TATARII

Limba materna: Limba tatara

Port popular (descriere, poza):

Este dificil să se identifice un singur tip de costum național tătar, deoarece există multe subgrupe de
tătari. Formarea imaginii naționale în haine a fost influențată de popoarele orientale, de islam și de
particularitățile costumului național al tătarilor din Volga.
Ca și costumele tradiționale ale tuturor celorlalte națiuni, îmbrăcămintea națională tătară a ajuns o cale
lungă și dificilă de dezvoltare istorică.
În costumul național al tătarilor sunt prezentate într-o combinație armonioasă de țesături de culori
strălucitoare "orientale", pălării cu ornament dificil, pantofi de diferite tipuri și scopuri, bijuterii
elegante și complexe. Datorită acestor elemente, se formează caracterul special al îmbrăcămintei
naționale Tatar. Baza costumului tradițional al tătarilor este alcătuită din blănuri (yshtan) și rochie
(kulmek). Deasupra cămășii se pun, de obicei, pe un caftan sau pe un halat de baie. Mai mult decât
atât, cuvântul "roba" în sine are rădăcini arabe și este foarte în acord cu un element similar de
îmbrăcăminte arabă - hilgat.
De asemenea, tătarii au pus adesea pe cineva. Era o îmbrăcăminte superioară, fără o căptușeală,
ajungând la o lungime chiar sub genunchi. De obicei a fost cusut din țesături de in, sau de cânepă.
În mod obișnuit, îmbrăcămintea exterioară a tătarilor nu avea cleme, așadar centura este un atribut
indiscutabil al costumului național. El putea fi cusut în mod egal din țesătură sau tricotat din lână.
O altă trăsătură distinctivă a îmbrăcămintei Tatar a fost forma sa trapezoidală. Pe lângă mărimea mare
și strălucirea uimitoare a țesăturilor. Pentru tătari, era tipic să poarte un număr mare de bijuterii, care
adăugau doar luminozitate imaginii.

Proverbe , zicatori , maxime:

- Cine invata la tinerete, se odihneste la batranete.

- Decat un an cioara, mai bine o zi soim.

Personalitati:

Mehmet Niyazi  (1878-1931)

Mehmet Niyazi - Poet naţional tătar, rapsodul  redeşteptării naţionale şi al dorului pentru Patria
pierdută, directorul şcolii musulmane din Constanţa, profesorul de limba şi literatura turcă la
Seminarul Teologic din Medgidia, fondatorul de ziare şi reviste, este şi autorul celor mai vibrante
versuri patriotice.

Kemal Karpat (1925-2019)

Kemal Karpat Personalitate de talie mondială, în 1940, după ce a absolvit Seminarul Musulman din
Medgidia, a plecat în Turcia. Ajungând în SUA, devine Consilierul Preşedinţilor SUA (Reagan şi
Carter). Azi este Cetăţean de Onoare al oraşului Medgidia. Opera sa vastă cuprinde pagini dedicate
democraţiei turce, istoriei otomane, renaşterii turce, Islamului, culturii şi civilizaţiei Asiei Centrale.

Traditii:  

Obiceiuri la naştere

Când naşte o femeie, trei zile nu intră la ea decât femeile şi moaşa. A treia zi tatăl face o masă la care
chiamă prietenii şi vecinii, precum şi doi hogi.

Un hoge, cel mai mare în grad, întreabă pe tatăl copilului ce nume doreste să-i dea. Apoi scrie acest
nume pe o hârtie. După aceea întreabă pe mamă şi în urmă pe o rudă. Şi aceste două nume din urmă
sunt scrise pe câte o hârtie. Apoi hârtiile sunt îndoite şi tatăl sau mama trage la sorti un bileţel. Numele
ieşit la sorţi rămâne definitiv numele copilului, în semn că acela îi este norocul. După aceea hogea ia
copilul în braţe şi-i strigă tare de trei ori numele la ureche. Aceasta este toată ceremonia botezului.
Hogea nu eliberează nici un certificat.

