VIATA ȘI OPERA LUI PLATON

S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe

Ariston (descendent al regelui mitic Codros) și ca mamă pe Perictione (care provenea dintr-o
familie înrudită cu Solon). Numele său de naștere era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită
datorită pieptului său lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile
între democrați și aristocrați.
20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea
acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total
filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea
nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze (Apologia lui Socrate), dialogurile de tinerețe
purtând marca puternică a filosofiei socratice.
Refugiat o vreme la Megara, îl cunoaște pe filosoful Euclid din Megara (450 - 366 î.Hr.), un
alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: în Egipt se familiarizează cu
matematica; în Cirene intră în legătură cu matematicianul Teodor; în coloniile din Italia de Sud
face cunoștință cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel Bătrân.
O tradiție spune că Dionysios cel Bătrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi
considera supărătoare prezența, dar prietenii l-au cumpărat și eliberat din sclavie. Acest fapt ar
putea explica hotărârea lui Platon de a se retrage din politică și de a deschide o școală filosofică
la Atena, lângă gimnaziul închinat eroului mitologic Academos, de unde și numele Academia.
Organizarea școlii era asemănătoare societăților pitagoreice, cu o ierarhie bine structurată. Școala
va funcționa aproape 1000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a
contribui la pregătirea politică a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisă în 529
d.Hr., la ordinul împăratului Iustinian.
După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat două călătorii la Siracuza, în
speranța de a-l influența pe Dionysios cel Tânăr pentru proiectele sale de reformă politică și
filosofică. Din păcate, proiectul eșuează definitiv. S-a stins din viață, după cum spune Cicero,
„cu condeiul în mână” („scribens mortuus est”).
Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a
pus bazele filosofiei Occidentale și științei. După spusele lui Alfred North Whithead:
„caracterizarea în general cea mai sigură a tradiției filosofice europene este că ea constă într-o
serie de note de subsol la scrierile lui Platon.” Dincolo de importantele sale contribuții care au
ajutat la închegarea filosofiei, științei și matematicii pe continentul european, Platon este de
asemenea adesea considerat ca fiind unul dintre importantele personaje fondatoare ale religiei și
spiritualității occidentale.  Influența lui Platon asupra gândirii creștine este adesea văzută ca fiind
mediată de către Sfântul Augustin de Hipona, acesta din urmă fiind unul dintre cei mai
importanți teologi și filosofi din istoria Creștinătății.
Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, care originează odată cu el. În
special prin dialogurile Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei politice occidentale,
producând unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din perspectivă filosofică.

1
 La rândul său, Platon a fost profund influențat de predecesori precum
Socrate, Parmenide, Heraclit și Pitagora, cu toate că puține dintre textele acestora s-au păstrat și
majoritatea cunoștințelor care mai există aceștia provin din dialogurile lui Platon
Este cel dintâi filosof de la care au rămas scrieri complete: 35 de dialoguri și 13 scrisori
(dintre care doar una, a șaptea, pare a fi autentică). El a creat specia literară a dialogului, în care
problemele filosofice sunt abordate prin discuția dintre mai mulți interlocutori, Socrate fiind cel
mai adesea personajul principal. Lewis Campbell a fost primul cercetător care a demonstrat prin
studiul stilometric că dialogurile Philebos, Critias, Legile, Timaios și Omul politic pot fi grupate
și sunt clar distinse de Parmenide, Phaidros, Republica și Theaitetos. Studiile recente
demonstrează imposibilitatea stabilirii ordinii cronologice a dialogurilor, care tradițional sunt
grupate după criterii tematice și încearcă să urmărească o evoluție a gândirii lui Platon.

BIBLIOGRAFIE

 Vasile Muscă, Alexander Baumgarten, Filosofia politică a lui Platon, București, 2006. 

 Mugurel Păvălucă, Cunoașterea la Platon și la Sfântul Dionisie Areopagitul, București, 2006. 
 Vasile Muscă, Introducere în filosofia lui Platon, București, 2002.