Dhammapada Sutrele Lui Buddha

8/10/2019 Dhammapada - Sutrele Lui Buddha
Dhammapada – calea legii divine revelata de
Buddha (cele mai semnificative sutre)
I.
Noi suntem ceea ce gandim

Tot ceea ce suntem apare prin gandurile noastre
Prin gandurile noastre cream lumea.
Pe cel care vorbeste sau actioneaza printr-o minte impura,
Problemele il vor urma
Asa cum roata car ului urmeaza pasii bivolului.
Noi suntem ceea ce gandim.

Tot ceea ce suntem apare prin gandurile noastre.
Prin gandurile noastre cream lumea.
Pe cel care vorbeste sau actioneaza printr-o minte pura
Fericirea il va urma
Asemeni unei umbre care nu-l paraseste.
“Uite cum m-a jignit si m-a batut,

Cum m-a tr ântit la pamânt si m-a pradat.”
Tr ãieste prin asemenea gânduri si vei tr ãi î n ur ã.
“Uite cum m-a jignit si m-a batut,

Cum m-a trantit la pamant si m-a pradat.”
Abandoneaza astfel de ganduri si traieste in iubire.
In aceasta lume,

1
http://slidepdf.com/reader/full/dhammapada-sutrele-lui-buddha 1/47
Ura nu va dispersa niciodata ura.

Doar iubirea dizolva ura.
Aceasta este legea,
Eterna si omniprezenta.
Si tu vei disparea.
Stiind aceasta. cum te mai poti certa?
Cat de usor rupe furtuna un arbore fragil.

Cauta fericirea prin simturi,
Complace-te in a manca si a lenevi
Si vei fi si tu smuls din radacini.
Vantul nu poate dezradacina un munte.

Ispita nu il poate atinge pe acela
Care este treaz, puternic si umil,
Care se stapaneste si cunoaste legea.
Daca gandurile omului sunt murdare,

Daca este nepasator si amagitor,
Cum ar putea purta el roba galbena?
Cel care este stapanul naturii sale proprii,

Stralucitoare, clara si adevarata,
Numai acela poarta roba galbena.

2
II.
Rastalmacind falsul ca fiind adevarat,

Si adevarul ca fiind fals,
Iti pierzi din vedere inima
Si te umpli de dorinte.
Priveste falsul ca fiind fals,

Adevarul ca fiind adevarat.
Priveste in inima ta.
Urmeaza-ti natura.
O minte care nu reflecta este precum un acoperis firav.

Pasiuni, cum ar fi ploaia, inunda casa.
Insa daca acoperisul este puternic, acolo exista un adapost.
Acela care urmeaza gandurile impure

Sufera in aceasta lume si in urmatoarea.
In ambele lumi el sufera,
Si cat de mult se va chinui,
Cand va vedea raul infaptuit.
Insa acela care respecta legea

Este fericit si aici si dincolo.
In ambele lumi el se va bucura,
Si cat de mult se va ferici,
Cand va vedea binele facut.
Pentru ca mare este recolta in aceasta lume,

3
Si mai mare este in lumea urmatoare.
Oricat de multe cuvinte sfinte citesti,

Si oricat de multe rostesti,
Ce bine iti vor aduce ele,
Daca nu le pui in practica?
Vei fi precum un cioban care numara oile altuia,
Fara sa impartaseasca niciodata calea aceluia.
Citeste cat de putine cuvinte vrei,
Si vorbeste si mai putin,
Dar actioneaza in spiritual legii.
Renunta la caile vechi-

Pasiune, dusmanie, prefacatorie.
Cunoaste adevarul si descopera pacea.
Impartaseste calea.
III.
Atentia este calea catre viata.

Prostul doarme
Ca si cum ar fi deja mort,
Insa cel stapan pe sine este treaz
Si traieste vesnic.
El observa.
El este limpede.

4
Cat de fericit este!

Pentru ca el vede ca atentia este viata.
Cat de fericit este,
Urmand calea celor treji.
Cu mare perseverenta
El mediteaza,cautand
Libertate si fericire.
Asa ca fii treaz, reflecteaza si observa.

Lucreaza cu atentie si grija.
Traieste in acest mod
Si lumina va creste in tine.
Prin observare si munca
Cel stapan pe el insusi se transforma intr-o insula
Pe care nici un potop nu o poate inunda.
IV.
Prostul este neatent si nepasator,

Dar inteleptul isi pazeste atentia
Ca pe cea mai de prêt comoara.
El nu se lasa prada dorintelor.

El mediteaza.
Si prin hotararea sa de neclintit

5
El descopera adevarata fericire.
El invinge dorinta-
Si din turnul intelepciunii sale
Priveste impartial
La multimile pline de suferinta.
El sta pe varful unui munte
Si priveste la cei jos aflati in vale.
Plin de atentie printre cei neglijenti,

Treaz printer cei adormiti,
Rapid si agil ca un cal de curse
Strabate in viteza campurile.
Prin observare si atentie,
Indra a devenit regale zeilor.
Cat de minunat este sa observe,
Cat de stupid este sa dormi.
Un bhikkhu care isi pazeste mintea

Si se teme de gandurile nedorite,
Prin focul atentiei sale
Arde toate legaturile.
Un bhikkhu care isi pazeste mintea

Si se teme de confuzia ei,
Nu poate decade.
El a descoperit calea catre pace.
Bhikkhu = literar - cersetor ; contextual - cuvant folosit de Buddha pentru discipol .

