SRINIVASA

RAMANUJAN
PROIECT FACUT TUNDOSE ANA-MARIAN
SI DON ILINCA MARUK
DESPRE RAMANUJAN
Srinivasa Ramanujan a fost un
matematician indian considerat ca
fiind unul dintre cei mai mari
matematicieni ai secolului al XX-lea.
Neavând studii speciale
matematice a dobândit rezultate
impecabile în domeniul analizei
matematice, teoriei numerelor,
seriilor infinite și fracțiilor continue.
COPILARIA SA
Ramanujan s-a născut la 22 decembrie 1887 în
Erode, districtul indian Tamil Nadu. În timp ce
aproape toți frații săi au pierit în copilărie, el a
supraviețuit miraculos vărsatului de vânt, pe
care l-a „rezolvat” la doar doi ani. Inteligența
sa sclipitoare a început să iasă în evidență pe
când frecventa cursurile școlii din
Kumbakonam, unde progresele sale într-ale
matematicii erau cu mult peste nivelul
colegilor de clasă.
La 13 ani, preocupările sale extracuriculare vizau
studiul trigonometriei avansate, la 15, își trăia
adolescența căutând și găsind propriile soluții de
rezolvare a ecuațiilor de gradul al treilea. La 16 ani,
poate că nu stăpânea la fel de bine ca ai noștri
tineri tehnica divertismentului facil, însă se pare că
stăpânea perfect o lucrare intitulată „A Synopsis of
Elementary Results in Pure and Applied
Mathematics”, o colecție de „numai” 5000 de
teoreme. Pentru diversificare, și-a îndreptat apoi
atenția asupra numerelor Bernoulli (o secvență de
numere raționale care apar adesea în teoria
numerelor).
 După absolvirea gimnaziului Town Higher, în 1904, s-a înscris la Colegiul
Guvernamental de Artă din Kumbakonam. Fiind total absorbit de matematică,
a reușit să pice cu brio la majoritatea materiilor. Și-a mai încercat norocul și la
un alt colegiu, dar, în final, a renunțat la educația organizată, preferând studiul
individual.
După modelul indian, în 1909, a fost căsătorit cu Srimithi Janaki, o fetiță de 10
ani, iar pentru a-și întreține familia, oferea meditații studenților. Între timp,
grație eforturilor depuse de V. Ramaswamy Aiyer, se năștea Societatea Indiană
de Matematică. A fost prilejul ideal pentru ca Ramanujan să înceapă să
interacționeze cu alți matematicieni co-naționali, cucerindu-i rapid cu talentul
său ieșit din comun. În 1913, a început să trimită scrisori cercetătorilor britanici.
La 16 ianuarie, nouă pagini acoperite de un nou limbaj matematic plecau către
profesorul G. H. Hardy, de la Colegiul Trinity, din Cambridge. Deși Ramanujan
scrisese și altor dascăli universitari, Hardy a fost singurul care a realizat
potențialul extraordinar pe care îl conțineau ideile revoluționare ale tânărului
indian.


Scrisorile au fost destul de

convingătoare încât să îl determine
pe Hardy și pe colegul său, J. E.
Littlewood să îl cheme pe
Ramanujan în Anglia, oferindu-i o
bursă. Plin de speranță, geniul
autodidact și-a luat rămas bun de
la soție și copil și a plecat înspre
țara care promitea să îi valorifice
talentul. A debarcat la 14 aprilie
1914 pe cheiurile capitalei britanice.
Avea 27 de ani și era pe cale să
schimbe lumea.
Unul din manuscrisele lui Ramanujan

