ZIDAR

PIETRAR- TENCUITOR

B.Norme generale de protecţia muncii:

Normele generale de protecţie a muncii cuprind principalele

măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale
general valabile pentru orice activitate. Măsurile de prevenire au ca scop
eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare şi/sau
îmbolnăviri profesionale existenţi în sistemul de muncă.

B.1.Accidentele de muncă;

Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului

precum şi intoxicaţia acută profesională care au loc în timpul procesului
de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau
deces.
Pentru a fi calificat drept accident de muncă, accidentul trebuie să
se producă într-un moment şi într-un loc în care activitatea persoanei
încadrate în muncă să se încadreze în exercitarea atributelor prevăzute
în Contractul de muncă.
Persoana accidentată trebuie să execute o sarcină de muncă,
reprezentând, fie obligaţia principală, fie activităţi secundare referitoare
la pregătirea uneltelor, curăţarea maşinilor şi a locului de muncă.
De asemenea, se consideră accidente de muncă şi accidentele
produse în următoarele împrejurări:
 Accidentul suferit de elevi, studenţi sau ucenici în timpul
efectuării practicii profesionale;
 Accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau
de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale,
sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
 Accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni
din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui
pericol ce ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi
omeneşti;
  Accidentul suferit de persoane încadrate în muncă în timpul
şi pe traseul normal deplasării de la locul de muncă la
domiciliu şi invers;
 Accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu
procesul muncii, dacă se produc la sediul persoanei juridice
sau la adresa persoanei fizice, ori în alt loc de muncă
organizat de acestea în timpul programului de muncă.

B.2.Elementele accidentului de muncă sunt:

B.2.1.Vătămarea organismului trebuie să aibă o cauză

exterioară, să fie violentă şi involuntară.
După natura factorilor care le provoacă vătămarile pot fi: mecanice,
termice, electrice, chimice, prin iradiere sau combinate.
 Vătămările mecanice se materializează în contuzii, tăieturi,
striviri, fracturi, înţepături şi sunt cauzate de diferite corpuri în mişcare,
de suprafeţe alunecoase la deplăsare, de obiecte ascuţite sau tăioase,
de animale.
 Vătămările termice se manifestă sub formă de arsuri şi sunt
cauzate de contactul victimei cu flacăra deschisă, cu obiecte calde, de
radiaţii calorice sau de temperatura ridicată a aerului din spaţiul de lucru.
 Vătămările electrice se datorează trecerii prin organism a
unui curent electric de o anumită tensiune şi intensitate şi se
concretizează în arsuri şi electrocutări.
 Vătămărilechimice se manifestă sub forma intoxicaţiilor
acute provocate de substanţele toxice sau a arsurilor chimice provocate
de substanţele caustice.
 Vătămările prin iradiere sunt datorate expunerii
organismului la radiaţii.
 Vătămările combinate sunt produse de mai mulţi factori de
natură diferită. Exemplu: la o explozie vătămarea organismului se
produce atât sub efectul şocului mecanic, cât şi al celui termic.

B.2.2.Timpul producerii accidentului;

Accidentul trebuie să se încadreze în una din următoarele perioade

de timp:
 în timpul procesului de muncă;
 în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau a sarcinilor
de stat sau obşteşti;
 înaintea începerii sau după încetarea lucrului;
 în timpul pauzelor ce au loc în desfăşurarea procesului de
muncă;
  în timpul deplasării de la domiciliu la serviciu şi invers;
 în timpul programului oficial de lucru, pentru activităţi ce nu
au legături cu procesul muncii, dacă evenimentul s-a produs la un loc de
muncă;
 în timpul îndeplinirii practicilor pentru elevi, studenţi, ucenici
sau a vizitelor cu caracter didactic.

B.2.3.Locul producerii accidentului;

Pentru a se încadra în categoria accidentelor de muncă, un

accident trebuie să se producă la locul de muncă. Prin loc de muncă se
înţelege incinta unităţii respective şi punctele de lucru care aparţin
aceleiaţi unităţi dar sunt dispersate în alte locuri din aceeaşi localitate
sau din alte localităţi.
Se acceptă prin lege ca accident de muncă şi evenimentele
produse pe traseul de deplăsare de la locul de muncă la domiciliu şi
invers, dacă se încadrează în intervalul de timp suficient parcurgerii
acestuia.

B.2.4.Calitatea victimei;

Se consideră accident de muncă acea situaţie în care o persoană

a fost vătămată prin participarea la procesul de muncă.
Aceste persoane pot fi:
 persoane angajate cu contract de muncă, convenţie civilă
sau orice altă formă legală;
 elevi, studenţi, ucenici – în practică sau în timpul vizitelor cu
caracter didactic.
Accidentele de muncă pot fi evitate prin deservirea corectă a
utilajelor şi instalaţiilor, prin respectarea programului de reparaţii a
acestora, a normelor lor de întreţinere, prin instituirea unei severe
discipline la fiecare loc de muncă şi prin acordarea, de către muncitor, a
întregii atenţii în executarea sarcinii de producţie

B.3. Pregătirea şi instruirea personalului:

Pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii este parte

componentă a pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea
cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate.
Instructajul de protecţia muncii la nivelul persoanelor juridice şi
fizice cuprinde trei faze:
1. instructajul introductiv general;
2. instructajul la locul de muncă;
 3. instructajul periodic.
Aceste instructaje conţin noţiuni despre :
 procesul de construcţie ;
 organizarea locului de muncă ;
 prevenirea şi stingerea incendiilor ;
 pregatirea în vederea începerii lucrului ;
 păstrarea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă ;
 reguli de igienă personală .

B.3.1. Înstructajul introductiv general;

Se face:
a) noilor încadraţi în muncă;
b) celor transferaţi de la o unitate la alta;
c) celor veniţi în unitate ca detaşaţi;
d) elevilor şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţilor
pentru practica profesională;
e) persoanelor aflate în unitate în perioada de probă în vederea
angajării.
Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre
activităţile spacifice unităţii respective şi principalele măsuri de protecţia
muncii care trebuie respectate în timpul lucrului.

B.3.2.Durata instructajului introductiv general;

Depinde de specificul activităţii, complexitatea proceselor

tehnologice, de gradul de mecanizare şi automatizare şi de nivelul de
pregătire a noilor încadraţi.
Această durată va fi stabilită prin instrucţiuni proprii şi nu va fi mai
mică de 8 ore.
În cadrul instructajului introductiv general se vor expune, în
principal, următoarele probleme:
 riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
unităţii;
 legislaţia de protecţia muncii în vigoare;
 consecinţele posibile a necunoaşterii şi nerespectării
legislaţiei de protecţia muncii;
După terminarea instructajului introductiv general, personalul va fi
supus verificării cunoştinţelor de protecţia muncii pe bază de teste.
Nu vor putea fi angajaţi cei care nu şi-au însuşit cunoştinţele
prezentate în instructajul introductiv general.

B.3.3.Înstructajul la locul de muncă;

 Se face după instructajulu introductiv general şi are ca scop
prezentarea riscurilor şi măsurilor de prevenire specifice locului de
muncă unde a fost repartizată persoana respectivă.
Instructajul la locul de muncă se face de către conducătorul direct
a locului de muncă respectiv.
Durata instructajului la locul de muncă depinde de complexitatea
utilajului sau locului de muncă la care se va lucra şi nu va fi mai mică
de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de probă.
Instructajul la locul de muncă se face pe baza prevederilor
normelor specifice de securitate a muncii, precum şi a instrucţiunilor
proprii, elaborate pentru locul de muncă la care va lucra persoana
respectivă.
Instructajul la locul de muncă va cuprinde informaţii privind:
 riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
locului de muncă;
 prevederile normelor specifice de securitate a muncii şi a
instrucţiunilor proprii.
Instructajul la locul de muncă va include obligatoriu demonstraţii
practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura.
Admiterea definitivă la lucru a persoanei instruite se va face numai
după ce şeful ierarhic superior celui care a făcut instructajul a verificat că
persoana supusă instructajului şi-a însuşit cunoştinţele de protecţia
muncii.
B.3.4.Instructajul periodic;

Se face întregului personal şi are drept scop să aprofundeze

normele de protecţia muncii.
Acest instructaj se va completa în mod obligatoriu şi cu
demonstraţii practice.
Instructajul periodic se face de către conducătorul locului de muncă
respectiv.
Intervalul între două instructaje periodice pentru lucrători va fi
stabilit prin instrucţiuni proprii în funcţie de condiţiile locului de muncă,
dar nu va fi mai mare de 6 luni.
Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat şi în
următoarele cazuri:
 când un salariat a lipsit peste 30 zile calendaristice din
producţie;
 când s-a modificat procesul tehnologic ori s-au schimbat
utilajele şi sculele;
 când au apărul modificări a normelor de protecţia muncii;
 la reluarea activităţii după un accident de muncă;
  la executarea unor lucrări speciale.
 Instructajul de protecţia muncii (introductiv general, la locul
de muncă şi periodic) se va consemna în mod obligatoriu în fişa
individuală de instructaj, stabilită conform modelului tipizat elaborat de
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu indicarea materialului predat,
duratei şi datei instruirii.
Fişa de instructaj se semnează de cel instruit, de cel care a
efectuat şi verificat instructajul, confirmând astfel că materialul predat a
fost însuşit.
Fişa de instructaj se întocmeşte pentru personalul permanent,
angajat cu convenţii civile sau detaşat, pentru lucrătorii sezonieri,
temporari sau zilieri şi va fi păstrată de conducătorul procesului de
muncă, respectiv de cel care are sarcina efectuării instructajului la locul
de muncă.

B.4. Echipamentul individual

şi alimentaţia de protecţie.

B.4.1. Echipamentul individual de protecţie;

Reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant la

procesul de muncă, pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc de
accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Scopul acordării este prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale în cazurile când au fost epuizate orice alte
mijloace tehnice şi organizatorice de protecţia muncii sau când nu pot fi
avute în vedere asemenea mijloace.
Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit tuturor
salariaţior expuşi riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
Procedura de stabilire a necesarului de echipament individual de
protecţie pe categorii de personal şi condiţii concrete de lucru, criteriile
de acordare, obigaţiile lucrătorilor sunt stabilite prin Normativul – cadru
de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, elaborat
de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Personalul lucrător, precum şi celelalte categorii de persoane care
beneficiază de echipament individual de protecţie sunt obligate să aibă
cunoştinţe privind caracteristicile şi modul de utilizare a acestuia, să-l
utilizeze doar în scopul pentru care a fost atribuit, să-l prezinte la
verificările periodice prevăzute, să solicite înlocuirea sau completarea lui
când nu mai asigură îndeplinirea funcţiei de protecţie.
Degradarea echipamentului individual de protecţie din vina
personalului căruia i-a fost atribuit, sau înstrăinarea lui, înainte de
expirarea duratei de utilizare prevăzute, atrage răspunderea acestuia
pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.
Nepurtarea echipamentului individual de protecţie în cazul în care
acesta este corect acordat şi în stare de funcţionare, sau utilizarea
acestuia în alte scopuri sau condiţii decât cele prevăzute în instrucţiunile
de utilizare, va fi sancţionată conform legislaţiei în vigoare.
Personalul participant la procesul de muncă are dreptul să refuze
executarea sarcinii de muncă dacă nu i se acordă mijloacele individuale
de protecţie necesare, prevăzute în lista internă sau în Normativul-cadru,
fără ca refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.
La lucrările de zidărie şi tencuieli se foloseşte urmatorul
echipament
individual de protecţie: Echipamentul de protecţia muncii pentru lucrul la
înălţime constă din:
 casca de protecţie ce se poartă în permanenţă legată sub
bărbie;
 centura de siguranţă ce se fixează pe corp, iar legaturile
dintre centura şi locul de ancorare se va face cu frânghii sau bretele de
siguranţă. Aceste centuri au rolul de a sustine muncitorul suspendat în
timpul lucrului, de al reţine suspendat, salvându-l astfel de la căderea în
gol (cazul lucrărilor curente de c-ţii montaj). Centura de siguranţă va fi
verificată în mod obligatoriu înainte de folosire. Deasemenea se va
indica muncitorul şi locul fix de care urmeaza sa se prinda.
 centura de siguranţă cu scaun dublu pentru lucrări
executate la exterior;
 dispozitiv de siguranţă pentru lucrul la înălţime în locuri
foarte periculoase. Dispozitivul se montează deasupra înălţimii
muncitorului prins de un punct fix;
Pe lângă caracteristicile lor mecanice (rezistenţa la uzură, la
umiditate, la coroziune) centurile de siguranţă trebuie adaptate pentru
fiecare loc de muncă astfel încât să corespundă cel mai bine condiţiilor
de muncă, oferind în acelaşi timp şi comoditate în lucru.
 capişon utilizat în perioada friguroasă;
 ochelari de protecţie utilizaţi la spargerea cărămizilor,
pietrelor, la tencuit;
 palmare sau mănuşi din piele pentru protejarea palmelor ;
 bocanci cu talpă din cauciuc pentru protejarea picioarelor
împotriva căderii de obiecte;
 cisme din cauciuc, protejează piciorul împotriva apei şi
noroiului;
 cisme electroizolante folosite împotriva electrocutării.

B.4.2.Echipamentul individual de lucru;

 Reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice le acordă unui
salariat pentru protejarea îmbrăcămintei şi încălţămintei personale, în
timpul procesului de muncă.
Echipamentul individual de lucru se acordă de către persoanele
juridice, în condiţiile negociate de conducerea acestora şi reprezentanţii
salariaţilor.
Cheltuielile necesare achiziţionării echipamentului individual de
lucru sunt suportate în proporţie de 50% de către persoana juridică, din
costurile de producţie, iar diferenţa se suportă de către beneficiari.
La lucrările de zidărie şi tencuieli se foloseşte urmatorul
echipament individual de lucru:
 salopetă din bumbac;
 pufoaică.