6
V.
Asa cum mestesugarul ciopleste atent

Si face ca sageata sa fie dreapta,
La fel si inteleptul
Isi directioneaza gandurile nestatornice.
Asa cum un peste scos din apa

Se zbate pe uscat,
La fel si gandurile se agita si tremura
Cand sunt lipsite de dorinte.
Ele tremura si se zbat,
Hoinaresc in voie.
Este bine sa le stapanesti,
Pentru ca aceasta iti aduce fericire.
Dar cat de subtile sunt,

Si cat de evazive!
Sarcina inteleptului este sa le linisteasca
Si controlandu-le sa dobandeasca fericirea.
Prin atentie si stapanire

Inteleptul isi supune gandurile.
El le opreste peregrinarea.
Asezat in vidul inimii
El gaseste libertatea.

7
VI.
Cum ar putea o minte tulburata

Sa inteleaga calea?
Daca un om este tulburat
El nu va fi niciodata plin de cunoastere.
O minte netulburata,
Care nu mai cauta sa vada ce este bine si ce este rau,
O minte aflata dicolo de judecata,
Observa si intelege.
Cunoaste ca trupul este un vas fragil;

Si transforma-ti mintea intr-un castel.
In fiecare incercare
Permite-i intelegerii sa lupte pentru tine.
Sa apere ceea ce ai castigat.
Pentru ca imediat ce corpul este lepadat,

Atunci ce mai poate el simti?
Un bustean inert, care zace pe pamant,
Ce mai poate el cunoaste?
Cel mai aprig dusman nu iti poate face atat de mult rau
Cum iti fac propriile tale ganduri, daca sunt nepazite.
Insa odata ce sunt controlate,
Nimeni nu iti poate face un bine mai mare,
Nici macar tatal sau mama ta.

8
VII.
Cine va cuceri aceasta lume

Si lumea mortii cu toti zeii ei?
Cine va descoperi
Stralucitoarea cale a legii?
Tu vei reusi, asa cum acela

Care cauta flori
O descopera pe cea mai frumoasa
Si mai rara dintre toate.
Intelege ca acest trup

Este doar spuma unui val,
Umbra unei umbre.
Smulge floarea dorintelor
Si apoi, complet nevazut,
Fugi de regele mortii.
Si continua sa mergi.
Moartea il ia pe acela care aduna flori,

Cand cu mintea sa distrata si simturi insetate
Cauta in van fericirea
In placerile acestei lumi.
Moartea il spulbera
Asa cum potopul matura un sat cufundat in somn.
Moartea il invinge
Cand mintea sa distrata si simturile insetate

9
Cauta sa adune flori efemere.

El nu va reusi vreodata
Sa isi implineasca placerile aici.
Albina aduna nectarul florilor

Fara sa le distruga frumusetea sau parfumul.
La fel si inteleptul ramane nemiscat si peregrineaza.
Priveste-ti propriile greseli,

Ce ai facut sau ai lasat nefacut.
Si nu baga in seama greselile altora.
Ca o floare frumoasa;
Stralucitoare, dar lipsite de mireasma,
Sunt cuvintele bune si sterpe
Ale celui care nu faptuieste ce spune.
Ca o floare frumoasa;
Stralucitoare si pline de mireasma,
Sunt cuvintele bune si adevarate
Ale celui care faptuieste ce spune.
Asa cum dintr-un morman de flori

Pot fi impletite o multime de ghirlande,
Infrumuseteaza-ti viata cu cat mai multe fapte bune.

10
VIII.
Parfumul lemnului de santal,

Al leandrului si iasminului,
Nu pot zbura contra vantului.
Dar parfumul virtutii

Calatoreste chiar si impotriva vantului,
Pana la capatul lumii.
Mai presus decat parfumul lemnului de santal,

Al leandrului, al lotusului albastru si al iasminului
Este cel al virtutii.
Mireasma lemnului de santal sau a leandrului

Nu calatoreste prea departe.
Dar parfumul virtutii
Se inalta in ceruri.
Dorinta nu ajunge niciodata in calea

Oamenilor virtuosi si treji.
Stralucirea lor ii mentine liberi.
Cat de frumos creste lotusul

In murdaria de pe marginea drumului.
Parfumul sau pur incantandu-ti inima.
Urmeaza-l pe cel treaz

11
Si printre orbi
Lumina intelepciunii tale
Va straluci vesnic pur.
IX.
Lunga este noapte pentru cel care vegheaza,

Lung este drumul pentru calatorul obosit;
Si cat de lunga este peregrinarea prin trupuri
Pentru prostul care pierde calea.
Cand calatorul nu poate gasi

Un Maestru sau un prieten care sa il insoteasca,
Mai bine sa mearga singur
Decat sa fie insotit de un tovaras prost.
Prostul isi face singur probleme

Si gandeste: “ Acestia sunt copiii mei, averile mele!”
Dar cum ar putea avea averi si copii
Acela care nu este macar nici propriul lui stapan?
Prostul care stie ca este prost

Prin aceasta este mai intelept.
Prostul care se gandeste ca este intelept
Este cu adevarat un prost.
Oare lingura este cea care gusta supa?

