indicator a
fost influenţată de contextul social al perioadei respective.

Tabel I.3

Rata brută a nupţialităţii

 
 Perioada
Căsătorii la 1000 locuitori
 
1900 - 1904
8,3
 
1905 - 1909
9,4
 
1920 - 1924
10,5
 
1925 - 1929
9,6
 
1930 - 1934
9,1 scădere
 
1935 - 1939
9,0
 
1940
8,7
 
11,2                           
creştere datorată
1946 - 1946 recuperării de după război şi
urbanizării
rapide
1951 - 1958
10,9
 
1959 - 1969
9,0
 
1970 - 1979
8,4
 
1980
8,2
 
1985
7,1 scădere
 
1989
7,7
 

Surse: Trebici, Hristache, op. cit., p. 75. Anuarul statistic al României,

1994, p. 119.

b. Universalitatea căsătoriei

Proporţia populaţiei căsătorite în categoria de 25 - 29 ani (ca indice al

universalităţii căsătoriei) este deosebit de ridicată (deşi a scăzut între
1977 şi 1992 de la 79,25% la 75,2% [3] .

Proporţia persoanelor necăsătorite la aceeaşi vârste (ca indice al vitezei

de încheierea căsătoriilor) scade foarte rapid. Necăsătoriţii sunt
majoritari sub 20 de ani la femei şi sub 25 de ani la bărbaţi, urmând să
treacă în minoritate după împlinirea acestor vârste.

Tabel I.4

Viteza de încheiere a căsătoriilor (%)

Grup
a
de MASCULIN FEMININ
vârst
ă
TOTA NECĂSĂTORIŢI TOTA NECĂSĂTORIŢI
L L
1977                                             1977
               1992 1992
15-
  
19
100 97,1 96,1 100 84,0 86,5
ani
   
20-
24
100 70,5 69,2 100 33,5 39,4
ani
 
25-
29
100 22,9 29,4 100 9,9 13,3
ani
 
30-
34
100 8,7 15,9 100 4,7 6,7
ani
 
35-
39
100 4,9 10,1 100 3,5 4,8
ani
 
40-
44
100 3,2 6,9 100 3,2 3,9
ani
 
45-
49
100 2,5 5,1 100 3,5 3,3
ani
 
 
 
 

Surse: Trebici, Hristache, op. cit., p. 70. Anuarul statistic al României,

1993, p.99

Din tabelul anterior observăm, de asemenea, că celibatul definitiv

(ponderea populaţiei necăsătorite la 45 - 49 de ani), deşi în creştere în
raport cu standerdele premoderne (1%) este mult inferior situaţiei ţărilor
occidentale, (unde acesta variază între 10 şi 20% [4] .

c. Precocitatea căsătoriilor, măsurată prin vârsta medie la prima

căsătorie, s-a schimbat puţin în comparaţie cu începutul secolului (la
Recensământul din 1912: 25,2 ani pentru bărbaţi şi 21,7 ani pentru
femei [5] ).

După cel de-al doilea război mondial, această vârstă s-a redus în
perioada 1960 - 1970 pentru a creşte lent după aceea [6] . În 1979 era
de 25,35 ani pentru bărbaţi şi 21,98 pentru femei. Aceste vârste sunt
mai mari comparativ cu regimul pre-modern de nupţialitate (caracterizat
printr-o vârstă medie la căsătorie sub 18 ani) dar mai mici în comparaţie
cu ţările occidentale unde vârsta femeilor la prima căsătorie este de 25 -
28 ani [7] .

Vârsta medie la prima căsătorie variază, după cum observăm, în funcţie

de sex: bărbaţii se căsătoresc mai târziu decât femeile. De asemenea, în
mediul rural, acest indicator are valori mai scăzute decât în mediu
urban [8] (căsătoria este mai precoce la sate decât la oraşe).

d. Divorţialitatea

Instabilitatea căsătoriilor este o trăsătură a familiei moderne. Acest lucru

este dovedit şi de creşterea ratei brute a divorţurilor (divorţuri la 1000 de
locuitori) odată cu consolidarea procesului de modernizare.

Acest indicator este mai ridicat în ţara noastră în perioada postbelică în

comparaţie cu perioada anterioară; în mediul urban faţă de mediul rural;
în zonele industrializate în comparaţie cu zonele predominant rurale; în
provinciile istorice din vestul ţării în comparaţie cu cele din sud şi est.

Tabel I.5

Divorţialitatea pe medii

Perioadă/

Mediul (divorţuri / 1000 locuitori)

 
1930
Urban Rural
 
1940
0,88 0,85
 
1946-1957
0,34 0,16
 
1958-1966
0,99 2,33
 
1967-1974
0,36 0,83
 
1975-1979
2,56 2,40
 
1980 1,07 0,76
  
1985
3,56 2,30
 
1989
0,98 0,33
 

Surse: Anuarul statistic 1990, pp. 70 - 73. Trebici, op. cit, p. 134.
(2,40,urban şi 0,70 rural)

Tabel I.6

Divorţialitatea pe provincii istorice în perioada 1962 - 1982

Oltenia - 0,75

Moldova - 0,83

Muntenia - 0,85

Transilvania - 0,90

Crişana - Maramureş - 0,92

Dobrogea - 1,10

Banat - 1,25

Municipiul Bucureşti - 2,59

Sursa: Trebici, Hristache, op. cit, p. 83.

Prin urmare, divorţul este puternic influenţat de modelele culturale. El

este supus şi influenţelor legislative (de exemplu decretul nr. 779/1966 a
anihilat practic divorţurile în anul următor).

Tabel I.7

Dinamica ratei brute a divorţalităţii între 1930 - 1989

Anul Divorţuri 1000

   locuitori
1930
0,45
 
1938
0,75
 
1946
1,36
 
1950
1,47
 
1960
2,01
 
1967
X
 
1970
0,39
 
1975
1,62
 
1980
1,54
 
1985
1,43
 
1989
1,46
 

Sursa: Anuarul statistic al României, 1993, p. 117.

Tabel I.8

Dinamica ratei divorţurilor (la 100 căsătorii pronunţate) între

1946 - 1989

Divorţuri la
Anul
100 de
  căsătorii
1946
11,6
 
1950
12,6
 
1960
18,7
 
1970
5,4
 
 1980
18,1
 
1989
20,2
 

Sursa: Anuarul statistic 1990. Trebici, op. cit., p.122.

Un indicator mai sensibil îl reprezintă numărul de divorţuri la 100 de
căsătorii.

Acest indicator este mai mic în comparaţie cu ţările Europei de Nord şi de

Vest, unde proporţia divorţurilor varia, între 30 şi 40% [9] .

[1] cf. Chesnais, op. cit., p. 107.

[2] Vl. Trebici, I. Hristache: Demografia teritorială a României, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1986, p. 45.

[3] Anuarul statistic al României, 1993, p.99.

[4] European Population Data, 1991, Population Reference Bureau,

Washington, D.C.

[5] Trebici, op. cit., p. 121.

[6] Idem, pp. 117 - 118.

[7] Recent demographic developments, Council of Europe Press, 1994, p.

17.

[8] Anuarul demografic al României, 1974, pp. 358 - 365.

[9] European Population Data, ed. cit.