Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Condimentul indian
care dă culoare pulberii de
curry poate preveni daunele
cauzate de fumat ADN-ului.
Începând din 1987, Institutul
Național al Cancerului a
testat peste 1000 de compuși
diferiți pentru a le descoperi
activitatea ,,chimio-
preventivă”. Doar câteva zeci
dintre acești compuși au
ajuns la faza studiilor clinice,
cel mai promițător dintre
toate fiind curcuminul,
pigmentul galben strălucitor
al turmericului. Acesta a fost
izolat pentru prima dată în
PRINCIPII ACTIVE ȘI
urmă cu mai bine de un secol,
dar dintre miile de
experimente, doar câteva
realizate în seculul XX au
EFECTE TERAPEUTICE
fost studii clinice care au
implicat persoane reale. Cert
este însă că de la începutul
secolului, peste 50 de studii
TURMERICUL
Este un condiment derivat din rizomii Curcuma longa, care este membru al familiei
ghimbirului (Zingiberaceae). Culoarea galben strălucitoare a turmericului provine în principal
din pigmenți polifenolici, solubili în grăsimi, cunoscuți sub numele de curcuminoizi.
Curcuminul este principalul curcuminoid găsit în turmeric fiind considerat
consituentul cel mai activ al său. Demetoxicurcumina și bisdemetoxicumina sunt ceilalți
curcuminoizi găsiți în turmeric. Pe lângă utilizarea sa ca și condiment, turmericul a fost folosit
în India în scopuri medicinale. Curcumina poate exista în cel puțin două forme tautomere,
ceto și enol. Forma enol este mai stabilă energetic în fază solidă și în soluție.
Constituenții turmericului:
Carbohidrați 69,4% din masa totală
Curcuminoizi: un amestec de curcumină (diferuloilmetan), monodexmetoxicurcumină
și bisdesmetoxicurcumină (ASEAN 1993, Bisset, 1994, Bruneton 1995, Osawa et al. 1995,
Sreejayan și Rao 1997).
Grupările fenolice din structura curcuminei explică capacitatea acesteia de a elimina
radicalii liberi derivați de oxigen (Priyadarsini 1997). Radicalii liberi care pot fi eliberați de
aceasta cunt radical hidroxil, oxigen singlet, radical superoxid, dioxid de azot și oxid de azot.
Conținutul de curcumină al rizomului Curcumin longa variază de la 0,6 la 5% din
masa uscată (Cronin 2003). Rizomii uscați de turmeric conțin 3-5% curcumină iar conținului
de curcumină al oleorezinei de turmeric este de 40% (Govindarajan 1980).
Uleiul esențial reprezintă 5,8% din masa totală, constituenții fiind α – felandren 1%,
sabinen 0,6%, cineol 1%, borneol 0,5%, zingiberen 25% și sesquiterpene 53% (Kapoor 1990).
Mono și sesquiterpenele includ zingiberenă, curcumenă, turmeron aromatic (arturmeron) și
turmeron α și β (ASEAN 1993, Bisset, 1994, Bruneton 1995, Osawa et al. 1995, Sreejayan și
Rao 1997).
Minerale; 3,5% din masa totală (Kapoor 1990).
Umiditate: 13,1% din masa totală (Kapoor 1990).
Proteine: 6,3% din masa totală (Kapoor 1990) și ulei gras.
1
COMPONENTE NUTRITIVE A TURMERICULUI PER 100 g
2
Note:
Sursa valorilor nutriționale: USDA National Nutrient Database for Standard Reference
(SR-28)
3
Procentul pentru doza zilnică recomandată (%DZR) sunt pentru adulți sau copii cu
vârsta mai mare sau egală cu 4 ani și se bazează pe o dietă de referință de 2000 de
calorii. Valorile tale zilnice pot fi diferite, putând fi mai mici sau mai mari în funcție
de neloile individuale
Extracte de turmeric:
Există 3 tipuri principale de produse de turmeric: uleiul esențial, oleorezină și curcumină.
Uleiul esențial este obținut prin distilarea cu abur a pulberii de turmeric și conține
toate componentele volatile de aromă ale condimentului .
Oleorezina de turmeric este se obține prin extracția cu solvent a turmericului măcinat.