Un nerod poate sta intreaga viata
In compania unui maestru
Si tot va pierde calea.
Limba este cea care gusta supa.

12
Daca esti treaz in prezenta unui intelept,

Chiar si intr-o singura clipa poti vedea calea.
Nerodul este propriul lui dusman.

Iar raul pricinuit il va face sa regrete amarnic!
De ce sa faci ceva ce vei regreta?

De ce sa iti provoci singur suferinta?
Fa numai ceea ce nu vei regreta
Si umple-te de bucurie.
X.
Pentru un timp , greselile prostului

Par a fi la fel de dulci ca mierea.
Dar in final amar le va fi gustul.
Si cat de mult va suferi!
Nerodul poate posti luni intregi,

Mancand doar din firul unui varf de iarba.
Insa meritele sale nu valoreaza nimic
In fata maestrului a carui hrana este calea.
Laptelui proaspat ii trebuie timp pentru a se inaspri;

Asa si greseala prostului
Are nevoie de timp pentru a-l ajunge din urma.

13
Ea va mocni inauntrul lui precum jarul sub cenusa.
Orice ar invata un prost,

Aceasta il va face si mai prost.
Cunoasterea doar ii va sparge capul.
Pentru ca atunci el va dori recunoastere.

Sa fie primul peste toti.
Sa fie deasupra tuturor.
“Fie ca toti sa imi cunoasca munca,

Fie ca toti sa caute indrumare la mine.”
Astea ii sunt dorintele,
Atat de mare ii este trufia.
O cale conduce catre bunastare si faima,

Cealalta conduce la finalul caii.
Nu cauta recunoastere
Ci urmeaza-i pe cei treziti
Si elibereaza-te.
XI.
Inteleptul iti spune unde ai cazut

Si unde este posibil sa cazi-
Secrete pretioase!

14
Asculta-i sfaturile, urmeaza calea.
Lasa-l sa te dojeneasca si sa te invete

Si sa te abata de la rele.
Lumea poate ca-l uraste
Dar oamenii buni il iubesc.
Nu cauta companii gresite

Si nici nu trai langa oameni nepasatori.
Gaseste prieteni care iubesc Adevarul.
Goleste cupa Adevarului…

Traieste in serenitate si fericire.
Inteleptul se desfata in adevar
Si urmeaza calea celor treji.
Asa cum fermierul isi iriga pamantul,

Arcasul isi indreapta sagetile
Si tamplarul ciopleste lemnul,
La fel si inteleptul isi controleaza mintea.
Vantul nu poate zdruncina un munte.

Nici lauda sau dispretul nu misca un intelept.
El este claritatea.
Ascultand Adevarul,
El este precum un lac,
Pur, limpede si profund.

15
XII.
Nu dori nimic.
Acolo unde este dorinta,
Nu spune nimic.
Fericire sau durere-

Ambele te pot face sa cazi,
Continua sa mergi
Nepatat, neatins.
Nu cere familiei, averi sau putere,

Nici pentru tine si nici pentru altcineva.
Poate dori un intelept sa se ridice pe nedrept?
Putini trec raul.

Majoritatea raman pe acest mal.
Iar acestia alearga pe mal incoace si-ncolo.
Dar inteleptul, urmand calea,

Trece dincolo,departe de atingerea mortii.
El paraseste calea intunericului

Pentru calea luminii.
El isi paraseste casa,
Cautand fericirea pe drumul cel greu.
Liber de dorinte,
Liber de posesiuni,

16
Liber de lacasurile intunecate ale inimii,

Liber de atasament,
Urmand cele sapte lumini ale trezirii,
Si fericindu-se in libertatea sa,
In aceasta lume inteleptul
Devine el insusi o lumina,
Pura, stralucitoare, libera.
XIII.
El este vizitiul.
El si-a strunit caii,
Mandria si simturile,
Pana si zeii il admira.
Maleabil ca pamantul,
Limpede, clar si voios ca un lac,
Neclintit ca piatra de la usa,
El este liber de viata si de moarte.
Gandurile ii sunt oprite.

Cuvintele sale sunt nerostite.
Actiunile ii sunt neinfaptuite.
El isi vede libertatea si este eliberat.
Cel stapan isi leapada credintele,

El vede dincolo de inceput si de sfarsit.

17
Decat sa invingi in o mie de batalii.
Atunci victoria este a ta.
Si aceasta nu iti poate fi luata,

Nici de ingeri si nici de demoni,
Nici in rai si nici in iad.
Mai bine decat o suta de ani de inchinaciuni,

Mai benefic decat o mie de ofrande
Si o mie de renuntari,
Pentru a obtine merite,
Chiar mai buna decat ingrijirea flacarii sacre
Timp de o suta de ani, singur in padure,
Este venerarea si daruirea, chiar pentru o clipa,
Fata de cel care s-a cucerit pe sine.
A te inchina in fata unei fiinte atat de minunate,

Un Maestru imbatranit in virtute si sfintenie,
Inseamna a cuceri insasi viata,
Si frumusetea, puterea si fericirea.
XV.
Mai buna decat o suta de ani de greseli

Este o zi petrecuta in contemplare.

