BORIS FRADKIN

Spre centrul Pămintulul

·Colectia .. Povestiri ştiinlifico-tantastice"

Anul VII - Nr. 159 - Iulie 1961
Un scrutor care va fi imediat îndrăgit
E o bucurie. pentru mine prilej ul de a-1 p r ez ent a pe
Boris Zaharovici Fradkin cititorilor Colecţiei.
ln momentul în care am început să citesc "Prizo­
nierii beznei de foc" cunoşteam în linii mari conţinutul
acestei lucrări, dar nu bănuiam cît u ş i de pufin puterni­
cul "şoc" emoţional pe care avea să-1 producă asupră-mi.
lntrucît sînt un cititor obişnuit, nu mă îndoiesc că ace­
eaşi cople ş itoare impresie o va produce şi altora.
Subliniind valoarea acestui roman, nu voi insista
asupra marii fantezii desf ăş u r at e de autor în povestirea
călătoriei prin centrul Pămîntului. (ln com p ara ţ ie cu ea,
aventurile profesorului Otto Lidenbrock, eroul lui Jules
Verne, par de domeniul basmului fermecător, dar naiv.)
Ceea ce cred că e cu totul remarcabil la Boris Frad­
kin ţine de talentul său de a împ let i o uimitoare acţiune
anticipativă cu dramatica d ez vă luire a sufletului ome ­
nesc.
. Din întîmplare, în a in te de a parcurge paginile "Pri­
zonierilor beznei de foc", am ci t i t romanul "Adolescen­
tul" s cris de F. M. Dostoievski, acest mare maestru al
litera tu rii "psihologice". Confruntarea acestor două scri­
eri, oricît ar fi ea de ciudată, mi se pare t otu ş i sem­
nificati vă.
Desigur, metoda naraţiunii folosită în do uă lucrăd
aparţinînd unor genuri atît de diferite trebuie să fie şi
ea diferită. Ceea ce însă mi se pare tulburător e că în
comparaţie cu "eroii" titanului Dostoievski, eroii lui
Fradkin nu s-au dezumflat ca niş te plăsmuiri artificiale,
ci au rămas vii, continuîndu-şi zguduitoarea lor exis­
tenţă.�
 Personajele lui Dos toievski sînt profund; emoţio•
ncwte, dar forţa celor mai multe dintre ele este "nega­
tivă", regimul proprietăţii individuale abătîndu-le de la
făgaşul unei adevărate umanităţi. Eroii lui Fradkin însă
- ca de altfel toţi ero.ii autentici ai literaturii sovietice
- dau dovadă de o energie a sentimen telor t o t a t î t de
intensă, dar de smcină inversă : pozitivă. Ceea ce este
minunat în romanul lui Fraclkin e că te face să simti
eroismul atît de concret !
In "Prizonierii beznei de foc", tema ştiintifico-fantas­
lică e perfect îngemănată cu aceea psilwlogică-morajă.
Nu numai că ambele teme sînt conduse cu aceeaşi mă­
iestrie, dar fiecare parcă o lămureşte pe cealaltă. Şi
acest raport nu este întîmplător, ci tot atît de necesm
ca unda care însoţeşte o particulă elementară. Parado­
xalele alitudini ale lui Vadim şi Biront sînt tot atît d�
surprinzatoare, dar explicabile ca şi comporW.rile pnra­
doxale ale profundelor geosfere .

Boris Zalwrovici Fradliin s-a născut în anul 1917 în

oraşul Celeubinsk din Ural. 1n 1932 a absolvi t şcoala
medie de 7 ani. Pînă la 1937 a lucrat ca montor electri­
cian la Uzina de tractoare din CeJeab-insk, în secţia
de tumătorie. In 1937, după ce a absolvit cursurile com­
plete ale şcolii medii a tineretului muncitoresc (fără a
întrerupe munca în producţie), a intrai Ia Institutul de
aviaţie elin Rîbinsli, iar apoi a trecut lo Institutul teh­
nologic de aviaţie din Moscova. A terminat acest im;ti­
tut în anul 1941. De atunci a lucrat în diferi te raioan�
ale U.R.S.S. ca proiectant şi apoi ca proiectant principnl.
A ci:ilătorit mult, a cunoscut mulţi oameni şi multe omşe.
In anul 1953 a trecut în munca didactică Ia Şcoai,1
medie tehnică de construcţii ele maşini din Perm, unele
lucrează şi astăzi, împletind ac tivitatea pedagogică cu

cea literară.
"Am început să scriu în 1950- ne măr turiseşte Ba­
ris Fradkin -,
la început despre oamenii din uzina în
care lucrasem, iar mai tîrziu, după ce am venit în legă­
tură cu tineretul, am abordat teme ştiinţifico-fan tastic"'
atît de n e c e s a r e educării viitorilor creatori ai tehnicii."
Prima ) ui lucrare a fost publicată în 1950. Este poves­
tirea "Cheia tubulară" şi în ea e vorba de un Lînă�· in-

3
giner care, visînd. lucruri măreţe şi neglijînd amănuntul,
provoacă pieirea celui mai bun prieten al său, aviator.
in 1951 a ieşit de sub tipar 'prima lui carte, care e'
o culegere de nuvele despre oamenii uzinei.
In genul ştiinţil'ico-fantastic a scris mai multe lu­
crări: "Povestea unui c a rnet de note" (despre aplica­
tiile ultrasunetului), ,.Taina asteroidului 117-03" (des­
pre problema atractiei universale), "La izvoarele
nemuririi" (despre inima artificială şi polimer ii sinte­
ti ci). "Lucrarea mea preferată şi cea mai întinsă --'- ne
comunică Boris Fradkin - este romanul «Calea spr�'
stele», drumul spre vis, drumul ele formare a unui viitor
constructor şi savant".

Cînd am citit prima oară biografia lui Boris Zaha­

rovici mi s-a părut obişnuită. După ce am terminat ro­
manul său, am parcurs din nou această biografie, şi mi
s-a părut extraordinară. De fapt, e şi una, şi alta f e
biografia unui om sovietic care poate face minuni.
ADRIAN ROGOZ

BORIS FRADKIN
 Coperla·desen: DUMITRU IONESCU

.. ..

r- .
•

ECHIPAJUL NAVEI "P.V.-313" I

Vaâim Serglzeevici Surkov, comandant

Piotr Afanasievici Mlheev, secund
Valentin Malwrovici Biront, atomist
Nikolai Nikolaevici Dekteariov, geolog
'Andrei Gavrilovici Ciurakov, mecanic
Pavel Dementievici Slwriupin, transmislonist

.. . .. . . -· .., . ......
.

5. 3. <f>PAJJ,KHH
«TIJJeii!HIKH nbTJW IOIUeii 6e>�.'U.Ibl>>
Editura C.C. al U.T.C.L.
"Molodaia gvardia" - 1959
(Subtitlurile aparţin redacţiei romîne)

..·.·

in romîneşle de TUDOR RADU $i CEZAR .PADU

 PRIZONIERII BEZNEI DE FOC

PARTEA INTII

1n lumea flăcărilor şi a pietrelor

1

- E timpul!
Vadim d[tdu h o t ă r ît la o parte ceaşca de ceai şi se
ridică.
- Dar mai avem vreme, protestă Lena. Plecarea e
h otă rîtă abia pentru ora douăsprezece; mai avem
aproape o oră.
- Aşa-i Vadim întotdeauna, nerăbdător, constată
calm Andrei, care stătea lîngă fereastră. C� le-a făcut
astăzi mecanicilor ! Un minut nu i-a lăsat să stea.
- V-aţi coalizat împotriva mea, zîmbi Vadim. Ocoli
masa şi o îmbrăţişă pe Lena. Cum să nu fiu nerăbdător

cînd plec într-o asemenea călătorie ? Lumea întrea�Jă

aşteaptă primele explozii ale motorului de pe nava
,.PV-313" *. Andrei e un tip indif.�rent, dar tu, Lenuşka,
nu se poate să nu mă înţelegi.