B.5. Materialele igienico-sanitare

şi alimentaţia de protecţie;

Materialele igienico-sanitare, constituie mijloace de igienă

individuală (săpun, unguente, perii de unghii, pastă şi periuţă pentru
dinţi, prosoape, etc.) utilizate pentru prevenirea îmbolnăvirilor
profesionale.
Materialele igienico-sanitare se distribuie gratuit salariaţilor în
scopul asigurării igienei şi protecţiei personale, în completarea măsurilor
generale luate pentru prevenirea unor îmbolnăviri profesionale.
Salariaţii sunt obligaţi să utilizeze materialele igienico-sanitare
primite în conformitate cu indicaţiile personalului sanitar.
Materialele igienico-sanitare care se acordă gratuit salariaţilor,
cantităţile respective şi periodicitatea acordării acestora, se stabilesc prin
contractul colectiv de muncă, la recomandarea medicului întreprinderii şi
pe baza caracteristicilor locurilor de muncă. Astfel:
 în cazul proceselor de muncă ce se desfăşoară în condiţii de
praf, care produc murdărirea mâinilor şi a corpului, se acordă săpun,
perie de unghii;
 în cazul proceselor de muncă ce au loc în condiţii de contact
direct cu unele substanţe iritante asupra pielii, se acordă săpun,
preparate pentru protecţia pielii, perie şi pastă pentru dinţi;
 la locurile de muncă cu zgomot care poate afecta auzul, se
acordă căşti antizgomot sau antifoane;
 la locurile de muncă în care sunt prezente noxe chimice sau
pulberi care pot pătrunde în organism pe cale respiratorie, se acordă
măşti adecvate protecţiei căilor respiratorii.
 Neutilizarea corectă a materialelor igienico-sanitare constituie
abatere de la normele de protecţia muncii, de care se fac vinovaţi
conducătorul locului de muncă şi salariaţii respectivi.

B.6.Alimentaţia suplimentară;

Potrivit legii, se acordă obigatoriu şi gratuit de către persoanele

juridice şi fizice, persoanelor care lucrează în locuri de muncă cu condiţii
grele şi vătămătoare.
Se va urmări ca alimentele acordate să asigure păstrarea structurii
şi funcţionalităţii organelor şi sistemelor mai sensibile, la agresivitatea
agentului nociv din mediul de muncă (ficat, rinichi, sistem nervos. etc.).
Stabilirea alimentelor ce se vor oferi ca alimentaţie suplimentară
gratuită, cantitatea şi precizarea acesteia pe grupe de persoane cărora li
se va acorda, vor face obiectul contractului de muncă între conducerea
unităţii şi reprezentanţii salariaţilor. Astfel:
1. la locurile de muncă expuse la solvenţi organici, se pot oferi:
 lapte dulce semidegresat, produse lactate acide, brânzeturi
din lapte de vacă degresat sau semidegresat;
 carne slabă (friptură);
 peşte slab prăjit, etc.
2. la locurile de muncă expuse la gaze iritante pulmonare, se pot
oferi:
 lapte şi produse lactate acide, brânzeturi din lapte integral,
unt, margarină vitaminizată cu vitamina A şi D;
 fructe şi legume bogate în vitamina C şi caroten (citrice,
morcovi, salată verde, ardei gras, tomate etc.);
 pâine neagră.
3. la locurile de muncă expuse la microclimat cald, nefavorabil, se pot
oferi:
 sucuri şi nectaruri naturale din fructe şi legume (mere, pere,
caise, citrice, tomate etc.);
 apă carbogazoasă salină.

B.7. Echipamentele tehnice;

Reprezintă maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele,

uneltele şi alte mijloace asemănătoare, necesare în procesul muncii.
Conducerea persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să ia
toate măsurile necesare pentru ca echipamentul tehnic să fie adecvat
sarcinii de muncă sau adaptabil cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia,
fără a prezenta riscuri pentru securitatea şi sănătatea salariaţilor.
 Atunci când nu este posibil să se asigure în întregime că
echipamentul tehnic este utilizabil de salariaţi fără riscuri pentru
sănătatea şi securitatea lor, conducerea persoanei juridice sau persoana
fizică trebuie să ia măsuri adecvate pentru reducerea la minim a
riscurilor.
Pe toată durata sa de utilizare, echipamentul tehnic trebuie
menţinut, printr-o întreţinere adecvată, într-o astfel de stare încât să nu
prezinte riscuri pentru sănătatea şi securitatea salariaţilor.
Atunci când utilizarea unui echipament tehnic este susceptibilă să
prezinte un risc pentru securitatea şi sănătatea salariaţilor, conducerea
persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să ia toate măsurile
necesare pentru a se asigura că:
 utilizarea echipamentului tehnic este accesibilă numai
salariaţilor desemnaţi cu această atribuţie;
 salariaţii care efectuează reglarea, repararea sau întreţinerea
sunt special desemnaţi să efectueze astfel de operaţii.
Măsurile de securitate a muncii trebuie să conţină pentru fiecare
fază a utilizării echipamentului tehnic (montare, punere în funcţiune,
probe experimentale, exploatare, reglare, verificare, defectări previzibile,
întreţinere, demontare, reparare, etc.), care pot prezenta riscuri de
accidentare şi/ sau îmbolnăvire profesională, cel puţin următoarele:
 instrucţiunile de securitate a muncii;
 indicatoarele de securitate care trebuie utilizate şi modul de
amplasare a acestora;
 lista cuprinzând enumerarea mijloacelor tehnice de protecţie
asociate echipamentului tehnic şi menţionarea funcţiilor de protecţie pe
care le realizează;
 lista cuprinzând enumerarea echipamentelor individuale de
protecţie cu care urmează a fi dotaţi salariaţii;
 lista incompatibilităţilor chimice pentru noxele conţinute sau
vehiculate în echipamentul tehnic;
 măsuri de prim ajutor eficace;
 măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor;
 condiţiile constructive şi de mediu pe care trebuie să le
îndeplinească echipamentele tehnice pentru prevenirea exploziilor;
 concentraţiile maxime admise pentru substanţele toxice,
inflamabile sau explozive, conţinute sau vehiculate în cadrul
echipamentului tehnic, care nu sunt prevăzute în actele normative;
 fişele toxicologice a noxelor conţinute sau vehiculate în
cadrul echipamentului tehnic, însoţite de metodologiile de determinare şi
neutralizare;
 lista substanţelor toxice, inflamabile şi / sau explozive, ce se
prevăd a fi utilizate sau care vor rezulta, cantităţile maxime admise la
locul de muncă, compartimentarea spaţiului de depozitare, precum şi
metodologiile de neutralizare;
 măsuri specifice pentru planul de alarmare a utilizatorului,
rezultate ca urmare a utilizării echipamentului tehnic.
Instrucţiunile de securitate a muncii vor preciza acţiunile ce trebuie
întreprinse de operatori, precum şi interdicţiile pe care aceştia trebuie să
le respecte la utilizarea echipamentului tehnic, astfel încât să fie
prevenite accidentările şi / sau îmbolnăvirile profesionale.
Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operaţiile şi în
condiţiile pentru care a fost destinat.
Echipamentele tehnice vor fi astfel amplasate încât gabaritul
funcţional maxim să nu intersecteze căile de circulaţie.
Echipamentul tehnic care prezintă riscuri datorate degajărilor de
gaze, vapori, pulberi sau lichide, trebuie prevăzut cu dispozitive de
reţinere şi/ sau evacuare adecvate, amplasate cât mai aproape de
locurile de degajare.
Dacă există riscul contactului că părţi mobile a unui echipament
tehnic care poate conduce la accidentări, atunci ele trebuie prevăzute cu
protectori sau dispozitive de protecţie, care să împiedice pătrunderea în
zonele periculoase sau să oprească mişcarea părţilor mobile înaintea
pătrunderii în zonele periculoase.

B.8.Protectori şi dispozitive de protecţie;

Trebuie:
 să fie construite robust;
 să nu genereze ele însele riscuri suplimentare;
 să nu poată fi înlăturate cu uşurinţă;
 să nu li se poată anihila cu uşurinţă funcţia de protecţie;
 să fie situate la o distanţă adecvată faţă de zona
periculoasă;
 să nu limiteze mai mult decât este necesar observarea
ciclului de lucru;
 să permită intervenţiile necesare pentru montare şi / sau
înlocuirea elementelor mobile, precum şi lucrările de întreţinere, pe cât
posibil, fără demontarea protectorilor sau a celorlalte mijloace de
protecţie.
Părţile echipamentului tehnic care prezintă temperaturi excesive –
ridicate sau scăzute – trebuie să fie izolate sau îngrădite corespunzător,
pentru a preveni contactul lucrătorilor cu acestea sau, după caz, chiar
apropierea de el.
 Echipamentul tehnic trebuie să fie adecvat pentru a proteja
lucrătorii contra riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau
indirectă.
Echipamentele tehnice vor fi prevăzute cu dispozitive de siguranţă,
de semnalizare şi de control, corespunzătoare şi necesare pentru
prevenirea accidentărilor şi îmbolnăvirilor profesionale.
Operaţiile de întreţinere trebuie să poată fi efectuate când
echipamentul tehnic este oprit.
Dacă echipamentul tehnic este prevăzut cu un program de
întreţinere, acesta trebuie respectat întocmai şi trebuie ţinut la zi.
Întreţinerea, reglarea, depanarea , repararea şi revizia trebuie
efectuate numai de către personal desemnat în acest scop.
Echipamentul tehnic trebuie prevăzut cu dispozitive care să nu
permită punerea accidentală în funcţiune pe perioada când este în stare
de repaos.
Organele de comandă ale echipamentului tehnic, rebuie să fie
vizibile şi identificabile cu uşurinţă şi, dacă este necesar, să fie marcate
corespunzător. Ele trebuie amplasate în afara zonelor periculoase.
De la postul de comandă principal, operatorul trebuie să aibă
posibilitatea de a se asigura că nici o persoană nu se află în zonele
periculoase.
Orice echipament tehnic trebuie prevăzut cu un dispozitiv de
comandă care să-l oprească complet şi în condiţii de securitate.
Comanda de oprire trebuie să aibă prioritate la executare faţă de
comanda de pornire.
Orice echipament tehnic trebuie prevăzut cu un dispozitiv pentru
oprirea de urgenţă atunci când riscurile existente şi timpul normal de
oprire impun aceasta.
Întreruperea, restabilirea după o întrerupere, sau variaţia de orice
fel a alimentării cu energie a maşinii, nu trebuie să conducă la o situaţie
periculoasă. În particular:
 maşina nu rebuie să pornească necomandat;
 oprirea maşinii nu trebuie să poată fi împiedicată odată ce
comanda a fost deja transmisă;
 nici o parte mobilă sau piesă fixată pe maşină nu trebuie să
cadă sau să fie aruncată;
 oprirea automată sau manuală a oricărei părţi mobile nu
trebuie să poată fi împiedicată;
 dispozitivele de protecţie trebuie să-şi pastreze eficacitatea
completă.

B.9.Echipamente portabile ;
 Acţionate electric sau pneumatic vor fi prevăzute cu dispozitive
care să împiedice funcţionarea lor necomandată.
Echipamentele portabile acţionate electric sau pneumatic vor fi
astfel concepute încât la lăsarea lor din mână, să se întrerupă
acţionarea mişcării mecanismului portsculă.

B.10.Cozile şi mânerele uneltelor de mână ;

Vor fi netede, bine fixate, şi vor avea dimensiuni şi forme

ergonomice, care să permită prinderea lor sigură şi comodă.

B.11.Uneltele de percuţie;

Vor fi executate din oţeluri corespunzătoare, în aşa fel încât, sub

acţiunea eforturilor la care sunt supuse în timpul lucrului, partea activă să
nu sufere deformări permanente, fisuri sau desprinderi de aşchii.

B.12.Unelte manuale prevăzute cu articulaţii ( foarfeci, cleşti

etc.);

Vor avea o construcţie robustă şi nu vor prezenta frecări mari sau

jocuri în articulaţii. Braţele de acţionare vor fi astfel concepute încât la
închidere să rămână un spaţiu suficient între ele, pentru a se preveni
prinderea degetelor sau a altor părţi ale organismului uman.

Uneltele manuale vor fi verificate la începutul fiecărui schimb. Este

interzisă utilizarea acelor unelte manuale care nu se prezintă într-o stare
tehnică corespunzătoare.

B.13. Răspunderea juridică;

(extras din Legea Protecţiei Muncii Nr. 90/ 1996)

Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia muncii,

atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială, civilă sau
penală, după caz, potrivit legii.
Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale
referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de
a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se crează un
pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de
îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu
privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se crează un pericol iminent
de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an
sau cu amendă.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
500.000 lei la 1.000.000 lei următoarele:
 neluarea măsurilor prevăzute în norme, care să prevină prezenţa,
peste limitele admise în norme, a factorilor nocivi chimici, fizici sau
biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului uman, în procesul de muncă;
 darea în exploatare sau repunerea în funcţiune , parţială sau totală,
a construcţiilor, echipamentelor tehnice noi sau reparate, precum şi
aplicarea unor procese tehnologice care nu corespund normelor de
protecţia muncii;
 folosirea surselor de foc deschis şi fumatul în locurile unde
acestea sunt interzise prin norme;
 neluarea măsurilor de protecţie a muncii pentru prevenirea
accidentelor prin electrocutare, la executarea, exploatarea, înreţinerea şi
repararea instalaţiilor şi echipamentelor electrice, precum şi a măsurilor
pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi a descărcărilor
atmosferice;
 nerespectarea măsurilor de protecţie a muncii privind depozitarea,
manipularea, transportul sau utilizarea materialelor toxice, corozive,
inflamabile, pesticidelor, precum şi a deşeurilor rezultate;
 neasigurarea sau nefolosirea instalaţiilor electrice de construcţie
adecvată, la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de
explozie.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
300.000 lei la 500.000 lei următoarele:
nerespectarea normelor de protecţia muncii privind transportul,
manipularea şi depozitarea echipamentelor tehnice, materialelor şi
produselor.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000
lei la 300.000 lei următoarele:
 nerespectarea normelor privind asigurarea, marcarea şi înreţinerea
căilor de acces şi de circulaţie;
 părăsirea echipamentelor tehnice aflate în funcţiune sau
încredinţarea supravegherii acestora unor persoane neautorizate.

