Clasa a X-a.

Cinstirea Sfintei Cruci

Printre cele dintâi şi mai importante obiecte ale cultului nostru se afla  Sfânta Cruce, instrument
binecuvântat prin care Hristos ne-a răscumpărat din blestemul păcatului.
Prin cinstirea semnului Sfintei Cruci şi a cinstitului lemn al Crucii lui Hristos, se arată
importanţa altarului de jertfă prin care Mântuitorul a răscumpărat păcatele lumii. Răstignirea Sa pe
cruce, transformă crucea din obiect înjositor de tortură, în obiect de cult şi de cinstire pentru creştini
şi Biserică.
 ÎN ÎNŢELES MATERIAL, crucea este un obiect format din două bucăţi de lemn, aşezate de-a
curmezişul una peste alta, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
 ÎN SENS SPIRITUAL, prin cruce se înţeleg greutăţile şi suferinţele pe care le are de trecut
fiecare om în viaţa sa. Creştinii evlavioşi îşi uşurează mult drumul vieţii când îşi pun suferinţele la
picioarele Sfintei Cruci a Mântuitorului, aşa cum Acesta îi cheamă: Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi
împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.
Tot în legătură cu crucea este şi semnul Sfintei Cruci, pe care creştinii o fac cu mâna
dreaptă, împreunând primele trei degete şi îndoindu-le în palmă pe celelalte două, ducând mâna la
frunte, la piept, la umărul drept şi la umărul stâng, şi rostind cuvintele: „în numele Tatălui (la frunte),
şi al Fiului (la piept), şi al Sfântului Duh (trecând mâna de la umărul drept la umărul stâng). Amin
(lăsând mâna în jos)". Semnul acesta îl fac creştinii nu numai la serviciile divine, ci şi la începutul şi
sfârşitul rugăciunilor private, ca şi la începutul şi sfârşitul oricărei lucrări.
Cele trei degete, împreunate, de la mâna dreaptă, închipuie chiar Treimea cea de o Fiinţă
şi nedespărţită.
Cele doua degete mici, lipite de podul palmei, înfăţişează, pe de o parte, pe Adam şi
Eva, care cu smerenie şi cu pocăinţă, se apleaca, se închină Sfintei si nedespartitei Treimi, iar pe de
alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea
dumnezeiasca si firea omeneasca. Talcuind miscarile mainii, pentru desenarea semnului sfintei
cruci, pe fata noastra, Sfintii Parinti spun ca fruntea inchipuie cerul, pieptul inchipuie pamantul,
iar umerii inchipuie locul si semnul puterii. Sfantul Ambrozie (339-397), episcop al Milanului, vorbind
despre semnul sfintei cruci, spune: "Ne insemnam fruntea - socotita sediul cugetarii (gandirii) -
pentru ca totdeauna trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la El); inima - sediul
iubirii - pentru ca totdeauna trebuie sa-L iubim); bratele (umerii) pentru ca totdeauna trebuie sa
lucram pentru El". Pe scurt spus, crucea crestina, fie ca este construita din vreun material, fie
ca este schitata, cuviincios, de catre crestini, pe fata lor, este semnul de aducere aminte si de
marturisire ale celor mai insemnate momente din istoria mantuirii noastre: caderea in pacat a
lui Adam, coborarea pe pamant a Domnului Hristos, jertfa Sa pe Cruce, inaltarea Sa la ceruri.

În Noul Testament se afirmă că Sfânta Cruce este pentru creştini mijloc de preamărire a lui Hristos
şi de împăcare cu Dumnezeu, semnul Fiului Omului, al biruinţei Acestuia asupra morţii.
Sfânta Cruce este numită şi pecetea lui Dumnezeu, lauda creştinilor şi putere de mântuire. De
aceea, la începutul lucrului, al rugăciunii, la necaz şi bucurii, în ispite şi în temeri, creştinii îşi
fac semnul Sfintei Cruci şi invocă numele Sfintei Treimi.
Sfânta Cruce este cel dintâi obiect sfânt al credinţei noastre. Sunt documente care
dovedesc că semnul sfintei Cruci a fost cinstit de credincioşi încă de la începutul creştinismului. Tot
de atunci, Sfânta Cruce a împodobit bisericile, icoanele şi obiectele de cult. După descoperirea
cinstitului lemn al adevăratei Cruci, cinstirea acesteia a intrat şi în cultul Bisericii prin zile speciale de
sărbătorire:
•          14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche şi importantă sărbătoare închinată
cinstirii Sfintei Cruci (se serbează cu post). Această dată aminteşte de ziua aflării adevăratei Cruci
pe care a fost răstignit Mântuitorul şi de înălţarea acesteia în faţa poporului, la 14 septembrie anul
335, la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt ctitorită de Sfânta Elena, mama împăratului
Constantin cel Mare.
•          Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti este numită şi Duminica Sfintei Cruci. A fost instituită
la Constantinopol în secolul al VII-lea.
•          Pe 1 August este comemorată scoaterea Cinstitului lemn al Cinstitei şi de viaţă făcătoarei
Cruci. Este ziua în care Sfânta Cruce i-a eliberat în chip miraculos pe greci din robia saracinilor.
•          Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer împăratului Constantin, în anul 351; este zi de prăznuire
specială, pe 7 mai.
•          Miercurea şi vinerea sunt zilele din cultul divin săptămânal în care Biserica Ortodoxă
cinsteşte Sfânta Cruce şi Patimile Domnului.
Promovând cinstirea icoanelor şi a Sfintei Cruci, Biserica Ortodoxă împodobeşte locaşurile
de cult cu Sfânta Cruce, cu picturi religioase şi cu icoane. Acestea uşurează mult trăirea
sentimentelor religioase şi înălţarea sufletului la cele duhovniceşti.