Cantermir și puiul de vulpe“ de George Bălăiță prezintă pe băiatul/băiețelul Cantemir și discuția dintre acesta cu cireșul de lângă intrarea în curtea sa. Spre sfârșitul iernii, Cantemir a primit un pui de vulpe de la soția pădurarului, însă acesta nu știa/putea să vorbească. Băiatul citise din cărți că vulpile vorbeau românește. După vizita făcută puiului de vulpe ce stătea în cușca câinelui Bob, băiatul începu să se plimbe prin grădină, unde zări cireșul de lângă poartă. În peisajul superb, Cantemir îl auzi pe cireș vorbind, iar acesta, fiind șocat, își pierde cuvintele. Pomul îi spuse băiatului că îi poate îndeplini o dorință. Cantemir a menționat faptul că își dorea să devină inginer, însă cireșul îi sugera drumul poeziei. Băiatul se trezi din visul său, amintindu-și cu drag lumea din care făcu parte câteva clipe. În concluzie, discuția dintre micul Cantemir și cireș a fost o ocazie prielnică/bună de a descoperi o lume fascinantă/minunată a visului.