1.

Metodologia de calcul a configuratiei naturale in forma de “Z”

Se considera sistemul ABCD fixat in extremitatile A si D (fig 3.3) cu unghiuri
de 90ͦ intre laturile sale.
Etapele de calcul a compensatorului natural in forma de “Z” cuprind
determinarea urmatoarelor marimi:
 Deplasarea punctului A sub efectul dilatarii termice
∆ x=α ∙ ( T f −T 0 ) ∙ L ∙ ( n+1 ) (1)

Fig. 3.3 Schema de calcul a configuratiei in forma de “Z”

 Momentele statice ale sistemului in raport cu axele x si y
qL
S x =nL ∙0+ qL∙ + L ∙ qL [ m2 ] (2)
2
nL L 2
S y =nL∙ +qL ∙ nL+ [ m ] (3)
2 2

 Coordonatele centrului de greutate

Sy
x G= ( 4)
L (1+ n+q )
Sx
yG= (5)
L ( 1+n+q )

 Momentele de inertie ale sistemului in raport cu axele x si y

 ( )
3
q
+q [ m ] (6)
3 2 3
I x =L ∙
3

L3
I y=
2 3
[3 ∙n ∙ q+ ( 1+n ) ][m¿¿ 3]¿ (7)
3

L3 (
∙ n ∙ q +q+ 2∙ n ∙ q ) [ m ] (8)
2 3
I xy =
3

 Momentele de inertie in raport cu axele Ox’ si Oy’

I x =I x − y G2 ∙ L ∙ ( 1+n+ q ) [ m3 ] (9)
G

I y =I y −x G2 ∙ L ∙ (1+ n+q ) [ m 3 ]
G
(10)

I xyG =I xy−x G ∙ y G ∙ L ∙ ( 1+n+ q ) [ m ] (11)

3

 Componentele fortei elastice

∆ x ∙ I y +∆ y ∙ I xy
P x =E ∙ I ∙ G

2
G
[ daN ] (12)
I x ∙ I y −I
G G xy G

∆ y ∙ I y +∆ x ∙ I xy
P y =E ∙ I ∙ G

2
G
[ daN ] (13)
I x ∙ I y −I
G G xy G

 Momentele de incovoiere in punctele A,B,C si D considerand ca fortele

P x si P y in centrul de greutate G al sistemului elastic
G G

M A =P x ∙ y G −P y ∙ xG [ daN ∙ m ] (14 )
G G

M B =Px ∙ y G−P y ∙ ( x G−nL ) [ daN ∙ m ] (15)

G G

M C =−P x ∙ (qL− y ¿¿ G)−P y ∙ ( xG −nL ) [ daN ∙ m ] (16)¿

G G

M D =−P x ∙(qL− y ¿¿ G)+ P y ∙ ( nL+ L−xG ) [ daN ∙ m ] (17)¿

G G

 Tensiunea maxima de incovoiere:

M max N
σ max= ≤σ at [ 2
](18)
W mm

2. Calculul compensatorarelor curbate in forma de “U”

Pe traseele rectilinii ale retelelor termice se prevad intre reazemele fixe,
compensatoare in forma de “U” , pentru a prelua deformatiile provocate de
variatiile de temperature.
Fie un compensator simetric. Etapele de calcul cuprind:
 Alegerea valorilor razei de curbura R si inaltimea H.
 Calculul deformatiei totale preluata de compensator
∆ L=α ∙ L∙ ( T f −T 0 ) [ m ] (19)
 Forta de reactiune elastica conform relatiei (x) este in acest caz:
∆ L∙ E ∙ I
P x= [ daN ] (20)
Ix

Fig. 3.4 Schema de calcul a compensatorului in forma de “U”

 Momentul de inertie al compensatorului este:
L
y2
I x =∫ dl (21)
0 m1 K

Si se poate calcula impartind compensatorul in zone. Rezulta:

K
I x= ∙ ( 1,4 R 3−2,28 R2 ∙ H +3,14 R ∙ H 2 )−1,33 R3 +2 R 2 ∙ H−4 R ∙ H 2 +0,67 H 3 + H 2 ∙ B [ m3 ](22)
m1

In care:
K - coeficientul lui Karman- pentru coturi(curbe) netede sau cutate;

m 1-coeficientul de repartizare a tensiunii in sectiunea conductei;

R -raza de curbura a coturilor compensatorului [m];

B- latimea (deschiderea compensatorului)[m].

Coeficientul K se poate determina cu relatia

 2
1+12 h
K= 2
pentru h>0,3 ;(24 )
10+12 h

3+536 h2 +4800 h 4
K= pentru 0,2<h< 0,3.( 25)
105+ 4136 h2 +4800

In care h este coeficientul tevii care se determina cu relatia:

4∙s∙ R
h= ,(26)
D 2m

unde:
s- grosimea peretelui tevii [m]

D m- diametrul mediu in sectiunea transversala a tevii [m]

Coeficientul m1 se determina cu relatia:

√
2
2 5+6 ∙ h
m 1= ∙ pentruh< 1,47(27)
3K 18

12∙ h2−2
m 1= 2
pentru h>1,47 (28)
12∙ h −1

In cazul coturilor rigide m1=1 si K=1

 Forta rezultata in ipoteza pretensionarii initiale a compensatorului (de
regula, in proportie de 50 %) este
∆ L∙ E ∙ I
P x= [ daN ] (29)
2∙Ix

 Tensiunea maxima de incovoiere se deduce cu relatia

σ max=
2∙I x [ ]
∆ L ∙ E ∙ D ∙ H daN
cm2
(30)

Unde D este diametrul conductei

 Se determina deschiderea compensatorului “B” considerand o valoare a
tensiunii admisibile de incovoiere σ at=800 … 1000 daN /cm2. In cazul in care
valoarea calculata a lui B≅ ( 1 … 2 ) H alegerea dimensiunilor a fost corecta. In
caz contrat se allege o alta valoare pentru H si se reia calculul.