Ce este Sindromul Stockholm?

"Sindromul Stockholm este unul dintre cele mai cunoscute fenomene psihologice, insa pe cat de cunoscut, pe
atat de dificil de inteles pentru ceilalti.
Sindromul Stockholm se refera la reactia psihologica pozitiva/de dependenta pe care victima ajunge sa
manifeste fata de agresor / abuzator, in ciuda riscurilor la care este supusa.
Acest fenomen social se poate manifesta atat in situatiile de risc, cum ar fi luarea de ostatici, un atac armat, cat
si in situatii din viata de zi cu zi in care oamenii dezvolta relatii interpersonale nesanatoase.
Cand se manifesta Sindromul Stockholm?
Sindromul Stockholm se poate manifesta in situatia prizonierilor de razboi, in cazul unei rapiri, in relatii
incestuale, practic, in orice tip de relatie abuziva, in care victima este pusa in pericol.
Sindromul Stockholm presupune o victima si un agresor, intr-o relatie de supunere in care victima incepe sa
nutreasca sentimente de afectiune fata de agresor in ciuda situatiilor periculoase la care este supusa.
Sindromul Stockholm se poate manifesta in relatiile amoroase, indiferent de varsta.
Cum se manifesta Sindromul Stockholm?
Sindromul Stockholm se poate manifesta in primul rand ca o reactie de supravietuire a victimei intr-o situatie
periculoasa, in care viata ii este pusa in pericol, insa ea poate merge mai departe de atat, pana la relatii pe
termen lung in care victima neaga evidentul si incearca sa gasească circumstante atenuante care sa justifice
comportamentul agresorului.
Sindromul Stockholm distorsioneaza realitatea facand victima sa interpreteze micile gesturi compensatoare ale
agresorului ca pe momente de bunatate, din care se „hranesc” si continua sa mentina aceasta experienta.
De cele mai multe ori victima este constienta de situatia in care se afla, dar, pentru a evita starea de tristete si
neputinta permanenta, recurge la sentimente mai bune fata de agresor, chiar daca acestea sunt considerate
nefiresti de ceilalti.
Adesea, victimele din astfel de relatii refuza sa coopereze cu cei care se ofera sa le ajute si chiar se pot
impotrivi si reactiona violent in fata acestor initiative.
Cum recunosti Sindromul Stockholm?
Cele mai frecvente semne ale sindromului Stockholm sunt:
- sentimente pozitive nutrite de victima fata de agresor
- sentimente negative / de respingere ale victimei fata de familie, prieteni, autoritati care incearca sa le ajute
- gasirea de catre victima a unor justificari pentru comportamentul agresorului
- sentimente pozitive manifestate de agresor fata de victima
- ajutor acordat de victima agresorului, in unele contexte
- incapacitatea victimei de a iesi din aceasta situatie
De ce ramane victima Sindromului Stockholm in relatia abuziva?
Agresorul ii induce victimei ideea ca nu si-ar putea gasi un alt partener in afara de el, si mai ales ca nu vor
accepta acest lucru, daca s-ar intampla.
Victimele incep sa gandeasca situatia din perspectiva abuzatorului, empatizeaza cu el si isi imagineaza
motivele pentru care agresorul le aplica acest tratament negativ: de exemplu, o copilarie cu traume ar putea
justifica acest comportament.
De asemenea, privind faptele din perspectiva abuzatorului, victimele incearca sa preintampine nevoile si
dorintele acestuia, pentru a evita eventualele reactii punitive.
Tot intrand in pantofii abuzatorului, victima manifesta reactii negative fata de cei care incearca sa o ajute,
imitand comportamentul abuzatorului. De exemplu, victimele pot avea iesiri nervoase cand ceilalti incearca sa
le ajute, pentru ca abuzatorul nu ar tolera un astfel de comportament.
In cazuri extreme, victima poate fi atat de atasata emotional fata de agresor incat isi poate lasa copiii luati de
langa ea, dar nu-si poate parasi partenerul.
Ce este Sindromul Stockholm si de ce raman victimele in aceste relatii?
De cele mai multe ori, victimele raman blocate in aceste relatii toxice din constrangeri:
- emotionale – victimele isi pierd increderea in sine, devenind lipsite de motivatie de a actiona spre rezolvare
- financiare – de multe ori victimele sunt dependente financiar de abuzator, lucru care se poate transforma usor
in santaj
- legale – despartirea formala vine la pachet cu posibilitatea pierderii custodiei copiilor, lucru cu care
abuzatorul isi ameninta deseori victima. De asemenea, divortul presupune impartirea bunurilor comune, un alt
aspect care ar putea alimenta ramanerea in aceasta relatie.
- sociale – stigmatizarea familiilor monoparentale determina multe victime sa ramana in aceste relatii toxice,
de multe ori prietenii comuni se pozitioneaza intr-o tabara sau alta, iar acest lucru ar putea conduce victima la
izolare.
- legate de stilul de viata – iesirea dintr-o relatie abuziva poate insemna pierderea anumitor privilegii sociale,
unui standard de viata dezirabil pentru victima
Un alt motiv pentru care victimele raman in aceste relatii toxice este disonanta cognitiva. Disonanta cognitiva
presupune reducerea informatiilor si argumentelor astfel incat sa te simti confortabil cu decizia pe care ai luat-
o, manipuland de cele mai multe ori realitatea.
Asta pentru ca oamenii nu suporta sa se contrazica sau sa fie in dezechilibru cu ei insisi, iar atunci cauta
confirmarile de care au nevoie pentru a nu-si schimba comportamentul.
Cum poti ajuta victima care sufera de Sindromul Stockholm?
„Rau cu rau, dar mai rau e fara rau” spune o vorba romaneasca, care exprima esenta sindromului Stockholm,
in care victima nu doar ca nu vrea sa iasa din aceasta relatie toxica, ci si considera ca are nevoie de aceasta
relatie pentru a supravietui, oricat ar incerca cei apropiati sa ajute.
Insa, exista totusi cateva lucruri pe care le poti face pentru o astfel de victima:
Pastreaza comunicare constanta cu victima – dar alege canalul de comunicare pe care-l prefera. Poate
conversatiile telefonice ar putea sa dea de banuit agresorului, asa ca alege o varianta prin mesaje text, de pilda.
Ofera suport emotional ca prieten, fara sa judeci, sa vii cu acuze si sa pui etichete care ar putea sa indeparteze
victima de tine.
Recomanda-i victimei sa vorbeasca cu un specialist. Psihoterapeutii MAZE Center sunt aici pentru a oferi
ajutor de specialitate online si offline.

Sindromul Stockholm – cauze,

simptome și tratament
Share
Sindromul Stockholm este un o tulburare ce se manifestă prin apariția unei alianțe
emoționale, ca răspuns psihologic neașteptat și paradoxal, între victima unui abuz și
agresorul său. Această legătură emoțională se dezvoltă pe durata existenței abuzului
și pe măsura repetării lui, având consecințe negative semnificative asupra victimelor.

În acest articol, vom vorbi despre:

 Ce este sindromul Stockholm;

 Cum a apărut sindromul Stockholm;

 Simptomele sindromului Stockholm;

 Caracteristicile sindromului Stockholm;

 Cauzele sindromului Stockholm;

 Efecte fizice și emoționale ale sindromului Stockholm;

 Sindromul Stockholm și supraviețuirea;

 Caracteristicile agresorului;

 Tipuri de abuz și impact al sindromului Stockholm;

 Tratament pentru sindromul Stockholm.

