Traumă, reziliență și dezvoltare personală

posttraumatică, ianuarie 2022

În continuare, veți avea 30 de itemi cu cinci variante de răspuns, dintre care una singură este corectă. Timpul de lucru este de 30 de minute.
Succes!

Grupa *

Nume și prenume *

Programul de masterat *

Examen
Conform teoriei reprezentărilor duale, r ăspunsurile patologice apar atunci când amintirile traumatice:

Devin disociate de sistemul memoriei autobiografice

Devin disociate de sistemul memoriei de lungă durată
Sunt integrate în sistemul memoriei autobiografice
Devin disociate de sistemul memoriei de lucru
Sunt integrate în sistemul memoriei de lucru

Cele cinci stadii ale durerii, propuse de Kubler-Ross, sunt:

Negarea, disperarea, auto-compasiunea, depresia, acceptarea

Negarea, deznădejdea, anxietatea, depresia, acceptarea
Negarea, furia, tânguiala, disperarea, acceptarea
Negarea, depersonalizarea, compătimirea, depresia, acceptarea
Negarea, furia, tânguiala, depresia, acceptarea

Conform modelului rețelei de fric ă, amintirile ”reci” ale unui eveniment traumatic sunt reprezentate de:

Gânduri generate de un eveniment (de exemplu, gândul ”voi muri”)

Elemente interoceptive (de exemplu, bătăi puternice ale inimii)
Informații contextuale autobiografice legate de timp și spațiu
Reacții emoționale la un eveniment (de exemplu, teamă)
Elemente senzoriale ale unui eveniment (de exemplu, țipete)

Trauma de relație se caracterizeaz ă prin faptul c ă:

Implică în mod obligatoriu o relație conjugală între victimă și agresor

Produce efecte similare traumelor non-interpersonale
Nu implică existența unei relații de atașament între victimă și agresor
E produsă de cineva care ar trebui să ofere siguranță și protecție împotriva traumatizării
Este similară traumei vicariante

Potrivit lui Tedeschi și Calhoun (1999), schimb ările pozitive pe care o persoan ă le tr ăie ște ca urmare a
confruntării cu evenimente traumatice indic ă:

Coerența
Reziliența
Auto-eficacitatea
Dezvoltare posttraumatică
Dezvoltare peritraumatică

Factorii asociați rezilienței familiale (Black & Lobo, 2008) includ:

Rutina și ritualurile
Extraversiunea
Conștiinciozitatea
Disocierea de traumă
Profesia

În acord cu Horowitz (1976), panica și teroarea reprezint ă r ăspunsuri care pot s ă apar ă în cursul fazei:

De negare
Concluzie relativă
De perlaborare
Expozitorie
De invazie a gândurilor și imaginilor mnezice

Nevoia cu privire la siguranță, afectat ă de o traum ă, se pot manifesta prin una din urm ătoarele reac ții:
A te baza mai mult pe cei din jur
A fi excesiv de protector cu privire la copii
A dezvolta o formă de dependență sănătoasă față de persoane apropiate
A fi indiferent cu privire la propria persoană
A fi indiferent cu privire la copii

Stresul și dezvoltarea personal ă posttraumatic ă reprezint ă:

Fenomene distincte, independente

Capete opuse ale unui continuum
Consecințe posibile, care se exclud reciproc, ale traumelor
Un echilibru fin între intensitatea durerii și resursele personale
Două aspecte ale experienței umane care pot fi asociate în diverse moduri

Conform modelului teoretic al lui Horowitz (1976), un r ăspuns normal la stres în faza de negare este
următorul:

Abuz de substanțe
Încremenire generală a personalității
Apărarea împotriva amintirilor din situația traumatică
Comportament extrem de evitare
Țipete, teamă, doliu

Pentru a stabili un diagnostic de sindrom de stres posttraumatic este necesar ca:

Persoana să fi fost expusă direct la evenimente traumatice repetate

Simptomele să afecteze semnificativ doar funcțiile sociale
Simptomele să nu afecteze semnificativ funcțiile sociale și profesionale
Simptomele să dureze mai mult de 6 luni
Durata tulburărilor să fie mai mare de o lună

Conform teoriei constructiviste a auto-dezvolt ării, nevoile cu privire la intimitate se refer ă la:

A controla propriile sentimente și comportamente, precum și pe ale celor din jur

A te simți confortabil în prezența celor din jur și în relație cu propria persoană
A te simți protejat de pericolul creat de cei din jur sau de către propria persoană
A fi valorizat și apreciat de către cei din jur și de către propria persoană
A te baza pe cei din jur și pe propria persoană

Schemele cognitive care pot fi afectate de traum ă, conform teoriei constructiviste a auto-dezvolt ării,
sunt cele cu privire la:

Sensul lumii
Optimism în viitor
Dreptate
Auto-compasiune
Siguranță

Esențială pentru apariția dezvolt ării posttraumatice este:

Disocierea de experiența traumatică

Prelucrarea emoțională a experienței traumatice
Retrăirea experienței traumatice
Negarea experienței traumatice
Prelucrarea cognitivă a experienței traumatice

Sistemul memoriei verbale accesibile cuprinde amintiri:

Conștiente, posttraumatice
Inconștiente, posttraumatice
Inconștiente, din momentul în care a avut loc trauma și posttraumatice
Conștiente, din momentul în care a avut loc trauma
Conștiente, din momentul în care a avut loc trauma și posttraumatice