C. Norme specifice de protecţia muncii

 pentru lucrări de zidărie şi finisaje în construcţii:

C.1.Prevederi comune tuturor lucrărilor

de zidărie şi finisaje în construcţii;

C.1.1.Incadrarea şi repartizarea personalului

pe locuri de muncă;

Operaţiile de zidărie, montaj prefabricate şi finisaje în construcţii,

se vor executa numai de personal calificat şi instruit special pentru
operaţia respectiva, respectandu-se întocmai instrucţia de circulaţie şi
mişcare, instrucţiuniile tehnice de exploatare, de protecţie a muncii şi
PSI.
Examinarea şi avizarea medicală sunt obligatorii pentru exercitarea
meseriilor legate de zidărie, montaj prefabricate şi finisaje în construcţii,
atât la angajăre cât şi periodic.
Examenul medical în vederea încadrării în muncă, se efectuează
obligatoriu înainte de proba practică, examen, concurs sau termen de
încercare, următoarelor categorii de persoane:
 celor care urmează să fie angajaţi şi celor care îşi reiau
activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni calendaristice;
 ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor care urmează
să fie instruiţi pe meserii şi profesiuni, precum şi în cazul schimbării
meseriei pe parcursul instruirii;
 celor care sunt transferaţi sau detaşaţi în alte locuri de
muncă sau activităţi care pot fi ocupate, numai dacă sunt îndeplinite
cerinţele legale de ordin sanitar.
Efectuarea controalelor medicale în vederea angajării în funcţii
legate de siguranţa circulaţiei; periodicitatea acestora, investigaţiile
clinice şi de laborator, se stabilesc prin norme elaborate de către
Ministerul Sănătăţii.
C.1.2.Instruirea personalului;

Instructajul de protecţie a muncii se va face pe faze, în

conformitate cu prevederile Normelor generale de protecţia muncii.
lntervalul dintre doua instructaje periodice va fi de 30 de zile
calendaristice, cu excepţia celor efectuate personalului tehnico-
administrativ, pentru care intervalul este de 12 luni calendaristice,
conform Normelor generale de protecţie a muncii.
Personalul care deţine funcţii de conducere -şef şantier, inginer
şef, şef lot, şef echipă- îşi însuşeşte cunostiinţele de protecţie a muncii
prin studiu individual, iar verificarea cunoştinţelor asimilate se va face
prin examinare în comisii şi la datele stabilite de conducerea unitaţii.
(1) Este obligatorie efectuarea unui instructaj zilnic de protecţie a
muncii la începerea lucrului; excepţie face personalul tehnico-
administrativ.
(2) Instructajul zilnic se va face de către conducatorul direct al
locului de muncă pentru toţi lucrătorii din formaţia sa, timp de 5-10
minute şi se va consemna în registrul de predare-primire al serviciului
sau în condica de serviciu, după caz.
(3) Instructajul zilnic va cuprinde măsurile de protecţie a muncii
care trebuie respectate în desfăşurarea activităţii din ziua respectivă,
luându-se în considerare condiţiile concrete ale locului de muncă la
momentul dat.
( 4) Verificarea efectuării şi însuşirii acestui instructaj se va face de
către şefii ierarhici, prin sondaj, consemnandu-se într-o notă constatările
făcute şi măsurile ce se impun.
Toţi lucrătorii din activităţile de zidărie, montaj, prefabricate şi
finisaje în construcţii sunt obligaţi, să utilizeze echipament individual de
protecţie adecvat, conform "Normativului cadru de acordare şi utilizare a
echipamentului individual de protecţie",emis prin Ordinul 225/95 al
Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

C.1.3.Organizarea locului de muncă şi a activităţilor ;

Este obligatorie împreşmuirea zonei de lucru în raza de acţiune a

utilajelor de ridicat, respectiv a lucrărilor ce prezintă pericol.
Pasarelele, scările şi platformele de lucru de lângă utilajele de
construcţii şi lucrările ce prezintă pericol, trebuie de asemenea să fie
prevăzute cu balustrade şi ţinute în stare de curăţenie.
Pentru lucrări executate la înălţimi sub 5 m se vor folosi schele
simple, iar pentru înălţimi peste 5 m se vor utiliza schele conform
indicaţiilor din proiectele tehnologice. Schelele vor fi, prevăzute cu
balustrade din scândură de bord şi vor fi executate astfel încât să
corespundă sarcinilor pe care le vor avea de suportat. Se interzice
utilizarea de schele improvizate şi circulaţia personalului muncitor sub
schele pe care se lucrează.
Personalul muncitor din şantiere va putea fi utilizat numai la
lucrările şi în zona de lucru pentru care i s-a făcut instructajul de
protecţie a muncii corespunzator.
In toate locurile periculoase, atât la locurile de lucru, cât şi acolo
unde este circulaţia mare, se va atrage atenţia asupra pericolului de
accidente, prin indicatoare vizibile atât ziua cât şi noaptea.
 Accesul către toate locurile de muncă se va asigura fără obstacole
sau goluri neacoperite. Gropile şi puţurile de foraj de pe teritoriul
şantierului se vor împrejmui.
Şantierul va fi împrejmuit pentru a se evita accesul persoanelor
străine. Se vor îngrădii cu imprejmuiri continue, lucrările în curs de
construcţie, situate de-a lungul drumurilor publice.
În cazul în care împreşmuirea se execută la o distanţă mai mică de
10 m de o lucrare în curs de construcţie, care are o înălţime mai mare de
12 m, aceasta trebuie prevăzută cu copertină lată de cel putin 1m şi cu o
rampă de 20 grade spre partea opusă lucrări. De-a lungul muchiei de
sus a copertinei trebuie o bordură înaltă de 15 cm.
Maşinile şi utilajele de construcţii vor fi astfel instalate încât să
asigure, stabilitatea şi imposibilitatea unor deplasări necomandate .
Se interzice lăsarea pe şantier a maşinilor şi utilajelor de
construcţii, precum şi a mijloacelor de transport in poziţii în care
stabilitatea nu este asigurată sau în care e posibilă deplăsarea lor
necomandată. Evacuarea molozului şi a deşeurilor de materiale din
obiectivele de construcţie şi schelele aferente, de la o înălţime mai mare
de 4 m trebuie făcută cu ajutorul jgheaburilor închise, în lăzi închise sau
în conteinere .
Capătul inferior al jgheabului trebuie sa se afle la o înălţime de cel
mult 1 m deasupra solului . In cazul în care acest lucru nu este posibil ,
capătul inferior al jgheabului trbuie să se termine într-un buncăr de
depozitare pentru a se evita producerea prafului .
Locurile în care se depozitează molozul şi deşeurile de materiale de
construcţii evacuate de sus trebuie să, fie îngrădite.
Toate golurile din pereţi amplasate cu margina de jos la o înălţime
sub 0,70 m deasupra planşeului şi care comunică spre exteriorul
construcţiilor sau dau spre locuri unde nu există un planşeu continuu, se
vor îngrădi.
De asemenea se vor acoperi şi îngrădii cu balustrade executate
pe tot conturul, cu o înălţime de cel putin 1 m, golurile din planşeele
cladirilor în construcţie pe care se execută lucrări sau e posibil să se
circule; golurile vor fi marcate cu indicatoare de pericol.
Se interzice executarea concomitentă de lucrări la doua sau mai
multe nivele diferite, aflate în puncte pe aceeaşi verticală, fără
dispozitive de protecţie a muncii corespunzatoare.
Golurile de ferestre şi uşi unde nu s-a montat tâmplaria vor fi
închise provizoriu pentru a feri personalul muncitor de curenţii de aer.
In cazul în care în timpul lucrului este posibilă o emanaţie de gaze
toxice sau inflamabile, personalul muncitor trebuie prevenit asupra
pericolului şi instruit în privinţa măsurilor de protecţie.
 Şantierele respective vor fi înzestrate cu un numar suficient de
detectoare de gaze şi cu măşti izolante.
Pe tot timpul lucrului în zona periculoasă va trebui sa existe
personal sanitar dotat cu cele necesare pentru a acorda ajutor imediat in
cazul unui accident de muncă.
In cazul aparitiei neasteptate - în timpul lucrului – a unei emanaţii
de gaze vătămăoare sau inflamabile, lucrul va fi oprit şi personalul
muncitor evacuat, până la luarea măsurilor corespunzatoare de protecţie
a muncii:
Manipularea mecanizată pe orizontală şi verticală a diferitelor
încărcături se va executa numai cu respectarea tuturor prevederilor
legale de lucru în vigoare, cu ajutorul mijloacelor de ridicare şi transport
pe verticală şi orinzontală.
Dacă în timpul transportului, se defectează utilajul sau una din
prinderi cedează ,elementul va fi coborât; dacă acest lucru nu e posibil,
până la înlăturarea defecţiunii, locul de sub încărcătură va fi împrejmuit
şi se vor organiza posturi de pază pentru interzicerea pătrunderii
personalului muncitor în zona respectivă de asemenea se pun
indicatoare de avertizare.
Aceste măsuri vor fi sistate numai după reintrarea în normal.
Primirea încărcăturilor pe construcţie se va face de către
personalul muncitor, numai după oprirea completă a mijloacelor de
ridicat .
Personalul muncitor va sta pe schele sau pe planşeu .
Se interzice aplecarea personalului muncitor în afara construcţiei
pentru a desprinde elementele din carligul mijlocului de ridicat .
Apropierea încărcăturii se va face cu carlige de tragere sau frânghii
ajutatoare. Personalul muncitor va fi asigurat cu echipament de protecţie
pentru lucrul la înălţime şi locuri periculoase.
Ridicarea încărcăturilor se va face pe verticală. Nu se admite
poziţia oblică a dispozitivelor de prindere şi nici târârea încărcăturilor cu
mijlocul de ridicat.
Se interzice executarea lucrărilor la înalţime în perioade de timp
nefavorabil - vânt puternic peste 11 m/s, ninsori, polei în locurile de lucru
cu vizibilitate redusă etc.;
Nu este permis a se executa - în exterior-lucrări de sudură la
temperaturi interzise de prescriptiile tehnice pentru asemenea lucrări.
Executarea unor lucrări, ca montări de prefabricate, turnări de
betoane etc, pe timp de noapte, se poate face cu luarea unor măsuri de :
-iluminat corespunzator, care să asigure o vizibilitate perfectă pe
întreaga suprafaţă a zonei de lucru;
-dotare a personalului ce lucrează cu mijloacele de ridicat cu
echipament de protecţie reflectorizant;
 -vopsire a cârligului mijlocului de ridicat şi a cablurilor de legatură
în culori reflectorizante;
-acţionare a dispozltlvului de semnalizare acustlcă la orice mişcare
a mijlocului de ridicat ;
-dotare cu lumini de semnalizare a mijlocului de ridicat;
-iluminare locală cu lămpi portabile a zonelor de lucru;
-iluminare separată a locurilor de depozitare a materialelor şi
elementelor de construcţii ce se manipulează;
-iluminare corespunzatoare a căilor de acces.
De asemenea, personalul muncitor va avea aviz medical că e apt
pentru lucru de noapte şi la lumina artificială.
Măsurile enumerate nu sunt limitative şi pot fi completate în
funcţie de condiţiile locale.
In toate locurile de lucru, personalul muncitor va fi dotat cu
echipament de protecţie specific pe care e obligat să-l poarte în tot
timpul lucrului şi până la parăsirea teritoriului şantierului.
La executarea lucrărilor la înălţime sau în alte zone periculoase,
personalul muncitor va fi prevăzut cu centuri de siguranţă legate de
puncte fixe ale construcţiei, precum şi cu truse, genti, ladiţe sau cutii
pentru păstrarea sculelor, uneltelor şi a unor piese mărunte.
Accesul în construcţii şi la locurile de muncă se face exclusiv pe
scări definitive sau pe scări mobile.

C.1.4.Norme specifice de protecţia muncii

la lucrările de încărcare şi descărcare a materialelor de
construcţii :

Depozitarea materialelor se va face în locuri special amenajate atât

pentru obţinerea unor condiţii de păstrare cât şi pentru evitarea
accidentelor de muncă la manipularea lor.
Este interzis transportul cu braţele a greutăţilor mai mari de 50 kg de
către un singur muncitor.
Pentru manipularea materialelor cu greutăţi mai mari de 50 kg precum
şi pentru cazurile în care înălţimea de ridicare este mai mare de 3 m,
este obligatoriu a se lucra mecanizat.
La transportul manual, se vor respecta următoarele prescriptii:
greutatea maximă, care poate fi transportată de un muncitor pe teren
neaccidentat pe o distanţă de maxim 60 m este de:
 10 kg. pentru adolescenţi (16-18 ani) de sex feminin;
 16 kg. pentru adolescenţi (16-18 ani) de sex masculin;
 20 kg. pentru femei peste 18 ani ;
 în cazul greutatilor până la 50 kg, muncitorii se vor ajuta reciproc la
ridicarea şi coborârea lor pe spate ;
 transportul materialelor cu ajutorul tărgilor este permis numai pe
teren neaccidentat (în palier) pe o distanţa de maxim 50 m, dar pe scări
cu trepte şi rampe de acces se interzice.
Sculele folosite la încărcare şi descărcarea manuală vor fi
verificate înainte de întrebuinţare pentru a nu prezenta defecţiuni .
Este strict interzisă staţionarea sau deplasarea pe sub utilaje care
ridică materiale.
Când operaţiile se execută şi în timpul nopţii, locurile de muncă vor
fi iluminate şi curăţate de resturile de materiale, pentru a evita
impiedicarea muncitorilor şi pentru a se asigura o buna vizibilitate.
La transportul şi manipularea materialelor de zidărie se vor
respecta următoarele măsuri speciale:
 sarcina se agaţă în carligul macaralei de către muncitori care
au un instructaj special de tehnica securitatii muncii; aceştia vor avea un
fanion roşu pentru semnalizare şi vor controla personal agaţarea sarcinii;
de asemenea, îninte de începerea lucrului, se vor controla dispozitivele
de prindere, cablurile, clemele şi carligele;
 la schimbarea serviciului ,se vor preda dispozitivele de
agaţare; dispozitivele defecte fiind scoase din lucru şi predate la atelier
pentru a fi reparate;
 se interzice categoric ca în timpul încărcării şi descărcarii
autocamioanelor să rămână cineva în cabină ;să se scoată cablul
macaralei prin tragere din poziţia verticală; să se foloseasca dispozitive,
cabluri sau lanţuri neverificate şi improvizate.
La manipularea cărămizilor sau a blocurilor ceramice în „unităţi de
încărcătură” se vor respecta în general următoarele reguli;
 manipularea şi aşezarea pe platformele de lucru a loturilor
unitare se vor executa de persoane instruite în acest scop ;
 în cazul pachetelor balotate, muncitorii care efectuiază
debalotarea, vor fi echipaţi cu ochelari de protecţie şi mănuşi;
 se va lucra cu atenţie la tăierea benzii de otel, ţinând seama
că aceasta, datorită stării de tensiune în care se află, se destind,
prezentand pericolul de lovire;
 benzile tăiate se vor îndeparta cu grijă de la locul de muncă,
depozitandu-se în locuri bine delimitate, special destinate acestui scop.
La transportul mortarului, trbuie respectate următoarele:
 dacă mortarul se transportă cu macaralele, în cupe,
conteinere sau dispozitive speciale, acestea trbuie prevăzute cu
dispozitive speciale de siguranţă care să impiedice descărcarea
accidentală;
 la transportul pneumatic al mortarului, toată instalaţia,
inclusiv conductele de transport, trebuie încercate în prealabil la o
presiune de 10-15 atm. după ce îmbinările conductelor au fost în
prealabil curaţate şi bine etanşate. Dacă în buncărul de primire al
mortarului se produce întărirea acestuia în timpul lucrului, trebuie redusă
întai presiunea şi după accea se execută spargerea mortarului întărit.
Locurile de punere în operă trebuie legate de mecanismul pompei printr-
un sistem de semnalizare eficient, telefon etc.;
 în timpul curăţirii cu aer comprimat a conductelor de
transport, la capătul conductei trebuie instalată o vizieră de protecţie
înclinată. Presiunea de curăţenie nu trebuie să depăşească 15 atm., iar
muncitori trebuie îndepărtaţi de capătul liber, la distanţa de cel putin 10
m.