19
Mai buna decat o suta de ani de ignoranta

Este o zi traita reflectand.
Mai buna decat o suta de ani de inactivitate

Este o zi traita cu determinare.
Mai bine sa traiesti o zi minunandu-te

Cum toate lucrurile apar si mor.
Mai bine sa traiesti o ora

Vazand unica viata dincolo de cale.
Mai bine sa traiesti o clipa

In clipa caii dincolo de cale.
XV.
Grabeste-te sa faci bine.

Daca esti incet,
Mintea, complacandu-se in rau,
Te va ajunge din urma.
Indeparteaza-te de rele.
Mereu si mereu, stai departe de rele,
Inainte ca durerea sa vina asupra ta.
Stabileste-ti inima in a face bine.

20
Fa binele mereu si mereu

Si vei fi plin de bucurie.
Un prost este fericit,

Pana cand relele sale vin asupra lui.
Iar un om bun poate suferi,
Pana cand infloreste bunatatea sa.
Nu iti lua in deradere esecurile,

Spunand: “Ce sunt ele pentru mine?”
Ulciorul se umple picatura cu picatura.
La fel se umple si prostul de rau.
Nu iti dispretui virtutile,

Spunand: “Ele nu inseamna nimic.”
Ulciorul se umple picatura cu picatura.
La fel se umple si inteleptul de virtute.
XVI.
Asa cum un negustor bogat impreuna cu servitorii sai

Ocolesc un drum periculos
Si asa cum cel care iubeste viata evita otrava.
Asa si tu, fii atent la prostie si la rele.
Un brat fara rani poate manui otrava,

Cel inocent nu ajunge la rau.

21
La fel ca praful aruncat impotriva vantului,

Se intoarce raul asupra celui
Care a gresit fata de o fiinta pura si inocenta.
Unii renasc in iad,

Altii in aceasta lume,
Iar cei buni in paradis.
Insa cei puri nu se mai nasc deloc.
Nicaieri!
Nici in ceruri,
Nici in adancul marilor,
Nici in singuratatea muntilor
Nu te poti ascunde de propriile rele.
Nici in ceruri,
Nici in adancul marilor,
Nici in singuratatea muntilor,
Nicaieri
Nu te poti ascunde de propria moarte.
XVII.
Toate fiintele tremura in fata violentei.

Toate se tem de moarte.
Toate iubesc viata.

22
Priveste-te in ceilalti.
Atunci, pe cine vei mai rani?
Ce rau mai poti face?
Cel care cauta fericire,

Ranindu-i pe ceilalti,
Nu o va gasi niciodata.
Pentru ca semenul tau este ca si tine.

El vrea sa fie fericit.
Nul il rani vreodata,
Iar cand vei pleca din viata aceasta
Si tu vei gasi fericirea.
Nu rosti niciodata cuvinte aspre,

Pentru ca ele vor rasuna in tine.
Cuvintele dure ranesc,
Iar rana apare si in tine.
Ramai tacut si nemiscat

Ca un gong spart.
Cunoaste linistea libertatii,
Acolo unde nu mai exista nici o lupta.
Asa cum vacarii isi mana vacile spre pasune,

La fel te vor manca pe tine batranetea si moartea.
Dar prostul in greselile lui uita

Si aprinde focul
In care va arde intr-o buna zi.
Cel care ii loveste pe cei slabi

Si ii raneste pe cei inocenti,

23
Va suferi untr una din acestea zece:
Chinuri sau infirmitate,

Rani, boala sau nebunie,
Persecutii sau acuzatii nedrepte,
Pierderea familiei sau a averii.
Un foc din cer ii va lovi casa
Si cand corpul ii va fi mistuit,
El va ajunge direct in infern.
XVIII.
Acela care umbla gol,

Cu parul incalcit si plin de murdarire,
Care posteste si doarme pe pamant,
Manjindu-si corpul cu cenusa
Si sta la nesfarsit in meditatie-
Atat timp cat mai are indoieli,
El nu va gasi niciodata libertatea.
Dar cel care traieste curat si multumit,

In tacere si virtute,
Care nu raneste, nu jigneste si nu loveste,
Chiar de poarta haine fine,
Atata timp cat are incredere
El este un cautator adevarat.

24
Foarte rar un cal nobil

Simte atingerea biciului.
Cine se afla in lume neprihanit?
Fii precum un cal de rasa

Energic in bataia biciului,
Arzator si agil.
Crede, mediteaza, vezi.
Fii bland si neprihanit.
Trezeste-te in lege.
Si elibereaza-te de toate suferintele.
Fermierul canalizeaza apa spre camp.

Arcasul faureste sageti.
Tamplarul ciopleste lemnul.
Iar inteleptul se stapaneste pe sine.
XIX.
Lumea este in flacari,

Si tu razi?
Traiesti intr-un intuneric total.
De ce nu cauti lumina?
Priveste-ti corpul -
O marioneta vopsita,o jucarie,
O adunatura de rani si boli, plin de idei, sperante,

25
O umbra trecatoare si efemera.
Cat este de fragil!

Firav si muritor,
Ca orice lucru viu.
In final se imbolnaveste , moare si putrezeste.
Priveste aceste oase albite,

Niste teste goale, reminiscente ale unei veri apuse.
Si tu mai poti sa razi?
Tu esti o casa din oase,

A carei tencuiala sunt carnea si sangele;
In ea salasluieste mandria,
Ipocrizia, decadenta si moartea.
Glorioasele trasaturi ale regilor se distrug.

