UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PSIHOPEDAGOGIE

ROLUL PROCESULUI DE PREDARE-ÎNVĂȚARE ÎN ACTIVITĂȚILE DIN

CADRUL ANTRENAMENTELOR SPORTIVE

NUMELE TRAI
PRENUMELE ROBERT
SPECIALIZAREA SPM
GRUPA 110
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
LOCALITATEA CLUJ-NAPOCA

2020
 Predarea, învățarea

Predarea, ca concept, este înțeleasă ca fiind procesul de transmitere a unor cunoștințe

teoretice sau practice. Acest procedeu este specific instituților de învățământ preșcolare, școlare
și universitare. Învățarea, ca concept, este înțeleasă ca fiind procesul de descoperire, înțelegere și
memorare a unor informații noi. Acest procedeu este specific fiecărui om în parte, deoarece toată
lumea are un ritm de învățare și o capacitate de a memora diferită. ”Activitatea de predare-
învăţare este privită în unitatea ei didactică, deoarece aceste procese se interpătrund în cadrul
activităţii comune a profesorilor şi elevilor, iar rezultatele finale sunt o rezultantă a celor două
procese. În domeniul educaţiei fizice, predarea este o activitate specifică a profesorului prin care
le transmite elevilor în mod sistematic cunoştinţele disciplinei în cadrul sistemului de învăţământ.
Sistemul de predare este influenţat în mare măsură de personalitatea profesorului, statutul şi
profesionalismul, aptitudinile didactice şi ştiinţifice, trăsăturile de caracter, stilurile de predare,
comunicare, conducere şi evaluare” (Petrescu, p. 4, n.d.).

Eficiența predării depinde de stilul abordat de către fiecare cadru didactic în parte, stil ce
depinde de particularitățiile elevilor, dar și de priceperea pedagogică cadrului didactic. Stilul
abordat de cadrele didactice constă în modul de predare personal a fiecărui cadru în comformitate
cu capacitatea elevilor de a învăța. Profesorul poate aborda un stil de a preda care poate să fie:
”democratic, autoritar, neglijent” (Universitatea de stat de Educație Fizică și Sport, p. 2, n.d.).

Fig. 1 – Stilurile de predare abordabile de profesor

 Metodologia de predare-învățare oferă libertate și creativitate, dar cere profesorului și
elevului să aleagă și să folosească toate competențele specifice curriculei în funcție de nivelul de
pregătire a elevului. Ca profesorul să poată aplica correct conținutul acestel curricule în toate
activitățile didactice, trebuie să aibă informații privind aptitudinile fiecărui elev/student în
legătură cu acea materie. Din punct de vedere didactic, competențele specific trimit la cunoștințe,
capacități și atitudini pe care elevul trebuie să le atingă, la modul în care se va face predarea,
învățarea și evaluarea. Sistemul de formare a competențelor specific este întâmpinat cu dificultate
de orice elev sau cadru didactic, mai ales la începutul instruirii. Cu timpul, datorită acestui system
se formează o deprindere intelectuală care va reduce considerabil efortul mintal și fizic necesar.

Antrenamentul sportiv

Antrenamentul sportiv este un process pedagogic care presupune o formă de organizare

și are efect complex asupra personalității unui sau a mai multor persoane. Mai exact,
antrenamentul este o activitate motrică specializată și sistematic orientate către formarea general
a individului. Stăpânirea tehnicii specific ți ameliorarea performanței sportive merg mână în
mână, scopul general al antrenamentului fiind aducerea sportivului la nivelul maxim al
potențialului său la momentul competiției/obiectivului.

”Realizarea optimală a ansamblului obiectiv - antrenament - performanţă implică diferiţi factori

aparţinând domeniului fizic, tehnic, tactic, psihologic şi social” (Crisan, 2016). Fiecare dintre
acești factori devin un criteriu de reușită suplimentară și în acest sens nu trebuie să fie neglijată
activitatea de dezvoltare continua adaptată.

În orice performanță, tehnica sportive se înscrie într-un effort cu dimensiune triplă (spațiu;
timp/intensitate; frecvență/constanță). Astfel, pregătirea fizică în serviciul secificității trebuie să
servească condițiilor de realizare a sarcinii sportive, interesându-se de aspectele psihomotoare
legate de învățarea tehnicii, de mijloace funcționale legate de ameliorarea lor, de dimensiunile
energetice legate de probă. Această ambiguitate a rollului pregătirii fizice în sistemul de
antrenament pune problema analizei sarcinii sportive înaintea elaborării conținuturilor pentru a
trata mai efface decalajele între profilul ecaluat al sportivului și exigențele probei sale. În funcție
de activitate, pregătirea fizică poate corăspunde fie factorului principal al performanței și în
consecință o dominantă a antrenamentului, de exemplu la probele din atletism, fie un support pe
care calitățile tehnice și tactice vor putea să se sprijine și fără de care nici o performanță nu va
putea să fie realizată, de exemplu sporturile în echipă sau sproturile de contact.