Andrei tăcea privind pe fereastră în întunecimea

nopţ.ii.
-- Haidem, e timpul ! repet ă Vadim .
... Electromobilul ieşise din oraş şi aluneca fără zgo­
mot pe şoseaua lată şi pustie la acest ceas tîrziu. La vo­
lan era Lena. Conducea în directia în c-are se vedeau

� * "PV -313"- Iniţialele PV provin de la cuvintele ruseşti Pod­

zemnîi (subteran) si Vezdehod (vehicul pen t ru orice drum).
contururile neclare ale munţilor şi luminile platformei
de plecare.
Pe a mbele părţi ale drumului se î ntindeau livezi de
meri . Vîntul pătrundea pri n fereastra coborîtă a cabinet,
încărcat cu aroma fructelor pî r g u ite. Pe bolta întunecată
a cerulu i licăreau stelele strălucitoare de august.
La un moment dat, drumul începu să urce pieptiş,
pentru ca apoi, brusc, să coboare. Privirile tinerilor din
electromobil îmbrăţişară panorama terenului de plecare,
o suprafaţă mare, pătrată, pe marginile cărei a se înălţau
construcţiile anexe şi clădi rea staţiei de transmisiuni.
De aci porneau navele s ubterane care apăruseră abia cu
şase ani în urmă şi erau destinate pătr und erii verticale
în adîncu rile pămîntului. Num ărul experienţelor efec­
tuate se putea cunoaşte după p uţ urile rămase în granit,
ale căror quri erau acoperite cu beton. Pe suprafaţa întu­
necată a granltului se distingeau clar d o pu rile de culoare
c e nuş iu -d.eschis[L
Razele proiectoarelor se încrucişau în centrul tere­
nului, luminînd nava "PV-313". Aceasta se înălţa ca
un uriaş turn cilindric. Suprafaţa m e t a li că lustruită stră­
lucea atît de puternic, încît, coborînd din electromobil,
Lena îşi acoperi och ii cu mîinile.
-- Iată şi mîndra noastră navă! Vadim rămase o

clipă pe loc, admirînd-o.

1năl"ţimea navei era de 52 de metri, iar diametrul de
7,5 m. "PV-313" avea co r pu l alungit, îngustat în partea
superioară, ca la ast ronave . Spre deosebire î nsă de ra­
chetoplan, aici nu exista nici ampenaj principal, nici
luminatoare, iar partea frontală era turtit ă, retezată şi
servea drept reazem.
Platforma părea pu s t i e . Lîngă navă, Lena văzu o con­
strucţie masi vă , asemănătoare unei macarale portuare ,
însă mult mai înaltă, aşa încît "PV-313" încăpea uşor
dedesubt. Era liftul care ridica o amenii şi încărcătuB
în partea superioară a navei, adică la pupă. ln vîrful
acestui e di fi c iu se afla o cabină. acoperită cu o cupol;}
transparentei.
Lîngă lift, Vadim, Lena şi Andrei se î ntîlni r ă cu inai-
�
nerul de serviciu.
- Bună seara, îi sa lută acesta pe noii veniţi.
- Este noante de-acum, îl corectă Var'li'11.. Au ve-
nit totiJ ·

7
 -Da,
- A venit şi constructorul-şef'?
- Chiar acum a sosit.
- Perfect.
Vadim mai examină o dată nava cu pnv1rea, se în­
toarse apo i spre so ţia lui, o luă de braţ şi intră împreună
cu ea în lift.
Sus, în cabină, se adunaseră prietenii şi rudele mem­
brilor echipajului. Vadim se apropie de mama lui, o fe­
meie căruntu, însă vioaie şi plinct de energie.
- Dar unde-i tata '? întrebă el.
- A fost ch emat pe şantier. Eu am venit şi fără dîn-
sul. Sînt atîtea discuţii pe tem a că.li:itoriei voastre. Lena,
tu nu i-ai făcut nici o scenă ? Abia v-aţi căsătorit şi el
pleacă.
- Parcă poţi să-1 reţii, mamă?
- Dar plec doar pentru două-trE;?i z il e , protestă
Vndim.
Se îndreptă apoi spre constructorul-şef. A rkadi Se­
mionovici Remizovski îl întîmpină cu o privire pătrun­
ziltoare şi cu un zîmbet abia s chi ţat. Lîngă el se găsea
geologul Dekteariov, un bărbat musculos, nu prea înalL
- Uite şi comandantul nostru. Peste un sfert de oră
plecăm, spu s e geologul.
- Totul e pregătit pentru start, adăugă constructo­
rul-şef. Maşinile au fo st verificate de două ori.
-=-- Ba de tre i ori, îl corectă Vadim. Le-am verificat

şi eu o dată.
Se apropiară şi ceilalţi memb ri ai echipajului : ato­
mistul Biront, un bărbat înalt şi slab ; Miheev, unul
dintre cei mai vechi conducători de nave subterane ;
transmisionistul Skoriupin şi mecanicul Andrei Ci.urakov.
- Gata, spuse Vaclim întrerupînd discutia şi făcu
un semn in gi n e rului de serviciu.
Acesta se apropie de masa de comandă şi apăsă pe
un buton. ln turnurile din c olţurile platformei de, plecare
se aprinseră lumini roşii de semnalizare şi sirena începu

să sune, anunţînd pornirea. •

Vadim îşi îmbrăţişă mama şi o sărută pe obraz. Apoi

o strîns e
îndelung la p iept pe Lena.
- Va(lim Sergheevici, spuse constructorul-şef strîn·­
gîndu-i energic mîna, nu uita : nici un fel de ri sc . Tre·
buie re ali z at întocmai programul experienţei. La cel ma}
mic pericol, întoarceţ.i-vă imediat.
- M-am abătut eu vreodată de la ·program? replică
vesel Vadim.
-Drum bun.
- Mulţumesc, Arkadi Semionovici. O să n e întoar-
cem victorioşi. Vom aduce cu noi o vi c to rie adevărată,
mare.
Echipajul coborî prin trapa deschisă a navei. Ultimul
păr ăs i platforma Vadim. Inainte să dispară în corpul
navei îşi m ai privi o dată soţia şi mama şi le făcu un
semn cu mîna.
Trapa se închise. Se auzi motorul macaralei, şi în­
treaqa consl:rucţie metalică s.e dădu la o parte.
Cîteva minute nu se auzi nici un zgomot. Deodată, de
sub navă, izbucniră flăcări. Incepuse să func ţ i oneze sfre­
delul termonuclear. Se auzi apoi un uruit asurzitor. Lena
se crispă şi-şi ac o pe ri ure chile cu palmele.
Din injectorul motorului se r idică o coloană de praf
pînă la o înă l ţ .ime de aproximativ 800 de metri, iar acolo
se transformă î ntr un nor întunecos, difuz. Nava se îm­
-

plînta înc et în pămînt, aşa cum o bară încinsă pătrunde

într-o bucată de ceară.
După cîteva secunde, limbile flăcărilor dispărură în
pămînt. Coloana de praf c ar e ţîşnea din injector se co­
loră întîi în roşu-smeuriu, apoi în portocaliu, pentru ca
în cele din urmă să ajungă de un alb orbitor şi dreaptă
ca o rază de lumin,ă. Nu era m ai puţin st r ălucito a re decit

fluxul de gaz care iese din duzele rachetoplanului, cu

sh1gura deosebire că, în timp ce la navele cosmice raza
de lumină cade pe Pămînt - luîndu-şi p arc ă rămas bun
de la el -, acum ea se tope a în slăvi.
Proiectoarele fuseseră s tin s e ; nu mai erau necesare.
Era atît de multă lumină, încît se putea lesne citj. Din
întuneric apărură lanţurile de munţi şi nu departe do
platformă strălucea un lac. Norul de praf deveni argin­
tiu, contur îndu se puternic pe fondul întunecat al cerului
-

de noapte. In pădure păsările se neliniştiră. Electrom o ·

bilele singuratice care circulau pe şosea stinser ă fa··

rurile.
1n cabina li ft ului doisprezece oameni şi-au pus oche­
,

la ri de protecţie. Observau în tăcere cum nava dispare

încet, în p ă mî nt Viteza ei nu era pr e a mare : numai
.
0,5 m/s. Lor î n să li ·se părea că "PV___.:._313" înaintează
mult mai repede·
După două minute, corpul navei dispăru sub supra­
faţa de grani t a platformei.
N o rul de praf începu să pălească, lumina se stinse.
Noa p tea coborî din nou deasupra pădurii alarmate,
deasupra munţilor. Cei care conduseseră echipajul cobo­
rîră cu liftul. ln turnurile din colţur i l e pl a tformei , sem­
nalele ro ş ii continuau să ardă. Ele preveneau asupra pe­
ricolului de a te apropia de gaura lăs ată de navă.
Sfredelul tennonuclear făcuse ca gr an itul să devină ra�
dioactiv.
- Drum bun, Vadim, şopti Lena. Drum bun, dr a ­
gul meu.