La fel si trupul iti va deveni tarana.
Dar spiritul puritatii este etern
Si puritatea vorbeste doar puritatii.
Ignorantul este precum un bou.

El creste in greutate, niciodata in intelepciune.
XX.
Timp de nenumarate vieti

26
In van am cautat claditorul acestei case.

Si nu l-am putut gasi…
Cat de dureros este sa renasti mereu!
Dar acum te vad, O Ziditorule!

Si niciodata nu imi vei mai ridica o alta casa.
Am rupt grinzile podului,
Am distrus pilastrul
Si am gonit orice dorinta.
Iar acum mintea imi este libera.
In lac nu mai este nici un peste.

Iar in apa, cocorii cu picioare lungi stau nemiscati.
Trist este omul in a carui tinerete
A trait dezmatat si si-a risipit norocul.
Trist precum un arc frant.
Si trist suspina el,
Dupa toate cate au aparut si disparut.
XXI.
Iubeste-te pe tine insuti si vegheaza -

Azi, maine, intotdeauna.
Mai intai stabileste-te in sinele tau,

Apoi invata pe altii,

27
Numai asa invingi durerea.
Pentru a-i indrepta pe altii,

Inainte ai de facut un lucru mai dificil -
Indreapta-te pe tine insuti.
Tu esti propriul tau maestru.

Cine altcineva?
Struneste-te pe tine
Si descopera-ti maestrul.
Singur ti-ai facut rau

Si te-ai hranit prin rau.
Curand el te va distruge
Asa cum cremenea macina piatra.
Prin prostia ta
Vei decadea atat de jos,
Cum numai cel mai aprig dusman ti-ar putea dori.
La fel este copacul sufocat de liane.
Cat de greu este sa te slujesti,

Cat de usor este sa te pierzi
In prostie si rautate.
Trestia katthaka moare dupa ce rodeste.

La fel si prostul,
Care dispretuieste invataturile celor treji,
Lovind in cei care urmeaza calea,
Piere in clipa in care prostia i-a dat roade.

28
XXII.
Raul este al tau.

Suferinta este tot a ta.
Dar si virtutea este a ta.
Si puritatea.
Tu esti sursa
Intregii puritati si impuritati.
Nimeni nu purifica pe altul.
Nu iti neglija vreodata munca

Pentru altcineva,
Oricat de mare ii este nevoia.
Efortul tau este sa-ti descoperi munca

Si apoi sa te daruiesti ei
Cu toata inima ta.

29
XXIII.
Nu trai in lume
In delasare si vise false,
In afara legii.
Ridica-te si priveste.
Urmeaza calea fericit
In lumea aceasta si dincolo.
Urmeaza calea virtutii.

Urmeaza calea fericit
In aceasta lume si dincolo de ea.
Priveste lumea -
O boala, un miraj.
Observa lumea asa cum este,
Iar moartea te va parasi.
Vino, priveste lumea -

Pentru regi, doar o trasura pictata,
Pentru prosti, o capcana mortala.
Dar acela care o vede este liber.
Asa cum luna iese din spatele unui nor

Si straluceste,
La fel si maestrul iese din ignoranta sa
Si straluceste.

30
Aceasta lume se afla in intuneric.

Cat de putini au ochi sa o vada!
Cat de rare sunt pasarile
Care scapa din plasa si zboara spre cer!
Lebedele se inalta catre soare.

Ce magie!
La fel si cel pur invinge armatele iluziei
Si zboara liber.
Daca dispretuiesti si incalci legea,

Daca vorbele iti sunt numai minciuni,
Unde se va sfarsi raul tau?
Prostul rade in fata marinimiei
Si zgarcitul nu poate ajunge in ceruri.
Dar inteleptul, care se bucura sa daruiasca,
Va avea fericirea drept recompensa.
Si mai mult -
Mai mareata decat toate bucuriile
Cerului si pamantului,
Mai incantatoare decat puterea
De a domni peste toate lumile,
Este fericirea intrarii in curent.
XXIV.

31
El este treaz,
Victoria este a sa.
El a cucerit lumea.
Cum s-ar putea rataci,

Cel care este dincolo de cale?
Ochiul ii este deschis.
Piciorul ii este liber.
Cine il poate urma?
Lumea nu il poate cuceri

Si nici nu il poate face sa cada
In plasa otravitoare a dorintelor.
El este treaz!
Zeii vegheaza asupra lui.
El este treaz
Si se fericeste in tacerea meditatiei
Si in dulceata daruirii.
Greu este sa te nasti,

Greu este sa traiesti,
Dar si mai greu este sa auzi de cale,
Sa te ridici, sa o urmezi si sa te trezesti.
Si, totusi, invatatura este simpla.

Fa ceea ce este bine.
Fii pur.
La capatul drumului vei gasi libertatea.
Pana atunci, ai rabdare.
Daca il ranesti sau intristezi pe celalalt,

32
Inca nu ai invatat detasarea.
Nu jigni nici prin fapta si nici prin vorba.

Mananca moderat si cumpatat.
Traieste in propria inima.
Cauta constiinta superioara.
XXV.
Biruieste-te conform caii.

