Lucrare de Seminar

Cearta Apostolilor pentru intaietate, smerenia si slujirea

Matei 18, 1-5, Marcu 9, 33-37, Luca 9, 46-48, Ioan 13,20

Coorodonator: Student:
Pr. Conf. Univ. Dr. Ciurea Mihai Mutuliga Sebastian Constantin

Craiova

2002
 18, (1) In acel ceas ucenicii s-au apropiat de Iisus, zicand: Cine, este, oare, mai mare in Imparatia
cerurilor? (2) Si el, chemand la Sine un copil, l-a pus in mijlocul lor, (3) si a zis: Adevarat graiesc voua, de
nu va veti intoarce sa fiti precum copii, nu veti intra in Imparatia cerurilor. (5) Si cine va primi un prunc
ca acesta in numele Meu, pe Mine ma primeste.

18, (1-2) Evanghelistii sinoptici istorisesc ca, indata ce Iisus si Apostolii s-au intors de pe muntele
Taborului la Capernaum, s-a iscat intre ei o disputa pentru intaietate, adica cine dintre ei ar trebui sa fie
mai mare in Imparatia cerurilor, inteleasa ca Imparatie mesianica terestra si politica. Din Evanghelia lui
Marcu ( 9,34) se desprinde ca cearta incepuse inca pe cand erau in drum spre Capernaum.

De unde a pornit aceasta controversa nu ni se spune. Dar noi putem banui ca s-a ornit de la faptul ca
Domnul a dat lui Simon-Petru si fiilor lui Zevedeu, Iacov si Ioan o atentie mai deosebita, luandu-I cu Sine
la invierea fiicei lui Iair (Mc. 5,37, Lc. 8,51) si acum pe muntele Taborului (Mt. 17,1, Mc. 9,2, Lc. 9,36).
Toate aceste circumstante vor fi concurat ca ceilalti Apostoli sa creada ca cei trei vor ocupa locurile cele
dintai in Imparatia Domnului Hristos – imaginata de ei ca fiind organizata politic – ceea ce desigur lor nu
le convenea.

Cand au ajuns in Capernaum si au intrat in casa, Domnul vrea sa resolve problema aceasta, de aceea,
ii intreaba despre ce au vorbit pe drum ( Mc.9,33). Apostolii tac, pentru ca nu indrznesc sa-I spuna ca s-
au certat pe chestiunea primatului in Imparatia Lui. Evanghelistul Matei trece sub tacere acest amanunt,
spunand ca Apostolii insisi i-au adresat Domnului intrebarea: ,, Cine este, oare mai mare in Imparatia
cerurilor?’’ Particula ,,oare’’ , trateaza ca problema fusese discutata de ei pana in momentul de fata, dar
cum n-au putut-o solutiona ei insisi, se adreseaza acum Domnului. Luca, la randul sau, tinand seama de
amanuntul precizat de Marcu ( 9,33), ca Apostolii discutasera chestiunea pe drum, Domnul, fara sa fie
intrebat de cineva ,, stia cugetul inimii lor’’ (Lc 9,46)

Marcu ( 9, 35) mai reda si amanuntul ca Domnul vazand ca Apostolii tac si nu-I spun nimic Lui
despre ce discutasera pe cale, a chemat pe cei Doisprezece la Sine si le-a zis: ,,Daca cineva vrea sa fie cel
dintai, sa fie cel din urma dintre toti si servitorul tuturor’’. Astfel Domnul tine sa le taie de la inceput
interesul dupa intaietate dupa randuiala omeneasca, intrucat relatiile ceresti se judeca dupa alti
parametrii.

18, (3) Toti Evanghelistii sinoptici noteaza ca Domnul, pentru a arata Apostolilor cat mai intuitive
care trebuie sa fie atitudinea lor unul fata de altul, a chemat la Sine un copil si luandu-l in bratele Sale
(Mc. 9,36), a zis catre ei: ,, Adevarat graiesc voua, de nu va veti intoarce sa fiti precum copii, nu veti intra
in Imparatia cerurilor”. Copii sunt exemplul cel mai potrivit de bunatate sufleteasca nepervertita si
neprefacuta, caci chiar daca sunt pedepsiti, ei nu tin minte manie, cu atat mai mult nu cauta sa se
razbune, ci raman necontenit ascultatori de parinti si gata oricand cu bucurie sa le implineasca
poruncile. Ceea ceeste precumpanitor in Imparatia cerurilor este curatia sufleteasca, dublata de o
bunatate fiintiala in care ura si egoismul sunt doar amintiri ale omului vechi, neincrestinat.

