Lucrarea Nr. 5.

Construcţia și funcţionarea motoarelor termice

rotative de tip Wankel

Motorele de tip Wankel sunt motoare cu ardere internă rotative, care au în componență
un mecanism ce conduce, în principiu, la o mișcare rotativă continuă. Se poate obține astfel
avantajul unei mișcări uniforme, al unei puteri litrice crescute și al unei compactități marite.

Motorul rotativ proiectat de Felix Wankel începând din 1929 este cel mai cunoscut şi mai
dezvoltat motor rotativ. Motorul Wankel a fost licenţiat între 1958 şi 1973 unui număr total de
26 de producători de clasă mondială, mai ales din SUA, Japonia şi Germania, dar a fost cel mai
bine adoptat și rafinat de compania Mazda cu cele mai recente modele de motoare Renesis
dotându-se vehiculele de serie RX-7, RX-8 şi RX-8-Hidrogen. Versiuni ale acestui motor au fost
convertite chiar și pentru propulsia marină de către companii precum Atkins Rotary Marine.

Acest tip de motor a fost foarte puțin raspândit datorită dezavantajelor ce nu au putut fi
depășite, precum și datorită unor probleme tehnologice.

Dezavantaje:

– etanşeitate a rotorului redusă datorită diferenţelor mari de temperatură între

secţiunile din camera de ardere;
– proces de combustie lent şi greoi datorită camerei de ardere aflate în mişcare ce
provoacă un jet subţiat şi previne atingerea marginilor exterioare ale camerei de către
flacără;
– consum mare de carburant la modificările frecvente de turație şi emisii mari de
poluanți;
– cuplul mic datorat ratei mari de repetare a ciclului Otto;

Deşi aceste deficiențe au fost parţial sau total rezolvate, motorul Wankel are și un număr
de avantaje față de motorul cu piston clasic care pot înclina balanța în aplicaţii în care volumul şi
greutatea sunt foarte importante pentru performanţa generală a vehiculului şi atunci când
parametrii de proiectare predominanți sunt costurile de fabricaţie şi de mentenanță.
Câteva dintre avantajele motorului Wankel ce pot fi enumerate sunt:

– raportul de putere per greutate este mai bun decât la un motor cu piston;
– nu există piese în mişcare alternativă; – funcționează aproape fără nici o vibraţie;
– mult mai puţine piese decât la un motor cu piston;
– mai ieftin de produs în masă deoarece conţine mai puţine piese;
– umplerea camerei de ardere se face la 270 de grade de arborele principal comparativ
cu 180 de grade în motorul cu piston;
– produce cuplu pe aproximativ două treimi din ciclul de ardere, față de un sfert într-un
motor cu piston;
– gama largă de viteze oferă adaptabilitate mai mare;
– se pot utiliza diverse cifre octanice pentru combustibili;
– nu suferă de efectul de scalare în limitarea mărimii sale;
– are aproximativ o treime din dimensiunea motorului cu piston cu putere echivalentă;
– carterul de ulei rămâne nepoluat prin procesul de ardere şi astfel nu necesită nici o
schimbare de ulei;
– uleiul din arborele cotit principal este etanşat complet de procesul de ardere.

Fig. 1 Motor Wankel.

 Motorul Wankel funcționeaza în 4 timpi ca și cel cu piston, rotorul central realizând toate
cele 4 cicluri: admisie, compresie, ardere și evacuare, în interiorul camerei ovale. Daca ambele
tipuri de motoare funcționează după aceleași reguli, diferențele sunt în ceea ce privește
transformarea mișcării pistonului în lucru mecanica.

Într-o cameră de combustie rotativă, presiunea este aplicată pe o parte a rotorului.

Rotorul, fiind triunghiular, interiorul blocului oval va fi întotdeauna împărțit in 3 camere
funcționale. Adică un sistem diferit față de motorul cu pistoane, unde cele 4 procese au loc în
fiecare cilindru.

Fig. 2 Ciclurile funcționale ale unui motor de tip Wankel

în comparație cu ale unui motor în 4 timpi.
 Etapa de admisie începe atunci când un vârf al rotorului trece de galeria de admisie. În
momentul în care orificiul de admisie este înspre cameră, volumul acesteia este aproape minim.
În mişcarea sa, rotorul trece de orificiul de evacuare, volumul camerei creşte, trăgând amestec
de aer/combustibil în interiorul camerei.

Fig. 3 Admisie.

Când al doilea vârf al rotorului trece de galeria de admisie, acea cameră este izolată şi
începe comprimarea. Pe măsură ce rotorul îşi continuă mişcarea în carcasă, volumul camerei
scade şi amestecul aer/combustibil se comprimă.

Fig. 4 Comprimare
 Rotorul ajunge în dreptul bujiilor, volumul camerei este din nou aproape de minim. În
acest moment începe combustia. Cele mai multe motoare au două bujii deoarece forma camerei
de combustie este alungită, iar scânteia ar aprinde mai lent amestecul aer-combustibil în cazul în
care s-ar folosi o singură bujie. Cand apare scanteia, amestecul se aprinde, presiunea creşte brusc
şi determină deplasarea rotorului în direcţia în care creşte volumul camerei.

Fig. 5 Ardere/Destindere.
Gazele de ardere îşi continuă expansiunea, forţând rotorul să se mişte, până când camera
ajunge în dreptul galeriei de evacuare. Imediat ce marginea rotorului a trecut de galeria de
evacuare, presiunea din cameră este evacuată din stator. Pe măsură ce rotorul îşi continuă
mişcarea, volumul camerei se micşorează, forţând şi gazele rămase să părăsească statorul. Când
volumul camerei este aproape de minim, marginea rotorului trece de galeria de evacuare,
izolând-o, iar ciclul se reia.

Fig. 6 Evacuare.