FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

FILOSOFIA BUDDHISTĂ (5)

Pentru a ne face puternici trebuie să depășim crizele. Să dezvoltăm valorile noastre interioare.

v CRIZELE

• Înțelegere și depășire. Impact și schimbare.

Cuvântul „criză” provine din limba greacă și se referă la o schimbare importantă. Astăzi i-
am conferit un sens negativ pe care altădată nu l-a avut.

În China, „schimbare” se scrie în două caractere: unul înseamnă durere, suferință, dar al
doilea semnifică oportunitate. Trebuie să înțelegem criza și să învățăm să o depășim.

La baza învățăturii lui Buddha se află eliminarea sau depășirea durerii. În realitate, cazul lui
Buddha este unul dintre cele mai extraordinare din Istoria mistică, prin claritatea,
seninătatea, dragostea și adevărul ce pătrund Mesajul său. Acest mesaj este rodul unei serii
îndelungi de experiențe legate de căutarea a ceea ce ar putea alina suferința umană.

• În ce constă problema cu crizele? În durerea pe care o provoacă. Dar știind să

depășim durerea și crizele, vom dezvolta potențialele noastre interioare, vom
deveni mai puternici.

v VIAȚA LUI BUDDHA: Siddharta Gautama

• Buddha înseamnă „Iluminatul”, calificativ generic utilizat în India pentru a se referi

la înțelept.
• S-a născut în 563 î.Hr. în Kapilavastu (150 km de Benares); a avut o copilărie și
educație în calitate de principe.
• Cele 3 întâlniri: cu bătrânețea, boala și moartea. Impactul acestora și schimbarea
din viața sa.
• Căutarea cauzei durerii: Calea de mijloc coincide cu Cărarea Legii.

„Coarda care atârnă nu scoate sunete, iar dacă este prea

întinsă ne năruiește speranțele; dacă este corect
tensionată atunci oferă armonie.” Buddha

Arborele Bodhi, Iluminarea și Nirvana (ieșirea din

pădure)... ieșirea din confuzie.

1
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

v ÎNVĂȚĂTURILE LUI BUDDHA

• Viața sa ca maestru

• Culegerea Învățăturilor sale: Cartea de învățătură, Cartea regulilor morale, Cartea

de psihologie și filosofie.

v CELE PATRU ADEVĂRURI NOBILE

1.- EXISTENȚA DURERII: în natura vieții există schimbarea, efemerul, durerea...

2.- CAUZA DURERII: provine din îndrumarea energiilor de care dispunem înspre o lume
mereu schimbătoare și lipsită de trăinicie, o lume în care totul se risipește... Omul
consideră drept realitate iluzia de a poseda și de a păstra obiecte, în timp ce acestea sunt
destinate pieririi. Atașamentele ne provoacă suferință.

3.- ÎNCETAREA DURERII: când canalizăm setea noastră de viață, dorințele noastre, către
Eul nostru superior, către ceea ce este permanent și stabil, atunci durerea va înceta.

4.- DRUMUL CARE CONDUCE LA ÎNCETAREA DURERII: CALEA NOBILĂ CU OPT BRAȚE:
cărarea care ne va duce către ceea ce este mai bun în noi înșine.

Opinii

Opinii corecte Concentrare Intenții

Intenții corecte
Vorbire corectă
Acțiune corectă Atenție Vorbire
Mijloace de existență corecte
Efort corect
Atenție corectă Efort Acțiune
Concentrare corectă
Mijloace de existență

Marii Maeștri au știut să aprindă făclia care să poată ilumina drumul dificil al depășirii de
sine pe care omul trebuie să înainteze. Atunci, să știm cum să ne aducem liniștea în minte și să
percepem cu ochii sufletului această lumină ce strălucește pentru toți cei care vor s-o
urmărească.