În cazul dezastrelor generate de oameni, evenimentul traumatic ia sfâr șit atunci când:

Raportul interuman este restabilit prin recunoașterea cauzelor și a vinovăției

Victima renunță să se mai gândească la evenimentul produs
Este restabilit raportul dintre agresor și victimă
Ajungem la generația următoare celei care a trăit evenimentul
Suprimăm gândurile și emoțiile generate de eveniment

Creșterea posttraumatică indică:

Adaptare postteveniment care depășește nivelul de funcționare peritraumatică

Adaptare postteveniment care depășește nivelul de funcționare pretraumatică
Adaptare postteveniment, sub nivelul de funcționare pretraumatică
Adaptare postteveniment, în acord cu nivelul de funcționare pretraumatică
Adaptare postteveniment, peste sau la nivelul de funcționare pretraumatică

Teoria credințelor distruse sus ține faptul c ă o serie de credin țele fundamentale despre sine și lume sunt:

Foarte flexibile la orice schimbare

Foarte rezistente la schimbare, dar un eveniment traumatic are potențialul de a le anula
Foarte rezistente la schimbare, iar un eveniment traumatic are potențialul de a le consolida
Foarte rezistente la schimbare, inclusiv în contextul unui eveniment traumatic
Foarte flexibile la schimbare, mai puțin atunci când vorbim despre un eveniment traumatic

Starea de defalcare temporală a proceselor interdependente de percep ție a lumii externe se nume ște:

Intruziune
Alienare
Angoasă
Disociere
Amorțeală emoțională

În urma unui eveniment traumatic, persoanele reziliente pot tr ăi:

Un episod scurt de disconfort, urmat de apariția sindromului de stres acut

Un episod lung, relativ intens de disconfort
Un episod scurt de disconfort, urmat de apariția sindromului de stres posttraumatic
Un episod lung de disconfort, de intensitate variabilă
Un episod scurt, dar relativ intens de disconfort

În acord cu Pearlman (1995), niveluri ridicate ale fricii, vulnerabilit ății și îngrijorarea excesiv ă pot
constitui moduri prin care se manifest ă modificarea schemelor cognitive cu privire la:

Control
Stimă
Siguranță
Intimitate
Încredere

Ca proces dinamic, rezilien ța implic ă faptul c ă:

Persoanele sunt reziliente doar în momentul confruntării cu factori de stres minori

Persoanele sunt reziliente tot timpul sau în toate situațiile
Reziliența se dezvoltă în timp, doar la persoanele expuse traumelor
Persoanele sunt reziliente atunci când trauma este nonrelațională
Persoanele nu sunt reziliente tot timpul sau în toate situațiile

Ideile zdruncinate despre sine și lume (modelul procesului traumatic, Fischer și Riedesser, 2007) sunt
surprinse în cadrul:

Schemei de deziluzionare
Schemei de depersonalizare
Schemei de traumatizare
Schemei de relație
Schemei de derealizare

Conform DSM-5, simptomele de excitabilitate includ:

Intruziuni
Apetit sexual exacerbat
Probleme alimentare
Probleme de concentrare
Detașare de ceilalți

Printre capacitățile personale cu rol adaptativ în situa ții traumatice, identificate de McCann și Pearlman
(1990), se numără:

Empatia
Reziliența
Capacitatea de adaptare emoțională
Abilitatea de a sta singur fără a te simți singur
Capacitatea de reinterpretare pozitivă

Criteriul B de diagnostic al sindromului de stres posttraumatic, conform DSM-5, implic ă:

Amintiri recurente, voluntare și nonintruzive ale evenimentului

Amintiri recurente, involuntare și intruzive pre-traumatice
Amintiri recurente, involuntare și intruzive ale evenimentului
Amintiri recurente, voluntare și intruzive ale evenimentului
Amintiri recurente, involuntare și nontruzive ale evenimentului

Conform criteriului A de diagnostic al sindromului de stres posttraumatic, din DSM-5:

Evenimentul traumatic este trăit doar direct

Evenimentul traumatic este trăit doar indirect
Evenimentul traumatic este trăit direct, prin expunere repetată
Evenimentul traumatic este trăit direct și/ sau indirect
Evenimentul traumatic este trăit direct și indirect, ocazional, prin mass-media

Conform teoriei procesărilor emo ționale (Foa și Riggs, 1993), persoanele cele mai vulnerabile
consecințelor posttraumatice sunt cele:

Cu convingeri negative
Cu convingeri rigide, fie pozitive, fie negative
Cu convingeri pozitive
Cu convingeri flexibile, fie pozitive, fie negative
Cu convingeri flexibile, negative

Din categoria traumelor care amenin ță identitatea personal ă, face parte:

Neglijarea parentală
Renunțarea la școală
Sărăcie extremă
Violul
Terorism

Dezvoltarea posttraumatică vicariant ă se refer ă la un proces de cre ștere înregistrat de:

Persoanele expuse unei singure traume

Profesioniștii neexpuși situațiilor critice
Profesioniștii al căror mediu de lucru implică o confruntare cu diverse situații critice
Victimele directe ale evenimentelor traumatice
Persoanele expuse traumelor cumulate
Acest conținut nu este nici creat, nici aprobat de Google. - Condiții de utilizare - Politica de confidențialitate

Formulare