Este utilizată în principal în carnea procesată, pește și legume, supe, sosuri brânzeturi
și alte produse lactate. Oleorășinele sunt folosite în concentrații foarte scăzute
deoarece sunt foarte concentrate. Au o stabilitate la căldură mai mare decât uleiurile
esențiale.
Curcumina este principalul colorant pur și conține foarte puțin din aromele de
turmeric. Acesta este produs prin cristalizare din oleorezină și are un nivel de puritate
de 95%, care este standardul disponibil comercial.
Este important de remarcat faptul că distincția dintre aceste 3 produse constă în raportul dintre
culoare și aromă.
PREPARAT UTILIZĂRI DOZA REFERINȚE
Substanță pe bază de Tulburări ale 0,5-1g de 2-3 ori pe German Com
plantă pudră stomacului și zi Emonograph
(Powdered herbal ficatului (hepatita) Bundesanzeiger
substance) 1985
Hagers handbuch by
Hansel et al, 1992
Substanța din planta Sindrom 0,5-1g, de 2-3 ori pe German Com E
mărunțită diseptic/Dispepsie zi sub formă de monograph-
(Comminuted herbal (simptome de ordin infuzie (În 150 ml Bundesanzeiger
substance) digestiv localizate în apă fierbinte) 1985
etajul abdominal
superior)
Hagers handbuch by
Hänsel et al., 1992
Tulburări hepatice și Zilnic 22-25g rizom Madaus, 1979 refers
biliare proaspăt sub formă to an original
de infuzie ( în 500 publication from
ml apă fierbinte) sau 1938
8-10 tablete (0,125 g
rizom uscat)
Tulburări ale Hoppe, 1943 Refers
ficatului, vezicii to DAB Erg.B 1941
biliare și ale
stomacului
Stimularea funcției 1 lingură cu un pahar Weiss, 1974
ficatului și de apă de 3 ori pe zi
4
stomacului
Tinctură din plante Sindrom dispeptic 10-15 picăt în apă, Hagers handbuch by
cu solvent de de 3 ori pe zi Hänsel et al., 1992
extracție, raport1:10
(solvent de extracție:
etanol 70%)
2. MECANISMELE DE ACȚIUNE
6
mai puține mutații ale ADN-ului bacteriilor. Când fumătoriilor li s-a dat însă turmeric, rata
mutațiilor ADN-ului bacterian s-a redus cu 38%. Acestor participanți nu li s-au dat capsule
concentrate de curcumin, ci câte o linguriță de turmeric pe zi. De bună seamă, acesta nu poate
anihila în proporție de 100% efectele fumatului. Chiar și după ce participanții au consumat
turmeric timp de o lună, capacitatea urinei lor de a produce mutații ale ADN-ului bacterian a
continuat să o depășească pe cea a nefumătorilor.
Curcuminul are efecte anticanceroase foarte dezvoltate. Acesta controlează inclusiv
moartea celulară programată. (Celulele umane sunt pre-programate șă moară în mod natural
pentru a le face loc celor vechi, printr-un proces numit apoptoză. ) Într-un fel putem spune că
organismul se reconstruiește integral la fiecare câteva luni cu materialele noi absorbite din
alimentație. Există și celule care refuză acest proces: celulele canceroase. Ele își inhibă
mecanismul propriei sinucideri și nu mor atunci când ar trebui să o facă. Dimpotrivă, ele
continuă să se dividă și să se dezvolte, sfârșind prin a da naștere tumorilor și răspândindu-se
în întreg organismul. Curcuminul reactivează mecanismul de autodistrugere al celulelor
canceroase și le ucide în mod direct prin activarea unor enzime ale execuției numite capsaze.
Potrivit descoperirilor științifice, curcuminul este eficient împotriva mai multor tipuri de
cancere in vitro, precum cancerul la sân, ficat, rinichi, plămâni, piele, creier, colon și sânge.
Foarte puțin curcumin alimentar este absorbit însă în fluxul de sânge, astfel încât este
posibil ca el să ajungă într-un contact suficient cu tumorile exterioare tractului digestiv.
