Imi aduc aminte si astazi ziua in care bunicul meu a adus acasa un

fonograf. A fost mereu pasionat de acest instrument. Mereu spunea ca

atunci cand asculta muzica redata de el, se simte ca si cum ar fi in
marile Sali de concerte din lume. Tin minte cum a economisit cateva
luni banii ramasi din salariul de la fabrica unde lucra pentru a-si permite
sa si-l cumpere. Cu banii ramasi dupa ce l-a cumparat, a luat si un disc
cu cateva din operele lui Chopin. N-am sa ii uit niciodata stralucirea din
ochi cand a ajuns acasa si mi-a spus ca eu am marea onoare de a invarti
de manivela pentru a-l porni. Dupa ce am invartit vreme de o
eternitate, a inceput sa se auda muzica. Totul in jurul nostru parca
prinsese alta culoare. Lumina din camera parca era mai calda, luna
stralucea mai cu putere, iar oamenii de pe strada parca incepusera si e
isa se bucure de micul concert din casa noastra. Clipele astea fericite nu
au durat foarte mult pentru ca la scurt timp dupa aceea a izbucnit
razboiul. Avand varsta legala si o dorinta arzatoare de a-mi apara
familia si patria, m-am alaturat si eu miilor de tineri cu aceasi dorinta ca
si mine si m-am inrolat. Mi-am trimis familia si pe bunicul undeva la
tara unde am sperat sa fie ocoliti de razboi si am plecat spre lupta. Au
fost niste ani crunti si ce am vazut m-a marcat pe viata dar am invatat o
chestier din acest razboi. Orice lucru de pe pamant are propria lui
muzica. Sunetul scos de avioanele care coborau in viteza pentru a
bombarda locatii cheie, rachetele lansate de artilerie, bombele, pustile,
strigatele disperate dupa familie, dumnezeu sau dreptate, toate astea
compuneau o simfonie macabre a mortii. Nimic nu este mai coplesitor
decat un baiat mai tanar decat tine care striga dupa mama lui in timp ce
lumina din ochi I se stinge. Dureros moment solo al acestui concert.
Poate ca cee ace am spus pare o nebunie dar daca ai scapat cu viata din
infernal ala, nu mai esti la fel. Dupa sfarsitul razboiului, m-am intors la
locul unde mi-am lasat familia inainte de a pleca. Cand mi-am vazut
bunicul cum ma astepta in fata portii, am inceput sa plang de fericire ca
razboiul i-a ocolit. Cand am decis sa ne intoarcem acasa, am gasit totul
distrus de razboi. Orasul in care am crescut era complet in ruine.
Jumatate din casa noastra a fost distrusa de un obuz dar spre
surprinderea mea, fonograful adus de bunicul inca parea sa fie intact,
exact acolo unde l-a lasat. Fara sa spuna nimic, s-a dus catre el, a pus
discul de sub masuta, a invartit incet la manivela si am ascultat
impreuna in liniste una din operele lui chopin.