Despre purtarea numelui

Un Tătar se numeşte după numele său de botez şi după numele, nu pronumele, tatălui său. De
exemplu:
Bechir Abdulah (tatăl)

Enan Bechir (fiul)

Emurla Enan (nepotul)

Cadâr Emurla (strănepotul) etc.

Adică niciodată nu se transmite din generaţie în generaţie un nume de familie, ci numele tatălui devine
pronumele fiului. E ca în vechile noastre obiceiuri, când se zice: Ion al Anicăi, Ghearghe al Ioanei,
Vasile al lui Stroe, Badea lui Ghilău, etc. de unde se vede că la noi adesea pronumele este luat şi
după numele mamei. Uneori se obişnueşte a se purta, pe lângă numele tatălui, şi acela al bunicului. De
exemplu: Emurla Enan Bechir, ceea ce înseamna: Emurla fiul lui Enan fiul lui Bechir.

Obiceiuri:
O vizită la un Tătar

Un Tătar consideră o cinste faptul că cineva se duce să-i viziteze casa. El niciodată nu spune că te-ai
dus să mănânci, sau să dormi la el, ci spune că te-ai dus să bei apă din vasul lui. Când intri în casa unui
Tătar, păşeşti mai întâi în tindă, unde eşti primit de bărbat. In tindă trebue să te descalţi, căci Tătarii
niciodată nu intră încălţaţi în casă. Dacă eşti un personaj însemat, ţi se oferă locul din fund, aşa încât
să fii cu faţa spre uşa.Tătarii n-au paturi, nici scaune. De jur împrejurul odăii, jos, pe lângă pereţi, sunt
aşezate perne frumos lucrate, pe care stai turceşte, cu picioarele încrucişate, iar în mijloc sunt
aşternute covoare frumoase. Când intri in casă, bine-inţeles că dai bună-ziua; sau  buna-seara, la care
ei îţi răspund urându-ţi bun venit. Obiceiul este însă ca, imediat ce te-ai aşezat jos pe pernă, turceşte,
ceremonia să se repete, însă de astă dată ei îţi dau bunăziua sau bună seara, urându-ţi bun venit, la care
tu trebue să răspunzi. După aceea ţi se aduce dinainte o farfurioară - drept scrumieră - şi tabacherea cu
tutun. Dacă în timpul vizitei la un Tătar, faci ţigare din tutunul tău, lăsând la o parte tutunul gazdei,
aceasta este o notă rea din partea ta. Pe urmă vine cafeaua.Totdeauna, când ţi se aduce cafeaua, sau
apa de băut, omul vine cu ceaşca sau cana în faţă, se înclină puţin, duce mâna dreaptă la inimă cu
palma lipita de piept, iar cu stânga îti întinde obiectul. De cele mai multe ori, când eşti în "musafârlâc"
la un Tătar, ţi se aduce să mănânci. Mâncarea e pusă pe o tava de aramă sau de tinichea, aşezată pe un
scăunaş. Cei care mănâncă se aşează turceşte jos, în jurul tăvii.

Mancaruri traditionale/ Retete gastronomice:

Deoarece, din punct de vedere religios, tătarii sunt musulmani, ei se supun regulilor alimentare impuse
de islam: se interzice consumul de carne de porc, precum și de anumite păsări (șoim sau lebădă –
considerată pasare sacra), fiecare masă începe și se încheie cu spălarea mâinilor și rostirea unei
rugăciuni iar bărbații și femeile mănâncă separat. Vinul este interzis, deoarece se consideră că oamenii
își pierd mințile din cauza lui. În a noua lună a calendarului musulman, cei de peste 12 ani nu au voie
să mănânce și să bea nimic decât după apusul soarelui, timp de 29-30 de zile. De altfel, moderația este
recomandată drept stil de viață.

Șuberekul este unul dintre cele mai cunoscute produse tradițional al bucătăriei tătărești. El este un fel
de plăcintă care are ca umplutură carne tocată de vită sau oaie sau amestec din acestea, sau brânza.
Șuberekul se realizează ȋn formă de semilună și se prăjește in baie de ulei.