2
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

DHAMMAPADA: CĂRAREA LEGII (Fragmente)

1. YAMAKAVAGGA: Versuri gemene

Împrejurările în care ne aflăm sunt rezultatul a ceea ce am gândit, am întemeiat și am
statornicit în mintea noastră. Dacă un om vorbește și făptuiește cu o minte impură,
suferința îl însoțește așa cum roata urmărește copita boului care trage căruța.
Împrejurările în care ne aflăm sunt rezultatul a ceea ce am gândit, am întemeiat și am
statornicit în mintea noastră. Dacă un om vorbește și făptuiește cu o minte pură, fericirea
îl însoțește precum propria-i umbră de care nu se desparte niciodată.
„El m-a păcălit, m-a bătut, m-a înfrânt, m-a furat.“ Niciodată nu se va epuiza ura la cei care
adăpostesc astfel de gânduri.
În realitate, ura nu încetează prin ură, ura încetează prin iubire; aceasta este o lege
străveche.
Cei care iau minciună drept adevăr, iar în adevăr văd minciună, aceștia se alimentează cu
gânduri false și niciodată nu vor trăi adevărul.
Cei care recunosc autenticitatea adevărului și falsitatea minciunii‚ ei se alimentează cu
gânduri corecte și trăiesc adevărul.
Așa cum ploaia pătrunde într-o casă prost acoperită, tot așa pasiunile domină asupra
aceluia a cărui minte este inertă.
Așa cum ploaia nu pătrunde într-o casă bine acoperită, tot așa nici pasiunile nu domină
asupra aceluia a cărui minte este meditativă și bine exersată.
Acela care rostește texte sacre, dar nu acționează conform cu ele, seamănă cu văcarul care
numără vacile altuia. El nu va împărți fructele retragerii1.
Acela care rostește texte sacre și acționează conform cu învățăturile, respingând
ignoranța, lăcomia, pasiunile, cel care a ajuns la corecta cunoaștere, s-a desprins de
lucrurile din această lume și a dezrădăcinat din sine dorința pentru viața viitoare, el va
împărți fructele retragerii.
2. APPAMADAVAGGA: Vigilența
Vigilența este calea Nepieirii2. Neglijența este calea morții. Cei care practică vigilența nu
mor. Aceia care sunt neglijenți, ei parcă sunt morți deja3.
Recunoscând diferența dintre cele două căi, cei vigilenți știu să fie vigilenți și se delectează
în regatul Arienilor4.

1
Fructele retragerii: atingerea stării de Arhat prin înaintarea pe cele patru cărări care conduc la ea și experimentarea
stărilor de conștiință inerente cărărilor respective.
2
Cu alte cuvinte, Nirvana (Pali: Nibbana).
3
Primii au realizat Nirvana și nu sunt supuși renașterii; cei din urmă sunt considerați morți deja, căci continuă să
parcurgă drumul dintr-o viață în alta.
4
„Regatul Arienilor“ semnifică suma factorilor care conduc la iluminare, dar și stările de conștiință supraumană
inerente ei.

3
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

Cei în permanență meditativi, perseverenți, atenți, ei experimentează starea eliberării de

