Localizarea geografică a Parcul Natural Apuseni

Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică

a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord,
pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%). Parcul Natural
Apuseni cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi
aparţinând unui număr de 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul
Parcului Natural Apuseni sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga,
Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului.

Fig.1 Aşezarea geografică

1.1.Suprafaţă

1
 Suprafaţa Parcului Natural Apuseni determinată analitic în GIS este de 76.064 ha,
din care 24.280 ha se află pe teritoriul judeţului Bihor, 30.545 ha se află pe teritoriul judeţului
Cluj şi 21.239 ha se află pe teritoriul judeţului Alba. La marcarea în teren a limitelor Parcului
Natural Apuseni s-a ţinut cont de limitele de proprietate ale terenurilor agricole proprietate
privată, astfel încât aceste parcele să nu fie fragmentate, iar prevederile prezentului Plan de
Management să poată fi aplicate unitar pe aceste unităţi de suprafaţă. Acolo unde limita
Parcului Natural Apuseni intersectează o astfel de suprafaţă de teren, cuprinzând peste 50%
din totalul acesteia, ea a fost inclusă integral în interiorul parcului. Dacă proporţia din
suprafaţa proprietate privată situată pe limita Parcului Natural Apuseni este sub 50% din
total, ea a fost exclusă integral din teritoriul parcului. Astfel, suprafaţa Parcului Natural
Apuseni este împărţită în două tipuri de zone: zonele de conservare specială şi zonele
tampon. Zonele de conservare specială cuprind cele mai valoroase elemente ale
patrimoniului natural din interiorul Parcului Natural Apuseni. În zonele de conservare
specială se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi
orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de
conservare.

1.2.Limite

Prin Hotărârea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele Parcului Natural Apuseni.
Începând cu anul 2004, s-a înfiinţat Administraţia Parcului Natural Apuseni ca subunitate
a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva – Direcţia Silvică Oradea în urma semnării
contractului de administrare a Parcului între Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
Limita nordică : Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmăreşte, spre NE,
culmea principală dintre bazinele Crişului Pietros şi al văii Nimăieşti, până în Vf. Poienii
(1626,8 m). În continuare, limita urmăreşte culmea principală dintre bazinele hidrografice
Crişului Repede şi Someşului Mic (de la izvor până la confluenţa cu Someşul Rece se
numeşte Someşul Cald), prin cota 1515,4 m, Vf. Bohodei (1653,8 m), Vf. Fântâna Rece
(1652,4 m), Vf. Cârligatele (1694,3 m), cota 1650,3 m, Vf. Coasta Brăiesei (1692,4 m), Vf.
Briţei (1758,6 m), culmea Piatra Tâlharului, Vf. Micău (1639,9 m) şi Vf. Nimăiasa (1588,9 m).
Din Vf. Nimăiasa limita trece pe interfluviul dintre Valea Stanciului şi pârâul Crăciun prin „La

2
Nimăiasa“ (1612,0 m), cota 1584,0 m, Vf. Vârfuraşu (1687,8 m) şi se continuă spre NE, prin
şaua Între Munţi, până în Vf. Dealul Păltinişului (1785 m). În continuare, limita are o direcţie
generală spre S, pe interfluviul Valea Stanciului / Seciu, trece prin Vf. Piatra Grăitoare
(1557,1 m), Vf. Iconii (1497,6 m) şi cota 1419,0 m. De la aceasta, limita coboară pe un
interfluviu secundar prin înşeuarea cu cota 1175,0 m, până la confluenţa Valea
Stanciului/Valea Arsă, apoi urcă în versantul drept al Văii Arse prin cota 1265,0 m (Dl.
Răşinarilor), în Vf. Cuciulata (1485,9 m). De la Vf. Cuciulata (1485,9 m) limita este situată
din nou pe interfluviul principal dintre Crişul Repede şi Someşul Mic, trece prin şaua Prislop
(1250 m), Cuciulata (1267,2 m), cota 1245,0 m, Măgura Călăţele (1403,9 m) şi cotele 1101,1
m, 1115,0 m, până la liziera pădurii (borna silvică 162 UP V, OS Beliş). De la liziera pădurii
ocoleşte prin N intravilanul satului Bălceşti (com. Beliş), continuă pe drumul comunal dintre
Bălceşti şi Beliş (1,3 km), apoi îşi schimbă direcţia spre N, prin cotele 1103,0 m, 1104,0 m,
1099,0 m (Dl. Negru), după care urmăreşte traseul drumului comunal până în cota 1136,6
m situată deasupra cătunului Dealu Negru
Limita estică: Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluenţa Văii Negre cu Someşul
Cald, apoi urmează în amonte malul drept al Someşului Cald până la barajul lacului de
acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continuă spre S pe culmea
secundară dintre Pârâu Valea Rea şi Pr. Ghidurilor (Pr. Mestecăniş) până în Dâmbul Hâr
(1311,5 m). În continuare limita urmăreşte culmea principală dintre bazinul hidrografic Beliş
cu bazinele Răcătău şi Dobruş până în şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa
(1564,0 m), trecând prin Dealu Fântânele (1360,5 m), Vf. Dobruş (1413,0 m), Vf. Stânii
(1461,0 m), Chicera Negrului (1496,8 m), Dl. Săştinii (1473,0 m) şi Colţău Vârfului (1652,6
m). Din şaua dintre Colţău Vârfului (1652,6 m) şi Vf. Pietroasa (1564,0 m), limita coboară pe
valea Ploştini şi urmăreşte malul drept până la confluenţa acestuia cu pârâul Albac, pe care
îl urmăreşte în aval până la confluenţa cu Arieşul Mare.
Limita sudică: De la confluenţa Albac / Arieşul Mare, limita urmează spre amonte
malul drept al Arieşului Mare până la obârşia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând
Cheile Albacului şi ocolind intravilanul localităţilor Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni. Din
Pasul Vârtop, limita urmăreşte spre S culmea principală dintre bazinul Crişurilor şi Mureş
până în Gălişoaia (1395,5 m), apoi se continuă pe o direcţie generală E-V pe culmea Dealu
Curbăluit (1181,8 m) până la confluenţa Hoanca Moţului / Valea Corlatului, şi se continuă
aval pe malul stâng al Văii Crişul Băiţa până în satul Fânaţe (com. Câmpani) la confluenţa
cu V. Brusturi.

