Sindromul Stockholm – sau cum ajung victimele să-și iubească agresorii

Sindromul Stockholm este bine cunoscut în psihologie. Și se referă la o tulburare de comportament

des întâlnită la victime. Care ajung dependente de agresori! Și de care nu se mai pot despărți!
Sindromul Stockholm – scurtă istorie
În anii 70, patru ostatici au fost luați prizonieri de către jefuitorii unei bănci. Faptul s-a produs în
capitala Suediei, Stockholm.
Iar ostaticii au dezvoltat o legătură emoțională puternică nu cu polițiștii, ci cu agresorii lor! De care
au fost dependenți o perioadă.
În timpul crizei, viața ostaticilor a depins de răpitori! Care aveau posibilitatea să-i omoare. Iar ostaticii
au dezvoltat o supunere oarbă față de ei. Considerându-i a fi băieți buni, nu agresori!
S-a mers până acolo încât la final, ostaticii au refuzat să depună mărturie împotriva agresorilor.
Considerând că polițiștii sunt băieții răi! Deoarece au gestionat greșit criza!
Sindromul Stockholm nu este considerat a fi boală psihică. Deoarece este prea dificil de diagnosticat
corect. Și mecanismele sale subtile rămân un mister chiar și pentru psihologi.
Atașamentul anormal pe care victimele îl formează față de agresorii lor este paradoxal. Și greu de
înțeles pentru persoanele neavizate.
Sindromul Stockholm într-o relație de cuplu
Adesea, soțul violent își agresează frecvent soția. Care nu divorțează! Uneori de frică, alteori din
convingerea că nu se va putea descurca singură!
Chiar nici nu contează gradul de violență sau pericolele la care se expune! Multe victime își pierd
viața doar pentru că au refuzat să iasă dintr-o relație toxică. Și au ales să se supună unui agresor
foarte violent!
Dependența de agresor este o trăsătură a victimelor care arată clar că e vorba de Sindromul
Stockholm. Iar alianța cu acesta pare ceva ciudat. Și dificil de înțeles pentru cei neimplicați.
Cu cât agresorul e mai violent, cu atât victima se va dovedi mai supusă! Și mai dispusă să se
supună! Un MASOCHISM complet al victimei. Care se completează cu SADISMUL agresorului!
Sindromul Stockholm și prostituția
Un cunoscut ziarist italian a studiat fenomenul prostituției româncelor din Italia. Până la nivelul la
care a învățat limba română la un nivel foarte ridicat!
E unul dintre puținii observatori care a atras atenția că miile de fete din România sunt acolo
ÎMPOTRIVA VOINȚEI LOR. Cu alte cuvinte, sunt sclave captive! Nicidecum nu fete care vor să facă
bani!
Fenomenul, privit din interior, arată oribil. Fetele se îndrăgostesc de un LOVERBOY, un individ
versat, cu alură de cuceritor. Care le promite slujbe în Italia și căsătorie. Apoi le vinde, la propriu,
unor agresori psihopați. Ca pe animale!
Odată capturate, fetele sunt DEPERSONALIZATE. Bătute, violate cu sălbăticie și torturate, ele
dezvoltă o schizofrenie. Dublată de un comportament antisocial. Și un tipar de personalitate ciudat.
Pe care nici familiile lor nu îl mai recunosc.
Practic, are loc o spălare totală a creierului lor. O MANCURTIZARE (vezi articolul aici). Persoana se
schimbă complet, și devine diferită de cea care era!
În final, singura rațiune a prostituatei de a exista este să PRODUCĂ BANI pentru proprietarul ei!
Deoarece doar așa poate scăpa de bătăile și tortura îngrozitoare la care e supusă!
Viața prostituatei nu mai are absolut nici un sens. Iar dacă poliția sau o asociație umanitară face un
efort să o salveze, efortul e inutil. Mintea ei refuză să se mai readapteze la normalitate.
Dimpotrivă, va căuta din nou PROTECȚIA agresorilor ei! Pe care îi percepe ca aliați, protectori sau
sponsori! În ciuda faptului că aceștia le iau cel puțin 70% din câștiguri! Și adesea chiar 100%.
Ajungând astfel să ”lucreze” întreaga noapte pentru o felie de pâine! Și câștigând între 500 și 1000
de euro pe noapte pentru pește!
Sindromul Stockholm în muncă
E plină țara de oameni care muncesc până la epuizare. Adesea pe un salariu insuficient pentru un
nivel minim de trai decent! Însă extrem de greu se pot opri. Și rareori se gândesc să caute altă
slujbă!
Sindromul Stockholm e o mină de aur pentru angajatorii care caută sclavi ieftini. Și care nu au
CURAJUL să ceară un salariu mai mare! De frică să nu își SUPERE șeful! Sau să nu fie criticați!
Odată cu deschiderea granițelor, toți cei prost plătiți puteau pleca. Dar au plecat doar cei curajoși.
Temătorii și ezitanții au ales să rămână. Și să presteze aceeași muncă pentru bani mult mai puțini!
Mai mult, nici nu au avut curajul să își negocieze un salariu mai bun! Fiind dispuși să accepte sume
derizorii. Care nici măcar nu le acoperă cheltuielile pentru un trai decent!