legături: Nirvana supremă.
Cel care este harnic, vigilent, ale cărui fapte sunt pure, cel care lucrează cu prudență și este
stăpân pe sine, el își va mări gloria proprie.
Vigilent între neglijenți, în întregime treaz între somnolenți, înțeleptul avansează
asemenea unui armăsar vioi care lasă în urma sa mârțoaga.
Bhikkhu care știe să fie vigilent și nu are încredere în neglijență, avansează precum focul
care arde toate legăturile cu această lume5.
Bhikkhu care știe să fie vigilent și nu are încredere în neglijență este ferit de cădere
(renaștere), căci se apropie de Nirvana.
3. CITTAVAGGA: Mintea
Așa cum un arcaș trimite săgeata sa, tot așa și înțeleptul își îndreaptă mintea instabilă și
șovăitoare, dificil de stăpânit și dificil de supravegheat.
Asemenea unui pește scos din sălașul său acvatic și aruncat pe uscat, mintea tremură și
se agită atunci când trebuie să abandoneze lumea pasiunilor.
Mintea schimbătoare și greu de înfrânat se îndreaptă mereu către deșertul plăcerilor; de
aceea, este bine să fie stăpânită. O minte îmblânzită duce la fericire.
Pentru acela a cărui minte nu este preocupată de plăceri, care nu se lasă prins de ură și
care s-a înălțat deasupra binelui și a răului, pentru acel om vigilent, teama nu mai există.
Experimentând faptul că trupul său este fragil precum un urcior și menținându-și mintea
fermă precum o fortăreață, el ar trebui să-l atace pe Mara (pasiunile) cu armele
înțelepciunii și după aceea să păstreze cu sfințenie ceea ce a cucerit.
Inamicul îl rănește pe dușmanul său. Un om care urăște aduce daune celuilalt om care
urăște, însă, cel mai mare rău este acela care se produce din cauza minții perfide.
Nici o mamă, nici un tată, nici un alt părinte nu poate face atât cât poate face o minte bine
îndrumată.

5
Există 10 legături care ne leagă cu această lume:
a. Credința în existența unui Eu individual, sau „Erezia Individualității“.
b. Îndoiala sau incertitudinea.
c. Credința în eficacitatea riturilor și ceremoniilor.
d. Dorința pentru existența în lumea formelor.
e. Dorința pentru existența în lumea non-formală.
f. Neliniștea (tulburarea).
g. Rea-voința.
h. Orgoliul.
i. Sensualismul.
j. Ignoranța.

4
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

4. PUPPHAVAGGA: Florile
Cine va cuceri acest pământ și regatul lui Yama și această lume împreună cu zeii? Cine va
recunoaște Dhammapada bine împărtășită, asemenea unui om drept care recunoaște
adevăratele flori cu care să facă un buchet?
Discipolul este acela care va cuceri acest pământ și regatul lui Yama și această lume
împreună cu zeii. El va recunoaște Dhammapada bine împărtășită, asemenea unui om
drept care recunoaște adevăratele flori cu care să facă un buchet.
Acela care știe că trupul lui este efemer precum un balon de săpun și iluzoriu ca un miraj,
el va distruge săgeata „înflorită“ a pasiunilor astfel încât regele morții să nu-l mai poată
vedea.
Precum o albină care culege nectar din floare fără să-i distrugă culoarea sau parfumul, tot
așa și Bhikkhu trebuie să străbată târgul (mergând după pomană).
Nimeni nu trebuie să le atragă atenția celorlalți asupra defectelor lor și nici să le judece
faptele sau neglijențele, ci trebuie să fie conștient de propriile sale fapte, defecte și
neglijențe.
Mirosul arborelui de santal, cel de tămâie sau parfumul florii de lotus, toate acestea nu pot
întrece parfumul virtuții.
Așa cum iasomia crește frumoasă și plăcut parfumată deasupra unei grămezi de gunoaie
aruncate pe marginea drumului, tot așa, aflat printre aceia care nu sunt decât niște
prăpădiți, discipolul Celui Perfect Trezit strălucește în înțelepciunea sa în mijlocul orbilor
din lume.
5. BALAVAGGA: Neghiobul
Lungă este noaptea pentru cel care veghează, lung este drumul pentru cel care este obosit,
lung este ciclul de nașteri și de morți pentru acela care nu cunoaște Adevărul Sublim.
Dacă un peregrin nu întâlnește pe altul mai bun sau egal cu el, mai bine să continue hotărât
călătoria sa solitară, căci prietenia cu un neghiob nu-i este posibilă.
Neghiobul care își recunoaște neghiobia este un înțelept. Dar un neghiob care se crede
înțelept este cu adevărat un neghiob.
Acțiunea nu este bună dacă cel ce simte mustrări de cuget culege fructul bucuros și cu
zâmbet.
Fructul unei acțiuni rele se aseamănă cu laptele proaspăt muls dar care nu a devenit
imediat acru; îl urmărește pe neghiob ca o remușcare mereu latentă.
Când cunoașterea deșartă a neghiobului rodește, atunci norocul său s-a terminat.
Lăsați ca laicii și călugării să gândească: „Aceasta a fost făcută de mine; în fiecare lucru, fie
mare fie mic, ceilalți să observe opera mea și să mă admire“. Aceasta e ambiția neghiobului
și astfel sporește dorința și orgoliul său.

