Colegiul National B. P.

Hasdeu

Motoare termice
Motorul Wankel
proiect realizat de Don Ilinca Maruca
Motoare termice
Motoarele termice sunt dispozitive care transforma caldura
primita in lucru mecanic (motoare termice) ,fie lucrul mecanic
in caldura (masini frigorifice).
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic
realizat cu ajutorul unui fluid.
Întrucât, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia
unui sistem nu poate decât să crească, doar o parte a căldurii
preluate de la sursa de căldură (numită și sursa caldă) este
transformată în lucru mecanic. Restul de căldură este
transferat unui sistem cu temperatura mai mică, numit sursă
rece.
 Motoare cu ardere externa, la care sursa de caldura
este externa fluidului ce sufera ciclul termodinamic
01 Motorul cu aburi

Clasificarea 02
03
Turbina cu aburi
Motorul Stirling

Motoarelor Motoare cu ardere interna, la care sursa de caldura

este un proces de combustie suferit chiar de fluidul
supus ciclului termodinamic

Termice 01 Motorul cu ardere internă cu piston

02 Motorul Wankel
03 Motorul rachetă
04 Motorul statoreactor
05 Motorul pulsoreactor
Introducere
Motorul Wankel este un tip de motor
cu ardere internă inventat de
inginerul german Felix Wankel, la
care mișcarea de rotație se obține nu
printr-un mecanism bielă-manivelă,
ci cu ajutorul unui piston rotativ de
formă triunghiulară.
 În comparaţie cu motorul cu ardere internă
cu piston, avantajele motorului Wankel sunt
compactitatea şi vibraţiile mai reduse.
Dezavantajele acestui motor sunt
randamentul mai mic, ceea ce duce la un
consum de combustibil mai mare pentru
aceeaşi putere furnizată, emisia sporită de
poluanţi, ceea ce duce la necesitatea
instalaţiilor de denoxare mai complexe şi
uzinarea şi întreţinerea pretenţioasa, desi mai
scumpa.
Ciclul de functionare
al Motorului Wankel
 Deşi motorul Wankel a reprezentat un progres
major în căutarea unui mecanism pentru motorul
rotativ, acesta nu a fost bazat pe un nou principiu
sau ciclu termodinamic. Cele patru etape din ciclul
de patru timpi se petrec într-o singură rotaţie a
membrului conducător, rotorul oferind trei spaţii de
lucru egale.
Există, astfel, trei cicluri complete de patru timpi
per revoluţie a rotorului în spaţii de lucru diferite,
dar toate aprinse de la aceeaşi scânteie când
maximul de compresie este atins. Impulsurile de
conducere transmise la arbore corespund celor de la
un motor obişnuit, în patru timpi, cu doi cilindri.
 Etapa de admisie începe atunci când un vârf al rotorului trece
de galeria de admisie. În momentul în care orificiul de admisie
este înspre cameră, volumul acesteia este aproape minim. În
mişcarea sa, rotorul trece de orificiul de evacuare, volumul
camerei creşte, trăgând amestec de aer/combustibil în
interiorul camerei.
Când al doilea vârf al rotorului trece de galeria de admisie, acea
cameră este izolată şi începe comprimarea.
Pe măsură ce rotorul îşi continuă mişcarea în carcasă, volumul
camerei scade şi amestecul aer/combustibil se comprimă.
Rotorul ajunge în dreptul bujiilor, volumul camerei este din nou
aproape de minim. În acest moment începe combustia.
 Cele mai multe motoare au două bujii deoarece forma camerei de
combustie este alungită, iar scânteia ar aprinde mai lent amestecul
aer-combustibil în cazul în care s-ar folosi o singură bujie. Cand apare
scanteia, amestecul se aprinde, presiunea creşte brusc şi determină
deplasarea rotorului în direcţia în care creşte volumul camerei.

Gazele de ardere îşi continuă expansiunea, forţând rotorul să se mişte,

până când camera ajunge în dreptul galeriei de evacuare.

Imediat ce marginea rotorului a trecut de galeria de evacuare,

presiunea din cameră este evacuată din stator. Pe măsură ce rotorul
îşi continuă mişcarea, volumul camerei se micşorează, forţând şi
gazele rămase să părăsească statorul. Când volumul camerei este
aproape de minim, marginea rotorului trece de galeria de evacuare,
izolând-o, iar ciclul se reia.

 Scurt istoric
Chiar daca in prezent, motoarele rotative de Mazda se cheama Wankel, de la
inventatorul Dr. Felix Wankel, acestea dateaza cu multa vreme inainte, chiar
dinainte de 1900. Se pare ca primul care a creat si patentat un astfel de motor
este Felix Millet, in 1888, care a facut un motor rotativ cu 5 cilindri care invartea
o roata de bicicleta. Inventia lui a fost pusa pe o masina in 1900 de catre Darracq.
Primele motoare rotative aveau un numar ciudat de cilindri, 7 sau 9, aranjati in
cerc. Se pare ca acest numar de cilindri asigura un echilibru mai bun, datorita
secventelor de aprindere. Motorul avea un bloc fix si se numea motor radial.
Acest tip de motor si-a gasit utilizarea pentru avioane, dar ridica o problema
mare: racirea, mai ales in utilizarea pe loc. Astfel, motorul radial a primit
modificari: blocul, impreuna cu cilindrii, se invartea odata cu elicea, in timp ce
arborele ramanea fix. Asa s-a nascut motorul rotativ. Racirea era mai buna, dar
au inceput problemele cu instabilitatea si controlul.
 La inceputul anilor '20, motorul rotativ a devenit
demodat si invechit, iar dezvoltarea lui a incetat. Pana in
anul 1957, cand inginerul german, Felix Wankel, a inventat
un design special, o evolutie a motorului rotativ, care
utiliza un rotor in forma de triunghi ce se invarte intr-o
carcasa ovala. Si pentru ca nu are pistoane, motorul
Wankel este considerat un motor rotativ fara pistoane.
Incepand cu anii '60, dezvoltarea motorului nou creat de
Wankel a inceput in forta, dar chiar si asa, numai Mazda a
reusit sa modifice cu succes designul initial si sa-l
integreze in identitatea brandului, fiind singura marca ce
a pus motorul pe masini de serie.
https://motorul.wankel.com/ci
clul-de-functionare.html

https://ro.wikipedia.org/wi
ki/Motor_termic
Bibliografie
http://motoaretermicebbq
.blogspot.com/2012/02/m
https://ro.wikipedia.org/wi
otoare-termice.html
ki/Motor_termic
Multumesc pentru
atentie!