C.1.4.Protecţia împotriva electrocutării;

Pentru iluminarea locala a locurilor de lucru se va utiliza:

-tensiunea de 24 V, în cazul în care se lucrează în condiţii normale;
-tensiunea de 12 V, în cazul în care se lucrează în locuri cu umezeală
excesivă, pe mese metalice sau în locurile cu degajări de aburi şi
emanaţii de gaze.
Utilajele, mecanismele şi aparatele electrice fixe utilizate la
executarea diferitelor lucrări, trebuie - obligatoriu -legate la instalaţia de
punere la pământ, a carei rezistenţă va fi de cel mult 4 ohmi.
Se interzice lucrul la tabloul de comandă electrică şi la părţile
componente ale instalaţiei electrice, fără întreruperea circuitelor de
alimentare şi legare la pământ a instalaţiei.

C.1.5.Norme specifice de protecţia muncii

la lucrările de zidărie pentru fundaţii;

Înainte şi în timpul executării lucrărilor de zidărie sub nivelul solului

şi a celor de fundaţii, este necesar să se controleze rezistenta sprijinirilor
pereţilor, şanţurilor şi săpăturilor. Dacă se constată defecţiuni, se va
intrerupe lucrul; până la remediere.
Este interzisă coborârea materialelor (pietre brute, cărămizi etc.) în
groapa de fundaţie sau în şant, prin aruncarea lor de sus.
Coborârea materialelor va fi făcută cu mijloace mecanizate sau
prin jgheaburi. Capătul inferior ale jgheabului din groapă se montează cu
cel mult 0,50 m deasupra fundului gropii pentru ca materialele să nu se
rostogolească prea departe.
Deplasarea roabelor încărcate cu materiale (pietre, cărămizi,
beton, mortar) se va face pe dulapi aşezaţi de-a lungul gropii de fundaţie,
la o distanţă de cel putin 0,70 m de la marginea gropii.
Lucrările de subzidărie pot fi executate numai pe baza unui proiect
bine studiat şi sub controlul permanent al personalului tehnic cu
experienţă în asemenea lucrări.
 Dacă în timpul executării lucrărilor de subzidire se constată
deformaţii ale pereţilor, lucrările în zonă vor fi întrerupte până la
revederea proiectulu de consolidare.
De-a lungul marginilor gropilor pentru fundaţii şi şanţuri, se va lăsa
o faşie liberă pe o laţime de minimum 0,50 m.
Se interzice coborârea materialelor pe jgheab concomitent cu
primirea lor la capătul celalalt. Aruncarea, coborârea materialelor,
respectiv răsturnarea materialelor, se va face numai atunci când la locul
de cădere sau în apropierea acestuia nu se găseşte personal muncitor.
Coborârea personalului muncitor se va face pe scări sau rampe de
acces.
Pe măsura executării fundaţiilor, spaţiile libere între fundaţie şi
pereţii săpăturii, vor fi umplute cu pământ, care se va compacta conform
proiectului şi va avea parametrii geotehnici prevăzuţi în proiect.
Demontarea şi montarea sprijinirilor din gropile de fundaţie, la
terminarea lucrării, se vor face de jos în sus, pe măsura astupării gropilor
cu pământ şi numai sub supravegherea continuă a maistrului de
execuţie. Numărul de dulapi care se îndepartează simultan pe verticală
nu va fi mai mare de trei, iar în cazul terenurilor înfoiate sau curgătoare,
numai câte unul.
Concomitent cu îndepartarea dulapilor, se vor monta
corespunzator şi proptelele verticale şi orizontale, proptelele existente
vor fi scoase pe masură ce au fost fixate altele în loc.
Executarea zidului de protecţie a hidroizolaţiei se va face după
turnarea fundaţiei, executarea zidului ce trebuie izolat şi a hidroizolaţiei
verticale. Săpăturile vor fi executate taluzat.
Dacă lucrarea impune o astfel de execuţie, se va întocmi o fişă
thnologică ce va cuprinda şi indicarea măsurilor privind impiedicarea
surpării malurilor şi a zidului de protecţie.
Lucrarea se va executa sub supravegherea maistrului lucrării.
Subzidirea fundaţiilor sau a pereţilor clădirilor existente, trebuie
executată după proiecte sau fişe tehnologice şi sub supravegherea
permanenta a conducătorului lucrării.
Pentru urmărirea comportări lucrărilor de subzidire, pe zidurile
subzidite se vor monta, înainte de începerea lucrărilor, martori (repere),
spre a putea fi observate din timp eventualele deplasări ale construcţiei.
Martorii vor fi montaţi la crăpăturile zidurilor sub care se face subzidirea
precum şi pe zidurile apropiate.
În cazul în care în timpul execuţiei se constată deplasări ale
construcţiei, se vor lua măsuri urgente şi imediate pentru îndepărtarea
personalului muncitor din zonă.
 Se interzice continuara lucrărilor de subzidire atunci când se
constată deformări ale terenulul din zona respective. Continuarea
lucrărilor de subzidire se va face numai după ce terenul a fost consolidat.
In terenuri cu apă subterană, înainte de începerea lucrărilor de
subzidire, se vor lua măsuri pentru epuizarea apei pe tot timpul
executării lucrărilor de subzidire, plus perioada necesară întăririi
mortarului.
În timpul execuţiei zidăriei, până la executarea planşeelor,se
interzice rezemarea scărilor sau a altor obiecte pe ziduri.

C.1.5.Norme specifice de protecţia muncii

la executarea pereţilor:

Executarea lucrărilor de zidărie la înălţime, se va face numai de pe

schele executate conform standardelor şi îngrădite cu parapete de 1m
înălţime.
Este interzisă circulaţia pe ziduri. Pentru circulaţie vor fi folosite
numai schele şi esafodaje.
Mânuirea unor mecanisme acţionate electric sau mecanic de alt
personal muncitor decât cel de specialitate, se va putea face numai după
ce acestui personal i se va face un instructaj special confirmat printr-o
atestare.
Conducatorul punctului de lucru este obligat să controleze în
permanenţă legarea la pământ a mecanismelor şi dispozitivelor acţionate
electric, utilizate la lucrările de zidărie.
In cazul utilizarii, pentru ridicarea materialelor, a unor dispozitive şi
mecanisme de mică mecanizare, personalul muncitor ce le manevrează,
va respecta normele de protecţie a muncii pentru lucrul de pe schele şi
la înălţime şi va fi dotat cu echipamentul de protecţie corespunzator.
Dispozitivele de ridicare vor fi prevăzute cu siguranţe, cu cabluri
etc., respectandu-se obligatoriu prescriptiile ISCIR corespunzătoare.
Personalul muncitor ce le manevrează, va trebui sa fie autorizat.
Este interzis a se crea diferenţe de înălţime de 1,5 m între diferite
porţiuni ale zidăriei, în timpul execuţiei .
Se înterzice executarea zidăriei pe o înălţime mai mare de două
etaje, fără legarea acesteia prin planşee sau fără a se monta pe grinzile
planşeelor o grindă provizorie.
La terminarea execuţiei stâlpilor de zidărie, între golurile de uşi şi
ferestre, se vor monta buiandrugi peste care se vor aşeza cel puţin un
rând de blocuri, sau se vor rigidiza stâlpii cu ajutorul cofrajului
buiandrugilor (atunci stâlpii sunt executaţi din beton monolit); se interzice
a lăsa liberi stâlpii la partea lor superioară. În locurile de prelucrare a
blocurilor şi plăcilor de beton celular autoclavizat, vor fi luate măsuri de
protecţie contra prafului. Muncitorii care lucrează la aceste operaţii de
prelucrare vor fi prevăzuţi cu ochelari de protecţie şi cu măşti contra
prafului.
La lucrările de zidărie din piatră care necesită ciopliri în timpul
execuţiei, zidarul şi ajutoarele sale vor purta în mod obligatoriu ochelari
de protecţie, iar muncitorii care nu fac parte din echipa de zidărie, dar
circulă în apropiere, vor fi avertizaţi să-şi ferească ochii.
Prelucrarea pietrelor pe şantier trebuie executată în locuri
împrejmuite, în care accesul persoanelor străine este interzis.
Locurile de muncă ale cioplitorilor de piatră trebuie să se afle la o
distanţă de cel puţin 3 m unul de celalalt în caz contrar, trebuie aşezate
între aceştia, paravane de protecţie. Este interzisă aşezarea cioplitorilor
unul în faţa celuilalt .
In timpul prelucrării, pietrele (placajele de marmură, piatra de
construcţie etc.) de dimensiuni mari şi grele vor fi bine aşezate pentru a
nu fi posibilă răsturnarea lor.
Depozitarea pe podina de lucru a materialelor pentru zidărie se va
face astfel încât să se lase un spaţiu de minimum 0,5 m între zidul ce se
execută şi materiale, de-a lungul frontului de lucru unde se lucrează .
Primirea materialelor de zidărie se va face pe podine special
amenajate şi dimensionate corespunzator sau pe planşee, în locuri
special indicate de către conducatorul locului de muncă .
Podina de lucru va fi cu cel puţin 15 cm mai jos decât nivelul
zidăriei. Înălţimea zidăriei nu va depaşi 1,20 m deasupra podinei de lucru
Pentru înălţimi mai mari se vor monta podine auxiliare .
Se interzice evacuarea moluzului şi a deşeurilor de materiale prin
aruncare din construcţie. Evacuarea se va face conform normelor privind
evacuarea deşeurilor la lucrările ce se execută în mediu umed,
conductorii sub tensiune vor fi deconectaţi înainte de începerea lucrului.
Toate golurile periculoase vor fi închise sau îngrădite cu parapeţi de
protecţie.
Golurile de uşi în zidurile exterioare trebuie închise pentru a opri
trecerea personalului muncitor prin ele.
Se interzice lăsarea pe ziduri a materialelor de zidărie neintroduse
în opera, a moluzului sau sculelor la întreruperea lucrului.
La executarea placajului pereţilor, concomitent cu zidăria, se vor
lua aceleaşi măsuri de securitate a muncii ca la lucrările la înălţime şi la
cele de invelitori. Umplutura din placaje şi zidărie se va executa
concomitent cu placajul şi va depăşi obligatoriu nivelul superior al plăcii.
Zidăria cornişelor de cărămidă ce iese din planul zidurilor mai mult
de 30 cm, se va executa de pe schele exterioare. In cazul în care se
folosesc schele de consolă, acestea vor fi astfel montate încât distanţa
dintre marginea exterioară a cornişei şi balustrada podinei de lemn să
fie de minimum 60 cm. La executarea cornişelor din zidărie se vor
prevedea dispozitive pentru ancorarea tencuielilor şi a învelitorii.
Zidăria de piatră brută va fi executată –obligatoriu în cofraje
confecţionate din panouri de dulapi de 4-5 cm grosime cu ajutorul popilor
dispuşi la 2-2,5 m de-a lungul zidului. Montarea cofrajelor se va face
paralel cu executarea zidăriei.
Intrucât zidurile de beton celular autoclavizat au o stabilitate şi o
rezistentă redusă până la întărirea mortarului, este necesar a se face
personalului muncitor care execută asemenea lucrări, un instructaj
special privind măsurile specifice de protecţia muncii care trbuie luate .
Instructajul special va fi consemnat în procese verbale .
Lucrările de zidărie din blocuri mici de beton celular autoclavizat se
vor executa sub conducerea unui maistru specializat în asemenea
lucrări.
Se va acorda o atenţie specială pentru asigurarea stabilităţii
cornişelor prin ancorare, proptire etc.
La executarea pereţilor din panouri din beton celular autoclavizat
se vor respecta normele de protecţie a muncii de la montarea
elementelor prefabricate .
La zidirea pereţilor exteriori de pe schele interioare se vor monta -
obligatoriu - viziere de protecţie pe perimetrul exterior al construcţiei
pentru oprirea căderii obiectelor de sus.
În cazul în care înălţimea zidăriei nu depşeşte 8 m, nu este
obligatorie montarea vizierelor de protecţie. Dacă executarea de viziere
de protecţie nu este posibilă, atunci locul de lucru unde se execută
zidăria se va îngrădii , distanţa minimă de la suprafaţa zidului ce se
execută până la îngrădiire fiind de 1,50 m.
Copertinele de protecţie vor avea lăţimea de minimum 1,50 m şi
înclinarea de 20% faţă de orizontală; vor fi rezistente, având console de
preferinţă din metal, iar copertina din scânduri de 2,50 cm grosime,
bătute una lângă aIta. Primul rând de copertine - cel care va rămâne
până la terminarea zidăriei - va fi montat la distanţa maximă de 6 m de
la pământ, iar la al doilea rând de copertine, fiind mobil, va fi montat la
nivelul imediat inferior celui la care se lucrează.
Personalul muncitor care montează sau demontează vizierele de
protecţie va fi asigurat contra căderi prin centuri de siguranţă legate de
puncte fixe ale construcţiei.
Se interzice circulaţia şi depozitarea mărfurilor pe copertinele de
protecţie.
Pentru aducerea mortarelor şi cărămizilor pe clădirile în curs de
construcţie, vor fi folosite conteinere speciale, astfel construite încât
posibilitatea deschideri pereţilor laterali şi desprinderea fundurilor, să fie
exclusă .
Se interzice utilizarea unor scule cu capete deformate sau în formă
de ciupercă, cu muchiile din tablă zdrenţuită şi ascuţite, a unor roabe şi
tomberoane care nu sunt în perfectă stare de funcţionare. Sculele de
mână flosite la zidărie vor fi bine fixate pe mâner.
Manipularea blocurilor umede se va face obligatoriu cu un cleşte
special.
C.1.5.Norme specifice de protecţia muncii
la prepararea mortarului;
Prepararea mortarului se va face mecanizat cu ajutorul
malaxoarelor de mortar şi a betonierelor. Se vor respecta normele de
protecţia muncii cu caracter general specificate în Normativele specifice
de securitate a muncii pentru beton, beton armat şi precomprimat
precum şi cele cu caracter specific prevăzute în aceleaşi norme pentru
utilizarea betonierelor care sunt valabile pentru malaxoare.
Transportul mortarului la locul de utilizare se face cu bene sau cu
pompe de mortar, respectiv maşini de tencuit .
La transportul mortarului cu bena se vor respecta aceleaşi norme
ca la transportul betoanelor.
Amplasarea utilajelor trebuie să asigure acces liber şi uşor către
depozite.
Este interzisă apropierea de şinele de ghidaj ale cupei de
încărcare la malaxoare precum şi de cupa ridicată.
Curaţarea gropii de sub cupă se poate face numai dacă aceasta
este bine fixată în poziţia superioară cu ajutorul frânei şi al unor proptele
rezistente. Mecanismele (toba, jgheaburile etc.) se pot curaţa numai
după oprirea şi deconectarea maşinilor.
In timpul functionării este interzisă introducerea mâinilor sau a unor
unelte în tobă ori în alte părţi mobile ale maşinilor. Dacă betonul sau
mortarul se transportă cu macarale în cuve, conteinere sau în dispozitive
similare, acestea trebuie prevăzute cu dispozitive speciale de siguranţă
care să împiedice descărcarea accidentală.
Varul trebuie stins de muncitori cu experienţă, bine instruiţi şi
echipaţi cu echipamente individuale de protecţie conform Normativului
Cadru de acordare si utilizare a EIP. (Ordinul 225 /95 al M.M.S.S.).
Acolo unde se întrebuintează cantităţi mari de var, se va aplica
stingerea mecanizată .
Pentru a se evita căderea muncitorilor în gropile cu var, acestea
trbuie îngrădite cu parapete înalte de 1 m sau cu gard continuu.
Nu este permisă coborârea muncitorilor în gropile de var; varul
trebuie scos din gropi mecanizat, cu graifere fixate pe macaralele sau cu
alte dispozitive. Pentru a se evita surparea pereţilor gropilor de var,
aceştia trebuie sprijiniţi cu dulapi.
La prepararea mortarului, în scopul eliminarii pericolelor,
betonierele se prevăd cu o barieră care impiedică apropierea
muncitorilor de locul în care ar putea cădea bena. Bariera este compusă
din ţevi de oţel zincat şi înconjoară bena la o distanţă de aproximativ 30
cm, spre a nu permite apropierea mâinii de perimetrul periculos.
Când bena este lăsată în jos pentru încărcare, bariera se coboară
cu partea din faţă până aproape de sol, deoarece în acest moment nu
poate exista pericol şi încărcarea se realizează în condiţii bune. Când
bena începe să se ridice în poziţia de descărcare în tobă, bariera se
ridică uşor la înălţimea la care constituie o piedică pentru apropierea
muncitorului de zona periculoasă. Ridicarea barierelor se realizează cu
ajutorul mecanismelor comandate de motor; pentru ca mecanismele să
nu fie solicitate prea mult ,manevrarea automată a benei în sus şi în jos
este ajutată de contragreutăţi, care realizează şi viteza de coborare a
benei. Groapa de sub cupă se poate curaţa numai când cupa este fixată
în poziţia superioară cu ajutorul frânei şi al unor proptele rezistente.
Mecanismele (toba, jgheaburile etc.) se pot curăţa numai după
oprirea şi deconectarea maşinilor.