5
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

Cărarea care duce la bunuri lumești este una, iar cu totul alta este aceea care conduce spre
Nirvana. Înțelegând aceasta, oh bhikkhu, discipolul lui Buddha nu caută bucuria în onoruri,
ci cultivă desprinderea de ele.
6. PANDITAVAGGA: Înțeleptul
Dacă întâlnești un om care-ți arată neajunsurile tale și te dojenește, toate acestea ca și
cum ți-ar fi arătat un tezaur, nu-l abandona, căci el reprezintă un bine și nu un rău pentru
acela care caută un astfel de om.
Lasă-l să te sfătuiască, să te instruiască, să te dezvețe de rău; el va fi iubit de omul bun și
va fi urât de cel rău.
Precum o rocă solidă ce nu este mișcată de vânt, în același mod înțeleptul nu este tulburat
de laude sau de reproșuri.
După ce a auzit învățătura înțeleptul devine calm, asemănător unui lac adânc, liniștit și
limpede.
Sunt puțini cei care ajung la malul celălalt, majoritatea rătăcesc neîncetat pe malul acesta6.
Numai cei care trăiesc cu onestitate, în acord cu învățături bine împărtășite, doar aceștia
vor ajunge la celălalt mal, traversând împărăția pasiunilor atât de dificil de depășit.
Înțeleptul care abandonează căminul‚ schimbându-l cu o viață fără casă, va trebui să
abandoneze gândurile tenebroase și să le cultive pe cele luminoase; el va trebui să caute
marea fericire a desprinderii, atât de greu de experimentat.
După ce a lăsat de o parte cu ușurință plăcerile simțurilor, înțeleptul va trebui să se
mențină liber de impuritățile minții sale.
Acela în a cărui minte sunt bine înrădăcinați factorii Iluminării, acela care a realizat
desprinderea de toate lucrurile și se bucură de ea, acela care a îmblânzit poftele sale, acela,
plin de lumină, a ajuns la Nirvana încă din lumea aceasta.
7. Arahatavagga: Arhat
Pentru cel ce și-a terminat călătoria, care este liber de regrete, în întregime desprins și care
a eliminat toate legăturile, pentru el focul pasiunilor a fost stins.
Această ființă curajoasă care rămâne mereu atentă și trează, ea a abandonat casa sa. Și
precum lebedele abandonează un lac, așa și ea merge din sălaș în sălaș, liberă de orice
atașament.
Este dificil de identificat urmele aceluia ale cărui acumulări karmice s-au consumat, care
se hrănește curat, ascetic, a cărui țintă este vidul, cel fără substrat (Nirvana). Urma sa este
la fel de greu de urmat ca și cea a păsărilor.
Înșiși zeii invidiază pe acela care și-a îmblânzit simțurile, așa cum un călăreț își îmblânzește
armăsarul, și a devenit liber de orice orgoliu sau dorință.

6
„Malul celălalt“ este Nirvana; majoritatea este supusă noilor nașteri.

