SINDROMUL

STOCKHOLM
PROIECT REALIZAT DE GĂINĂ PAUL-SERGIU
CE ESTE SINDROMUL STOCKHOLM?

• Specialiștii folosesc termenul de “sindrom Stockholm” pentru a descrie un set de caracteristici

psihologice observate pentru prima dată la persoanele luate ostatice în timpul unui jaf bancar
ce a avut loc în Stockholm în 1973. 
• În acel incident, doi bărbați înarmați au ținut ostatici patru angajați ai băncii timp de șase zile în
interiorul unui seif bancar. Când s-a încheiat confruntarea, victimele păreau să fi
dezvoltat sentimente pozitive pentru răpitorii lor și chiar și-au exprimat compasiune față de ei.
• Poate fi greu de înțeles cum ostaticii se pot identifica cu răpitorii, formează atașamente
emoționale și chiar îi apără, după o încercare terifiantă, care le pune viața în pericol. Se știe că
acest fenomen neobișnuit poate afecta membrii unor culte, victimele abuzurilor familiale și
sportivii.
CAUZELE APARITIEI SINDROMULUI
STOCKHOLM
• Orice persoană supusă unui abuz constant, mai ales în familie, poate dezvolta un răspuns de
afecțiune pentru agresor și ocrotire a acestuia.
• În cazurile abuzului domestic, victimele sunt, de regula, femeile sau copiii supuși abuzurilor
repetate. Afecțiunea mai este întalnită pe fondul traumelor suferite de prizonierii de război,
membrii unor culte, victimele incestului, persoanele violate, damele de companie abuzate.
• În plus, persoanele care se simt adesea neputincioase în fața situațiilor stresante pot dezvolta
predispoziție la simptomele sindromul Stockholm, dacă sunt expuse la o astfel de trauma.
SIMPTOMELE SINDROMULUI STOCKHOLM

• Persoanele care suferă, mai mult sau mai puțin vizibil, de sindromul Stockholm
raportează simptome similare ca cele diagnosticate cu tulburare de stres post-traumatic
(ex. Senzație de groază, neputință și frică extremă după un eveniment traumatic). De
altfel, psihologii asociaza tulburarea cu un mecanism de apărare în fața unei situații
traumatizante.
 Simptomele cheie ale sindromului Stockholm sunt:
• Simptome cognitive: confuzie, amintiri incerte, refuzul de a accepta realitatea evenimentelor,
insomnii sau coșmaruri;
• Simptome emoționale: apatie, frică, neputință, deznădejde, agresivitate, depresie, sentimente de
vinovăție, dependența față de agresor;
• Simptome sociale: anxietate, iritabilitate, înstrăinare si neîncredere în familie, prieteni sau autoritați
care ar putea ajuta;
• Simptome fizice: agravarea condițiilor preexistente sau dezvoltarea unor noi afecțiuni, ca urmare a
unor posibile restricții de la hrana, somn sau expunere la aer liber.
DE CE RĂMÂNE VICTIMA SINDROMULUI
STOCKHOLM ÎN RELAȚIA ABUZIVĂ?
• Agresorul îi induce victimei ideea ca nu și-ar putea găsi un alt partener în afara de
el, și mai ales ca nu va accepta acest lucru, daca s-ar întampla.
• Victimele încep sa gândească situația din perspectiva abuzatorului, empatizează
cu el și îsi imaginează motivele pentru care agresorul le aplica acest tratament
negativ: de exemplu, o copilărie cu traume ar putea justifica acest comportament.
• De asemenea, privind faptele din perspectiva abuzatorului, victimele încearcă să
preîntampine nevoile si dorințele acestuia, pentru a evita eventualele reacții
punitive.
• De cele mai multe ori, victimele rămân blocate in aceste relații toxice din constrângeri:
• Emoționale – victimele îsi pierd încrederea în sine, devenind lipsite de motivația de a acționa
• Financiare – de multe ori victimele sunt dependente financiar de abuzator, lucru care se poate transforma ușor in
șantaj
• Legale – despartirea formala vine la pachet cu posibilitatea pierderii custodiei copiilor, lucru cu care abuzatorul îsi
amenintă deseori victima. De asemenea, divorțul presupune împărțirea bunurilor comune, un alt aspect care ar
putea alimenta rămânerea in aceasta relație.
• Sociale – condamnarea socială a familiilor monoparentale determină multe victime să rămână în aceste relații toxice.
De multe ori prietenii comuni se poziționeaza într-o tabară sau alta, iar acest lucru ar putea conduce victima la
izolare.
• Legate de stilul de viață – iesirea dintr-o relatie abuziva poate însemna pierderea anumitor privilegii sociale, unui
standard de viață dezirabil pentru victimă
CUM POATE FI RECUNOSCUT SINDROMUL STOCKHOLM?

• sentimente pozitive nutrite de victimă față de agresor

• sentimente negative / de respingere ale victimei fața de familie, prieteni,
autorități care încearcă să le ajute
• găsirea de către victimă a unor justificări pentru comportamentul agresorului
• sentimente pozitive manifestate de agresor față de victimă
• ajutor acordat de victimă agresorului, în unele contexte
• incapacitatea victimei de a ieși din această situație
DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

• „Rău cu rău, dar mai rău e fără rău” spune o vorbă românească, care
exprimă esența sindromului Stockholm
• Sindromul Stockholm este mai degraba un termen descriptiv pentru o reacție psihologică
în fața unei situații traumatice, decât un diagnostic oficial de tulburare mintală.
• Simptomele sunt similare cu cele întalnite în cazul stresului cronic sau al tulburărilor de
stres post-traumatic, prin urmare, criteriile de diagnostic folosite urmează un model
similar.
• Tratamentul îmbină, cel mai adesea, componenta medicamentoasă, pentru tulburările de somn
pe termen scurt și psihoterapie, pentru reducerea simptomelor pe termen lung.
• Prin urmare, dacă cineva este suspectat că prezinta simptome ale sindromului Stockholm,
consilierea psihologică reprezintă primul pas in identificarea sursei si ameliorarea problemelor
imediate, precum anxietatea si depresia.
• Chiar dacă o persoană susceptibilă de simptome ale sindromului Stockholm neagă realitatea si
consideră că nu are nevoie de ajutor, alături de psihologi sau psihoterapeuți poate căpăta
mecanisme sănătoase de înțelegere și de apărare și, cel mai important, va înțelege că nu este
vinovată pentru ce i s-a întamplat.
BIBLIOGRAFIE:

• www. mazecenter.ro
• www. atlas.app.ro
• www.reginamaria.ro