Tabel de continut
1. Ce este sindromul Stockholm

a. Cum a apărut sindromul Stockholm

2. Simptomele sindromului Stockholm

a. Caracteristicile sindromului Stockholm

3. Cauzele sindromului Stockholm

a. Efecte fizice și emoționale ale sindromului Stockholm

b. Sindromul Stockholm și supraviețuirea

c. Caracteristicile agresorului

d. Tipuri de abuz și impact al sindromului Stockholm

e. Consecințe posibile asupra victimei ale unui abuz:

f. În plus, victima poate ajunge să facă lucruri greu de înțeles pentru cei din afară:

g. Sindromul Stockolm mai poate apărea și în:

4. Tratament pentru sindromul Stockholm

5. Concluzii

Ce este sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm presupune formarea unor legături emoționale paradoxale între două
persoane, dintre care una este abuzatorul, iar cealaltă este victima.

Vorbim despre acest sindrom atunci când victimele unor abuzuri sau persoanele care sunt
ținute ostatice ajung să empatizeze cu agresorii lor. Acesta este un răspuns nesănătos și total
opus față de cel care ar trebui să existe, în mod normal, din partea victimelor unor asemenea
situații. Reacția firească în acest gen de situație ar fi frica, teroarea și disprețul.

Unele victime ajung să dezvolte sentimente pozitive față de agresori, chiar până la a împărtăși
obiective și cauze comune. În mod paradoxal, victimele pot dezvolta sentimente negative față
de poliție sau alte autorități și pot pot avea resentimente față de oricine ar încerca să le ajute să
scape din situația periculoasă în care se află.

Crezi că un membru al familiei suferă de Sindromul Stockholm?

Programează o ședința cu un terapeut al clinicii pentru a-i ajută împreună.
Vreau să mă programez

Sindromul Stockholm nu apare în toate cazurile de abuz sau luare de ostatici, iar mecanismul
de formare și dezvoltare nu este clar. Mulți specialiști consideră că acest sindrom este un
mecanism de apărare sau o modalitate prin care victimele încearcă să gestioneze trauma unei
situații încărcate de teroare.

Cum a apărut sindromul Stockholm

Ceea ce astăzi numim sindromul Stockholm este o situație la fel de veche precum existența
omului, dar până în 1973 nu a fost găsită o denumire pentru această afecțiune. În acel an, în
Stockholm, doi bărbați au ținut patru ostatici timp de 6 zile într-un jaf care a avut loc la o
bancă. După eliberare, ostaticii au refuzat să depună mărturie împotriva răpitorilor și chiar au
început să strângă bani pentru apărarea lor.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple de victime care au suferit sindromul Stockholm este
Patty Hearst, o personalitate cunoscută a vremii, răpită în 1974. Hearst a sfârșit prin a-și
ajutaa răpitorii să jefuiască o bancă și și-a exprimat sprijinul pentru cauza pe care aceștia o
susțineau.

Un alt exemplu cunoscut este cazul lui Elizabeth Smart, o adolescentă din Utah, SUA, care a
fost răpită în 2002 și care, după ce a fost găsită de autorități, și-a arătat îngrijorarea pentru
bunăstarea răpitorilor ei.

Psihologii au atribuit termenul de „sindrom Stockholm” afecțiunii care apare atunci când un
ostatic sau victima unor abuzuri dezvoltă o legătură emoțională cu răpitorul sau abuzatorul.

S-au constatat atitudini și acțiuni similare manifestărilor din sindromul Stockholm și în cazul
victimelor abuzului sexual, ale traficului de ființe, ale opresiunii politice sau religioase.

Sindromul Stockholm nu este încă recunoscut ca făcând parte din spectrul tulburărilor
mintale.
Simptomele sindromului Stockholm
 Victima dezvoltă sentimente pozitive față de persoana care o ține captivă sau care o
abuzează;

 Victima dezvoltă sentimente negative față de poliție și alte autorități sau oricine altcineva
care încearcă să îi ajute să scape de agresor. Aceasta poate refuza chiar să coopereze pentru
a-l prinde pe agresor;

 Victima începe să „perceapă” bunătate și umanitate din partea agresorului și crede că au în

comun obiective și valori;

Aceste sentimente paradoxale apar pe fondul situației emoționale încărcate pe care o luare de
ostatici sau un abuz o presupune. Persoanele răpite sau luate ostatici se simt adesea
amenințate de agresorul lor, dar sunt și dependente de acesta, pentru spraviețuire.

Dacă agresorul arată puțină bunăvoință, victimele pot începe să nutrească sentimente pozitive
față de acesta pentru că a demonstrat puțină „compasiune”.

Există patru componente-cheie, definitorii, ale sindromului Stockholm

 Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de agresor;

 Lipsa unei relații anterioare între victimă și agresor;

 Refuzul victimelor și ostaticilor de a coopera cu cineva din exterior sau cu autoritățile

pentru binele propriu;

 Convingerea că agresorul dă dovadă de omenie sau bunătate;

Crezi că un membru al familiei suferă de Sindromul Stockholm?

Programează o ședința cu un terapeut al clinicii pentru a-i ajută împreună.

Vreau să mă programez

Conceptul de sindrom Stockolm a fost extins, acum referindu-se la orice legătură psihologică
pe care o victimă o construiește și întreține cu agresorul ei. Prin urmare, putem spune că
sindromul Stockholm nu apare, însă, numai în cazul unor situații precum răpirile, ci și în
relațiile interpersonale, de cuplu sau familiale.

Vorbim, așadar, de sindrom Stockholm atunci când o victimă, cel mai adesea o persoană de
sex feminin, deși este abuzată fizic, emoțional, psihic sau sexual, nu reușește să plece de lângă
agresor. Mai mult, aceasta îi găsește scuze și îi ia apărarea în fața celorlalți, împotrivindu-se
uneori chiar salvării.

De cele mai multe ori, persoanele abuzate nu conștientizează că sunt supuse unui abuz, ci
chiar încearcă să găsească justificări pentru comportamentul agresorului.

Caracteristicile sindromului Stockholm

Sindromul Stockholm poate fi considerat strategia de supraviețuire adoptată de către victime.
Specialiștii consideră că acest sindrom crește șansele de supraviețuire ale victimelor, fiind o
tactică necesară pentru apărarea psihologică și fizică împotriva contactului forțat cu un mediu
toxic și de control impus.

Tot despre sindrom Stockholm vorbim și în relațiile toxice în care există raporturi de
subordonare între persoanele implicate, cum ar fi în relațiile de cuplu sau cele părinte – copil.

Oricine poate suferi, la un moment dat, de sindromul Stockholm, însă cei care provin din
medii abuzive sunt mai predispuși să fie afectați (exemplu: persoanele care au avut o copilărie
abuzivă). Orice persoană se poate transforma într-o victimă a unui abuz, în anumite contexe
de viață.

Cauzele sindromului Stockholm

Deși pentru specialiști este clar de ce apare acest sindrom, pentru victimă este o strategie de
aparentă protecție și un mod la îndemână de a gestiona suferința emoțională sau fizică.

Acest mecanism de apărare este bazat pe teamă, pe dependență și pe trauma suferită în situația
respectivă.
Persoanele care ajung să dezvolte sindromul Stockholm construiesc sentimente pozitive față
de agresori și încep să creadă în obiectivele acestora, având, în același timp, sentimente
negative față de cei care vor să le salveze din situața de abuz în care se află.