18, (4) Un copil nu se gandeste semet fata de un om mare, ci dimpotriva, supus, intelegand ca este
mai mic, avand si multe de invatat, trebuie sa asculte de cel mai mare. Aceasta trebuie sa fie atitudinea
Apostoliilor, fiecare din ei socotandu-se mai mic decat celalalt. Iar ,,cinese va smeripe sine” atat de mult,
incat sa se socoteasca cel mai mic dintre toti, ,, cum este copilul” , ,,acela este mai mare in Imparatia
cerurilor”. Nu la viitor ,,va fi” , ci la present ,,este” , pentru ca 0domnul doreste ca Apostoli isa-si
aproprieze chiar de acum mentalitatea crestina, daca vor sa se bucure de consideratii mai inalte in
imparatia Domnului lor.

18, (5) Aici pruncul este paradigma curateniei sufletesti, a smereniei si a slujirii dezinteresate a
aproapelui, fara a urmari sa se impuna egoist in fata altora. Un asemenea om, un asemenea crestin
cauta in toate sa urmeze pilda Domnului Hristos devenind un hristofor. Caci Iisus Hristos, Dumnezeu
fiind ,, a venit in lume nu ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul, rascumparare
pentru multi” ( Mc 10,45). De aceea, cine accepta conditia unui hristofor si-l primeste ca indrumator si
povatuitor pe ca;ea mantuirii, unul caacesta trebuie sa fie constient ca pe Iisus Hristos de fapt Il primeste
ca Domn si Mantuitor si Lui Ii slujeste cu toata daruirea. Dar n-ar putea ajunge aici, daca un om
asemenea la inima si la suflet ca un copil, nu l-ar fi invatat calea respectului celuilalt, a valorii celuilalt, a
smereniei. Acum prinde sens expresia ,,copil” , din versetul 5, care nu inseamna prunc cu varsta, ci om
senin la suflet ca un copil.

Marcu (9, 37) si Luca ( 9,48) ne spun ca Domnul si-a dus mai departe gandirea, afirmand ca “ oricine
Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”, adica pe Dumnezeu-Tatal, in
numele Caruia activeaza in lume si a Carei iubire de oameni o plineste chiar cu pretul Jertfei de Sine (cf.
In. 3,16).1

46-50. (Matei 18,1) ,,si a intrat gand intru dansii, cine ar fi dintre ei mai mare. Iar iisus stiind gandul
inimii lor, luand un prunc, l-a pus pe el langa sine, si a zis lor: oricine va primi pruncul acesta in numele
Meu, pre Mine Ma primeste. Si oricine Ma va primi pre Mine, primeste pe Cela ce M-atrimis pre Mine.
Ca cela ce este mai mic intre voi toti, acesta va fi mare. Iar Ioan raspunzand a zis: Invatatorule, am vazut
pre oarecarele cu numele Tau scotand demoni, si l-am oprit pre el ca nu umbla pre urma Ta cu noi. Si a
zis catre el Iisus: Nu-l opriti , ca cela ce nu este impotriva noastra, pentru noi este”.

Patima a marimii celei desarte intrase intre Apostoli, precum mie mi se pare, dintru a nu tamadui
indracitul sculandu-se asupra lor patima. Ca poate sa se fi prigonit ei pentru aceasta, si sa fi zis fiecare,
cum ca nu pentru a mea neputinta, ci pentru a cutaruia nu s-a tamaduit copilul, si de aici sa se fi aprins
prigonirea cea pentru aceasta, adica cine ar fi mai mare.