In drum spre casil, Lena conduse electromobilul cu

viteza maximă. Prinşi în snopul de lumină al fanfrilor,
pomii alergau parcă pe m argi nea şoselei în apo i .
Deodată apăru pe cer o fîşie î ngus tă şi d re aptă de
foc, ce se avînta spre zenit. Lena frînă brusc maş in a .
Coborî ca să privească mai bine. Un uruit îndepărtat
anunţa că încă un rachetoplan se avîntase s p re depă.r­
tărlle cosmice.
Fîşia de foc se topise de muH printr e stele, dar Len�
continua să stea şi să asculte. I se părea că simte cum
vibreaz;:i t e r en ul sub p i cioarele ei, cum înaintează
"PV-313" tot mai mult, în adîncurile Pămîntului.

Nava subterană c obora vertical. Automatele girosco­

pice asigurau menţinerea ei pe direcj:ia razei pămîntu­
lui. Viteza de înai n tare creştea în calcare moi şi în rocile
şistoase şi se reducea atunci cînd nava străbătea roci
granitice, rămînînd în medie de 0,5 metri pe secundă·
Tromba de foc transforma î n tr-un oraf foarte fin st n­
turile de materie care veneau în c ântact cu sfredel ul .
Printr-un sistem de tuburi aspiratoare, amplasate între
căptuşeala interioară şi cea exterioară a corpului navei,
praful era dir ij at în camerele termonucleare de încălzire.
Acolo, sub· acţiunea u n ei temperaturi înalte, era trans­
format în. . aburi şi apoi evacuat cu o viteză man� prin
nişte duze. Prjncipiul de funcţionare al camerelor de în•
călzire nu se deosebea cu nimic de principiul de funcţio­
nare al camerel or de ardere de la primele motoare
reactive.
De pe pereţii puţului lăsat în urmă de navă se rosto­
goleau bolovani uriaşi de granit, porneau avalanşe d8
pietre şi nisip. Ele erau însă oprite în cădere de presiu ..
nea puternică a jetului de gaze, se topeau şi formau un
fel de dop continuu, care astupa complet drumul par­
curs de "PV-313".
Motorul se găsea la partea de sus a navei, la coada
ei. Mai jos erau instalaţia de forţă cu surse de alimen­
tare termonucleare şi î ntreaga instalaţie de conducere
automată. Sintetizatorii, adică instataţiile complexe pen­
tru obţinerea artificială a apei şi a oxigenului, erau am­
plas. a ţi într-o secţie cu un v o lum mai mic Materia prim[t
nu li�ea. Sintetizatorii puteau prelucra ortice fel de rocă
culeasă dir e ct .de pe s f r edel . Lîngă secţia sintetizatorilor
se afla sercţia cu rezerve de concentrate alimentare
pentru şase luni. Ea asigura hrana echipajului în cazul
unei opriri neprevăzute în adîncurile Pămîntului. Nu-i
chia r atît de simplu să vii în ajutorul unei nuve subte­
rane naufragiate, pe care, între altele, era greu s-o gă­
seşti în masivul nemărginit de g r anit.
Cabinele - în total patru - erau amplasate dupti.
magazie, fiind aşezate una deasupra celeilalte. P ereţ ii ,
po deaua şi tavanul erau căptuşiţi cu un strat gros şi
moale de nailon. Pereţii de culoare albastru-deschis ,
aproape argintie , dădeau î ncăp erilor un aspect plăcut
şi intim. Cabina de sus era folosită ca sală ele odihnă.
De-a lungul pereţilor atîrnau hamacuri comode, iar în
mijlo c erau o masă rotundă şi şase fotolii uşoare , toate
din m asă plastică. Cele trei cabine inferioare nu se de­
osebeau prea mult una de c e al al tă : aproape î ntregul
spaţiu al fiecăreia era ocupat de tabloul de comandă
circular atîniat de un cadru rotativ, între tavan şi po­
dea. De acelaşi cadru erau fixate şi fotoliile adînci şi
moi ale observatorilor. Ele se puteau transforma după.
dorintă în paturi. Acest dispozitiv suspend at asigura
poziţia i nv ariabilă a tabloului de comandă atunci cînd
nava se î ntorcea şi cînd "susul" ajungea "jos".
Toate)ncăperile navei comunicau între ele printr-un
sistem� dew trape care se închideau automat în caz de

11.
nevoie. O scară metalică îngustă, fixată în perete, făcea
legătura între încăperi.
Cabina de jos era destinată pentru comandantul şi
secundul navei. Deasupra lor, la tabloul de observaţie,
lucrau geologul şi atomistul, iar sus, transmisionistul
şi mecanicul.
Conducerea maşinii era în întregime automatizată.
Sarcina securrdului şi a mecanicului consta în urmărirea
aparatelor pentru a stabili din timp eventualele deran­
j amente ale mecanismelor, a opri nava şi a o repune pe
direcţie.
Andrei trebuia să stea la tabloul de comandă, unde
putea să vadă cum funct.ionează motorul, cum acţioneaz;1
sistemul de răcire a corpului navei, ce putere dezvoltă
sfredelul şi ce presiune suportă fiecare punct al înveli­
�;ului. La cererea comandantului, el era gata în orice mo­
ment să conecteze cîmpul de protecţie, să închidă trapele
şi să pornească în căutarea avariei.
Munca transmisionistului Skoriupin era cea mai puţin
automat:izată. El privea indicatoarele de re glaj , rotea ca­
dranele gradate, varia diapazonul de frecvenţe. Pînă.
acum, legătura cu suprafaţa pămîntulu i rămăsese cel mai
slab punct in construcţia navelor subterane, mai al.es a
acelora care plecau la adîncimi mari.
Minereurile magnetice, formaţiile metalice native,
rocile se ionizau datorită dezagregării radioactive şi fă­
ceau imposibilă legătura prin radio. Nava subterană
avea o instalaţie de ultrasunet. Acest sistem de comuni·
catie era departe însă de a fi cel mai bun. Razele ultra­
sonice se dispersau, se reflectau de nenumărate ori în
interiorul pămîntului. Captarea lor şi, mai ales, separa�
rea lor de alte oscilaţii ale terenului erau foarte dificile.

O reţea întreagă de staţii seismice, răspîndite pe întreagd

suprafaţă a globului pămîntesc, asculta cu multă aten­
tie semnalele din adîncimi. Era nevoie de o mare iscu­
� inţă pentru ca să distin gi, din noianul de cutremure,
vocea slabă a unei nave subterane.
Dacă ,semnalele erau captate cu mare greutate de
staţiile terestre, legătura în sens invers era şi mai com­
plicată. Cum să nimereşti cu raza ultrasonicii nestabilă
un punct infim pierdut în adîncurile pămîntului ? Acest
lucru deptnde·a foarte mult de o împrejurare fericită şi
de finete â auzului transmisionistului.
 Nu întîmplător ajunsese tînărul Pave l Skoriupin, în
vîrstă doar de nouăsprezece ani, printre membrii echi··
paj ului "PV-313 . Fusese atras de tehnica ultrasonică
"

încă de pe băncile şcolii. Construise generatoare de

î naltă frecvenţă, diferite aparate pentru demonstrarea
proprietăţilor ultrasunetului, lucrări care îi aduseseră de
pe atunci faimă. După terminarea şcolii tehnice, Paşa
fusese recomandat la Uzina de nave subterane ; aici a
arătat el ce poate. De mai multe ori, în timpul călătorii­
lor experimentale, el a contribuit, cu arta sa de trans­
misionist, la corectarea cursului, venind din timp în
ajutorul navei aflate în pericol. Paşa se dovedi a fi şi
inventator, perfecţionînd, de mai multe ori, aparatura
de transnli.siuni.
Constructorul-şef îl îndrăgise pe Skoriupin. Apreci.r�
pasiunea lui înflăcărată pentru tehnica ultrasonică şi
zîmbea gîndindu-se la setea de aventuri a tînărului. Făr.i
n ici o ezitare, Arkadi Semionovici îl numi pe Paşa trans­
misionist pe "PV-313" şi insistă asupra ace stei candi­
daturi la Academia de ştiinţe, u nde vîrsta lui Paşa dădu
naştere la discuţii.

·3

Orele se scurgeau încet. Nava se cufunda tot mai

mult în adîncuri. l'vtiheev şi Vadim urmăreau atent indi­
caţiile apnratelor.
Vadirn conectă sistemul de comunicaţie internă.
- Nikolai Nikolaevici şi Valentin M akaro vi ci, cum
vă simt.iţi? întrebă el.
- Perfect, Vadim Sergheevici, r ă sp unse Dekteariov,
geologul- Cu voia du m i tal e, m-aş duce să mo ţ ăi un pic.
- Ca. la dumneata acasă. Planifică-ţi vremea cum
doreşti. Odihneşte-te şi dumneata, Valentin Makarovici.
- Eu sînt aic i ca să luc r ez, şi nu să dorm, răsună în
difuzor voce a tăioasă, iritată, a lui Biront.
Vadim zîmbi şi-1 privi pe secund. Şi acesta zîmbea.
-Vom rămîne sub pămînt aproape trei zile, îi aminti
Vadim atomistului.
Dekteariov se ridică, se întinse, căscă prelun g şi apoi
începu�să urce agale scara metalică. Biront se uită în

13
urma lu i încruntat. 1 se p ă re a că treptele se vor rupe
sub g r e u t at e a ge o l o gului El rămase l îngă aparate. Era
.

p entru p rima oară într-o călătorie subteran ă . Pr i e t en i i

l u i îl ştiau ca p e u n om deosebit de c o m o d , c a p e u n
savant de c a bi n e t Este a d e v ărat că Valentin Makarovici
.