Odată ajuns la Cambridge, Ramanujan și-a dat notițele pe mâna celor doi profesori,
pentru o examinare detaliată. Hardy și Littlewood au ajuns la concluzia că unele din
teoremele indianului existau deja (cu toate că el nu știa), în timp ce altele erau cu totul
noi, descoperiri inedite. În cei cinci ani care au urmat, Ramanujan și-a publicat mare parte
din lucrări, cu sprijinul lui Hardy.
Asocierea celor doi era încă o dovadă a contrastelor care se atrag. Cu greu ai fi putut găsi
oameni mai diferiți care să lucreze împreună. Hardy era un ateu convins, care se închina
doar logicii și demonstrației, în timp ce Ramanujan, vlăstar de brahman, era extrem de
credincios și intuitiv. Adesea, pentru Hardy era un mister total modul în care un om ca
Ramanujan, discret, agreabil și demn, se baza atât de mult pe intuiție pentru a-și lansa
teoriile. Explicația indianului nu era de natură să îi clarifice problema pragmaticului
englez. Ramanujan afirma că își datorează descoperirile zeiței Mahalakshmi și că îi vis îi
apar imagini cu ecuații complexe, care i se derulează în minte. Cu toate deosebirile care îi
separau, dragostea pentru matematică i-a unit și împreună au obținut rezultate
remarcabile.
 Vorbind despre ezotericul său coleg, Hardy spunea: „Limitările cunoașterii sale sunt
tot atât de surprinzătoare ca și profunzimea de care dă dovadă. Acest om, care poate
rezolva ecuații modulare, teoreme complexe și a cărui abilitate o depășește pe cea a
oricărui matematician contemporan, nu poate fi înrolat în sistemul de învățământ și
pus să reia matematica de la început, în mod organizat. Pe de altă parte, sunt anumite
aspecte în privința cărora nu are voie să rămână un ignorant. Așa că, încerc să îl învăț și

reușesc, într-o oarecare măsură, deși recunosc că eu sunt cel care învață mai mult de
la el, decât invers”.
Grație lucrărilor sale, în 1916, Ramanujan și-a primit diploma universitară, care a fost
ulterior echivalată cu doctoratul. În 1917 a fost admis în Societatea de Matematică din
Londra, iar apoi, acceptat ca profesor la Colegiul Trinity și ca membru al Royal Society.
A fost unul dintre cei mai tineri membri ai prestigioasei societăți și primul profesor
indian de la Trinity.
 Srinivasa
Ramanujan (în
mijloc) cu
colegii de la
Cambridge
Cu toată recunoașterea atât de greu obținută, a
ales, totuși, să revină în India, în 1919. Un cumul
de diverși factori și boli l-au slăbit foarte mult.
Viața unui vegetarian era extrem de dificilă în
anii Primului Război Mondial, din cauza crizei de
fructe și legume. A fost diagnosticat cu deficit de

vitamine și tuberculoză. A murit la doar un an

de la întoarcerea acasă. Nu a părăsit, însă
această viață, înainte de a lăsa lumii o zestre
inestimabilă de teoreme și descoperiri
matematice, care au continuat să fie studiate și
demonstrate ca fiind adevărate ani de zile de la
trecerea lui în neființă.
Astăzi, casa familiei
sale de pe
Sarangapani Street,

din localitatea
Chennai, a fost
transformată în
muzeu.
 India îl consideră unul din marii săi fii și, ca
suprem omagiu, a proclamat ziua nașterii lui

Ramanujan, 22 decembrie, ca fiind Ziua

Națională a Matematicii.
OMUL CARE A CUNOSCUT INFINITUL
Omul care a cunoscut infinitul: o viață a geniului Ramanujan este o biografie a
indianului matematician Srinivasa Ramanujan, scris în 1991 de Robert Kanigel și
publicat de Washington Square Press. Cartea oferă o descriere detaliată a educației
sale în India, a realizărilor sale matematice și a colaborării sale matematice cu
matematicianul englez G. H. Hardy. Cartea trece în revistă, de asemenea, viața lui
Hardy și cultura academică a Universitatea Cambridge pe la începutul secolului al
XX-lea.
Adaptare film
A lungmetraj cu același titlu iar pe baza cărții a fost regizat de Matt Brown folosind
propriul scenariu. Srinivasa Ramanujan este jucat de Dev Patel, G. H. Hardy de
Jeremy Irons, și Devika Bhise joacă soția lui Ramanujan.[1][2] Filmările au început în
august 2014 la Colegiul Trinity, Cambridge.
BIBILIOGRAFIE
WEBSITE
www.wikepedia.com
www.publimix.ro
www.science.hotnews.ro
www.wikicro.com
www.britannica.com
MULTUMIM PENTRU
ATENTIE!