Efecte fizice și emoționale ale sindromului Stockholm

 Cognitive: confuzie, pierderi de memorie, iluzii;

 Emoționale: aplatizarea emoțională, apariția sentimentului de frică, neputință, lipsă a

speranței, stări de agresivitate, depresie, vinovăție, dependența de agresor și, în final,
dezvoltarea tulburării de stres posttraumatic:

 Sociale: anxietate, iritabilitate, teamă și izolare;

 Fizice: augumentarea simptomelor bolilor preexistente, dezvoltarea unor alte afecțiuni

cauzate de restricțiile impuse de agresor privind alimentația, somnul și expunerea la aer
liber.

Sindromul Stockholm și supraviețuirea

Specialiștii cred că acest sindrom apare ca urmare a instinctului natural de supraviețuire.
Concret, aceștia consideră că nevoia fundamentală de supraviețuire a victimei este mai
puternică decât impulsul firesc de a simți ură față și repulsie de agresorul ei.

Astfel, o legătură emoțională „pozitivă” între victimă și agresor este un mecanism de apărare
a propriei persoane în timpul unei situații de criză. Victimele încep să creadă că sentimentele
„pozitive” pe care le au sunt autentice.
Sindromul Stockholm poate afecta victimele răpirilor sau luării de ostatici, victimele
abuzurilor domestice, pe cele ale traficului de persoane, pe militarii combatanți, ori membrii
anumitor culte etc. Femeile sunt, în general, mai predispuse să dezvolte acest sindrom.

Sindromul Stockholm se dezvoltă atunci când victima și agresorul au contact direct, iar când
agresorul își face victima să se teamă și să se îndoiască de supraviețuirea sa.

Acest comportament îi permite abuzatorului să pară că dau dovadă de compasiune atunci când
face anumite acte de „bunătate” sau când oprește temporar abuzul.

Violența domestică este un exemplu frecvent de sursă pentru sindromul Stockholm.

Persoanele care se regăsesc într-o relație abuzivă nu se simt bine în acea relație, însă găsesc
motive plauzibile pentru care nu pot pleca. De cele mai multe ori, victimele ajung chiar să
creadă că ele sunt cauza abuzului. Această situație care poate afecta persoane foarte diferite,
fără legătură cu genul, vârsta sau educația.

Caracteristicile agresorului
Acesta poate prezenta o serie de caracteristici, precum:

 Are o stimă de sine scăzută și, cel mai probabil, izolare socială pe parcursul vieții sale;
 Folosirea predilectă a agresivității pentru a rezolva problemele, chiar și când ea este
nejustificată;

 Istoric de abuz, probabil de către părinți, în timpul copilăriei;

 Dorință ridicată de putere și control;

 Opinii rigide, fixiste, despre rolurile sociale pe care ar trebui să le îndeplinească femeia și
bărbatul;

 Afecțiuni mintale, precum o tulburare de personalitate;

 Consum de alcool și/sau droguri.

Tipuri de abuz și impact al sindromului Stockholm

 Abuz sexual – include viol, hărțuire sexuală;

 Șantajare – folosirea manipulării ori a amenințării directe pentru a determina frică și să

îngrijorare pentru siguranța personală;

 Abuz fizic – include violența fizică;

 Abuzul psihic – subminarea stimei de sine, umilire, jignire, comportament de control

asupra altei persoane;

Consecințe posibile asupra victimei ale unui abuz:

 Izolare fizică, neliniște, deprimare sau neputință;

 Jena sau tema a de a fi judecată și stigmatizat;

 Construirea unui sentiment de iubire pentru agresor și credința că acesta se va schimba;

 Izolare emoțională;

 Neagarea realității în ceea ce privește comportamentul nesănătos, nepotrivit, incorect al

celeilalte persoane și găsirea de scuze;

 Imposibilitatea de a înțelege că există un alt tip de ajutor disponibil sau refuzarea

ajutorului;

În plus, victima poate ajunge să facă lucruri greu de înțeles

pentru cei din afară:
 Refuză să iasă din relația abuzivă;

 Crede că abuzatorul este mai puternică;

 Tinde să idealizeze agresorul, ajungând să creadă că merită să fie abuzată (în momentele
când situația nu este foarte tensionată).

Impactul unei relații abuzive poate persista mult timp după ce victima iese din acea relație.

Crezi că un membru al familiei suferă de Sindromul Stockholm?

Programează o ședința cu un terapeut al clinicii pentru a-i ajută împreună.

Vreau să mă programez

Astfel, pot apărea:

 Tulburări ale somnului, inclusv coșmaruri și insomnie;

 Comportamente de evitare a situațiilor care îi amintesc de abuz;

 Trăirea unor sentimente de furie, tristețe, lipsă de speranță sau lipsă de valoare;

 Sentimente intense de frică;

 Atacuri de panică sau „flashback-uri” din timpul abuzului;

 Depresie și anxietate;

 Consecințe precum sindromul de stres posttraumatic și o diminuare importantă a stimei de

sine;

 Sentimente de vinovăție și rușine;

Chiar dacă victima părăsește relația abuzivă, această experiență traumatizantă are, adesea,
complicații de durată.
Abuzul fizic poate duce, de asemenea, la răni fizice grave, ale căror efecte și complicații pot
pune viața în pericol.

Se poate observa, așadar, că impactul abuzurilor asupra stării de sănătate, atât emoțională, cât
și fizică a unei persoane este sever. Din acest motiv, este important ca persoanele ce au
traversat un abuz să înțeleagă că au neapărat nevoie de ajutor, pe care să îl solicite cât mai
repede posibil.
Sindromul Stockolm mai poate apărea și în:
 Relațiile dintre părinte și copil: părintele își amenință frecvent copilul și îl abuzează, fizic și
psihic. Copilul, în încercarea lui de a evita să își supere părintele (adică pe agresorul său),
se supune. Părintele poate da dovadă și de bunătate, alternată cu abuzul, confuzând copilul
și făcând ca natura negativă a relației să nu fie clară și evidentă;

 Traficul de persoane: persoanele traficate se bazează adesea pe agresorii lor pentru a putea
supraviețui, iar când aceștia le îndeplinesc anumite nevoi, victimele pot începe să dezvolte
chiar sentimente pozitive. De asemenea, este posibil ca victimele să nu își dorească să
coopereze cu autoritățile, de teama urmărilor sau din convingerea că trebuie să-și protejeze
abuzatorii pentru a se proteja pe ei înșiși.

 Relațiile dintre antrenor și sportivul antrenat: în anumite cazuri, modul în care antrenorul
pregătește sportivul poate fi abuziv și dure. Sportivul ar putea găsi justificări pentru
comportamentul antrenorului lui (performanță, glorie bani).

Tratament pentru sindromul Stockholm

Opțiunile de tratament pe care le are la dispoziție o persoană care a suferit de sindromul
Stockholm includ:
 Conștientizarea impactului pe care abuzul l-a avut abuzul asupra sa, inclusiv modul în care
acesta afectează stima de sine;

 Psihoterapia individuală , pentru a trata efectele produse pe plan emoțional, cum ar fi depresia,
anxietatea, atacurile de panică etc., dar și psihoterapia de grup;

 Îngrijire medicală, în cazul în care este nevoie de tratarea rănilor fizice;

 Administrarea unor medicamente, la recomandarea medicului, pentru a trata simptomele

unor afecțiuni precum depresia, anxietatea, insomnia sau alte afecțiuni care pot apărea
ulterior (sindromul de stres posttraumatic);

Deși agresorii pot, și trebuie, să fie pedepsiți din punct de vedere penal pentru faptele lor, au
nevoie de ajutor psihologic specializat pentru a putea să-și conștientizeze și schimbe
comportamentul viitor. Fără intervenție psihologică, este doar o chestiune de timp până când
vechiul abuzator devine noul abuzator, manifestând același tip de comportament.