Biront nu e r a un te oreti c i an p e care s ă nu - l intereseze

dacă t e o r i i l e lui au s au nu vreo v a lo a re în p r act i c ă El .

avea l egi!itu r i mult i l aterale cu i n s t i t utele de c ercetări,

c u proie ctan ţii c e ntr a l e l o r electri c e termonucleare, cu
uz i n e l e . D ar ace asta mai mult prin coresp ondenţă s a u
p r i n co n v o rbi ri l a videofon. Valentin Makarovici pre­
fera s o c i etatea unic ului s ău aj utor mut, inst alaţia elec­
tronică de c alcul , cure-i servea şi drept masă de scris.
Aparat u l executa precis şi fără g r e ş c al culele c e l e mai
c omplicate, fără să-şi exprime în d o i e l il e s au să facă ob­
s e rv aţii· S av antul atomist t răi a î n lum e a rap o a rt e l o r ma­
tematice . El avea o contribuţie originală î n teoria relati ­
vită ţii şi în m e c ani c a cuantică. Adevărata celebritate i - �
adus-o însă aş a-numita te o r i e a . , suprar ă c i r i i m ateriei " .
S e ştie c ă dacă o m a t e r i e o a recare e ste s u p u s ă com­
p r i m ări i , o dată c u p resiunea creşte .Şi temp eratur a ei.
.

- Numai p î n ă la a n u m it e limi te, protesta Bi ront. O

creştere în continuare a pre siunii provoacă procesul in­
vers , de scădere a temp e raturii . De ce ? Foarte s implu .

Pe de o parte p r e s i u n e a face ca a t o m i i să circule mai

repe d e , iar c o rpul se încălz eşte. Pe de altă parte îns ă ,
prin aprop i e r e a atomi l o r , aceştia s e î n ghe s u i e p r e a mult
unul î ntr- altul . Există u n moment î n care m o l e culele,
atomi i , e l e ctronii ş i neutronii s e v o r opri . D a r c e în­
s e amnă imobilitcltea particulelor '? Frig. O temp e r atura
j o asă, inimagin abil de j o asă, necunoscută.
- Un m o m e n t , p e rmiteţi ! se indign a u o p o n e n ţ i i t e o ­

riei suprarăc irii. In ce se t r a n sfo r m ă atunci e n e rg i a pre­

siunii ? Pînă a c u m e a s e transforma î n căldură., dar l a
d um n e a t a se t r ansformă în frig, adi c ă în n i m i c . Va s ă
z i c ă di s p ar e ?
- Fl e a c u ri , spune a Valentin M akarovici , r i di c î nd
din umeri . A vorbit cineva de dispar i ţ i a ene rgi e i ? Ea va
c ă p ăt a pur şi simplu o form_ă n o uă, pe c a r e noi nu o

cunoaştem.
D ar c are va fi aceas tă formă nu p u t e au spune nici
B iront şi nici
. a j ut o r ul său e l e c tr o n i c . S avantul e m i s")
d o ar pre�upunerea c ă va avea l o c o dezagregare a ma-
teriei c u r e nu va semana cu o exploz i e termonucleară
obişnuită.
Unde p o ate exista asemenea d ezagregare în na­
tură ? era întrebat.
- In centr ul o r icărei stele, o r ic î t ar fi e a de incan­
descentă l a supr afaţă. P o u te şi i n centrul planetelo r , al
Pămîntului, de pildă·
Pînă acum nu existase p o s ibilitatea verific ări'i a c e stei
ip oteze. Iată însă c u la l o cuinţ a lui Biront s e ivi un
oaspe neobişnu i t , Remi z ovski Arkadi Semionovici. Bine­
înţeles că Bi ront auz i s e f o arte multe despre vestitul
constructor d e n a v e s ub te r a n e , î n s ă nu-l cunoştea per­
s o na l . Dacă această v iz i t ă îl uimi, expl ic area scop ului
ei îl dezorientă.
- Eu să plec sub p ămînt ? strigă î nv e s e lit Valentin
Makarovi c i . Dar dumneata ai î nnebunit, dragul meu ?
Eu vr e a u să m ai trăie s c .
- S ă trăiţi şi s ă lucraţi, îl c o r e c t ă Arkadi Semiono•
vi ci. S î nteţi doar savant.
- Da, desigur, savant. Dar numai teoretician.
- Teoria rămîne un c uvî n t mort dacă nu p oate fi
intărită de fapte , de observaţii. De unde intenţi onaţi să
le căpătaţi ?
- D e o c amdată nu ştiu.
- Există o singură metodă de verificare a teo riei
du.nm e o v o a st r ă as upra suprarăciri i .
Care este metoda ? întrebă Biront.
- S ă vă apropiaţi de centrul Pămîntului .
- Oho 1 Şi îmi a s i gu raţi o adîncime mare de
cob o r î r e ?
- 40 de kil ometri.
Hotărît lu c r u , acest om b i n e legat ş i cumpăn i t , c uo
figură î ngust ă , de nep ătrun s , ii pl ă c ea lui V ale n ti n Md­
karo v i c i . Cu un ton semigl umeţ, c o nstruct orul-şef a du se
argumente împotriva c ă r o r a Biront nu găsi n im i c de zis.
Era clar c ă Remizovski se g î n dise l a toate din timp, pre­
văzuse totul.
- Sîntet. i at î t d e preocup a t de teoria mea cu priv i r e
la sup r a r ă cir� ? (Biront vo i a s ă aibă ultimul cuvînt în
acest duel verbal. ) S-ar p utea c re d e c d. dumneavoastră
aţi constnţit acest "PV-3 1 3 " numai p entru c a eu s ă mă
po t pli!!lba cu el.

15
 - Da, Valentin Makarovici, răspunse Remizovski .
�
F ră c : rc �tarea pr � liminară a marilor adîncim i , nici gînd
sa le mvmgem. Cme poate spune ce procese intraato­

mice îi vor întîmpina pe exploratori ? Eu am urmărit

cu atenţie cercetările dumneavoastră teoretice şi m-ati
c aptivat. Pentru construirea unei nave sub t erane nu-i
de loc indiferent la ce temp e ratu r ă v o r trebui să functio­
neze mec anismele : la minus 1 000 de grade sau la plus
1 0 000. De aceea teoria sup r arăcirii este primul punct di.n
programul de experimentări al navei "PV-3 1 3 " .
- Dar ce voi putea e u lămuri la o adîncime de 40
kilometri ?
- Cee a ce se petrece , să zicem, pînă la o adîn ci m e
de 1 00 de kil ometri.
- D o ar atît ?
- Aceasta î ntr-o p rimă etapă, Val e nt in Mak arovi ci.
Apoi, l i n i ştiţi, vom putea c oborî p în ă la 1 00. Veti "exa­
mina " atunci adîncimea de 200 de kil�metri. Şi aşa mdi
dep arte , pînă cînd vom a j unge în ce nt r u l Pămîntului.
- D a ? Hm . . . S înteţi un om prev ăzător. D ar nu cred
că eu sînt candidatul cel mai potrivit.
- Spuneţi-mi un alt om c are să fie convins de exis­
tenţa suprarăcirii cum sînteţi dumneavo astră, Valentin
Makaro vici.
Şi Remizovski obţinu acordul atomistului. Tentaţi a
fusese prea mare . . .
Abia apucă însă Biront să închidă trapa n avei î n .
u rm a s a , că şi începu s ă - i p ară rău. Acum î n cerca foarte

sU'truitor să se obişnuiasc ă cu noua situaţie, pentru C <l

să se p o ată co ncentra asupra indicaţiilor furn i zate d e
a p a r ate. S avantul as culta z gomotul sfredelului şi pe
ac2la al motor ului , îngheţ înd la gîndul că unul sau altul
s - ar putea defecta şi că nava nu s-ar mai pute a 'î ntoarce
la supr afaţă. Examina pereţii, care nu i s e p ăreau p r e a
siguri. O are n u v o r fi striviţi d e vreo prăbuşire n e a ş -
·

teptată ?
Valentin Makarovici privea distrat ecranul loc ato­
rului , un disc mare din centrul tabloului de comandă.
Avea impresia înşelăto are că prin deschiderea . circularcl
s e vede cum se dau la o parte rodle sub presiunea
navei. Din spre centrul ecranului către marginile l ui plu­
teau m a s e. . granitice de culoare c enuşiu-deschis, dense şi
b r ă z d ate de crăp ături. Cînd şi cînd, locul gr anitului î l