Dar Domnul stiind inimile fiecaruia, apuca, sim ai nanite pana a nu creste patima aceasta se
sarguieste din radacina a o taia. Caci cand incep patimile, se biruiesc cu lesnire, iar dupa cresc, cu
anevoie de curatit se fac. Deci cum taie rautatea? Luand un prunc , zice, il arata pe acesta uceniciilor,
aratandu-le lor prin acest om ca ni se cuvine noua acest fel de socoteala intru sine sa facem, in acest fel
varsta a dat pruncilor. Ca acestioa sunt neimpartasiti de rautati si pre prosti, nici de gandurile iubirii de
slava suparandu-se, nici de al iubirii de intinaciune. Deci zice: Cine va primi pe acest prunc ca acesta intru
numele Meu, pe Mine ma primeste. Iar cee ace zice ion acest chip este: Voi adica socotiti cum ca daca
mandrii va veti arata si iubitori de slava atunci veti fi placuti multora si atunci mai multi vav or primi pe
voi. Iar Eu va zic voua cum ca atata Ma bucur de prostime si asa inchipuieste aceasta pe ai mei ucenici,
cat oricine va primi pe cel mai simplu barbat si fara de rautate ca pe un ucenic al Meu, (ca aceasta este
cee ace zice: ,, intru numele Meu” , pe mine Ma primeste. Ca cela ce primeste trufas, nici pe ucenicul
meu nu-l primeste, nici pe Mine.

Si raspunzand Ioan a zis: Doamne am vazut pe oarecarele cu numele Tau scotand draci, si l-am oprit
pe el. Care urmare este a cuvantului acestuia, care l-a zis Ioan, catre cele ce a zis Domnul? Cu adevarat
1
Pr. Conf. univ. dr. Leon Arion, Comentarii la Evanghelia dupa Matei ,
multa. Ca de vreme ce a zis Domnul, cum ca cel ce este mai mic intru voi, acesta va fi mare, s-a temut
Ioan nu cumva vreun rau au facut ei oprind pe un om cu stapanire si cu trufie. Ca aceasta adica a opri pe
cineva de la ceva, nu arata pe cel ce opreste cum ca este mai de jos, ci cum ca cugeta ceva mai inalt
decat acela care se opreste cum ca este mai de jos, si cum ca cugeta ceva mai inalt decat acela carele se
opreste de el. Deci Ioan s-a temut de aceasta nu cumva lucru de trufie a facut-o prin un om si pentru
care pricina opera pe om? Nu zavistuindu-l, ci judecandu-l pe el nevrednic a face minuni, ca nu primise
impreuna cu dinsii darul facerii de minuni, nici la trimis el pe Domnul spre aceasta, precum si pe dansii,
nici mergea dupa Iisus nicidecum.

Deci, ce zice Domnul? Lasati-l, zice, pe el sa faca aceasta. Ca zdrobeste si el pe puterea satanei si de
vreme ce nu va zatigneste pe voi la propovaduire nici ajuta diavolul, pentru aceasta pentru noi este. Ca
cel ce nu este impotriva lui Dumnezeu, pentru Dumnezeu este, precum cela ce nu aduna cu Dumnezeu
acela cu diavolul este.

Si mi te minuneaza de puterea numelui lui Hristos, cum si prin cei nevrednici si cafre nu sunt ucenici
ai Lui, lucre darul, macar desi nu se mai chema El. Asa si prin preoti, desi nevrednici vor fi, lucreaza darul,
si se sfintesc toti, macar desi necurat va fi necurat preotul. ( IV Imp. 1, 10; Ioan 3, 17 si 12, 47 2

Bibliografie
2
Sfantul Teofilact al Bulgariei , Arhiepiscopul Bulgariei ( +Anul 845) Talcuire la Evanghelia cea de la luca, Editura de
la Manastirea ,, Portarita” Jud. Satu Mare, 1999
1.Pr. Conf. univ. dr. Leon Arion, Comentarii la Evanghelia dupa Matei
2. Sfantul Teofilact al Bulgariei , Arhiepiscopul Bulgariei ( +Anul 845) Talcuire la Evanghelia cea de la luca, Editura
de la Manastirea ,, Portarita” Jud. Satu Mare, 1999