Aceasta este invatatura simpla, a celor treji.
De-ar fi sa ploua cu aur

Si setea tot nu ti-ar fi potolita.
Dorinta este de nesatisfacut,
Sau se sfarseste in lacrimi, chiar si in rai.
Cel care cauta sa fie treaz

Isi consuma bucuros dorintele.
Manat de frica, omul poate fugi

In munti sau in paduri,
In pesteri sacre sau in temple,
Dar cum se poate ascunde el de suferinta?
Cel care isi afla adapostul pe cale

Si calatoreste cu cei care o urmeaza,
Ajunge sa vada cele patru nobile adevaruri.

33
Suferinta,
Inceputul suferintei,
Calea octupla
Si sfarsitul suferintei.
Atunci el este in siguranta.

El si-a distrus suferinta.
El este liber.
Putini sunt cei treji si greu de gasit.

Fericit este caminul in care se trezeste un om.
Binecuvantata ii este nasterea.

Binecuvantata ii este invatatura despre cale.
Binecuvantata este intelegerea celor care o urmeaza
Si binecuvantata este determinarea lor.
Si binecuvantati sunt cei care se inchina

Fiintei care se trezeste si urmeaza calea.
Frica nu ii mai incatuseaza.

Ei sunt liberi.
Ei au traversat fluviul durerii.
XXVI.
Traieste in fericire,

34
In iubire,
Chiar si printre aceia care urasc.
Traieste in bucurie,
In sanatate,
Chiar si printre aceia macinati de boli.
In pace,
Chiar si printre cei necajiti.
Fara sa posezi,
Precum cei stralucitori.
Cel biruitor sadeste ura,

Pentru ca cel infrant sufera.
Renunta la biruinta si la infrangere
Si descopera bucuria.
Nu exista foc mai mistuitor ca pasiunea oarba,

Nu exista crima mai mare ca ura,
Nici durere mai profunda ca separarea,
Nici boala mai nemiloasa ca foamea
Si nici bucurie mai inaltatoare ca libertatea.
Sanatatea, multumirea si increderea

Sunt cele mai pretioase posesiuni,
Iar libertatea, bucuria ta cea mai mare.
Priveste inauntru,
Ramai tacut.
Liber de frica si atasament
Vei cunoaste dulcea bucurie a caii.

35
Cat de minunat este sa-i privesti pe cei treji

Si sa ramai in compania celor intelepti.
Cat de lung este drumul pentru omul

Care calatoreste alaturi de un prost.
Dar cine ii urmeaza pe cei care pasesc pe cale

Isi descopera familia si este plin de bucurie.
Urmeaza-i deci pe cei stralucitori,

Pe intelepti, pe iluminati, pe iubitori,
Pentru ca ei stiu sa lucreze si sa aiba rabdare.
Urmeaza-i pe acestia
Asa cum luna urmeaza calea stelelor.
XXVII.
Nu lasa placerea sa te distraga

De la meditatie, de la cale.
Elibereaza-te de durere si placere.

Pentru ca dorind placerea sau hranind durerea
Vei castiga numai suferinta.
Nu indragi si nu uri nimic,

Altminteri vei fi plin de griji si temeri.
Treci dincolo de placeri si neplaceri.

36
Din pasiune si dorinta,

Senzualitate si pofta carnal,
Apar suferinta si frica.
Elibereaza-te de atasament.
Cel treaz este pur si vede.

El graieste si traieste adevarul.
Isi indeplineste munca
Si este admirat si iubit.
Avand o minte hotarata si o inima fara dorinte,

El cauta libertatea.
Si este numit uddhamsoto –
“ Acela care inoata impotriva curentului.”
Cand un calator revine acasa

Dintr-o lunga calatorie,
Cu cata bucurie este primit de familie si prieteni!
La fel si faptele tale bune

Te vor intampina ca niste prieteni
Si cat te vei bucura
Cand vei trece din viata asta in urmatoarea!
XXVIII.

37
Lasa deoparte furia, lasa deoparte orgoliul.

Cand nu esti legat de nimic,
Treci dincolo de suferinta.
Furia este precum un car care goneste nebuneste.
Acela care isi infraneaza furia
Este adevaratul vizitiu.
Ceilalti doar tin haturile.
Struneste furia prin blandete,

Prin generozitate, depaseste rautatea,
Prin adevar, cucereste minciuna.
Spune adevarul,
Daruieste tot ce poti,
Nu te infuria niciodata.
Acesti trei pasi te vor conduce in prezenta zeilor.
Inteleptii nu ranesc pe nimeni,

Ei sunt stapanii trupurilor
Si ei ajung in taramul netarmuit,
Trecand dincolo de suferinta.
Aceia care cauta perfectiunea
Stau de veghe zi si noapte
Pana cand toate dorintele dispar.
Asculta, Atula, nu este ceva nou,

Ci este un mesaj foarte vechi.
Ei te vor blama daca ramai tacut,
Te vor ocari cand vorbesti prea mult
Si te vor condamna daca vorbesti prea putin.
Orice vei face, vei fi condamnat.
Lumea gaseste intotdeauna o cale prin care sa venereze
Si una prin care sa blameze.
Asa a fost dintotdeauna si asa va fi mereu.