6
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

Potolită devine mintea, calm cuvântul și fapta aceluia care a reușit să se elibereze și a
realizat această liniște datorită corectei cunoașteri.
Oriunde trăiește Arhatul, în sat, în pădure, în câmpie sau pe deal, acolo este într-adevăr un
loc plăcut.
Plăcute sunt pădurile unde mulțimea nu-și găsește desfătare. Doar acela care s-a eliberat
de pasiuni, el va găsi acolo bucuria, căci nu caută plăceri.
8. SAHASSAVAGGA: Miile
Decât o mie de cuvinte deșarte, mai bine să fie rostit unul singur binefăcător care va aduce
liniștea celui care-l aude.
Decât o mie de versuri deșarte, mai bun este un singur vers binefăcător care va aduce
liniștea celui care-l ascultă.
Dacă un om învinge în luptă de mii de ori pe alți o mie, iar un alt om se învinge pe sine
însuși, cel din urmă este cel mai mare dintre cuceritori.
Un lucru pe care un om îl poate oferi în lumea aceasta și în cursul anului ca pe un sacrificiu
sau ca pe un dar, nu reprezintă decât trei pătrimi din valoarea omagiului cuvenit aceluia
ce a intrat în curentul Nirvanei.
Decât o sută de ani trăiți în lene și ignoranță, mai valoroasă este o singură zi trăită cu voința
fermă.
Mai multă valoare are viață de o zi a aceluia care înțelege Adevărul Suprem decât o sută
de ani trăiți de acela care nu-l înțelege.
9. PAPAVAGGA: Răul
Îndreaptă-te cu hărnicie către bine, lasă în urmă departe de tine gândurile rele, căci mintea
aceluia care este neglijent cu lucrurile importante se desfată în rău.
Dacă un om realizează acțiuni care au importanță, atunci să fie perseverent în aceasta,
deoarece acumularea faptelor bune este plăcută.
Nu aprecia cu ușurință binele, spunându-ți: „Aceasta este prea puțin pentru mine“. Căci,
asemenea unui urcior care, picătură cu picătură, se umple cu apă, un înțelept, încet-încet,
se umple de bunătate.
Nu considera cu ușurință răul, spunându-ți: „Nu mă va ajunge din urmă“. Căci, asemenea
unui urcior care, picătură cu picătură, se umple cu apă, un neghiob, încet-încet, se umple
de răutate.
O mână fără răni poate atinge veninul; veninul nu afectează pe cel care nu are răni; tot așa
nu există rău pentru acela care nu comite fapte rele.
Cel care vrea să atace o persoană lipsită de apărare, pură și inocentă, va face ca răul să se
reverse peste el, asemenea prafului împrăștiat de vânt.
Nici în ceruri, nici în profunzimile mării sau în grota unui munte și în nici un colț din lume,
omul nu poate găsi un adăpost care să-l ferească de faptele sale rele.

7
 FILOSOFIA PENTRU VIAȚĂ

10. DANDAVAGGA: Pedeapsa

Toți tremură în fața pedepsei, toți se tem de moarte. Când unul își amintește că face parte
dintre ei, atunci el nu mai ucide și nu mai comite crime.
Toți tremură în fața pedepsei, toți iubesc viața. Când unul își amintește că face parte dintre
ei, atunci el nu mai ucide și nu mai comite crime.
Cel care, căutând propria fericire, pedepsește sau ucide ființe care de asemenea doresc
fericirea, nu-și găsește fericirea după moarte7.
Cel care căutând propria fericire, nu pedepsește și nu ucide ființe care de asemenea doresc
fericirea, va găsi fericirea după moarte.
Dacă rămâi tăcut precum un gong spart, atunci ai obținut Nirvana; prin urmare, violența a
fost eliminată din tine.
Neghiobul comite fapte rele deoarece nu înțelege natura lor otrăvitoare, și din cauza lor
se frământă ca și cum ar arde în foc.
În această lume rar întâlnești un om care, înfrânat de modestie, evită reproșul, așa cum un
cal pur sânge ocolește lovitura de bici.

7
După moarte, unul renaște într-o stare de suferință, de degradare, pe când celălalt renaște într-o lume de fericire.