Dacă ne referim la marile principii de planificare ale antrenamentului sportive, știm că

este vorba de a organiza programarea plecând de la o pregătire fizică general mergând către o
pregătire fizică specifică, care va conduce la competiție forma supremă a antrenamentului.
Fiecărei perioade trebuie să-I corespundă un lucru adaptat vizând unul mai multe direcții de
dezcoltarea particular. Din acest punct de vedere, putem evidenția trei perioade în cadrul
sezonului competitional:

• Pregătire fizică generală

• Pregătire fizică orientată
• Pregătire fizică specifică

Pregătirea fizică generală vizează în principal la dezvoltarea și armonizarea calităților

fizice, acesta reprezentând aproximativ 60% din timpul total de antrenament. În această
perioadă se va pune accent pe dezvoltarea punctelor slabe și menținerea celor forte. Acest tip
de pregătire va fi pus în perioada de reluare a antrenamentelor, perioadă care în general este
îndepărtată de cea a competiților. Antrenamentele în această perioadă sunt direcționate în
principal către lucrul aerobic, dezvoltării forței generale și a mobilității.

Pregătirea fizică orientată urmează perioada pregătirii fizice generale fiind o tranziție care
urmărește dezvoltarea calităților fizice cel mai puternic reclamate de efortul specific într-o
formă mai adaptată la caracteristicile sportivului.

Pregătirea fizică specifică necesită o participare activă din partea sportivului, ea

constituind faza în care toate achizițiile fizice de ordin general vor fi transferate în realizarea
tehnicii respective.

Procesul de antrenament reprezintă aplicarea unei multitudini de stresuri specifice cărora

organismul este obligat să li se adapteze. Este adaptarea pe termen scurt sau pe termen lung
la încărcăturile de antrenament și la stresul cronic la care sportivul trebuie să se adapteze
pentru a deveni din ce în ce mai performant.

• Adaptarea pe termen scurt: răspunsurile adaptive ale organismului vor putea fi

sesizate imediat după apariția unei solicitări
 • Adaptarea pe termen lung: repetarea stimulilor punctuali va antrena în timp o adaptare
pe termen lung sau cronică. Pe măsură ce ședințele de antrenament se înlănțuie,
repetarea regulată a stimulilor va antrena o adaptare a organismului pe termen lung.
• Adaptarea specifică: este un tip de adaptare ce vizează latura tehnică a
antrenamentului sportiv, ea exprimându-se printr-o eficientizare a tehnicii urmare a
adaptărilor pe termen lung la nivelul calităților fizice specifice.
Răspunsul la antrenament sau amploarea adaptărilor sunt individuale, deoarece ele depind
în foarte mare măsură de bagajul pregătirii fizice anterior începerii pregătirii precum și de
o serie de alți factori, bagaj ereditar, genotip. Oricare ar fi cantitatea de pregătire fizică
efectuată, la un moment dat sportivul ajunge la un nivel fizic ce nu mai poate fi depășit
indiferent de cantitatea de efort pe care o realizează la antrenament. Fiecărei perioade de
antrenament, fiecărei calități motrice și fiecărui individ îi corespund efecte strict
individualizate ce trebuie urmărite și controlate în mod regulat pentru a putea ajusta
planurile de pregătire și modifica mijloacele utilizate la nivelul efectelor obținute

Practicarea unui sport de performanță înseamnă putere, rezistență psihică și caracter.

Aceste însușiri ale unui sportiv se dobândesc de-a lungul vieții, odată cu provocările la care sunt
expuși, alegerile pe care le fac și drumul pe care doresc să îl urmeze. Dezvoltarea personală este
un proces continuu de evaluare a calităților și setare a obiectivelor, iar rolul sportului este acela
de a crea personalitatea completă a individului. Sportul de performanță influențează caracterul și
personalitatea omului într-o măsoare enormă, iar acestea sunt doar câteva lucruri pe care ne ajută
să le îmbunătățim:

• Ambiție, perseverență
• Motivație și rezistență
• Abilități sociale
• Încredere în sine și disciplină
Bibliografie
http://docshare01.docshare.tips/files/28086/280868262.pdf
http://infoatletism.ro/index.php/metodica/antrenamentul-sportiv-generalitati
https://sports-hub.ro/cum-contribuie-sportul/
https://www.usefs.md/PDF/Cursuri%20electronice/TMEF/Teoria%20si%20metodica%2
0educatiei%20fizice(Lectia4).pdf