Concluzii
Pentru că efectele pe termen lung ale sindromului Stockholm asupra stării de sănătate, atât
emoțională, cât și fizică a unei persoane pot fi grave, este foarte important, ca, în cazul în care
o observați că o persoană dragă din jurul dumneavoastră dezvoltă simptome specifice, să
acționați rapid pentru a o putea ajuta.

Ce este sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm este un raspuns psihologic care se dezvolta atunci cand victima unei rapiri sau a
unui abuz se ataseaza emotional de abuzator, ajungand chiar sa-i justifice atitudinea.

Astfel, pusa intr-o situatie extrema, victima inlocuieste frica, dispretul sau respingerea cu o reactie
paradoxala de simpatie fata de agresorul ei. La baza sindromului sta instinctul de supravietuire.

Exact ca in evolutia relatiei dintre personajele serialului „La Casa de Papel”, victime ajung sa traiasca sub
iluzia unei cauze comune. Ele aleg sa-si protejeze agresorul in fata autoritatilor si neaga orice ajutor venit
din exterior.

Afectiunea se poate dezvolta doar daca victima este tinuta captiva sau agresata perioada indelungata.
Raportat la incidenta infractiunilor specifice, nu toate persoanele care trec printr-o astfel de experienta
traumatizanta dezvolta sindromul.

Povestea din spatele numelui ilustreaza cel mai bine dimensiunea fenomenului psihologic.
Originea sindromului Stockholm
Povestea sindromului incepe in anul 1973, ca urmare a unui jaf bancar din Stockholm. Atunci, doi barbati
au tinut ostatici 4 oameni, timp de 6 zile.

Dupa ce au fost eliberati, ostaticii au refuzat să depuna marturie impotriva agresorilor si chiar au inceput
sa strangă bani pentru apararea lor in instanta. Ulterior, una dintre femei s-a logodit cu unul dintre
infractori.

Dupa acest eveniment, psihologii si expertii in sanatate mintala au atribuit termenul de „sindromul
Stockholm” starii care apare atunci cand victimele se ataseaza si ajung sa protejeze sursa agresiunii lor
fizice si emotionale.

 
Cauzele aparitiei sindromului Stockholm
Simptomele sindromului Stockholm se manifesta dincolo de ecranizarile celebre sau povestile cu jafuri
armate. Orice persoana supusa unui abuz constant, mai ales in familie, poate dezvolta un raspuns de
afectiune pentru agresor si ocrotire a acestuia.

In cazurile de abuz domestic, victimele sunt, de regula, femeile sau copiii supusi abuzurilor repetate.
Afectiunea mai este intalnita pe fondul traumelor suferite de:

 prizonieri de razboi;

 membri ai unor culte;

 victime ale incestului;

 persoane violate;

 dame de companie abuzate.

In plus, persoanele care se simt adesea neputincioase in fata situatiilor stresante pot dezvolta predispozitie
la simptomele sindromul Stockholm, daca sunt expuse la o astfel de trauma.
Dar cum se poate instala sau mentine afectiunea fata de un agresor? Totul se rezuma la fondul psihologic
al victimei si la mediul in care traieste:

 mediu izolat si contact limitat sau inexistent cu alti oameni;

 abuz verbal, fizic si emotional;

 amenintari repetate;

 iluzia ca actiunile agresorului sunt justificate;

 recunostinta in fata agresorului pentru mici gesturi de atentie;

 in cazuri domestice, iluzia ca nu exista scapare si ca relatia trebuie sa continue;

 in cazuri extreme, credinta ca orice forma de razvratire ar putea fi fatala.

Simptomele sindromului Stockholm
Persoanele care sufera mai mult sau mai putin vizibil de sindromul Stockholm raporteaza simptome
similare cu cele diagnosticate cu tulburare de stres post-traumatic. De altfel, psihologii asociaza
tulburarea cu un mecanism de aparare in fata unei situatii traumatizante.

Simptomele cheie ale sindromului Stockholm sunt:

 Simptome cognitive: confuzie, amintiri incerte, refuzul de a accepta realitatea evenimentelor si

flashback-uri, insomnii sau cosmaruri;
 Simptome emotionale: apatie, frica, neputinta, deznadejde, agresivitate, depresie, sentimente de
vinovatie, dependenta fata de agresor;
 Simptome sociale: anxietate, iritabilitate, instrainare si neincredere in familie, prieteni sau
autoritati care ar putea ajuta;
 Simptome fizice: agravarea conditiilor preexistente sau dezvoltarea unor noi afectiuni, ca urmare
a unor posibile restrictii de la hrana, somn sau expunere la aer liber.
Stockholm in relatia de cuplu
In timp ce sindromul Stockholm este asociat in mod obisnuit cu scenariile de film, acesta poate fi intalnit
si in relatiile de familie, in cele romantice sau interpersonale.

Abuzatorul poate fi sot sau sotie, iubit sau iubita, tata ori mama sau orice alt rol in care acesta se afla intr-
o pozitie de control si de autoritate.

Cum recunosti un comportament abuziv:

 Dominanta: indivizii abuzivi trebuie sa simta ca detin controlul in relatie, asa ca isi impun
autoritatea;
 Umilinta: abuzatorii cauta sa reduca stima de sine si puterea victimei prin insulte, santaj si
amenintari;
 Izolare: cei cu comportament abuziv taie contactul victimelor cu lumea exterioara, interzic
intalnirile cu familia sau prietenii si impun cererea permisiunii pentru orice;
 Amenintari: indivizii abuzivi recurg la amenintari ca sa-si impiedice partenerii sa plece:
avertismente privind copiii, amenintari financiare sau cu privire la distrugerea bunurilor (casa,
masina);
 Negare si transfer de vina: abuzatorii isi scuza comportamentul agresiv printr-o zi grea, o
copilarie trista sau isi invinovatesc victimele pentru comportamentul lor.
Adolescentii nesiguri si neexperimentati pot deveni victime ale unor indivizi cu profil de agresor. De
exemplu, in cazul in care contextul familial este delicat, un adolescent se poate atasa de un individ
autoritar, care creeaza iluzia unui viitor stabil.

Astfel, persoanele abuzate pot dezvolta sentimente de atasament fata de persoana care le abuzeaza. In
lipsa marturisirilor, situatia poate dura ani intregi.
Diagnostic si tratament
Sindromul Stockholm este mai degraba un termen descriptiv pentru o reactie psihologica in fata unei
situatii traumatice, decat un diagnostic oficial de tulburare mintala.

Simptomele sunt similare cu cele intalnite in cazul stresului cronic sau al tulburarilor de stres post-
traumatic, prin urmare, criteriile de diagnostic folosite urmeaza un model similar.

Tratamentul imbina, cel mai adesea, componenta medicamentoasa, pentru tulburarile de somn pe termen
scurt si psihoterapie, pentru reducerea simptomelor pe termen lung.
 Prin urmare, daca suspectezi ca tu sau cineva cunoscut prezinta simptome ale sindromului Stockholm,
consilierea psihologica reprezinta primul pas in identificarea sursei si ameliorarea problemelor imediate,
precum anxietatea si depresia.