38
Dar cine indrazneste sa condamne fiinta

Pe care inteleptii o venereaza incontinuu,
A carei viata este plina de virtute si intelepciune,
Si care straluceste precum o moneda din aur pur?
Pana si zeii venereaza un asemenea om,
Pana si Brahma il slaveste.
Fii foarte atent la furia corpului,

Controleaza trupul,
Pune-l in slujba adevarului.
Fii foarte atent la furia mintii,
Controleaza-ti gandurile,
Pune-le in serviciul adevarului.
Inteleptii isi stapanesc corpul, vorba si mintea.
Ei sunt adevaratii Maestri.
XXIX.
Acum esti precum o frunza vesteda.

Mesagerii mortii sunt foarte aproape.
Vei calatori foarte departe.
Insa ce vei lua cu tine?
Tu esti lampa
Care lumineaza calea.
Asadar grabeste-te, grabeste-te.
Cand lumina iti straluceste

39
Fara impuritati si dorinte,

Vei ajunge in taramul fara de hotare.
Viata iti este pe sfarsite.

Moartea este aproape.
Unde te vei odihni pe cale?
Ce ai luat cu tine?
Tu esti lampa
Care lumineaza calea.
Asadar grabeste-te, grabeste-te.
Cand lumina iti straluceste pur

Tu nu te vei mai naste si nu vei mai muri.
Asa cum argintarul curata zgura din argint,

La fel si tu sa-ti elimini impuritatile,
Una cate una.
Altfel, propriile rele te vor macina

Asa cum rugina corodeaza fierul.
Neglijate, versurile sacre putrezesc.

Pentru ca frumusetea rugineste cand nu este folosita.
O casa neingrijita cade in ruina;
La fel si observatorul, fara vigilenta si atentie, se pierde.
In lumea acesta si in cealalta

Sunt nenumarate impuritati:
Cand unei femei ii lipseste demnitatea,
Cand unui barbat ii lipseste generozitatea.
Dar impuritatea cea mai mare este ignorant.
Elibereaza-te de ea.
Fii pur.

40
XXX.
Viata este usoara

Pentru omul fara rusine,
Obraznic ca o cioara,
Barfitor, infumurat, intrigant, desfranat.
Dar grea este viata

Pentru omul care merge tacut
Pe calea perfectiunii,
Cu puritate, detasare si vigoare.
El vede Lumina.
Daca omori, minti sau furi,

Comiti adultere sau bei alcool,
Singur iti dezgropi radacinile.
Iar daca nu te poti stapani,

Raul pe care-l faci se intoarce asupra ta
Si vei suferi.
Poti sa daruiesti in spiritual luminii

Sau dupa cum iti este voia,
Dar daca esti interest de cat da altul
Sau de cat primeste,
Atunci iti tulburi la nesfarsit tacerea.
Distruge aceste radacini ale invidiei!

41
Si bucura-te de linistea eternal.
Nu este foc mai mistuitor ca pasiunea

Si nici lant mai apasator ca ura.
Amagirea este o plasa,
Dorinta un rau involburat.
Cat de usor este sa vezi greselile fratelui tau

Si cat de greu le vezi pe ale tale.
Greselile aproapelui le vanturi cu pleava.
Dar pe ale tale le ascunzi,
Asa cum un vanator se ascunde in spatele tufisurilor.
Priveste doar la greselile fratelui tau

Si ti le vei inmulti pe ale tale.
Astfel, vei fi departe de finalul calatoriei.
Calea nu este in ceruri.

Calea este in inima.
Fii atent cum ceea ce iubesti

Te indeparteaza de pe cale.
Dar un tathagata,
“Acela care a trecut dincolo”,
A cucerit lumea.
El este liber.
Calea nu este in ceruri.

Calea este in inima.
Toate lucrurile apar si dispar,

Insa cel treaz ramane vesnic treaz.

42
XXXI.
Daca iti stabilesti cursul

Cu forta sau viteza,
Prin asta nu faci decat sa pierzi calea legii.
Observa in tacere
Ceea ce este bine si ceea ce ester au.
Asculta toate opiniile in mod egal,
Fara graba, cu intelepciune,
Urmeaza legea.
Cine este intelept,

Cel mester in vorbe sau cel tacut?
Ramai tacut
Si iubitor si netemator.
Pentru ca mintea vorbeste,

Dar corpul cunoaste.
Inteleptul nu este creat de parul carunt.

Multi imbatranesc in zadar.
Adevaratul Maestru traieste in Adevar,

In bunatate si cumpatare,
Non-violenta, moderatie si puritate.
Cuvintele frumoase sau trasaturile fine

Nu il pot transforma intr-un Maestru

43
Pe un om invidious si lacom.
Doar cand invidia si egoismul

Sunt dezradacinate din el,
Poate creste in frumusete.
Oricine se poate rade pe cap,

Dar daca minte in continuare si isi neglijeaza munca,
Daca se agata de dorinte si atasamente,
Cum mai poate urma calea?
Adevaratul cautator isi supune capriciile

Si isi indreapta natura in tacere.
El este adevaratul cautator.
Nu pentru ca cerseste,
Ci pentru ca urmeaza calea legii.
Fara sa se agate de nimic, fara sa retina nimic,
Mai presus de bine si rau,
Dincolo de corp si dincolo de minte.
XXXII.
Tacerea nu poate transforma un prost intr-un intelept.
Dar acela care cantareste in ocala sa doar puritate,

Care cauta natura celor doua lumi,
El este un intelept.