- V
luau b r u s c formaţiile de marmură sau c r i s t a l e l e s t r ă l u ..
cito are d e cuarţ. B iront se d e s cu r c a ane v o i e în vari e ta ..
tea structurilor cristaline. El nu vedea altce v a d e c it o
î m b i na r e neobiş nuită de c ul o r i , un
·
m o z a i c m i n u n a t de
p i atră.
Stătu a s t fe l la tabloul de c o m andă pînă c ind o b o s e al a
învins e intere sul fa ţ ă d e m e diu l înconj urător. Crono ..
metrul atomic arăta o r a patru şi j umă tat e . Sus , la supra ..
faţă, se lumine ază d e zi· Aici, c a b ina e p lină de strălu ..
cirile neclare ale e c r a nu l u i , de l i căr i r i l e b ecurilor de.
semnaliz are şi de oscilarea multi colorelor a c e indica ..
to are de pe c adranele ma t e . Ar fi . p utut aprinde il urni ..
narea centrală, însă ar fi î ng r eu n a t astfel urm ă r i r ea
apar ate lor.
S a v antul hotărî c ă m9-i trebuie s ă se şi o dihne a s c ii ,
şi o porni d u p ă D ekteari o v . S c ara formată din s c o ab e
fixate î n p e r e t e îl indignă. Nici î n copilărie nu - i pl ăcuse
să s e urce prin p o mi ş i să se c o c o ţ e z e p e a c op e r i ..
şuri. Iar acum trebuie să se c aţ ă r e pe p e r e t e l e ăsta 1
Valentin Makarovi.ci examină p l afonul c ab i nei şi-1 găsi
c am înalt. Ce să-i faci ? D a c ă lift nu-i , t r ebu i e s - o f a c ă
p e pornpierul, şi g ata !
Pipăind cu piciorul fiecare s c o a b ă , V al e n t i n Makaro­
vici ajunse pînă aproape de trapă, cînd, deodată, t a lp a
piciorului a l u n e c ă şi rămase agăţat în mîini. Ş i , de­
o arece mîinile l ui nu şt i u s e ră niciodată ce-i gimn asti c a
l a trapez, c o r p u l lung ş i s lab s e balansă d e c î te v a o r i ,
iar ap oi . . . ateriză p e p o dea.
Fibrele de nailon a m o rt i z a r ă o a r e c u m lovitura. Fre­
cîndu-şi coapsa lovită, blestemînd construcţia " absurdil "
a navei, B i r o nt rămas e un moment pe l o c şi a p o i o
porni din n o u .
Nimeri întîi în c ab in a me·c a n i culu i . A n d r e i o b s e r v ă
z î mbind cum ap are d i n t rap ă fi g u r a prel ungă a profeso­
rul ui, c u p ăr u l roşcat, răvăşit. Uitîndu-se a cr u l a meca­
nic, V a l enti n Makarovici c o ntinuă v o ini c e ş t e ascen­
siune a .
Dekte ariov şi Skoriupin dormeau î n hamacur i . Biront ,
p o r n i t să găse a s c ă cusururi , examină atent p atul care-i
fus e s e rezervat. Albe aţa cearşafur i l o r şi a p erne i , p re ­
cum şi p ătu r a u ş o ară î l satisfăcură însă p e deplin . Se
dezbrăcas� şi e r a gata de cul c are, c î n d , deodată, sim ti
c ă � p o deaua îi fuge d e sub p i c i o a r e . Peretii c ab i n e i în-

1 7,
cepu r ă să se clatine, s freclelul şi m o t o r ul tăcu r ă ; ş o c uri
p u tern i c e , însoţite d e o s erie de b ubu i turi ca de tun ,
zgîi ţîiră n a v a .
- Catastrofă ! ! !
D ektcariov şi S k o r iupin săriră ca arşi din p atur i .
- Ce s - a î n tî mplat ? î n i:rebă Nikolai Nikol aevi ci.
- Cădem ! Ne p r i.ibuşim !. . .
Dekteariov s e ridi c ă într-un c o t , ascultă ş i b o l b o rosi :
"Du-te la n a i b il ! " . Ap o i , trăg- î n d pătura p e s te e l , se în­
toarse cu faţa la perete. Imediat însă s e ridică din nou
şi s e aşeză î n ham a c .
- S c u z ă -m il , V a l e n ti n Makarovi c i , spus e e l . Am uitat
com.plet c ă dumneata eş ti pentru prima oară într-o navă
subteran ă . Nu cădem, c i zburăm. Maş i na a nimerit într-o
pungă de gaze cu o a d î ncime de aproximativ 300 de
metri . Nu trebu ie să te nelinişteşti ; totul e prevăzut.
A v e m m oto are de frînare. Ah a , simţi ?
Căderea încetase. Urmase şocul u ş o r al ciocmru cu
roca. In
locul explozi i l o r se auzea zgomotul surd, cu­

noscut, al sfredelul ui în funcţi une.

Sko riupin î ş i înăbu ş i o exclamaţ.ie de uşurare. Şi el
tr ăi a p entru prima o ară o asemenea cădere .

Valentin Makarovici se întinse în bamacul c omod şi

ado rmi imediat. Trăise atît de i nte n s în ultima n o ap t e -
p l ecarea de a c a s ă , d espe r a re a mută a soţiei, agitaţia în
ur,;teptarea p l e c ă r ii , cufundarea în pămînt -, încît nu
visă nimi c . .
După şase ore d e sch i s e ochii, simţindn - s e odihnit.
Intoarcerea la realitate nu-l b u c u r ă însă. A s cultă a tent .
D e ş i p e r e ţ ii erau prev ăzuţi cu amortizori foni c i , t o t uşi
zgom otele p rov o c a t e d e sfredel şi m o tor pătrundeau în
c abin ă . Ele aminte au sunetul pe care-I face apa cînd
fierb e .
Profesorul o f t ă ş i î n c ep u să se îmbrace. Geolo gul c on­
tinua să d o a r m ă în hamacul vecin. SfoTăia atît de ta r e ,
încît •V al�ntin Makarovici se strîmbă s u pă ra t . Sko riupin
nu era �în cabină.
 · Birontera obişnuit să facă baie în fiecare dimineaţă.
1n navele subterane nu exista baie, iar pentru spălat
trebuia să urei la unul dintre etaj ele su p e ri o a r e . Sav an­
tul preferă să coboare fără să se spele, cee a ce îi strică
definitiv dispoziţia.
Mecanicul şi transmisioni stul şedeau l a l o curile l or.
Completau j u r n a l e le de bord, notînd comportarea ap a­
r aturii.
- Bună dimineaţa, îi s alută morocănos Biront.
- Bună . . . Numai că sus e acum ziua-n amiaza mar e ,
î i răsp unse z î m b ind Andrei. Cum aţi dormit ?
- Mulţum e s c , de stul de bi n e
Pipă ind atent trepte l e , Valentin Makarovici coborî î n
c a b i n a lui şi o examină ca şi c u m ar fi nimerit a c o l o
p e ntru p r i m a oară. Pe e c r an s e v e d e a strălucirea gmni­
tutui. Linii r o ş i i , alb ctstre, negre şi p o r t o c alii tăiau ca­
dranele mate , dreptunghi ulare.
" PV-3 1 3 " străb ăte a al optsprez e c e l e a kilometru , iar
temp eratura rocilor se ridicase la 370 de grade.
Val entin Makarovici s e z b î rli şi privi c h i o r î ş la dis­
pozitivul p e n t r u m ă s v rarea temp e r a t u r i i int e r i o are :
arăta 25 de g r a d e . S t r a � i u . . . Ş i l u i i se p ă r e a că în c a b i n ă
e foarte cald. Atenţia s a v a n t u l u i s e îndreptă către ioniza­
t o ri . I n m ateria prin care înainta n a v a s ubterană creşted
dez agregarea radioactiv ă natur a l ă . Nici măcar el însuşi
nu observă cînd ajunse î n fotoliul din faţa tabloului de
comandă.
o j umătate de oră, p o ate un c e a s şi el continua
Trecu
să facă observaţii. Apoi simţi cti-i e foame şi-şi amin ti
că nu m î n c a s e î n c ă n i m i c A c a s ă îşi l u a dej unul imedi <tt
.