Chiar daca o persoana susceptibila de simptome ale sindromului Stockholm neaga realitatea si considera
ca nu are nevoie de ajutor, alaturi de psihologi sau psihoterapeuti poate capata mecanisme sanatoase de
intelegere si de aparare. Si, cel mai important, va intelege ca nu este vinovata pentru ce i s-a intamplat.

[România] Studiu de caz

„Sindromul Stockholm și cum
identificăm abuzul”
Taburi primare
TEXT SCRIS / SUGERAT DE

 
IULIA
 
STANCU
1305
0
Sus 
97
43
 RESURSE
o
o
o
o
o
o
o
 COMUNITATE
o
o
o
 COLABORĂRI & ANGAJĂRI
o
o
 

Istoricul cazului

Domnul H are 41 de ani, este din Egipt și este însoțit de M. fiica sa de 15 ani. Cei doi au solicitat o formă de
protecție în România declarând că familia lor a suferit discriminări în țara de origine. Tatăl mai declară că soția sa
împreună cu ceilalți 2 fii mai mici, de 10 respectiv 8 ani, au rămas în Egipt. Este îngrijorat pentru soarta lor și își
dorește să îi aducă și pe aceștia în România.

În prezent tatăl împreună cu fiica sa locuiesc într-un centru de cazare si urmeaza procedurile pentru solicitanți de
azil. Din punct de vedere juridic cei doi au fost respinși în etapa administrativă a procedurii de azil și așteaptă un
nou termen la instanța de judecată.

Descrierea abuzului

Încă de la cazare în centru tatăl a intrat în conflict atât cu personalul IGI, cu personalul ONG-urilor care desfășoară
activități în centru cât și cu alți azilanți. Motivele au fost diverse, cele mai frecvente au fost nemulțumiri legate de
condițiile de locuit considerate de d-l H precare (murdărie, lipsa intimității, gălăgie, regulile centrului mult prea
stricte etc.), nemulțumiri față de ajutoarele și facilitățile acordate de stat prin IGI și ONG (alocația de hrană
insuficientă, neîncasarea alocației de stat pentru copii, lipsa ajutorului în găsirea unui loc de muncă, lipsa asistenței
juridice, sociale sau psiho-medicale etc.). De asemenea, d-l H a intrat în numeroase conflicte cu alți azilanți pe care
îi acuză frecvent de intenții cu tentă sexuală la adresa fiicei sale.

La scurt timp de la instalarea celor doi in centru a ieșit în evidență o atitudine nepotrivită a tatălui față de fiica sa. S-
a constatat că d-l H o ține închisă în camera pe fată în cea mai mare parte a timpului, îi limitează accesul la contacte
cu copii și tineri de vârsta ei, îi permite foarte rar (după multe insistențe din partea organizatorilor) să participe la
activitățile organizate pentru copii în centru sau în afara lui. De asemenea, vecinii de palier au raportat că au fost
martori la scene în care atât d-l H cât și M au fost văzuți fiind îmbrăcați sumar, de exemplu în momente în care
ieșeau de la duș. Acestea au fost descrise ca ”ținute indecente”, ”provocatoare, imorale” sau în cel mai bun caz
”nepotrivite” în relația tată – fiică. De asemenea, nu au fost observate și raportate situații în care fata a cerut ajutor
sau a părut înspăimântată de comportamentul violent al tatălui.

M nu era lăsată să frecventeze școala pe motiv că nu știe încă limba română și ”are nevoie de timp” pentru a se
adapta noilor condiții de viață. Tatăl se justifică prin faptul că este alegerea fetei de a-și petrece timpul în cameră,
că nu dorește să intre în contact cu alți copii, că vrea să țină legătura cu prietenii din Egipt prin telefon.

Intervenția psiho-socială instituționalizată

Administrația centrului (personalul IGI) – a constatat că cei doi se pot încadra într-o categorie vulnerabilă (familiei
monoparentală) cu toate drepturile ce decurg de aici.
Familia a fost ținută sub observație, iar când situația de abuz a devenit evidentă, conducerea centrului de cazare a
sesizat direcția pentru protecția copilului.

Administrația centrului, prin angajații săi a avertizat de mai multe ori pe d-l H să înceteze comportamentul agresiv
și conflictual.

Ofițerii IGI asistenți sociali au consiliat tatăl pentru a-l determina să accepte ca fiica sa frecventeze școala, acesta a
fost informat inclusiv asupra faptului că reținerea copilului acasă constituie o infracțiune care poate fi pedepsită de
lege.

DGASPC a efectuat o anchetă socială la centrul de cazare. Au fost intervievați tatăl și fata care au prezentat o
situație normală, lipsită de incidente. Echipa de anchetă a constatat că nu este nicio problemă, concluzia a fost că
minora este bine îngrijită, tatăl se preocupă constant și îndeaproape pentru împlinirea tuturor nevoilor copilei.

Intervenția din partea ONG-urilor

IGI în colaborare cu un ONG au înscris-o pe M la școală în clasa a VIII-a conform vârstei precum și la cursul de
limba română. Fata nu a frecventat niciodată aceste cursuri.

ONG – urile au oferit asistență psihologica tatălui si fetei, cei doi au fost incluși în proiectele derulate la acel
moment și au beneficiat de consiliere juridică, consiliere psihologică (tatăl a beneficiat de câteva ședințe, fata nu a
dorit/nu a fost lăsată să participe). Deși a beneficiat de consiliere socială pentru obținerea alocației de stat pentru
copiii, tatăl nu a dorit să coopereze în acest demers, a refuzat sa depună la dosar copia certificatului de naștere a
fetei deși era în posesia lui.

M a fost invitată în repetate rânduri la activitățile educativ-recreative organizate iar tatăl a fost consiliat despre
importanța activităților specifice vârstei fetei. M a participat sporadic la aceste activități arătând dezinteres și
nerăbdare de a se încheia mai repede și de a se întoarce în camera ei.

Referințe / întrebări

Întrebări pentru participanți

Este acesta un caz de violență de gen împotriva copiilor/tinerilor? Dacă da care ar fi formele de violență
identificate? Argumentați.

Cum apreciați intervenția instituțiilor și ONG urilor care au lucrat asupra acestui caz?

- Intervențiile și-au atins scopul?

- Ce considerați că ar fi putut fi făcut în plus?

3. Cum a fost respectat principiul interesului superior al copilului în acest caz?

4. Care credeți că sunt consecințele in plan psihologic (Stockholm syndrome?), educațional și social pentru M pe
termen scurt și lung?

 
 

Informații de reținut

Diferențele dintre abuzul fizic și disciplină

În abuzurile fizice, spre deosebire de formele de disciplină fizică, sunt prezente următoarele elemente:

Imprevizibilitatea

o Copilul nu știe niciodată ce urmează să-l facă pe părinte / îngrijitor să devină violent.

o Nu există limite sau reguli clare.

o Copilul trăiește constant în frică și nu este niciodată sigur ce comportament va declanșa un atac fizic.

o Părinții / îngrijitorul abuziv fizic acționează din mânie și din dorința de a-și afirma controlul, nu din motivația de
a-l învăța cu iubire pe copil.

o Cu cât abuzatorul părinte / îngrijitor se înfurie mai tare, cu atât abuzul este mai intens.

Folosirea fricii pentru a controla comportamentul

Părinții / îngrijitorii care sunt abuzivi fizic pot crede că copiii lor trebuie să se teamă de ei pentru a se comporta
într-un anume fel, așa că folosesc abuzuri fizice pentru a „ține copilul în linie”. Totuși, ceea ce învață cu adevărat
copiii este cum să evite să fie lovit, nu cum să se comporte sau să crească ca indivizi.