44
El nu raneste nici un lucru viu.
Si totusi nu conduit te ajuta pe cale.

Nici ritualurile, nici studierea cartilor,
Nici retragerea in sine,
Nici meditatia profunda,
Nici un dintre acestea nu iti confera intelepciune sau bucurie.
O cautatorule!
Bazeaza-te pe nimic
Pana cand nu mai vrei nimic.
XXXIII.
Calea este octupla.

Exista patru adevaruri.
Toate virtutile constau in detasare.
Inteleptul are ochii deschisi.
Aceasta este singura cale.

Nu exista alta prin care sa-ti poti deschide ochii.
Urmeaz-o.
Indeparteaza dorinta.
Urmeaz-o pana la eliminarea durerii.

45
Cand am scos spinii suferintei

Am reusit sa-ti arat calea.
Insa tu esti cel care trebuie sa depui efortul.

Maestrii doar iti arata calea.
Daca meditezi si urmezi legea,

Te vei elibera de dorinta.
XXXIV.
“Tot ce apare va disparea.”

Cand vezi aceasta, esti dincolo de suferinta.
Aceasta este calea stralucitoare.
“Existenta este durere.”

Intelege si treci dincolo de durere.
Aceasta este calea catre stralucire.
“Existenta este iluzie.”
Intelege si treci dincolo.
Aceasta este calea catre claritate.
Tu esti puternic, tu esti tanar.

Este timpul sa te ridici.
Ridica-te!ca nu cumva prin nehotarare si trandavie
Sa pierzi calea.

46
Controleaza-ti cuvintele.
Stapaneste-ti gandurile.
Nu permite niciodata corpului sa faca rau.
Urmeaza aceste trei cai cu puritate
Si te vei afla pe cale.
Aceasta este calea intelepciunii.
Ramai in lume, ramai in intuneric,

Dar stai in meditatie, stai in lumina.
Alege-ti locul.
Permite-i intelepciunii sa se inalte.
Taie padurea.
Nu copacul.
Pentru ca numai din padure apar pericolele.
Taie padurea.
Dorinta dispare.
Si elibereaza-te.

Dhammapada Sutrele Lui Buddha

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dhammapada Sutrele Lui Buddha

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8/10/2019 Dhammapada - Sutrele Lui Buddha

Dhammapada – calea legii divine revelata de

Buddha (cele mai semnificative sutre)

Noi suntem ceea ce gandim

Noi suntem ceea ce gandim.

“Uite cum m-a jignit si m-a batut,

“Uite cum m-a jignit si m-a batut,

Ura nu va dispersa niciodata ura.

Cat de usor rupe furtuna un arbore fragil.

Vantul nu poate dezradacina un munte.

Daca gandurile omului sunt murdare,

Cel care este stapanul naturii sale proprii,

Rastalmacind falsul ca fiind adevarat,

Priveste falsul ca fiind fals,

O minte care nu reflecta este precum un acoperis firav.

Acela care urmeaza gandurile impure

Insa acela care respecta legea

Pentru ca mare este recolta in aceasta lume,

Si mai mare este in lumea urmatoare.

Oricat de multe cuvinte sfinte citesti,

Renunta la caile vechi-

Atentia este calea catre viata.

Cat de fericit este!

Asa ca fii treaz, reflecteaza si observa.

Prostul este neatent si nepasator,

El nu se lasa prada dorintelor.

El descopera adevarata fericire.

Plin de atentie printre cei neglijenti,

Un bhikkhu care isi pazeste mintea

Un bhikkhu care isi pazeste mintea

Bhikkhu = literar - cersetor ; contextual - cuvant folosit de Buddha pentru discipol .

Asa cum mestesugarul ciopleste atent

Asa cum un peste scos din apa

Dar cat de subtile sunt,

Prin atentie si stapanire

Cum ar putea o minte tulburata

Cunoaste ca trupul este un vas fragil;

Pentru ca imediat ce corpul este lepadat,

Cine va cuceri aceasta lume

Tu vei reusi, asa cum acela

Intelege ca acest trup

Moartea il ia pe acela care aduna flori,

Cauta sa adune flori efemere.

Albina aduna nectarul florilor

Priveste-ti propriile greseli,

Asa cum dintr-un morman de flori

Parfumul lemnului de santal,

Dar parfumul virtutii

Mai presus decat parfumul lemnului de santal,

Mireasma lemnului de santal sau a leandrului

Dorinta nu ajunge niciodata in calea

Cat de frumos creste lotusul

Urmeaza-l pe cel treaz

Lunga este noapte pentru cel care vegheaza,

Cand calatorul nu poate gasi

Prostul isi face singur probleme

Prostul care stie ca este prost

Oare lingura este cea care gusta supa?

Limba este cea care gusta supa.

Daca esti treaz in prezenta unui intelept,

Nerodul este propriul lui dusman.

De ce sa faci ceva ce vei regreta?

Pentru un timp , greselile prostului