după baie. Ce-or fi m încînd ei aici, în cuti a a sta meta­

lică ? Sau pentru două z i l e , pînă l a înto arcerea pe P ă ­
mînt, sînt prevăzute "răbdd.ri prăj i te " ?
Uită î nsă i me d i at de foame şi c o n t i n u i:! observaţiile .
După o j um ă tate de o r ă constată că se a u z e a u nişte bu­
b uituri . V e n e a u parcă de unde va, foarte de departe, ca
nişte tunete .
Sav antul îşi frecă nervos m î i n i l e , sp r î n c en e le i se
înălţ a r ă , iar fruntea i se încre ţi. C o rpul navei vibra ab i a
sensib i l . Brusc, B i r o n t îşi imngină c l a r stra tul d e optspre ­
zece " kil <:).rnetri de granit de dea supra. C um poate
"PV-3 1_ 3 " - cuti a asta de c o n s e rv e - să se m ăs o are cu
�ceastă t e rib il ă carapace '? D o ar în s c o arţ a p ămîntului
au loc dep l asări c ontinue, cutremure·
- Cutremure 1
Uitase de ele în dis cuţia cu Remizovski. Nava sub­
terană ri s c ă să fie în imediata apropiere a epicentrului ,
a iz v or ul ui de explo z ii al căror ecou în dep ă rtat mătură
oraşe î n t re g i , s chimb ă relieful ţinuturilor. A fost o nebu­
nie din part e a lui să p orne ască în c ăl ăt ori a asta bleste-'
mată. El, care-i obi ş nuit cu l i ni ş t e a cabinetului , cum să
s e con centreze asupra mun c ii de cercetare cînd î mp re ­
jur s î nt atîtea pe r i c o l e ?
Nemaiputînd sup orta, B iront coborî în c abina se­
cundului.
- Ce vi s-a întîmpl at, Valentin Makarovici ? întrebă
uimit Miheev, privin d figura răvăşită a s avantulu i .
- Ex p l o ziile astea, b olb orosi at o m is tul , p o t dis­
truge nava.
- A veţi o părere proastă despre nava noastră, îl
îmb ărb ătă zîmbind Miheev . Chia� dacă am fi în e p i c en ­
tru, tot n-ar fi nici o primej di e . Iar ex p loziile pe care
l e auziţi s e datoresc unor foc are de mare adîncime ; pînă
l a ele mai sînt vreo d o uă - t r e i sute de kilometri . S arcina
no astră este m ai modestă : trebuie s ă coborîm doar 40 de
kilometri şi s ă trecem b ariera de adîndme.

Bariera de adîncime . . .
Termenul apăruse relativ d e curî n d , deşi savanţii b�­
nufnu existent � acestei graniţe o r i gi n a l e într e geosfere,
mult înainte c a vreo n avă subterană să străb ata, cu aj u·
torul unei freze mecanic e obişnuite şi a l unui şurub fără
sfîrşit * , primul kilome tru de g r a ni t.
Sfredelul termonu clear înlocui ap oi freza mec anic ă,

* Şurub fă ră sfîrşit sau fără fine - tij ă filetată, fără deplasări

în lungul .axei sale ; prin rotire, provoacă deplas area unei piese
care s P. îmbină cu filetul ei.
 i ar în locul şurubului fără sfîrşit veni motorul cu r e a c ţ i e .
Cu toate acestea, în ultimii 30 de a n i n u s e r e uş i s e o

c o b o rî r e mai adîncă de 40 de kilometri. Aci se termina

litosfera, zona r o c il o r tari, cris taline. Mai d e p a rte înce­
p ea astenos.fera "' , unde , sub acţiunea pres i u ni i cres c înde
şi a călduri1i in te ri o ·a r e a P ămîntului, rodle s înt pre­
fă:cute în materie plastică.
Nava subterană î na in ta în l i m ite l e lito sferei , aşa cum
un sfredel se răsu c e ş te în m et al ; lăsa î n u r m a ei o gaurii
şi nu s u p o r t a aproape de lo c pre siunea p e reţi l o r acesteia.
In zona materi ei p lastic e incandescente domnea legea
lui Pascal """ · P1·esiunea mer eu crescîndă am e n inţ a s ă
strive ască n ava c a p e o c o aj ă d e ou. Folosirea alfameta­
lelor sup rarezistente p e rm i s e s e a propierea de barieră,
însă nu şi trecerea ei. Constructo rii înţeleseseră c ă era
n e c e s a r ă o s chimbare radicală a n av e i , o s o l u ţ i e pTinci­
pial no u ă a p r ob l em e i .
Cerc etările au durat 30 de ani şi au fost conduse de
constructorul-şef al Uzinei de n a v e subterane, Remi­
zovsk.i . U lte ri o r a luat p mte l a cercetări şi t î n ărul şi ta­
lent atul inginer Vadim Su rk. o v . Ideea cîmpului de pro­
tecţie ma�p1 2 t opla smic * "' * aparţinea lui Vad�m.
, .PV-3 1 3 " p o rni s e în p ri mu l raid exp erimental.
Tu rn u l de oţel care respira foc îşi croia drum încet,
oprindu-se din cînd în cînd. El c o b o r a strict p e ver­
ticală.
Vadim urmărea ap a rate l e , scria unele o b s e rv aţ i i în
j urnal ş i aştepta. Aştepta m omentul în que automatele
vor conecta cîmpul de protecţ.i e . Fluxurile nucleelor de

* Astenosferă. - Geosferii, c a r a c terizată p r intr-o anumită stare

plastică a materiei (noţiune ştiinţifică-fantastică) .
** Legea lui Pascal - o presiune aplicată în orice punct al unui
fluid într-un spaţiu închis este transmisă în mod egal în toată
masa acelui fluid. Această presiune se exe rcită p erpendicular pe
s up rafaţa r e c i p i e n t u l ui care ,.PV-3 1 3 "
c o nţine f!uidul. Aşadar , n a v a
d a c ă n-ar f i fost protej a t ă d e c împ u l magnetoplastic, ar f i trebuit
s ă sup o r t e în fiecare p u n ct al suprafeţei p resiunea existentă în
toată masa plastică inc a n d e s c entă înconjurătoare.
* ' * Cîmp_ _ . magnetop lasmic ---, c împ electromaqnetic protector for­
mat din� p l a smă (noţ. , fant.) .