Abuz emoțional asupra copilului

Abuz emoțional înseamnă maltratarea emoțională persistentă a unui copil, astfel încât să provoace efecte adverse
severe și persistente asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Poate include observarea sau auzirea maltratării altuia.

Poate implica:

o Să le transmită copiilor că aceștia sunt lipsiți de valoare, lipsiți de dragoste, inadecvați sau apreciați doar în
măsura în care răspund nevoilor unei alte persoane

o Așteptări vechi sau inadecvate pentru dezvoltare

o Copii se simt frecvent speriați sau în pericol

o Exploatarea sau corupția copiilor.

Abuz sexual asupra copiilor

Forțarea sau încurajarea unui copil să ia parte la activități sexuale, indiferent dacă copilul este sau nu conștient de
ceea ce se întâmplă. Aceasta poate include contactul fizic sau implicarea copiilor în privirea sau în producerea de
imagini sexuale, vizionarea activităților sexuale, încurajarea copiilor să se comporte în moduri inadecvate din punct
de vedere sexual.
Este una dintre formele de maltratare care trebuie raportate de către profesioniști desemnați, cum ar fi ofițerii de
asistență socială, care sunt autorizați prin Legea Legii Copilului să se ocupe de probleme de protecție a copilului.

Dinamica abuzului sexual asupra copiilor diferă de cea a abuzurilor sexuale la adulți. În special, copiii dezvăluie rar
abuzuri sexuale imediat după eveniment. Mai mult decât atât, divulgarea tinde să fie mai degrabă un proces decât
un singur episod și este adesea inițiată în urma unei plângeri fizice sau a unei schimbări de comportament.

Semnele definitive ale traumatismelor genitale sunt rareori observate în cazurile de abuz sexual la copii.
Interpretarea corectă a descoperirilor genitale la copii necesită o pregătire de specialitate și, atunci când este posibil,
trebuie consultați experți în acest domeniu.

Neglijarea copilului

Neglijarea copilului se referă la eșecul părintelui / îngrijitorului de a furniza îngrijirea necesară adecvată vârstei,
deși în măsură financiară să o facă sau a oferit mijloace financiare sau alte mijloace în acest sens.

Neglijarea este eșecul unui părinte sau al unei alte persoane care răspunde legal de bunăstarea copilului de a asigura
nevoile de bază ale copilului, inclusiv furnizarea de alimente, îmbrăcăminte, igienă și supraveghere adecvate.

Neglijarea copilului poate apărea în următoarele situații / situații parentale / îngrijitoare:

Incapacitatea fizică de a îngriji un copil, cum ar fi un adult cu o vătămare gravă

Incapacitatea mentală de a îngriji un copil, cum ar fi un adult cu depresie sau anxietate netratată

Abuz de alcool sau droguri care are ca rezultat o gravă afectare a judecății adulților și capacitatea de a păstra un
copil în siguranță

Lipsa de cunoștințe privind nevoile de îngrijire de bază ale copiilor la diferite vârste de dezvoltare

Sărăcie / fonduri insuficiente

Lipsa de cunoștințe că alimentația emoțională este o nevoie esențială a copiilor.

Neglijarea poate fi fizică, de exemplu:

Lipsa hranei și/sau a adăpostului necesare

Lipsa supravegherii adecvate

Abandon (de exemplu, copiii care au fost lăsați de părinții / tutorii lor fără informații și nu au fost revendicați)

Neglijarea poate fi medicală, de exemplu: Refuzarea asistenței medicale pentru un copil

Neglijarea poate fi educativă, de exemplu: Refuzul educării unui copil sau a participării la nevoile de educație
specială

Neglijarea poate fi emoțională, de exemplu: Atenție la nevoile emoționale ale copilului

 
Ce este sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic. Se întâmplă atunci când ostaticii sau victimele abuzurilor se
leagă de captorii sau abuzatorii lor. Această legătură psihologică se dezvoltă de-a lungul zilelor, săptămânilor,
lunilor sau chiar ani de captivitate sau abuz.

Cu acest sindrom, ostaticii sau victimele abuzurilor pot veni să simpatizeze cu captivii lor. Acesta este opusul fricii,
terorii și disprețului care ar putea fi așteptat de la victimele din aceste situații.

De-a lungul timpului, unele victime au ajuns să dezvolte sentimente pozitive față de captivii lor. Ei pot chiar să
înceapă să se simtă ca și când ar împărtăși obiective și cauze comune. Victima poate începe să dezvolte sentimente
negative față de poliție sau autorități. Aceștia pot avea resentimente față de oricine ar putea încerca să-i ajute să
scape din situația periculoasă în care se află. Acest paradox nu se întâmplă cu fiecare ostatic sau victimă și nu este
clar de ce apare atunci când se întâmplă.

Mulți psihologi și profesioniști din domeniul medical consideră sindromul Stockholm un mecanism de coping sau o
modalitate de a ajuta victimele să gestioneze trauma unei situații terifiante. Într-adevăr, istoria sindromului poate
ajuta la explicarea motivului.

Simptomele sindromului Stockholm

 Victima dezvoltă sentimente pozitive față de persoana care îi ține captivi sau îi abuzează.
 Victima dezvoltă sentimente negative față de poliție, figuri de autoritate sau oricine ar putea încerca să-i ajute
să se îndepărteze de captorul lor. Aceștia pot refuza chiar să coopereze împotriva abuzatorului lor.
 Victima începe să perceapă umanitatea captorului lor și crede că au aceleași obiective și valori. Aceste
sentimente se întâmplă de obicei din cauza situației emoționale și foarte încărcate care se întâmplă în timpul
unei situații de ostatici sau a unui ciclu de abuz. De exemplu, oamenii care sunt răpiți sau luați ostatici se simt
adesea amenințați de captorul lor, dar sunt, de asemenea, foarte dependenți de ei pentru supraviețuire. Dacă
răpitorul sau abuzatorul le arată o oarecare bunătate, pot începe să simtă sentimente pozitive față de captorul
lor pentru această „compasiune”. De-a lungul timpului, acea percepție începe să modeleze și schițează modul
în care privește persoana care îi ține ostatic sau îi abuzează.

Sindromul Stockholm poate apărea și în aceste situații

Relații abuzive. Sursa ResearchTrusted a arătat că persoanele abuzate pot dezvolta atașamente emoționale față de
abuzatorul lor. Abuzul sexual, fizic și emoțional, precum și incestul, pot dura ani întregi. În acest timp, o persoană
poate dezvolta sentimente pozitive sau simpatie pentru persoana care le abuzează.

Abuz asupra copilului. Abuzatorii își amenință frecvent victimele, chiar cu moartea. Victimele pot încerca să evite
supărarea abuzatorului lor prin faptul că sunt conforme. Abuzatorii pot arăta, de asemenea, bunătate care ar putea fi
percepută ca un sentiment autentic. Acest lucru poate confunda copilul și poate duce la neînțelegerea naturii
negative a relației.

Comerț cu trafic de sex. Persoanele care sunt traficate se bazează adesea pe abuzatorii lor pentru necesități, cum ar
fi mâncare și apă. Când abuzatorii oferă acest lucru, victima poate începe să dezvolte sentimente pozitive. De
asemenea, pot rezista să coopereze cu poliția, de teamă de represalii sau cred că trebuie să-și protejeze abuzatorii
pentru a se proteja.