Curcuminul care nu este absorbit în sânge ajunge la nivelul colonului unde poate avea un
impact asupra celulelor din mucoasele instestinului gros, unde se dezvoltă polipii canceroși.
Dată fiind eficacitatea curcuminului asupra unor tipuri de cancer, cercetătorii de la
Universitatea din Texas au prelevat mai multe culturi de celule de mielom multiplu și le-au
pus într-un vas de laborator. Fără nici o intervenție, acestea s-au înmulțit de 4 ori în doar
câteva zile. Atât de rapid progresează acest tip de cancer. Când oamenii de știință au adăugat
însă puțin curcumin la lichidul în care înotau celulele, înmulțirea acestora a încetinit sau s-a
oprit complet. Așa cum se știe însă, oprirea cancerului în condiții de laborator este una, iar
vindecarea efectivă a unui bolnav este cu totul altceva. Un studiu pilor realizat în anul 2009 pe
oameni a descoperit că jumătate din subiecții analizați care sufereau de mielom multiplu au
reacționat pozitiv la suplimentele cu curcumin. Niciunul dintre cei care au primit un placebo
nu a experimentat o reducere a nivelului de anticorpi.
Alte efecte dovedite ale curcuminului sunt: accelerarea recuperării în urma operațiilor
chirurgicale și tratarea artritei reumatoide cu efecte mai bune decât cele ale medicamentelor
existente pe piață. De asemenea, acesta poate fi util în tratarea osteoartritei și a altor boli
inflamatoare precum lupus și boala intestinelor inflamate. În cel mai recent studiu în dublu
orb cu placeboul controlat referitor la colita ulceroasă, cercetătorii au descoperit că peste 50%
din pacienți au intrat în remisiune după o singură lună de administrare a curcuminului, prin
comparație cu cei care au primit placebo, din care nu s-a vindecat nici unul.
CANTITATEA DE TURMERIC RECOMANDATĂ ZILNIC
Turmericul este un condiment foarte puternic. Un vârf de cuțit pe zi din acest
condiment, timp de o săptămână reduce numărul de celule ADN deteriorate la jumătate.
Dozele de turmeric folosite în studiile pe oameni variază de la mai puțin de a 16-a
parte dintr-o linguriță până la aproape 2 linguri pe zi. Efectele adverse raportate au fost cvasi-
7
inexistente chiar și la doze foarte mari, dar studiile nu au durat decât circa o lună. Nu se știe
care ar putea fi efectele pe termen lung ale turmericului în doze mari.
CINE NU TREBUIE SĂ CONSUME TURMERIC?
În caz de colică biliară, acest condiment poate provoca dureri, deoarece este un agent
colecistocinetic, ceea ce înseamnă că facilitează acțiunea de pompare a vezicii biliare pentru
ca bila să nu rămână stagnantă. Studiile cu ultrasunete demonstrează faptul că un sfert de
linguriță de turmeric generează contracția vezicii biliare eliminându-și jumătate din conținut.
În acest fel, condimentul poate preveni formarea colicilor biliare.
Prea mult turmeric poate crește riscul formării anumitor colici renale datorită conținutului
ridicat de oxalați solubili care se pot lega chimic de Ca dând naștere celor mai comune ,,pietre
la rinichi”, cele formate cu oxalați de calciu insolubil (75% din cazuri). Persoanele care au
tendința de formare a acestor pietre trebuie să își reducă consumul de oxalați la maxim 50 mg
pe zi, adică maxim o linguriță de turmeric.
8
BIBLIOGRAFIE
1. Premavalli, Dr. (2007). Turmeric The Genus Curcuma.
2. Akram, Muhammad & Afzal, Arslan & Khan, U. & Abdul, H. & Mohiuddin,
Ejaz & Asif, Muhammad. (2010). Curcuma longa and Curcumin: A review
article. Rom. J. Biol-Plant Biol.. 55. 65-70.
3. Dr. Michael Greger with Gene Stone, How Not To Die, 2017, p.42-43, 76-77,
90-91, 195-197, 426-432
4. Committee on Herbal Medicinal Products, Assessment report on Curcuma
longa L., rhizoma, EUROPEAN MEDICINES AGENCY (SCIENCE
MEDICINES HEALTH), 25 September 2018, p. 5-6, 9-10