Și adesea, șefii lor devin VIOLENȚI verbal. Înjură, critică sau jignesc fără motiv angajații cu acest
sindrom! Deoarece ei SIMT că li se PERMITE ORICE.
Angajatul cu această structură disfuncțională va înghiți orice. Și va tăcea, indiferent de nivelul
abuzurilor suferite! Nici prin gând nu va avea să ia măsuri. Deoarece îl consideră pe angajator ca
fiind… salvator! Doar îi dă o slujbă!
Sindromul Stockholm în politică
În politică, Sindromul Stockholm e mai ușor de observat. Cei care taie salariile vor primi mai puține
voturi decât cei care le cresc. Însă oricât de dure ar fi restricțiile sau tăierile, toți politicienii vor primi
voturi!
Exemplul cu GĂINA, atribuit lui Stalin, este relevant. Se spune că dictatorul a luat p găină, ținută o zi
întreagă fără hrană, i-a smuls penele, chinuind-o îngrozitor, și apoi i-a dat niște boabe.
Găina, fericită, a început să-l urmeze pe dictator, fericită că poate ciuguli ceva. A UITAT COMPLET
de chinurile la care acesta a supus-o, jumulind-o cu sadism!
La fel stau lucrurile și cu poporul. Poți lua măsuri oricât de dure, de aberante, de dureroase. Oamenii
le vor UITA. Sau nu vor fi capabili să facă LEGĂTURA dintre SUFERINȚA lor și ACȚIUNILE
politicianului!
Partide care au dat legi aberante, care s-au compromis sau care au furat, primesc azi votul
MAJORITĂȚII românilor! Peste 80% din voturi!
Ce exemplu mai clar era necesar pentru a demonstra că Sindromul Stockholm este o trăsătură
națională? Și că sclavia ni se potrivește ca popor?
Sindromul Stockholm tinde să persiste!
Rar, extrem de rar, victima se trezește. În multe cazuri, ea STAGNEAZĂ ani întregi în starea de
VICTIMĂ. Și nu mai are DORINȚA de a ieși de acolo! Și atunci nu vrea să mai iasă! Ci își acceptă
tacit captivitatea!
Exemplul pușcăriașilor eliberați e relevant. Majoritatea comit infracțiuni noi deoarece DORESC să se
reîntoarcă în pușcărie! Unde se simt PROTEJAȚI, chiar dacă își pierd libertatea!
Libertatea nu are valoare pentru cei care NU ȘTIU CE SĂ FACĂ CU EA! La fel și românii care au
ieșit din dictatura anilor 90. Acum unii pretind că era mai bine atunci.
Și victimele de atunci AU UITAT complet de cozile la mâncare, de întreruperile de electricitate. Sau
de programul TV absurd, cu doar 2 ore pe zi. Monopolizat complet de cultul personalității unui
dictator dement.
Sindromul Stockholm și delirul
Adesea, victima face un ciudat joc de rol. Și pentru a supraviețui, ÎȘI IMAGINEAZĂ că lucrurile sunt
bine. Sau că vor începe să meargă mai bine!
Astfel, era o vorbă a candidaților din campaniile electorale, care pretindea că pentru a ne fi bine,
TREBUIE, cică, să ne fie mai întâi rău!
Și atunci lumea alegea să ACCEPTE acel rău, sub pretextul că ne va fi bine mai târziu. Care mai
târziu se transforma în NICIODATĂ.
Însă victimele au această abilitate de a se MINȚI. De a se AUTOSABOTA continuu. Intrând într-un
ROL ciudat. De victimă fericită, care își ve(r)ner-ează agresorul.
E un delir al minților slabe? O boală psihică ciudată? O orbire temporară? Sau o auto-înșelare a
propriei persoane? Sau din toate la un loc câte puțin?
Nu se știe încă exact. Psihologia a fost oprită să aprofundeze cercetările. Deoarece situația le
convine de minune tuturor.
Și angajatorilor extrem de lacomi, și peștilor lipsiți de scrupule care exploatează carnea vie, și
oamenilor politici. Majoritatea adevărați psihopați puși pe căpătuială cu orice preț!
Sindromul Stockholm și ieșirea din delir
Psihologii înțeleg adesea acest sindrom. Însă rareori pot ajuta victimele. Pentru că acestea NU VOR
să schimbe nimic. Și se complac în situație!
Pentru a ieși din delir, e nevoie să fii CONȘTIENT că te MINȚI singur. Și să mai existe măcar o
fărâmă de DORINȚĂ pentru eliberare.
Abia atunci psihologul te poate ajuta să VEZI mai clar. Sau mai exact, să devii CONȘTIENT de ceea
ce tu deja ȘTIAI. Fără să înțelegi însă prea bine DE CE nu ai luat încă nici o măsură.
LIBERTATEA nu e pentru oricine. Iar dacă nu o DOREȘTI, sau crezi că nu ești PREGĂTIT să ți-o
redobândești, poți rămâne sclav în continuare.
Important însă e să fii SINCER cu tine. Și să VEZI exact situația. Ca să poți decide în cunoștință de
cauză dacă e MOMENTUL tău.