Antrenament sportiv. A fi implicat în sport este o modalitate foarte bună pentru oameni de a-și construi abilități și
relații. Din păcate, unele dintre aceste relații pot fi în cele din urmă negative. Tehnicile dure de coaching pot deveni
chiar abuzive. Sportivul ar putea spune că comportamentul antrenorului lor este pentru binele lor, iar acest lucru,
potrivit unui studiu din 2018, poate deveni în cele din urmă o formă a sindromului Stockholm.

 
Autorii studiului de caz:

Elena Pătrățeanu este consilier social coordonator la Fundația ICAR, organizație care oferă servicii medicale,
sociale, psihologice și de integrare solicitanților de azil și refugiaților din România. Elena are o diplomă de licență
în comunicare, un masterat în studii islamice și o experiență de peste 6 ani în lucrul cu grupuri vulnerabile, precum
supraviețuitorii/supraviețuitoarele torturii, tratamentelor inumane și degradante și a violențelor sexuale și de gen.
De asemenea, este formator, certificat de Autoritatea Națională pentru Calificări din România și a fost implicată în
furnizarea de traininguri către autoritățile publice și ONG-uri pe teme precum metode de lucru cu refugiații,
identificarea vulnerabilităților refugiaților, drepturile sociale ale solicitanților de azil, modele de asistență socială în
lucrul cu migranții etc. În 2016, Elena a fost selectată ca Fellow Profesional pentru Departamentul de Stat SUA
Professional Fellows On-Demand Program pentru liderii ONG-urilor care lucrează cu comunitățile de refugiați din
Europa. În cadrul Fundației ICAR a lucrat cu solicitanți de azil, refugiați, resortisanți ai țărilor terțe și migranți fără
documente, obținând experiență valoroasă în lucrul pentru și alături de migranți, implementând modele de
consiliere socială și asistență care implica clienții în mod direct și concentrându-se pe participarea activă și
feedback-ul lor pentru a favoriza integrarea și bunăstarea clienților. 

Anca Bucur este formator, psiholog si psihoterapeut,  lucrează de peste 10  ani la Fundația ICAR în domeniul
reabilitării persoanelor victime ale torturii și a altor tratamente inumane și degradante. A parcurs  cursuri și
traininguri atât în țară cât și în străinătate, specializându-se în domeniul psihoterapiei traumei. A dobândit  astfel
excelente abilitați de lucru cu persoanele traumatizate. Anca este formator acreditat de Autoritatea Națională pentru
Calificări, iar în această calitate are o bogată experiență atât în susținerea de cursuri de specializare și formare a
adulților cât și în proiectarea didactică a acestora, fiind implicată în numeroase proiecte europene de dezvoltare de
cursuri dedicate specialiștilor care lucrează în domeniul migrației și au de-a face cu persoane sever traumatizate.A
acumulat, de asemenea, o bogată experiență în lucrul cu copiii, tinerii și adolescenții în perioada în care a lucrat ca
psiholog școlar pentru mai bine de 5 ani, trecând prin toate nivelele învățământului preuniversitar. Cunoaște foarte
bine caracteristicile psihologice ale fiecărei vârste, interesele, preocupările copiilor si tinerilor; cunoaște  metode de
învățare interactive, metode de activare și motivare a grupurilor de lucru adecvate scopului propus.

Studiul de caz este publicat în cadrul proiectului regional „Construirea relațiilor prin dezvoltarea inovativă a
conștientizării violenței bazate pe gen în Europa – BRIDGE”.

Proiectul BRIDGE este implementat sub conducerea Biroului Regional Terre des hommes pentru Europa împreună
cu parteneri din Belgia (Defense for Children International DCI-Belgia și FEDASIL), Grecia (ARSIS), Malta
(Kopin) și România (Tdh România) și are obiectivul general de a consolida răspunsul statutar la GBV care
afectează copiii și tinerii în mișcare în țările UE.

Proiectul BRIDGE este susținut de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-2020).  

Acest studiu de caz a fost finanțat de Programul „Drepturi, Egalitate și Cetățenie” al Uniunii Europene (2014-
2020).  

Conținutul acestui studiu de caz reprezintă doar opiniile autorului și este responsabilitatea sa exclusivă. Comisia
Europeană nu acceptă nicio responsabilitate pentru utilizarea informațiilor pe care le conține. 
Profilul agresorului psihologic: 21 de
trăsături în comun
Din păcate, abuzul e te un fenomen care poate apărea în relațiile interumane, fie în cuplu, familie, fie între
colegi la școală (agre iune) au la locul de muncă (mobbing).O formă foarte

Ads by optAd360

Conţinut:
 Abuzul psihologic provoacă grave probleme psihice victimei
 1. Sunt intoleranți
 2. La început sunt fermecători
 3. Sunt autoritari
 4. Sunt rigide psihologic
 5. Prezintă gândire dihotomică
 6. Sunt șantajatori
 7. Nu fac autocritică
 8. În schimb, ei critică
 9. Își schimbă starea de spirit în câteva secunde
 10. Sunt ușor jigniți
  11. Victima este deconectată
 12. Sunt cruzi și nesimțiți
 13. Nu regretă
 14. Fac promisiuni false
 15. Ei controlează
 16. Nu au control emoțional
 17. Nu se opresc
 18. Sunt seducători
 19. Sunt mincinoși
 20. Devin victime
 21. Empatie scăzută

Ads by optAd360

Din păcate, abuzul este un fenomen care poate apărea în relațiile interumane, fie în cuplu, familie, fie între
colegi la școală (agresiune) sau la locul de muncă (mobbing).

O formă foarte comună și mai puțin vizibilă decât abuzul fizic este abuzul emoțional. În acest articol vom
revedea caracteristicile unui abuzator psihologic.

 Articol asociat: „Cele 30 de semne de abuz psihologic într-o relație”

Abuzul psihologic provoacă grave probleme

psihice victimei
Și asta este abuzul psihologic poate fi tăcut uneori, dar este devastator pentru persoana care suferă.
Stima de sine scăzută poate fi atât o cauză, cât și o consecință a manifestării acestui fenomen, dar, în plus,
persoana care este victimă a abuzului emoțional suferă adesea de probleme grave, cum ar fi stresul,
anxietatea, depresia și chiar dependența de psihoactiv. substanțe.
 INTERESTING FOR YOU

Дополнительный заработок в г. Кишинёв: куда нести пивные

бутылки
Узнать больше→

Какой бумаге не место в унитазе

Узнать больше→

Dar, Cum sunt persoanele abuzive? Ce caracteristici prezintă? Mai jos puteți găsi o listă cu cele mai
frecvente trăsături sau obiceiuri ale agresorului.

1. Sunt intoleranți
Persoanele intolerante nu respectă opiniile, atitudinile sau comportamentele altora. Sunt oameni plini de
prejudecăți. Acest lucru îi face să reacționeze într-un mod agresiv, resentimentos și grosolan, întrucât
consideră că nu există niciun motiv pentru a împiedica propria voință să conducă. De obicei sunt sexiste.

 Dacă doriți să cunoașteți caracteristicile indivizilor intoleranți, trebuie doar să vizitați articolul nostru:
„Persoanele intolerante împărtășesc aceste 12 defecte”

2. La început sunt fermecători

Ads by optAd360

Dar acești oameni nu sunt intoleranți la început, mai degrabă sunt fermecători în fazele inițiale ale relației.
Ei știu să se comporte și poate dura ceva timp până să apară adevăratul lor „eu”. Pe măsură ce încrederea în
cealaltă persoană crește, atunci acestea prezintă un comportament distructiv.