3
 Limita vestică: De la confluenţa Crişul Băiţa / V. Brusturi, limita urmăreşte spre N
liziera pădurii spre podul de lângă biserica localităţii Sighiştel, de unde urcă pe culmea
secundară Dâmbul Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiştel şi Valea Neagră
(Valea Izbucului) prin cotele 640,1 m şi 606,0 m, Vf. Brusturi (770,1 m) şi Vf. Măgurii (741,3
m). În continuare limita traversează valea Pârăului Crăiasa prin localitatea Chişcău pe la
intersecţia cu drumul care urcă în Dealu Chişu şi se îndreaptă spre locul La Ogrăduţă (578,4
m). De aici urcă în Dealu Chişu, apoi coboară în Valea Mare (Pietroşiţa) până la liziera
pădurii pe care o urmează până în Valea Lazului, apoi urcă în Vf. Plopilor (723,8 m), de unde
coboară pe o culme secundară până la confluenţa Crişului Pietros cu Valea Mare
Cărpinoasă (Valea Aleu). De la confluenţă urcă în Dealu Lazului (567 m) şi urmăreşte spre
N cumpăna de ape a bazinului hidrografic Valea Mare Cărpinoasă (Valea Aleu), trece prin
cota 684,5 m, Vf. Dealu Blidaru (800,2 m) şi ajunge în Vf. Măgura Fericii (1106,1 m).

1.3. Căi de acces

Accesul în Parcul Natural Apuseni se poate face din diferite direcţii. În Parcul
Natural Apuseni se poate pătrunde de pe una dintre cele trei şosele care trec pe la periferia
sa: Oradea – Huedin – Cluj-Napoca (N), Oradea – Beiuş – Deva (V) şi Ştei – Câmpeni –
Turda (S). Din acestea se desprind drumuri judeţene, locale şi forestiere.
1. E60: Oradea – Huedin – Cluj-Napoca. Din Huedin este acces auto pe DJ761B la km
10, o bifurcaţie spre Beliş-Fântânele (drum asfaltat) sau Răchiţele-Ic Ponor-Padiş (drum
pietruit şi de pământ). Din Gilău, este acces auto pe DJ108, spre Mărişel – Beliş -Fântânele.
2. E79 Oradea – Beiuş – Deva. Din Sudrigiu, de pe drum judeţean, există o bifurcaţie spre
Pietroasa - Boga - Platoul Padiş (drum pietruit şi de pământ) sau Peştera Urşilor şi Crăiasa
(drum asfaltat).

4
 Fig. 2 Căi de acces
3. DN75 Ştei – Câmpeni – Turda. Din Câmpani se porneşte pe drum comunal spre Valea
Sighiştelului (drum pietruit). Din satul de vacanţă Vârtop drumul continuă spre Groapa
Ruginoasă, Camping Glăvoi, Cheile Galbenei (pe trasee turistice). Din Gârda de Sus se
merge spre Gheţarul Scărişoara, cătunul Casa de Piatră (drum pietruit), Cheile Ordâncuşii
(drum asfaltat).
În ciuda faptului că drumul principal care străbate parcul (Pietroasa - Platoul Padiş -
Ic Ponor - Răchiţele) este în stare destul de proastă, se poate totuşi parcurge în condiţii
relativ bune cu o maşină de teren, şi chiar şi cu una obişnuită dacă are garda la sol mai
înaltă.