21
hidrogen v o r p o rni din r e a c t o r şi vor forma pl asm a m ag­
netică. Forţa ei ce n trif u gă va fi atî t de mare, încît v a
protej a învelişul n a ve i de aste no sfe r ei .
presi une a
Trebuia să mai a ş te p te însă mult timp . Nava abia tr e ­
cuse d e kilometrul 1 8, i a r bariera de adîncime se află
dincolo de kilometrul 35.
- Lu craţi liniştit, îi s p u s e V ad im l u i B i r o n t . Totul o
să de curg ă în ordine , chiar dacă va treb ui să învingem
nu o b ari eră de adîncime, c i ze c e .
Şi imediat, u itî nd de prezenţa savantului, c ontinuă
s ă înregistreze înfrigurat in d i caţ i i l e ap ar a te lo r.
Valentin Mak ar o v i ci simţi înciudat că r o ş e ş te . In timp
ce el se ch i n ui a cu sp a im a lui ne întemei ată , secundul şi
coman d a n tul nav ei c ontinuau să lucr e ze . Ei nu închideau
ochii, uitînd de mîncare, de odihnă· ..
- Priviţi c e frum o s ! exclamă M i he e v.
In j urul navei p arc ă s e iveau zorii zilei.
Pe e cr an ul vişiniu-închis ap ar benzi lumino ase. Ai
imp re s i a c ă gr an i tul se sp arge , iar în crăpăturile lungi
şi adînci se v ă.d fr î n t u ri de cer s enin. D e a s u p r a c r ă p ă t u­
ril o r flutură nişte benzi g albene de c eaţ ă. Du n g i l e lumi­
n o as e se apr o p i e . Te aştepţi ca, dintr-un moment în altul ,
nava s ă p ătrun d ă într-un l um i n iş însorit.
lnsă, d eod a tă , lumina se s t i nge şi e cr anul este din
nou acop eritde masivul g ran i t i c de o culo ar e cărămiziu­
murdară.
- Rezultatul i o n iz ă ri i . . . , bolborosi Biront, parcă în­
viat. Nemaipomenit !
Brusc pe e c ran apare o strălucire a l b ă . Luat pe ne­
aşteptate, s av ant u l se ap uc ă cu amîn d ou ă mî inile de spe­
teaza f o t o liu l ui în care stă s e cu n dul . Nava parcă ar atîrna
în gol. Sînt u n d e l e s c lip it o a r e ale suprafeţelor de cristal ,
d e sigur s o li d e (sfre d el ul continuă să funcţioneze la pu··
terea m aximă) , dar în a celaşi t imp uimitor de străvezii .
Şi în a ce as t ă transparenţă răs a r fire aurii subţ i r i -
cînd ici, cînd c o l o , din ce în ce mai multe . Atî rnă ca nişte
crengi de s al cie pl î n găt o ar e sau se î n d re apt ă î n sus p arcă
ar fi e le c triz ate ; se înc î l c e s c , formînd obstacole în faţa
nave i , amenin ţî nd s ă o î nv ălu ie , s ă o facă prizonier ă .
 - " P ărul B erenid i " "' . . . , şopteşte Miheev.
- Berenicii ? întreabă maşinal Valentin Makarov1d,
fUră să-şi p o a t ă lua ochii d e la priveliştea neobişnuită.
- Fiica împăratului din Kirene , continuă Miheev cu
gl as s•c ăzut, ad res îndu-se mai curînd lui însuşi decît lui
B ir ont . Dacă ar fi să credem în legende, a fos t o fată de
o frumuseţe rară. S e zice c ă un păr minunat ca al ei nici
nu mai avu sese vreodată o femeie , şi nici nu va mai
ave a vreuna. Secundul ofte ază încet şi adaugă indi fe­
r ent : Cristal de seghenit. La adîncimi mari e deosebit
de p u r . S u b acţiunea dez agregării radi o active devine fos­
forescent, iar firele de lumină sînt induz.iuni de rutil. *"'
- Mda-a, oftează şi atomistul, care p entru o s ecundă
îşi i m a g in as e pe fii·c a împ ăratului din Ki rene . P ărul îi
ajungea pîn ă la picioare, rămînînd ca o tr en ă în urmă.
In strălucirea transp arentă d e pe ecran apar nori p or­
tocalii şi pete cenuşii. Apoi ecranul devine negru. 1n lo­
cul zilei vine o noapte de basm. Nava travers e a z ă acum
roci metam o r fic e "' * "' cu un conţinut mare de he­
m a ti t * "' "' "' . . .

- L a naiba !
Miheev întinse înfrigurat mîna c ătre tabl c u l de co­
mandă şi apăsă p e un buton v e r d e . Tromba ele ctrică
cre ată de nava subterană se stin s e . Cob orîtă bru s c , li­
niştea îl as urzi p e Biront.
- Ce s-a întî m p la t ? întreb ă Vadim rididnd c apul.
- Uitaţi-vă la minunea asta !
Printre undele negre ce se rostogoleau, î n f l o r ea un
imens trandafir de piatră. Parcă se ri dica din fundul unui
o c e a n . Era atît de mare, încît nava ar fi putut st a u ş or

* Părul Berenidi - c o n s t e l a ţie a c e rului bo r e a l , lips i t ă de

stele străluc ito a r e ; c u p rinde o aglomeraţie de aş tri .· vizibili c u
ochiul liber, c e e a ce 1-a făcut pe Miheev să asemene imaginea
observată p e ecran cu această constelaţie . (n. t . }
• • Rut il. Mineral, rep1·ezentînd u n a d i n t r e c e l e trei stări natu­
rale ale b ioxidului de titan (Ti02) . C elelalte două stări în care se
g ă s e ş te î n natură bioxidul de titan s î nt an amazul şi bru chitul. Ru­
tilul co nţi n e 60 % t i t a n . (n. r.}
*** Rocă metamorfică - rocă formată prin transformarea chimic-ă
sau fizică (prin căldură şi pre siun e) a rocilor magmatice (adică
eruptive) sau, mai a le s , a c e lo r sedimentare (n. r.)
. .. . Hematit - minereu, oxid de fier (n. r.}

23
pe u n a dintre petalele lui. Uri aşa flo are a fost c upr i n s ă
în înt r egime pe ecran doar cu cîmpul vizual m axim al
l o c atorului .
ln j urul p i s ti l ul ui petalele erau de un roşu închis,
,

iar spre marg i ni deveneau trep tat negre şi lu c e au stins.

- D ar c e , n-ai mai v lizut niciodată c ri s t a le cu luciu
metalic ? se minună V ad im Nu te re cun o s c , Piotr Afa­
.

nasievici ! Auzi, dumne ata, s ă opreşti maşina !

Miheev apăsă pe un buton roşu şi nava subteranu
p o rni direct s p r e centrul trandafirului, distrugînd peta­
lele lui de p i atr ă .
Biront se uita curios la secund. Surkov e ra indiferent
l a tot ceea c e l î n co nj u r a , dar s e c undul - c are văzuse
-

atî t de multe în vi aţa lui - exprima totuşi o admiraţie

naivă, aproape coplărească. Şi pentru ce ? Pentru niş t e
roci m o arte !
Dintre toţi membrii echipaj ului , n u m ai Valentin M·a­
karovici n u ştia că Miheev m a i are o p a siune : pi c tu r a .
O î n d r ăg i se în p r imele c ălătorii subterane, cînd în faţ a
.ochilor i se deschisese o lume cu a d e v ă r at fantasti c ă ,
pli n ă d e strălucirea c ua r ţul ui şi a peşterilor de diamante .
Străb ătuse st r aturide j asp , traversas e rîuri subterane
fosforescente. Ade s e a în urma n avei răm'lne au tunele
,

croite p r in aur pur. Lui Piotr Afan asievici i s e tăi a respi­

'
raţia d e admiraţie, cînd nava p ătrundea într- o aglome­
rare fant a s ti c ă de cristale de b e riliu, c r ist a l e transpa­
rente c a un văl de ceaţă într-o zi cu z ăpuşeală ş i totuşi
colorate î ntr-o mulţime d e nuanţe de galben şi roz. in
adîncuri s e a s c u n d e a u adevărate " tufe " de turmalină,
c are-şiînăltau crengile roşii-porto calii de conifere p r i n ·

tre strălucirile m ate ale micii topite .

Nici un c aleidoscop n-ar pute a reproduce ace a îm·
pleti re de culori p e care o vedea P io t r Afana sievici ; o
privea cu altfel de ochi d e c î t cei din j urul său. Şi atun ci
lua pensula de pictor în mînă.
Secun d ul ar fi putut să iasă la pensie - trecuse de
mult de cin ciz e ci de ani -, dar amîna mereu acest mo­
ment, neputîndu-se hotărî s ă se desp artă de lume a sub­
terană. Cînd află de c ă l ă t o r i a de probă a navei " PV�3 1 3 " ,
se prezentă si n gu r la Remizovski şi c e ru să fie înscrîs
p e lista echip aj ului.
Stîncile negre de pe ecran dispărus eră. In marea roz
de granit apărură nişte gheţari , unii coloraţi î n tr - un via­
riu mat, alţii în vi oriu strălucitor ca oglinda·
- Ametist ! izbucni Mihe e v . Cîndva se vor construi
oraşe în t re g i din el . închipuiţi-vă, p alat e şi locuinţe o r­
namentate cu ametist !
Vadim dădu gînditor din c a p şi se ridică.
- Eşti un ro m. a nt ic de nelecuit, Piotr Afanas iev i c i ,
s p u s e el . Te m a i p oţi o are con centra c î nd auzi asemenea
exclamaţii ? Nu sînt de compătimit, Valentin Makar ovici ?
Biront de sfăcu bratele într-un gest de res emnare :
"Ce s i:i -i faci ? "
V a d i m se uită l a c e a s .
- Şti i.i, eu a m c am flămînzit. Acum, deasup ra n o a s t r u
oamenii prînzes c .
Şi atomistul "îşi adu s e aminte n că-i e foame.
In j urul mesei se ad un ă întregul echipaj . Il s cul ară
şi pe Dekteariov. Acesta cob orî acru din hamac ; nu s e
s ăturase încă de s'omn . G o l i în tă,cere cuti a de conserve
cu conc entrate de c arne şi s e ri d ică să c a ute , cu niş te
o chi cîrpiţi de s omn, o nou ă j e rtf ă p entru p ofta l ui de
mînc are ab i a s tî r ni t ă . Skoriupin, c a r e îndeplinea şi func­
ţia de bufetier, î i î ntinse o cut i e cu conc entrat de fructe .
Biront îşi p rivea colegul cu repro ş . Comportarea
geolo gului l a masă i se p ăre a ne cuviinc i o asă. In schimb ,
lui Andrei îi plăcea · D ekte ariov.
Geologul ap ărus e î n uzină cam cu o lună î nai n t e c a
"PV-3 1 3 " s ă fie co b orî t de p e p l a t f o rma d e m o n t aj şi în­
cepuse să lucreze în cad rul atelie rului de încercare d
ap ar atu r i i principale. Im b ră c a t în s a l o p etă, Nikolai Ni­
kolaevici dispărea zile întregi în sectorul de asamblare
a n a v e i , c e r î n d lămuriri m e n t o ri l o r tehn olo gilor şi m e ­
,

c anicilor. S e b ă g a în to ate amănuntele tehni c e , ceea c e

l u i , c a ge o l og, nu i se ce r e a de lo c .
Cind y e n i rîndul instalării ap a r ate l or de cercetări
geologi c e , savantul îşi sufl e c ă mînecile. Deşi ca luc rător