C.1.6.Norme specifice
de protecţia muncii la lucrări de montare a
bolţilor prefabricate;

Montarea de bolţi prefabricate de beton se face şi prin lansare

acestora cu ajutorul diferitelor maşini de transportat pe verticală,
respectandu-se normele de protecţie a muncii la aceste dispozitive.
Suprafaţa de contact dintre pereţii canalului şi bolta prefabricată
va fi tratată astfel încât să se asigure rezemarea perfectă a acesteia, iar
deplasările ulterioare să nu fie posibile.
La lansarea şi montarea bolţilor prefabricate, precum şi la
executarea manşoanelor şi chituirea interioară a acestora, se vor
respecta toate indicaţiile prevăzute la tuburile de beton.
Fiind elemente semicirculare, prinderea lor cu cablu macaralei se
va face în carlige special prevăzute la confectionarea lor. In caz că
acestea lipsesc, cablul va fi petrecut pe linia de cheie a bolţii (linia
centrelor de greutate).
C.1.7.Norme specifice
de protecţia muncii la lucrări de finisaje;

Lucrările de finisaj la construcţii vor fi executate numai pe schele

realizate conform standardelor în vigoare.
Se interzice executarea lucrărilor de finisaje stând sau circuland
pe dulapi izolaţi sau pe scări atârnate.
Este interzisă executarea lucrărilor cu instalaţii defecte sau
neprobate zilnic înainte de începerea lucrului.
 La lucrările de tencuire, placare, vopsire, zugrăveli etc., ce se
execută manual, se vor respecta măsurile de protecţie a muncii
prevăzute pentru lucrările de zidărie din prezentele norme.
La lucrările de tencuire şi de placare ce se execută manual, se vor
respecta şi măsurile de protecţie a muncii prevăzute pentru lucrările de
zidărie.
Lucrările de tencuire interioara trebuie sa se execute de pe schele
interioare sau de pe podine aşezate pe capre deplasabile. Folosirea
scărilor duble este permisă numai pentru executarea lucrărilor mici de
tencuire (reparaţii) în locuri izolate.
În cazul în care nu există schele exterioare fixe, tencuirea
glafurilor ferestrelor, trebuie executată de pe schele în consolă, trecute în
afară prin golul ferestrei respective sau de pe schele suspendate, sistem
leagăn.
Este interzisă utilizarea pigmenţilor vătămători sănătăţii oamenilor
- miniu de plumb, galben de crom, oxid acetat de cupru etc.- la
prepararea mortarelor colorate, necesare lucrărilor de tencuire.
La lucrările de buciardări, frecări cu peria etc. ale feţei văzute,
construită din beton sau din piatră, muncitorii sunt obligaţi să poarte
echipamentul de protecţie adecvat. Dacă dimensiunile sau greutatea
plăcilor pentru placaje nu permit ca ele să poată fi manipulate cu uşurinţă
de doi oameni, mişcarea lor se va face mecanizat.
La locurile de muncă unde se execută lucrări de finisaje în mediu
umed, conductorii electrici aflaţi sub tensiune vor fi deconectaţi înainte
de începerea lucrului.
Este interzis lucrul cu ajutorul aerului comprimat când manometrul
este defect sau când plumburile de garanţie ale acestuia, lipsesc.
Muncitorii care efectueaza lucrări cu substanţe toxice, vor fi supuşi
periodic controlului medical, conform instrucţiuniilor Ministerului
Sănătăţii.
Placajele şi orice alte elemente ornamentale - aplicate pe ziduri -
vor fi bine consolidate cu dispozitive provizorii până la întărirea
mortarului de legatură.
Tăierea geamurilor trebuie să se facă în locuri amenajate în acest
scop. Deşeurile şi geamurile sparte trebuie adunate şi îndepartate de la
locul de lucru.
In cursul punerii geamurilor la luminatoare, lifturi etc., locurile
deasupra cărora se execută astfel de lucrări, trebuie îngrădite sau
păzite, interzicându-se accesul oamenilor.
Punerea geamurilor la luminatoare trebuie făcută cu respectarea
prevederilor normative privind montarea elementelor de construcţii şi a
celor privind executarea lucrărilor la înălţime.
 In cazul punerii sau stergerii geamurilor la o înălţime de peste 2 m,
muncitorii trebuie sa respecte Normele specifice de securitate a muncii
privind lucrul la înălţime.
Este interzisă sprijinirea scărilor mobile de geamurile vitrinelor sau
de marginile cercevelelor.
In cursul lucrărilor de mătuire a geamurilor şi al executării de
desene sau inscriptii cu ajutorul aparatelor cu nisip prin presiune sau cu
ajutorul acizilor, trebuie măsuri pentru protejarea ochilor, a căilor
respiratorii, mâinilor.
Chituirea geamurilor se face cu scule adecvate fiind interzisă
intinderea chitului cu degetel.

C.1.8.Norme specifice
de protecţia muncii la lucrări de tencuire exterioară;

Lucrările de tencuire exterioară se execută de pe schele conform

celor specifice în standardele în vigoare.
La lucrările de tencuire interioară şi la lucrările de ipsoserii în
interiorul încăperilor, se vor folosi schele interioare sau podine aşezate
pe capre nedeplasabile.
Folosirea scărilor duble este permisă numai pentru executarea
lucrărilor mici de tencuire (reparaţii) în locuri izolate.
In cazul în care nu există schele, tencuirea glafurilor exterioare ale
ferestrelor, trebuie executată de pe podine împrejmuite, aşezate pe
console (schele în consolă), trecute în afara prin golul ferestrei
respective sau de pe schelele suspendate în sistem leagăn.
Pompele de mortar, maşinile de torcretat etc. utilizate la
executarea mecanizata a lucrărilor de tencuire, se vor verifica înainte de
începerea lucrului fiecărui schimb, starea tehnică şi existenţa
eventualelor dopuri de mortar întărit.
Atât la locurile de muncă unde se execută tencuirea mecanizată,
cât şi la punctul de lucru aI mecanicilor pompeIor de mortar, se va afişa
- la loc vizibil -codul semnalelor folosite.
După încetarea lucrului, tuburile flexibile, conducta şi pompa de
mortar se spală bine cu apă.
Conductorii electrici aduşi la întrerupătorul de alimentare al
pompei de mortar, vor fi izolaţi în tub de cauciuc iar întrerupatorul se
monteaza în cutie închisă cu lacăt.
La terminarea lucrului este interzisă demontarea supapei de aer
înainte de a se convinge că presiunea a scăzut la zero.
Este interzis accesul muncitorilor în încaperi unde uscarea
tencuielilor se face cu instalaţii mecanice pe baza de raze infraroşii sau
cu cosuri de cox, sau cu baterii de injectare de pacură.
 În cazurile speciale, se permite numai accesul muncitorilor dotaţi
cu măşti contra gazelor.
La prelucrarea uscată a tencuielilor în încaperi închise, acestea vor
fi în permanentă ventilate, pentru evacuarea prafului.
Dacă tencuielile exterioare se execută în acelaşi timp pe mai
multe nivele, se va lua măsura ca echipele de la nivele diferite să nu
lucreze pe aceeaşi verticală şi întotdeauna se vor folosi podine etanşe
precum şi streaşini sau planşee.

C.1.9.Norme specifice
de protecţia muncii la transportul mortarului;

Transportul mortarului la locul de utilizare se face cu bena sau cu

pompa de mortar, respectiv cu maşini de tencuit.
La transportul mortarului cu bena ,se vor respecta aceleaşi norme
de protecţie a muncii ca şi la transportul betoanelor.
Pompele de mortar şi maşinile de tencuit vor fi verificate zilnic la
punerea lor în functiune.
În cazul ivirii - în timpul lucrului – a defecţiunilor la utilaj, la
conductele de transport ca şi în cazul formării de dopuri de mortar în
sistemul de transport, se va opri imediat lucrul.
Se interzice - în timpul functionarii utiljului - repararea, curăţarea,
strângerea unor piuliţe sau garnituri. Operaţiunile respective se vor
efectua numai după oprirea utilajului, scoaterea lui de sub tensiune şi
scăderea presiunii- în instalaţie - la zero.
Nu este admisă îndoirea în unghi a conductelor şi legarea
acestora cu sârmă pe ştuţurile utilajului. Legarea se va face cu brăţări
strânse cu şuruburi.
Se va delimita traseul conductelor de transport mortar,
nepermiţându-se circulaţia pe sub acestea sau în apropierea lor.
Locul de muncă al mecanicului utilajului de transport mortar, trbuie
să fie în permanenţă în legatură cu locurile de muncă unde se primeşte
mortarul, prin semnale acustice sau luminoase, pentru a putea – la
cerere –opri sau porni transportul mortarului. Semnalele sau codul vor fi
stabilite –anticipat –de către conducatorul locului de lucru şi vor fi afişate
în cazul utilizarii motocompresoarelor echipate cu rezervoare de aer.
Pentru transportul mortarului prin conducte se vor respecta instrucţiunile
în vigoare privind exploatarea recipienţilor sub presiune.
Înainte de curaţarea (suflarea) conductelor de mortar cu aer
comprimat, personalul muncitor care a lucrat cu injectorul de mortar
trbuie îndepărtat de zona de lucru la o distanţă de minimum 10 m.
curăţarea se va face după cel puţin 20 minute de la oprirea utilajului.
 Peste cunducta pentru mortar, care trversează locuri cu circulaţie
intensă, se vor face podeţe de trecere.
Amplasarea conductelor de aer comprimat va fi astfel făcută încât
sa se evite traseele care întâlnesc sau trec prin apropierea conductelor
electrice, pentru ca la o eventuală deplasare sau rupere a conductelor,
să nu existe posibilitatea ruperii conductorilor, creându-se pericol de
electrocutare.
Se interzice curaţarea de ulei a furtunelor de aer prin arderea
uleilui .
Este interzisă utilizarea pompelor de mortar şi maşinilor de
torcretat la o presiune mai mare decât presiunea maximă indicată în
fişele tehnice respective.
Locurile de muncă unde se execută tencuirea mecanizată vor fi
legate într-un sistem de semnalizare acustică sau optică de punctul de
lucru al mecanicilor pompelor de mortar.
Manipulantul va urmări cu atenţie semnalele date pentru oprirea
sau punerea in funcţiune a pompei.
Lucrările cu pompa de mortar fără sistem de semnalizare sunt
interzise .
Înainte de începerea lucrului, pompa de mortar va fi încercată la o
presiune de 15 atmosfere.
Rezultatele încercărilor vor fi consemnate în registrul de procese
verbale ,aflat la punctul de lucru al pompei.
Este interzisă îndoirea furtunului sau ajustarea ştuţurilor în timpul
funcţionării pompei de mortar şi a aparatului de torcretat.
Este interzisă depăşirea presiunii maxime în instalaţie în timpul
lucrului.
Presiunea maximă va fi indicată vizibil pe placardele de la locurile
de muncă, de asemenea cu linie roşie pe manometre.