INTERESTING FOR YOU

Дополнительный заработок в г. Кишинёв: куда нести пивные
бутылки
Узнать больше→

Какой бумаге не место в унитазе

Узнать больше→

 Articol asociat: „Cele 6 semne pentru a detecta un prieten fals”

3. Sunt autoritari
Agresorii sunt autoritari, deoarece sunt caracterizați de trăsături nedemocratice și intransigente. Sunt
iubitori de ordine, dar din punct de vedere subiectiv, adică pe baza criteriilor lor personale. Nu contează dacă
au dreptate sau nu, pentru că dacă nu le asculti vor zbura în furie.

 Poate vă interesează: „Conducerea autocratică (sau autoritară): avantaje și dezavantaje”

4. Sunt rigide psihologic

Acești indivizi au o gândire rigidă și urmăresc un singur adevăr, al lor. Nu sunt oameni care dialogează
și caută consensul, dar se tem să cedeze opiniilor altora, pentru că consideră că numai ei au dreptate. Orice
lucru care nu se potrivește gândirii lor este greșit, asigurându-se astfel că singurul adevăr existent este al lor.

Ads by optAd360

Pe de altă parte, acești oameni tind să gândească din categorii relativ rigide și strânse, ceea ce le face mai
ușor să empatizeze puțin cu ceilalți, chiar și atunci când există motive pentru aceasta.
 INTERESTING FOR YOU

Дополнительный заработок в г. Кишинёв: куда нести пивные

бутылки
Узнать больше→

Какой бумаге не место в унитазе

Узнать больше→

5. Prezintă gândire dihotomică

Fiind persoane rigide din punct de vedere psihologic, pentru ei totul este corect sau greșit. Nu există cale
de mijloc. Cu alte cuvinte, fie totul este alb, fie totul este negru. Acest lucru se întâmplă deoarece, în general,
agresorii au crescut în familii care i-au tratat în acest fel.

6. Sunt șantajatori
Acest tip de persoane purtați-vă întotdeauna în conformitate cu interesele lor și cu vina, neplăcerile și
provocați teamă în victima șantajului. De multe ori fac victima să se simtă vinovată pentru lucruri pe care
nici măcar nu le-au făcut sau lucruri pe care le-au făcut, dar nu sunt neapărat greșite.

 S-ar putea să vă intereseze: „Șantajul emoțional: o formă puternică de manipulare în cuplu”

Ads by optAd360

7. Nu fac autocritică
Deoarece sunt persoane rigide din punct de vedere psihologic și cred că există un singur adevăr, ei nu știu
cum să accepte critica. Acest lucru se întâmplă deoarece orice critică este percepută ca o înțelegere a
identității și a modului lor de a interpreta realitatea, nu iau în calcul posibilitatea ca aceasta să fie o contribuție
constructivă.

Victimele maltratării lor își plătesc lipsa abilităților sociale și sentimentul de eșec, devenind țapul ispășitor. De
asemenea, desigur, agresorii psihologici nu se autocritică, sau cel puțin nu într-un mod sistematic și dacă
nu întâlnesc o experiență care îi obligă să facă o schimbare radicală în modul lor de a vedea lucrurile.

8. În schimb, ei critică
Deși acești oameni nu se critică pe ei înșiși, îi critică pe ceilalți cu mare ușurință. Ei caută defectele
celeilalte persoane și le bat emoțional cu slăbiciunea lor, inventând chiar și o slăbiciune pentru a face victima
să se simtă rău. Nu este o critică constructivă, ci o acțiune menită să facă pe cineva să se simtă prost să se
bucure de reacția sa sau să o supună.

9. Își schimbă starea de spirit în câteva secunde

Schimbările de dispoziție sunt frecvente la aceste tipuri de oameni, care trec de la o stare plăcută la
furie sau furie în câteva secunde. Prin urmare, ei pot trăi în două extreme, de la a fi fermecători la a fi oameni
oribili.

10. Sunt ușor jigniți

Ads by optAd360

Aceste schimbări de dispoziție se datorează adesea hipersensibilității și deoarece sunt ușor jigniți. S-a spus
deja că dacă ceva nu se potrivește cu adevărul său, atunci este greșit.
11. Victima este deconectată
Izolarea victimei de familie și prieteni este unul dintre obiectivele pentru care agresorul forțează victima în
supunere totală. Ideea sa este că victima se simte amenințată și se teme să vorbească cu alte
persoane.

12. Sunt cruzi și nesimțiți

Aceste tipuri de oameni nu numai că își maltratează psihologic partenerii, ci și Au tendința de a răspândi
acest tip de comportament, de exemplu, cu copiii lor și pot chiar să provoace daune fizice animalelor
de companie. Sunt oameni cruzi și nesimțiți.

13. Nu regretă
Sunt oameni care nu regretă ceea ce fac, și așa cum s-a explicat în punctul anterior, de obicei au acest tip
de comportament cu alte persoane. De aceea, printre altele, este un profil psihologic care ar trebui ținut
departe, deoarece nu există nici măcar posibilitatea ca acestea să reconsidere prea mult.

14. Fac promisiuni false

Deși uneori pot părea regretabile, acești indivizi tind să facă promisiuni false. Sunt experți în a cere
iertare, dar, în realitate, nu regretă acest lucru. Lor pe care urmează să-l schimb nu are nicio valoare,
deoarece cel puțin acționează la fel.

Ads by optAd360

15. Ei controlează
Sunt oameni care au nevoie să se simtă superiori și să-i controleze pe ceilalți. Deși sunt oameni
nesiguri și se tem să nu fie demascat, controlul devine aliatul lor. Acesta este modul de a avea totul strâns
legat, astfel încât să nu vă scape nimic din mâini.

16. Nu au control emoțional

În ciuda dorinței de a-i controla pe ceilalți, nu au control emoțional. De fapt, mulți sunt oameni total
analfabeți la nivel emoțional. De aceea se comportă impulsiv, fără a reflecta asupra vieții lor interioare.

17. Nu se opresc
Neavând o mare capacitate de reflecție, sunt oameni care nu se opresc la nimic, pentru ei scopul
justifică mijloacele. Sunt oameni care pot acționa chiar pe furiș în locuri publice, transformând viața victimei
într-un adevărat calvar.
18. Sunt seducători
Fiind oameni fermecători la început, de obicei își cuceresc victima. De fapt, sunt oameni care seduc cu
ușurință și care au o mare capacitate de seducție.

19. Sunt mincinoși

Ads by optAd360

Oamenii manipulatori nu sunt în mod evident oameni cinstiți. Acest lucru îi face mincinoși experți,
vărsând o minciună după alta. De fapt, rareori spun adevărul, deoarece caută întotdeauna să rănească pe
cealaltă persoană.

20. Devin victime

Deoarece ei dau vina mereu pe cealaltă persoană, adesea adoptă rolul de victimă pentru a-și justifica
acțiunile. De exemplu, pronunțând fraze de genul „nu mă iubești, pentru că ești întotdeauna mai conștient de
prietenii tăi”. Acțiunile de afectare psihologică sunt continue, dar nu trebuie neapărat să fie directe. Unii vin
mascați drept victime false.

21. Empatie scăzută

Oamenii abuzivi nu sunt empatici. Ce inseamna asta? Ei bine, ei nu recunosc emoțiile altora și nu se
conectează cu ei. Acest lucru le permite să facă victima să sufere fără a avea niciun fel de resentimente.