Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Printre cele dintâi şi mai importante obiecte ale cultului nostru se afla Sfânta Cruce,
instrument binecuvântat prin care Hristos ne-a răscumpărat din blestemul păcatului.
Prin cinstirea semnului Sfintei Cruci şi a cinstitului lemn al Crucii lui Hristos, se arată
importanţa altarului de jertfă prin care Mântuitorul a răscumpărat păcatele lumii. Răstignirea
Sa pe cruce, transformă crucea din obiect înjositor de tortură, în obiect de cult şi de cinstire
pentru creştini şi Biserică.
ÎN ÎNŢELES MATERIAL, crucea este un obiect format din două bucăţi de lemn, aşezate de-a
curmezişul una peste alta, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
ÎN SENS SPIRITUAL, prin cruce se înţeleg greutăţile şi suferinţele pe care le are de trecut
fiecare om în viaţa sa. Creştinii evlavioşi îşi uşurează mult drumul vieţii când îşi pun suferinţele
la picioarele Sfintei Cruci a Mântuitorului, aşa cum Acesta îi cheamă: Veniţi la Mine, toţi cei
osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.
Tot în legătură cu crucea este şi semnul Sfintei Cruci, pe care creştinii o fac cu mâna
dreaptă, împreunând primele trei degete şi îndoindu-le în palmă pe celelalte două, ducând mâna
la frunte, la piept, la umărul drept şi la umărul stâng, şi rostind cuvintele: „în numele Tatălui (la
frunte), şi al Fiului (la piept), şi al Sfântului Duh (trecând mâna de la umărul drept la umărul
stâng). Amin (lăsând mâna în jos)". Semnul acesta îl fac creştinii nu numai la serviciile divine, ci
şi la începutul şi sfârşitul rugăciunilor private, ca şi la începutul şi sfârşitul oricărei lucrări.
Cele trei degete, împreunate, de la mâna dreaptă, închipuie chiar Treimea cea de o
Fiinţă şi nedespărţită.
Cele doua degete mici, lipite de podul palmei, înfăţişează, pe de o parte, pe Adam şi
Eva, care cu smerenie şi cu pocăinţă, se apleaca, se închină Sfintei si nedespartitei Treimi, iar pe
de alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea
dumnezeiasca si firea omeneasca. Talcuind miscarile mainii, pentru desenarea semnului sfintei
cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun ca fruntea inchipuie cerul, pieptul inchipuie
pamantul, iar umerii inchipuie locul si semnul puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al
Milanului, vorbind despre semnul sfintei cruci, spune: "Ne insemnam fruntea - socotita sediul
cugetarii (gandirii) - pentru ca totdeauna trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la
El); inima - sediul iubirii - pentru ca totdeauna trebuie sa-L iubim); bratele (umerii) pentru
ca totdeauna trebuie sa lucram pentru El". Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este
construita din vreun material, fie ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata lor, este
semnul de aducere aminte si de marturisire ale celor mai insemnate momente din istoria
mantuirii noastre: caderea in pacat a lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos,
jertfa Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.