C.1.10.Norme specifice
de protecţia muncii la exploatarea schelelor;

În timpul lucrului pe schele se interzice:

Urcarea sau coborârea muncitorilor direct pe podinele schelelor ,
prin agăţare de stâlpi sau de legăturile diagonale;
Utilizarea scărilor, rampelor de acces, ale schelelor pentru
transportul şi depozitarea materialelor;
Folosirea podinelor amenajate pe suporturi improvizate (butoaie,
cărămizi, lăzi etc.) în loc de podină executată în mod regulamentar,
starea schelelor trebuie verificată zilnic, înainte de începerea lucrului.
 Podinele, scările şi rampele de acces trebuie curaţate zilnic de
moluz ,iar iarna de zăpadă sau gheată; se va presăra nisip, pentru a se
evita alunecuşul.
Atât în timpul montării cât şi al demontarii schelelor precum şi în
perioada de exploatare, zona în care se lucreaza trebuie îngrădită şi
închisă pentru a nu permite accesul persoanelor străine.
La executarea zidurilor exterioare de pe schele interioare, la
clădirile cu mai multe etaje, este necesar să se monteze viziere
(cozoroace) de protecţie, începând cu înălţimea de 6 m de la teren.
Primul rând de viziere se menţine până la terminarea zidurilor, cel de al
doilea se montează cu 6-7 m mai sus şi se mută odată cu înălţarea
zidurilor.
Vizierele se pot executa din lemn, când se fixează în golurile
ferestrelor sau din plase metalice, când se fixează în ziduri. Vizierele au
laţimea de 1,60 m, în proiecţie orizontală şi în pantă de 20 grade spre
zid ; ele trebuie să reziste la o îcărcare de 160 daN /mp. Deasupra
intrăilor se execută viziere late de 2.30 m.
Schelele interioare şi exterioare trebuie instalate pe suprafeţe
nivelate şi curate. O deosebită atenţie trebuie acordată rezemării
picioarelor schelelor tubulare pe pământ. Pentru distribuirea presiunii
picioarelor asupra pământului, se asează dulap de lemn (o placă sub
doua picioare) în poziţie perpendiculară pe peretele în curs de execuţie.
Schelele nu trebuie să fie supraîncărcate cu materiale sau cu
oameni peste normele stabilite. Materialele trebuie astfel depozitate încât
ele să nu impiedice accesul şi operaţiile de transport.
Podinele schelelor exterioare şi interioare trbuie să fie drepte şi să
nu aibă rosturi mai mari de 1cm. De acea, podinile trebuie executate din
panouri de inventar solidare între ele. Intervalul dintre peretele clădirii în
construcţie şi podina de lucru a schelelor nu trebuie să depaşească 5
cm, interval necesar pentru a se putea coborâ firul cu plumb mai jos de
podină schelei, pentru a se putea verifica verticalitatea zidăriei.
Pentru a preveni căderea oamenilor, a sculelor sau materialelor,
podinele schelelor şi ale rampelor de acces, situate mai sus de 1,10 m
de la nivelul solului sau al planşeului, trebuie să fie împrejmuite cu
parapete solide. Parapetele trebuie să aibă o înălţime de cel putin 1m şi
se compun din montanţi şi elemente fixate de ei pe partea interioară (cel
puţin 3), adică o scândură laterală cu înălţimea de 15 cm fixată strâns-
lipită de podină, un element intermediar şi o mână curentă. Scândura
laterală de jos, foloseşte pentru a se evita căderea pe schele a unor
obiecte. Dacă pe podina schelelor exterioare sau interioare, matrialele se
transportă cu roaba ,este necesar a se aşeza pe podine dulapi de
rulare. Imbinările cap la cap ale căilor de rulare nu trebuie să coincidă cu
imbinările transversale ale panourilor de podină.
 Este necesar să se organizeze o supraveghere sistematică asupra
stării tuturor tipurilor de schele exterioare şi interioare, inclusiv asupra
stării imbinărilor, fixării podinelor şi a măsurilor de protecţie.
Înainte de începerea unui schimb de lucru, starea schelelor trebuie
să se verifice de către maistrul care conduce sectorul de lucru respectiv .
 FIŞA DE INFORMAŢII
MODULUL 712205.1 Preîntâmpinarea pericolelor:
LECTIA 712205.1.2 Măsuri de prevenire si stingere a
incendiilor:

B. Caracteristicile incendiului:

B.1.Incendiul este un fenomen de ardere care presupune

întâlnirea în acelaşi timp a trei elemente: combustibilul (substanţa care
arde), carburantul (substanţa care întreţine arderea) şi sursa de
temperatură care să aducă combustibilul la temperatura de ardere.
B.2.Temperatura de aprindere este temperatura cea mai joasă la
care combustibilul trebuie să fie adus pentru ca acesta să se aprindă în
contact cu o sursă externă de căldură în prezenţa oxigenului.
B.3.Imflamabilitatea este proprietatea substanţelor de a produce,
la temperatura obişnuită, gaze sau vapori care în amestec cu aerul şi în
prezenţa unei surse de căldură se aprind într-un timp foarte scurt.
B.4.Autoaprinderea este fenomenul prin care arderea unei
substanţe este determinată de creşterea temperaturii fără intervenţia
unei surse exterioare, creşterea temperaturii fiind determinată de
frecarea dintre moleculele substanţei.
B.1.4.Explozia este modificarea fizică sau chimică a substanţelor
însoţită de degajarea unei cantităţi mari de energie.

C.Măsurile de prevenire a incendiilor:

Măsurile de prevenire a incendiilor se pot grupa în: măsuri tehnice

şi măsuri organizatorice.

C.1.Măsurile tehnice se referă la următoarele;

 eliminarea cauzelor directe sau indirecte care pot duce la

apariţia incendiilor prin alegerea şi întreţinerea corectă a instalaţiilor
electrice şi de încălzire, precum şi permanenta supraveghere a
operaţiilor procesului tehnologic care pot provoca incendii;
 limitarea întinderii incendiului prin amplasarea raţională a
clădirilor şi a depozitelor, prin folosirea materialelor de construcţie
rezistente la foc etc.;
 asigurarea evacuării oamenilor şi a bunurilor printr-o
proiectare corectă a fluxurilor, a ieşirilor şi a scărilor, prin asigurarea
culoarelor de acces;
 asigurarea desfăşurării operaţiilor de stingere a incendiilor
prin respectarea distanţelor dintre clădiri, asigurarea gurilor de apă
pentru incendii, prin dotarea cu mijloace moderne pentru stingerea
incendiilor.

C.2.Măsurile organizatorice;
cuprind:
 organizarea comisiilor tehnice pentru prevenirea şi stingerea
incendiilor;
 organizarea formaţiilor de pompieri;
 asigurarea echipamentelor de stingere a incendiilor pe secţii
şi ateliere;
 pregătirea cadrelor şi a formaţiilor de pompieri;
 stabilirea planului de evacuare în caz de incendiu şi afişarea
acestuia la fiecare atelier şi secţie.

D.Obligaţiile persoanelor încadrate în muncă;

sunt:
 să cunoască şi să respecte normele PSI;
 să nu blocheze cu diferite materiale căile de acces sau
mijloacele de stingere a incendiilor;
 să cunoască modul de evacuare, sistemul de alarmare şi
mânuirea materialelor şi mijloacelor de stingere a incendiilor;
 să nu folosească în alte scopuri materialele destinate
stingerii;
 să anunţe conducătorului sectorului de activitate orice
încălcare a normelor PSI;
În categoria normelor generale de prevenire a incendiilor se
cuprind:
 interzicerea fumatului în alte locuri decât cele stabilite pentru
acest scop;
 folosirea focului deschis numai pe baza permisului de a lucra
cu foc;
 supravegherea utilajelor şi instalaţiilor aferente pe toată
durata funcţionării lor;
 interzicerea depozitării materialelor combustibile în
apropierea instalaţiilor electrice;
 interzicerea executării modificării sau improvizării instalaţiilor
de încălzit, iluminat şi forţă de către personalul neautorizat;
 asigurarea unei distanţe de minim 10 cm între materialele
combustibile şi conductele termice;
  punerea în funcţiune a sistemului de ventilaţie cu 10 minute
înainte de începerea lucrului şi oprirea lui după 15 minute de la
terminarea lucrului.
La terminarea lucrului se va executa:
 oprirea utilajelor şi instalaţiilor;
 curăţirea utilajelor, a locurilor de muncă şi evacuarea
deşeurilor;
 scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice
portabile racordate cu cabluri flexibile;
 deconectarea instalaţiei electrice şi punerea în funcţiune a
iluminatului de gardă;
 închiderea încăperilor şi predarea cheilor la organul de pază.

E. Norme specifice PSI:

E.1.Măsuri de prevenire a incendiilor

la depozitarea mărfurilor inflamabile;

În domeniul construcţiilor se utilizează substanţe inflamabile, ca:

material lemnos, materiale textile, carburanţi, lubrifianti, lacuri, vopseluri ,
diluanţi, lianţi etc. Depozitarea acestor materiale inflamabile se face în
încăperi speciale, dispuse la o anumită distanţă de alte clădiri şi alte
depozite .
Materialele inflamabile se depozitează pe pardoseli din beton sau
pe rafturi metalice. În incinta depozitului şi în jurul acestuia este interzis
fumatul sau folosirea flăcării deschise.
Instalaţiile de iluminat, întrerupătoarele sunt montate în exterior.
Transportul materialelor inflamabile spre secţii se face de către
personal instruit, folosind în acest scop cărucioare manuale cu roţi din
cauciuc pentru prevenirea pericolului de producere a scânteilor.
Materialele transportate către secţiile de producţie se depozitează
în încăperi special amenajate în care se respectă aceleaşi reguli ca şi la
depozitul de materiale inflamabile.
Pentru prevenirea extinderii incendiilor de la secţie spre spaţiile de
depozitare sau de la spaţiile de depozitare la secţii, depozitele se
amplasează în încăperi izolate prin încăperi sanitare care constituie
spaţii-tampon pentru prevenirea transmiterii incendiului. De asemenea,
pentru a evita transmiterea incendiului pe verticală, lifturile se vor
deschide numai pe culoare.

E.2. Măsuri de prevenire a incendiilor

la instalaţiile electrice:
 Instalaţiile electrice defecte sau deteriorate, precum şi exploatarea
neraţională a acestora pot fi cauza producerii incendiilor.
Pentru a preveni apariţia incendiilor în încăperile care prezintă
pericol din acest punct de vedere, nu se vor instala conductoare
neizolate, iar utilajele electrice (motoare, întrerupătoare etc.) vor fi
capsulate. Întrerupătoarele se vor acoperi cu o manta protectoare de
siguranţă care elimină posibilitatea producerii incendiilor.
Tablourile şi instalaţiile de distribuţie vor fi executate din materiale
rezistente la foc şi izolate prin închidere în spaţii speciale.
Conductoarele electrice ale instalaţiei de iluminat se aşează în
tuburi speciale şi se prevăd cu siguranţe fuzibile care întrerup curentul
când apare supraâncărcarea.

E.3. Măsuri de prevenire a incendiilor

la instalaţiile de încălzire;

De mare importanţă pentru prevenirea incendiilor este alegerea

sistemului de încălzire în depozite, ateliere şi secţii.
Sistemul de încălzire cu gaze naturale prezintă pericol de explozii
la formarea amestecurilor de gaze şi aer în coşuri. Folosirea gazelor
naturale necesită o atenţie deosebită.
La încăperile cu pericol de incendii, încălzirea se face numai cu
apă caldă, iar radiatoarele nu vor depăşi temperatura de +70ºC.
E.4. Reguli generale
de organizare a activităţii de prevenire şi stingere a
incendiilor;

Metodele de protecţie pasivă şi activă la foc (soluţii constructive,

ignifugări, instalaţii de detectare, instalaţii de stingere s.a.), trebuie
completate cu măsuri organizatorice şi tehnice pentru a reduce riscul de
incendiu la minimum.
Este util în acest sens:
 elaborarea unui plan de apărare împotriva incendiilor care să
includă scenarii de siguranţă la foc;
 organizarea internă: comisia de aparare contra incendiilor,
serviciul de pompieri s.a.;
 reguli şi măsuri specifice de prevenire;
 evidenţa exerciţiilor efectuate şi a evenimentelor produse.
De mare importanţă este instruirea personalului privind regulile
generale şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor,
inclusiv cunoaşterea mânuirii mijloacelor de primă intervenţie. Se
recomandă ca responsabilităţi precise în acest domeniu să fie incluse în
fişa postului.
 Instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere se vor afişa la loc
vizibil, obligatoriu pentru instalaţiile tehnologice cu grad ridicat de risc.
Instruirea asupra măsurilor specifice de prevenire şi stingere se
face obligatoriu şi persoanelor din afară ce execută lucrări temporare pe
teritoriul unitatii (reparatii, conducere autovehicule cu marfă etc.).
Printre măsurile organizatorice şi tehnice ce pot contribui la
scăderea riscului de incendiu şi optimizarea unei eventuale intervenţii a
pompierilor se pot enumera:
 executarea, efectuarea probelor tehnologice, punerea în
functiune şi darea în exploatare a oricarei construcţii, instalaţii, amenajări
sau schimbări de destinaţie, trebuie realizate cu respectarea prevederilor
legale referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor, astfel încât să nu
creeze pericol pentru utilizatori şi bunuri;
 asigurarea condiţiilor de alarmare, evacuare şi salvare a
utilizatorilor în caz de incendiu este obligatorie;
 căile de acces şi evacuare în caz de incendiu se mentin
permanent libere şi marcate corespunzator; la fel, sursele de alimentare
cu apă şi mijloacele de prevenire şi stingere din dotarea obiectivului nu
trebuie blocate sau obturate;
 instalaţiile, atât cele tehnologice, cât şi cele utilitare, se
folosesc în limitele condiţiilor funcţionale cu respectarea strictă a regulilor
şi măsurilor de utilizare stabilite de producatori şi proiectanţi;
 la organizarea transportului, manipularii şi depozitarii
materialelor şi substanţelor combustibile se vor avea în vedere
proprietăţile fizico - chimice ale acestora, forma şi dimensiunile, modul
de ambalare şi compatibilitatea atât cu substanţe, cât şi cu produsele de
stingere, astfel încât să nu genereze incendii;
 la terminarea programului de activitate se va asigura
verificarea spaţiilor, în vederea eliminarii surselor potenţiale de iniţiere a
incendiilor;
 materialele şi substantele combustibile se amplasează la
distanţă sau se protejează faţă de sursele de căldură;
 sistemele şi mijloacele de încălzire, ventilare, condiţionare,
precum şi instalaţiile de iluminat sau forţă nu trebuie să fie utilizate în
condiţii care prezintă pericol de incendiu sau explozie;
 executarea lucrărilor cu foc deschis (sudare, tăiere s.a.), în
locuri cu pericol de incendiu, va fi permisă numai după luarea tuturor
măsurilor necesare de prevenire şi stingere a incendiilor;
 focul deschis, precum şi sistemele locale de încalzire (sobe,
resouri s.a.) nu trebuie lăsate fără supraveghere şi nu trebuie utilizate în
condiţii care pot genera incendii;
 produsele şi substanţele combustibile se vor utiliza numai în
cantităţile strict necesare bunei funcţionări fără a se depăşi densitatea
sarcinii termice stabilite;
 deşeurile, reziduurile, scurgerile şi depunerile de produse
combustibile din spatiile de producţie sau depozitare se colectează în
condiţii de siguranţă şi se evacuează ritmic;
 materialele şi elementele de construcţie combustibile se
tratează cu substanţe ignifuge sau se protejeaza impotriva radiaţiilor
termice în funcţie de condiţiile de utilizare;
 instalaţiile şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor
se menţin permanent în funcţiune, iar lucrările de reparaţii se realizează
în timp cât mai scurt posibil, asigurându-se, în perioada respectivă,
măsuri de protecţie suplimentare;
 transportul şi depozitarea produselor combustibile (lichide,
pulberi) se va efectua numai în ambalaje sau recipiente care nu
favorizează încarcarea electrostatică sau care nu pot deversa prin
spargere;
 aparatele, dispozitivele şi echipamentele care pot constitui
surse de iniţiere a incendiilor, se livrează de către furnizor şi se pun în
funcţiune numai cu instrucţiuni de utilizare;
 echiparea şi dotarea cu mijloace fixe şi mobile de prevenire şi
stingere a incendiilor se asigură în conformitate cu prevederile
reglementărilor tehnice potrivit scenariilor de siguranţă elaborate, în
funcţie de importanţa, vulnerabilitatea, riscurile şi pericolele de incendiu.

IMPORTANT! Indiferent de profilul activităţii (industrie, comerţ

s.a. ) trebuie respectate prevederile H.G.R. nr. 51/1992, modificata şi
completata cu H.G.R. nr. 71/12.02. 1996 privind unele măsuri pentru
imbunataţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor şi
prevederile Normelor generale de prevenire şi stingere a
incendiilor; aprobate cu O.M.I. nr. 381/04.03.1994 şi Ordinul MLPAT
nr. 1219/MC/03.03.1994.

F. Substanţe şi utilaje
folosite la stingerea incendiilor:

F.1.Substanţe folosite la stingerea incendiilor;

Acestea sunt diferite, în funcţie de substanţele care ard: apă,

substanţele chimice, nisipul, pământul.
F.1.1.Apa are temperatura mai scăzută decât materialele care ard
şi preia, în contact cu acestea, o cantitate importantă de căldură,
determinând scăderea temperaturii sub punctul de aprindere. Se poate
folosi ca jet puternic pentru stingerea combustibililor solizi, sub formă de
ploaie pentru stingerea combustibililor sub formă fibroasă şi pulverizată
pentru stingerea substanţelor combustibile lichide.
Apa nu poate fi folosită la stingerea motoarelor cu ardere internă,
la stingerea lichidelor uşor inflamabile, a aliajelor magneziului, a
carbidului, a lacurilor, a vopselelor etc.
F.1.2.Substanţele chimice produc stingerea prin fenomenul de
formare în zona incendiului a unei atmosfere de vapori sau gaze care nu
ard şi nu întreţin arderea, împiedicând accesul oxigenului.
Ca substanţe chimice se utilizează:
 spuma chimică formată prin degajarea de obicei a bioxidului
de carbon, ca urmare a reacţiei dintre substanţele acide sau bazice;
spuma mecanică obţinută prin amestecul unei substanţe generatoare de
spumă cu aer şi apă;
 tetraclorura de carbon care, la temperatura incendiului,
produce vapori mai grei decât oxigenul ce acoperă zona incendiului;
bromura de etil, care are efect asemănător cu al tetraclorurii de carbon;
 bioxidul de carbon, care produce stingerea prin izolarea de
oxigen;
 prafurile chimice uscate, care înăbuşă flacăra la motoarele cu
ardere internă, motoarele electrice etc.
Nisipul şi pământul acoperă materialele care ard, le izolează de
oxigen şi întrerup astfel arderea.

F.2.Utilaje
folosite la stingerea incendiilor;

Sunt funcţie de substanţa utilizată pentru stingere, astfel:

F.2.1. În cazul folosirii apei:

 pompe de mână etc.;
 motopompe – pompe acţionate de motoare şi transportate
manual;
 autopompe amplasate pe mijloace de transport auto;
 găleţi de culoare roşie;
 lopeţi cu coadă;
 târnăcop cu coadă;
 căngi cu coadă;
 răngi de fier;
 scară imperecheată din trei segmente;
F.2.2.În cazul folosirii spumei:
 stingătoare de mână cu spumă sau cu pulbere ;
 aruncătoare de spumă instalate pe cărucioare, cu o
 capacitate mai mare de producere a spumei;
 generatoare de spumă, care produc spumă, în cantităţi mari
prin acţiunea apei asupra unor compuşi chimici în stare de praf;
 aparate cu spumă mecanică, deservite de obicei de un
număr mai mare de oameni;
 stingătoare de mână cu tetraclorură de carbon care la
folosire, determină apariţia unui gaz toxic. Se impune protecţia căilor
respiratorii;
 stingătoare cu bioxid de carbon încărcate cu acid carbonic
lichefiat care la ieşire se transformă într-o masă de ceaţă şi zăpadă;
 stingătoare manuale cu prafuri chimice;
 hidranţi de capacitate mare .
Pe lângă aceste mijloace de stingere se mai folosesc scări de
incendiu, echipament, măşti de gaze, unelte de tăiat, maşini speciale de
evacuat fumul, etc.

FISA DE INFORMATII
MODULUL 712205.1 Preîntâmpinarea pericolelor:
LECTIA 712205.1.3 Acordarea măsurilor de prim ajutor:
 A.Acordarea măsurilor de prim ajutor:

Prin acordarea primului ajutor sanitar înţelegem îngrijirea urgentă a

unui rănit sau infectat înainte de a fi posibilă acordarea unei asistenţe
medicale calificate.
In anumite imprejurări, când nu este posibil să se acorde în timp util
ajutorul sanitar, se impune ca raniţii să-şi acorde singuri primul ajutor
(pansament sumar, oprirea unei hemoragii prin apăsare pe artera care
sângerează).
De asemenea, răniţii işi pot acorda şi între ei (unul altuia) primul ajutor
sanitar.
La acordarea primului ajutor, trebuie respectate următoarele reguli :
 să se indepărteze persoanele din jur;
 să se examineze complet şi rapid raniţii;
 cel care dă primul ajutor să aibă grijă să nu agraveze starea răniţilor.
Pentru a îndeparta pericolul şocului, trauma sau pentru a evita agravarea
lui, accidentatul trebuie menţinut în condiţii cât se poate mai liniştite, în
poziţie culcat, cu capul ceva mai jos decât restul corpului. În anotimpul rece
rănitul va fi acoperit cu o pătură, cu un palton etc.
Rănitului trebuie să i se adreseze cuvinte
de încurajare şi trebuie impiedicat să-şi vadă
rana. În nici un caz nu i se va da să bea alcool.
Primul ajutor de urgenţă se acordă chiar la loc unde este descoperit
rănitul (hemostază provizorie, imobilizarea fracturilor, calmarea durerilor
etc.).

B.Triajul răniţilor este urmatorul:

B.1.Prima urgenţă – răniţi cu hemoragii interne

(abdominale, toracice), hemoragii mari externe (cap, gât, braţ,
coapsă), răni penetrante toraco-abdominale, plăgi craniene
profunde, arsuri întinse, şoc grav, fracturi mari (deschise sau
ichise).
B.2.Urgenţa a doua- răniţi cu hemoragii arteriale care pot
fi oprite prin aplicarea garoului, membre zdrobite, fracturi de
mai mare importanţă (deschise sau închise ), plăgi profunde.
B.3.Urgenţa a treia –ceilalţi răniţi cu fracturi închise, plăgi
superficiale, contuzii puţin importante.
Prin rană sau plagă se înţelege o leziune a pielii însoţită sau nu de o
atingere a ţesuturilor profunde (muschi, oase, organe, artere, nervi etc.).
Primul ajutor în răni constă în curaţirea rănii care se face cu
tampoane de tifon luate cu pensa sau direct cu
mana, dezinfectată cu alcool, îndepartând din rană resturile mai însemnate
de imbrăcăminte, aschii de lemn, moloz etc. fără a mobiliza cheagurile de
sânge care opresc provizoriu hemoragia în rană.
Se mai poate folosi apa bine fiartă în prealabil.
Dezinfecţia rănii propriu-zise se face cu apă
oxigenată, soluţie rivanol etc. iar în zona din jur, cu
tinctură de iod, alcool etc.
După curaţirea rănii, se execută dezinfecţia cu
tinctură de iod sau cu apă oxigenată, când plaga
sângerează abundent. Pansarea rănii constă din:
 aplicarea compreselor sterile;
 aplicarea unui strat de vată;
 infăşarea (bandajarea) rănii.
Nu se atinge cu mâna faţa compreselor care se aşează pe rană
pentru a se evita infecţia. Putem folosi feşi de tifon sau materiale
improvizate, ca ştergare, basmale, cearşafuri din care se rup fâşii.
Aceste materiale trebuie să fie spălate şi dezinfectate prin călcare cu
fierul încins.

C.Infăşarea rănilor capului;

Există mai multe tehnici de înfăşare a capului şi

anume:
C.1.Infăşarea în formă de cruce. După câteva ture
de fixare pe frunte şi ceafă, faşa se trece sub bărbie.
De aici este dusă vertical peste creştetul capului, apoi,
sub bărbie spre a fi dusă din nou orizontal de sub
bărbie la ceafă şi apoi pe frunte;
C.2.Infaşărea în formă de nod. Se foloseşte în
rănile la frunte cu hemoragii. Se ia o faşă care se
aplică cu mijlocul pe una din tîmple. Capetele sunt trecute
pe tâmpla opusă, unde se încrucişează sub formă de nod.
De aici unul din capete trece peste creştet, celalalt - pe
sub bărbie şi se încrucişează, de unde sunt duse iar spre
tâmpla opusă. Se termină printr-o circulară pe frunte şi pe ceafă .
C.3.Infăşarea unui ochi. Se începe cu câteva circulare peste frunte
şi ceafă, apoi faşa este trecută peste ureche şi de acolo, oblic în sus,peste
ochiul bolnav. Se face o noua tură peste funte şi ceafă, repetând-se toate
mişcările de câteva ori. Se termină printr-o circulară pe frunte şi pe ceafă .
Pentru nas se foloseşte o faşă în formă de praştie; o faşă lungă de
un metru, bifurcată la capete. Mijlocul praştiei se aplică peste pansamentul
care acoperă rana. Ramurile de jos ale feşii se trec deasupra urechilor şi se
leagă pe creştetul capului; ramurile de sus se încrucişează pe cele de jos,
se trec pe sub ureche şi se leagă la ceafă.
 Pentru bărbie, mijlocul praştiei se fixează de barbie. Ramurile de jos
se ridică prin faţa urechilor legându-se pe creştetul capului; ramurile de sus
se trec pe ceafă şi de acolo, după ce se încrucişează sunt duse pe frunte
unde se înnoadă.

D.Infaşarea trunchiului:

D.1.Pentru torace, înfăşarea se începe prin o serie

de ture, de jos în sus, menţinute în această poziţie prin
una sau doua treceri peste unul din umeri.
D.2.Pentru abdomen, se fac circulare, se trece
apoi faşa oblic peste coapsă, se fixează prin câteva ture
şi se readuce pe abdomen unde, după câteva ture se înnoadă.
D.3.Pentru perineu, anus, organe genitale, se întrebuintează faşa
în forma de T. Ea se compune din două părţi: prima, lungă, care înconjoară
circular abdomenul, iar a doua care încalecă în spate prima circulară de pe
abdomen şi care va trece printre picioare în sus pe faţa abdomenului, unde
fiecare cap al feşii se leagă pe circulara abdominală.

E.Infăşarea membrelor:

Înfăşarea în formă de 8, se foloseşte pentru

menţinerea unor pansamente la mână, talpă, cot şi
genunchi.
E.1.La mână, se începe cu două-
trei ture pe mână, apoi faşa este trecută
pe antebraţ, unde se fac încă două-trei
ture, după care se reîntoarce pe mână,
încrucişând prima mişcare în spirală. Se termină printr-o
circulară pe mână.
E.2.La cot, membrul superior este îndoit, în unghi drept. Bandajul
începe pe antebraţ cu câteva ture, revine la antebraţ şi se termină prin
câteva circulare pe cot.
E.3.La genunchi, este bine ca bandajul să se aplice pe genunchiul
întins. Începem prin câteva ture pe gambă după care trecem deasupra
genunchiului.
E.4.Infăşarea coapsei, se procedează
astfel: după o serie de ture pe coapsă, se trece
faşa pe şale, se fac una sau mai multe circulare
pe abdomen, se revine cu faşa pe coapsă unde se
termină prin câteva ture. Dacă rana se află la
rădăcina coapsei, facem o spică, revenind cu
faşa de pe coapsă pe abdomen şi de pe abdomen pe coapsa de mai multe
ori. Faşa se opreşte pe abdomen.

F.Primul ajutor în hemoragii:

Orice ruptură a unui vas sanguin este urmată de o pierdere de sânge

numită hemoragie. După felul vasului care sângerează, hemoragia poat fi:
arterială, venoasă sau capilară.
După locul unde se produce, hemoragia este externă şi internă. În
hemoragia internă, sângerarea are loc într-o cavitate închisă (de exemplu,
cavitatea abdominală, toracică, craniană). Hemoragiile arteriale sunt mai
periculoase decât cele venoase.
0 hemoragie externă poate fi oprită provizoriu
astfel:
a) 0 hemoragie capilară mică, prin simpla spălare a plăgii
cu apa oxigenată şi tamponare cu compresă sterilă;
b) 0 hemoragie mijlocie printr-un pansament comprex ;
c) 0 hemoragie arterială mai importantă, prin apăsarea
manuală. Se apasă artera deasupra plăgii la punctul de
compresiune cel mai apropiat, în rănile membrelor sau pe
capătul dinspre inimă a arterei în răniIe gâtului şi ale capului.

G.Oprirea hemoragiilor mari ale membrelor:

Se face cu ajutorul unui garou. Garoul poate fi

improvizat din tub elastic de cauciuc, dintr-o cameră de
bicicletă, o cravată, o curea etc. Se aplică numai în
rănile membrelor şi întotdeauna deasupra cotului şi a
genunchiului, la distanţă de plagă, acolo unde se simt pulsaţiile arterei
respective şi unde aceasta poate fi mai bine comprimată.
Garoul se strânge până la oprirea hemoragiei. În caz de exerciţiu
practic, el trebuie să fie strâns până la oprirea pulsului.
Intre garou şi tegument se aplică o faşă sau o bucată de pânză
pentru a nu se produce leziuni ale pielii. De haină se prinde un bilet pe
care sânt trecute numele rănitului, ora şi minutul
punerii garoului. Garoul poate fi păstrat maxim o oră şi
jumatate, întru-cât datorită opririi circulaţiei sângelul
se poate produce cangrenarea membrului respectiv.
Din aceste motive, la fiecare 20 de minute vom slăbi
garoul pentru restabilirea circulaţiei, după care îl vom
strânge din nou şi continuam transportul.
 In cazul când nu se poate folosi garoul (hemoragia la cap, piept,
abdomen) se aplică pansamente compresive, adică pansamente strânse
puternic.
Prin îndoirea la maximum a membrelor şi prin aşezarea la îndoitura
încheieturii respective a unui rulou de tifan sau vată, se obţine, de
asemenea, oprirea unei hemoragii.
Hemoragiile nazale se opresc introducând în nas bucăţi de tifon sau
de vată îmbibate în apă oxigenată.

H.Primul ajutor în fracturi:

Ruperea unui os se numeste fractură.

Fracturile sunt:
 închise, când se rupe numai osul, iar pielea
ramâne nevătămată.
 deschise, când capetele osului rupt ies prin
piele formând o rană. Un rănit la care bănuim o
fractură,nu trebuie ridicat în picioare, cu cât mai
mult dacă se bănuieşte o fractură a membrelor
inferioare, a bazinului sau a coloanei vertebrale.
Fracturile închise se imobilizează pe cât posibil
în axul membrului, evitând mişcările brutale. De o parte
şi de alta a osului rupt se pune câte o scândurică
(atelă) care să cuprindă atât incheietura de deasupra
cât şi pe cea de dedesubt.
Atelele vor fi căptuşite cu vată, cârpe, câlţi etc. Se
fixează solid cu câteva ture de faşă sau cu 3-4
legături din prosoape sau fâşii late de pânză care se înnoadă deasupra şi
desubtul fracturilor.
Nu se va încerca niciodată îndreptarea unei deformaţii. Readucerea
corectă şi imobilizarea fracturii se execută numai la spital de către medic.
Pentu prevenirea şocului, bolnavul trebuie culcat şi învelit într-o
pătura. El va fi însoţit până la spital, transportul facându-se în poziţia
culcat.
H.1.Fractura braţului. Înainte de imobilizare, îndoim membrul
superior din cot, apoi punem o atelă pe partea externă a braţului, acoperind
umărul şi depăşind cotul, şi o atelă, pe faţa internă a braţului, de la axilă
(subsuoară) până la cot.
H.2.Fractura antebraţului. Oasele se imobilizează cu
două atele care acoperă încheieturile cotului şi ale pumnului.
Degetele se lăsa libere.
 H.3.Fractura oaselor mâinii. Mâna se înfaşoară în vată şi se
imobilizează pe o scândură, care se întinde de la cot până dincolo de vârful
degetelor.
In toate cazurie, membrul superior accidentat se susţine printr-o
eşarfă, prinsă de gât.
H.4.Fractura osului coapsei (femurului). Întâi se scoate
încălţămintea din picior, la nevoie tăind-o (numai dacă rănitul nu poate fi
dus curând la spital) apoi se aplică două atele peste îmbrăcăminte.
0 imobilizare provizorie rapidă se poate face prin fixarea (legarea)
piciorului fracturat de cel sănătos.
H.5.Fractura oaselor gambei. Se imobilizează cu doua atele
care se trec la încheietura genunchiului, iar în jos la talpa piciorului. Dacă
imobilizarea este corectă, rănitul nu poate îndoi genunchiul.
H.6.Fractura craniului.
Răniţii cranieni vor fi transportaţi
de urgenţă la spital, în poziţia
culcat, preferabil cu capul şi
trunchiul ridicat mai mult decât
restul corpului. în caz de plagă a
pielii capului, se pune un
pansament compresiv.
H.7.Fractura coloanei
vertebrale. Rănitul trebuie mişcat
cât mai puţin. Singura mobilizare admisă este ridicarea sa de către mai
multe persoane, pentru a se introduce dedesubt o scândură, o uşa, un
oblon sau o targă de care va fi bine legat şi apoi va fi transportat urgent la
spital.

I. Primul ajutor în arsuri:

Arsurile sânt de trei feluri: arsuri de gradul I, de gradul II, de gradul III.
I.1.Arsurile de gradul I se caracterizează printr-o înroşire uşoară a
pieIii.
I.2.Arsurile de gradul II se deosebesc prin apariţia unor
başici pline cu un Iichid alb- gălbui.
I.3. Arsurile de gradul III prezintă, de regulă, pe lângă
leziunile arătate la primele două grade, necroză (mortificarea) şi,
în cazuri grave, chiar carbonizarea tesuturilor.
Primul ajutor constă în scoaterea hainelor de pe suprafaţa
arsă a corpului după care se procedează diferit, în funcţie de
gradul arsurii. La arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa
arsă un pansament steril uscat, evitiându-se cu grijă spargerea
başicilor cu lichid, fapt care creează pericolul de infectare: apoi rănitul este
transportat la spital. Pentru preîntâmpinarea stării de soc, arşii vor fi
încălziţi şi dacă e posibil, Ii se va da ceai cald îndulcit. Arsurile pot produce
socul când suprafaţa lor depaşeşte 10 cmp, iar peste 30 cmp cazurile sunt
foarte frecvente.
Gravitatea socului în arsuri depinde în primul rând de întindere şi în
mod secundar de adâncime. Carbonizarea unui membru este mai putin
periculoasă decât dacă sunt numai arsuri de gradul doi.

J.Primul ajutor în caz de electrocutare:

Electocutatul este un mare accidentat, un şocat cu mari tulburări

hemodinamice şi metabolice, care necesită reanimare intensivă şi de mare
urgenţă. In cazul accidentelor de acest gen, se iau următoarele măsuri:
 Se face deconectarea imediată a instalaţiei de tensiune;
 Dacă deconectarea de la sursă de curent nu este posibilă, se iau
măsuri pentru îndepartarea accidentatului prin folosirea unei haine uscate,
funii uscate, scânduri uscate sau a oricărui material neconducator de
electricitate;
 Nu se admit folosirea pentru îndepartare a accidentatului a
materialelor umede sau metalice ;
 Accidentatul este tras de haină, dacă aceasta este uscată, fără a i
se atinge corpul;
 Prsoana care va trage accidentatul, va avea mâinile izolate;
Ordinea manevrelor care se execută în aceste cazuri este
următoarea:
1.Asigurarea libertătii căilor aeriene, prin poziţionarea corectă a
capului;
2.Efectuarea respiratiei artificiale;
3.Masajul cardiac.

J.1.Respiraţia artificială;

In cazul pierderii cunoştinţei şi al opririi sau diminuării respiraţiei,

executăm de urgenţă respiraţia artificială prin metoda de insuflare directă
„gură la gură" sau „gură la nas".
Pentru aceasta, culcăm rănitul pe spate, îi curăţăm
gura de mucozităţi, de pământ, cu degetul arătător învelit
într-o batistă şi-i desfacem imbrăcămintea, care eventual
ii stringe gâtul şi pieptul. Dăm capul rănitului cât mai mult
pe spate şi îi aşezăm o batistă, o bucată de pânză sau
tifon în dreptul gurii şi al nasului.
 Tragem aer în plămani, după care aplicăm gura pe gura sau nasul
rănitului, suflând puternic până observarn ridicarea pieptului acestuia (se
produce inspiraţia). Dacă insuflaţia se face pe gură, nasul rănitului se
strânge între două degete sau se apasă cu obrazul pentru a impiedica
ieşirea aerului. Ridicăm gura de la gura sau nasul rănitului şi aşteptăm
câteva secunde până ce aerul insuflat iese din plămâni (se produce
expiraţia).
Repetam insuflarea de 12-14 ori pe minut timp îndelungat, până
apare respiraţia normală.
Când nu se poate executa respiraţia
artificială prin insuflarea directă a aerului
(răni ale feţei etc.), folosim metoda
manuală, rănitul fiind aşezat cu faţa în
sus şi cu un sul făcut din haine sau din
patura sub torace. Aerul pătrunde în
plămâni când mâinile sunt întinse şi duse
la spate (inspiraţie).
Aerul iese
din plămâni când mâinile sunt
aşezate pe piept şi se apasă cu
putere (expiraţie). Mişcările se
vor repeta de 12-14 ori pe minut
până la apariţia respiraţiei
normale.

J.2.Masajul cardiac;

Victima se asează pe un plan tare.

Se apasă sternul cu podul palmelor pus unul peste celalalt .
Compresiile ritmice se execută în 1/3 inferioară a sternului.

Manevrele de respiraţie artificială se execută concomitent cu masajul

cardiac de către o a doua persoană.
Frecvenţa compresiilor este de 60-80/min.
Se face o insuflaţie pulmonară la 5
compresii.
 După ce au fost luate măsurile de prim ajutor,se impune transportul
de urgenţă, la cel mai apropiat spital.

K.Imbolnavirile profesionale:

Se datorează acţiunii singulare sau cumulate, în timp, a unor agenţi

nocivi specifici procesului de muncă asupra executanţilor şi au ca efect
reducerea temporară sau definitivă a unor facultăţi proprii omului.
Îmbolnăvirile profesionale specifice unui anumit nivel tehnic a
proceselor de producţie se pot evita prin respectarea strictă a regulilor de
manipulare şi întreţinere a instalaţiilor, prin utilizarea echipamentului de
protecţie adecvat, prin igiena personală a fiecărui executant, prin
consumarea alimentelor antidot distribuite la locurile de muncă la care
acţionează noxe chimice asupra executanţilor.
Eficacitatea acţiunilor de prevenire şi limitare a accidentelor de
muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, depinde de cunoaşterea tuturor
factorilor nocivi ce acţionează în cadrul procesului de muncă şi de stricteţea
cu care sunt respectate de către executanţi măsurile de protecţie cu
caracter general sau specifice procesului respectiv.
Securitatea şi protecţia muncii trebuie asigurate în primul rând prin
măsuri cu caracter general care implică atât clădirile cât şi instalaţiile şi
utilajele, precum şi personalul productiv al întreprinderii, având consecinţe
directe asupra securităţii colective.
Aceste măsuri se împart în 2 categorii:
1. măsuri care se iau la proiectarea şi construirea unităţii de
producţie;
2. măsuri ce trebuie luate în timpul exploatării unităţii.
Prin proiectare şi construcţie, clădirea corpului productiv trebuie să
asigure următoarele:
 rezistenţa necesară unei încărcări maxime pe planşee, cu
sarcini fixe şi mobile (corespunzător numărului maxim de
paliere admis pentru o clădire industrială;
 rezistenţa la şocuri şi vibraţii;
 încărcarea raţională a palierelor (prin colaborare tehnolog –
constructor);
 rezistenţa ridicată faţă de incendii şi protejare prin spaţii
tampon pentru evitarea transmiterii incendiilor pe verticală;
 luminare naturală şi artificială în conformitate cu
particularităţile fiecărei porţiuni de flux tehnologic;
 ventilaţie naturală şi artificială eficace;
 circulaţie cât mai degajată şi eventual decalată în timp a
personalului productiv, a materiilor prime şi a materialelor auxiliare, a
semifabricatelor şi produselor finite.
 Dintre măsurile ce se iau pe parcursul exploatării unităţii de producţie,
se precizează obligativitatea respectării tuturor prescripţiilor de protecţie a
muncii şi PSI menţionate în instructajele generale şi specifice de protecţia
muncii
Persoanele încadrate în muncă sunt obligate să cunoască
prevederile legale referitoare la muncă, funcţionarea instalaţiilor, folosirea
uneltelor, materiilor prime, materialelor şi totodată să aplice cu rigurozitate
aceste reglementări.