25
m ai mult încurca decît aj uta, t i n e r e tu l s aluta întotdeauna
cu b ucurie apariţia s i mp a t ic u lui profesor, veşnic dornic
de vorbă· Nikolai Nik.olaevici putea să vorbească la fel
de p &si onat d e s pre che stiuni ştiinţifice s au despre dra­
goste şi s ă dea sfa turi î n orice problemă de viaţă. Cu­
cerea tineretul cu forţa lui fizică neobişnuită : cu mîini le
g o a l ® făcea un a r c dintr-o b ar ă de oţel de 15-20 de mi­
limetri di ametru .
Acum membrii echip ajului admirau şi p o fta de mîn­
care a lui D ek.te ariov, echivalentă cu cea a unei brigăzi
de montori .
- La ce adîncime s î ntem ? întrebă Nik.olai Niko-
la�vici fără să se adreseze cuiva anume.
- Am trecut de kilo metrul 19, răspunse Andrei .
- Aha, cretă . . .
Cîn d Biront v t'tzu c ă D ekteariov s e îndreaptă di n nou
spre hamac, s e înecă de indignare . Inainte de a se fi ri­
d i c at ceilalţi de Ia masă, se şi auzea resoirati a zgomo­
toasă a g e o logului.

Se împlinea o zi de cînd p o rniseră şi Vadim nu

reuş i s e î n c ă să a ţipească m t't car un minut. Nici secundnl
nu dormis e . Amîndoi stătuserft lîngă tabl oul de comandă,
urmărind tăcuţi cum se aprindeau şi se s ting e a u lămpile
semnalizatoare.
Se c ufu n d a u încet : 28 de kilometri adîncime, 31 . . .
34 . 36 · Granitul e r a din ce în c e mai fierb inte , se strî n­
. . . .

gea din ce în ce mai c o mp act î n j urul n a v e i subtercm(� .

Uneori, ceasuri întregi , nava înainta p rintr- o z onă d e
dezagregare radio activă puternică, prin depuneri de ra·
diu ·şi plumb în st are pură.
Nici t e mp era t u r a şi nici radiaţiile nu-i mai sustră g e a u
atenţia lui Vadim. Acum urmărea doa r indicii de pre­
siune şi constata că tre p tat c ompresiune a din zona sfre­
deluluL aî i:I necă de-a lungul întregului corp al n av e i . Ma ·
teria dev ene a plastică şi nu mai era mult pînă cînd v a
putea stri vi n av a , aşa cum adîncurile o c e a n elo r striv e s c
submarinele. Dar cînd presiunea. va aj unge la 30.000 de
atmo sfere , automatele v o r c o n e c ta c împul de protecţi e .
Acesta v a f i momentul trecerii barierei de adîncime şi
pătrunderii în astenosferă.
Vadim nu s e îndoia c ă automatele vor lucr a p erfect.
Ac ţiunea de protecţie a cîmpului fusese verificată nu nu­
mai prin c a l c u l e , dar ş i prin experienţe c i b erneti c e . C n
t o a t e aceste a , n e rvii îi e r a u înti nşi c a nişte corzi , în
aşteptarea momentului în care v a î ncepe să funcţioneze
i n s t al a ti a de formare a cîmpului . " PV-3 1 3 " v a fi primul
care va trece peste acest Rubicon.
Mai repede, mai r e p e d e !
I se părea că timpul s - a oprit în l o c .
Sus , pe pămînt, m i i de o ameni - b a nu, milioane -
aş teaptă semnalele navei subterane : bariera a f o s t tre­
cută ! Din acel moment va începe adevărata cucerire a
adîncurilor terestre.
Lui Vadim i s e pare c ă , în locul granitului� incandes­
c e nt vede pe ecran cabinetul c onstru c t o rului - ş e f . El ştie
că nici Remi z ovski nu a închis ochii în ace astă no apte .
Cu mîinile la spate, cu capul în p i e p t , el merg e probabil
dintr-un colţ al c amerei în celălalt, merge fără odihnă,
c e a s dup ă ceas, aşteptînd să sune telefonul.
Şi c o:astructorul- şef, şi tînărul l ui aj u to r aveau un sin­
g u r vis : realizarea u n ei n a v e sub t erane c ap abi l ă s il
aj ungă în centrul p ămî ntul u i · Remizovski închin a s e
acestui v i s aproape 40 d e ani d e viaţ ă . Vadim Surk o v ,
doar p atru. Rezultatul muncii l o r comune era "PV-3 1 3 " .
Era g r e u de ştiut căr u ia dintre ei i se d a t o r a mai m u l t .
Nici Vadim ş i nici Remizovski nu-şi măsuras eră şi nu-şi
cîntăriseră c ontribuţia. Dacă exista ceva care să-1 deose­
bească pe Vadim de constructorul-şef, a c e a s t a era nerăb­
darea, impetuozitate a .
Arkadi S emionovici lucra fără s ă se grăbească, cîn­
tărind fi�_c cre pas, verificînd c alculul fiecărui şurub a l
maşini i . Obişnuia să s e consulte cu alţii. Căuta singur

27
argumente împ o triva propriilor s ale propune r i . Lozinc a
lui preferată era : "siguranţa ab s ol u t ă ! " C e a a l ui Va­
dim : " cutezanţa !"
Constructorul-şef îl e nervase de multe ori p e Vadim
cu încetineala lui. De fiec are dată însă, dup ă c e se po­
tolea, Vadim se convi n g e a c ă drep tatea era d e partea
lui Remizovski .
Arkadi Semionovici putea să rămînă în cabinetul lui
şi să aştepte rezultatele î nc erc ă·ri'l o r nave.i "PV-3 1 3 " . Nici
în tinereţe nu luase p arte la c ă l ă to ri i subterane. Vadim
îns ă nu putea s ă a ş t epte ş i el s e hotărî să conducă per­
s onal încercarea . . .
- B az alt !
Ex clamaţ i a lui Miheev îl smulse pe Vadirn din gîn­
duri . E cr a nul d e v enise negru şi brăzdat de un păienjeni ş,
de cr ăp ă turi incandes cente.
- B azalt, repetă Vadim. Ş i magmă topită. Mai sînt
1 5-20 de minute de mers p î nă la astenosferă .
- Aparatura funcţi onează bine.
- Nici nu s e putea altfel .
Fo arte apr o ape se auze au nişte sunete înfundate. Ră­
sunau coi1tinuu , acope rind zgomotul făcut de motor ş i de
sfredel. Vibraţiile c orp ul ui navei erau mult mai s ensibile .
Traductorii seismografici indicau, prin salturile s c urte
ale firelor de culo a re violet, distanţa faţă de c entrul ex­
ploziei : 309 km, 402, 370 . . . Roca topită, comP'rim ată,
transmitea perfect undele sonore ; de aceea s e crease
impre s i a c ă c e n tr ul exploziei nu era mai de p arte de 100
d e metri. A c o l o , în adîncuri, s e p etre c e a acel ceva care
dăde a naştere c ut r e mur e l o r de l a suprafaţa p ămîntului.
Epic entrel e nu se găseau peste tot sub straturi de
3 -4. �il ometri grosime . Ele se formau şi p e funduril e
u n o r an umit e c ăldări , ale căror margini se î n ă lţau c ătre
malurile O c e anului Pacific, cuprindeau l anţmile insul e ­
lor Curil e , J a p o n i a , Indonezi a . Aici vulcanii scuip au
rî uri de foc şi o ra ş e întregi se transformau în ruin e în
urma cptremurelor.
 Nikolai Ni:kol aevtci. se trezi brusc , de parcă I-ar fi
z g î lţî i t cineva de umăr. Se s culă, s e a ş ez ă în hamac,
ascultă şi sc o a se exclamaţia lui p r eferată : " Ah ! z an ­

ghezur-zanzibar ! " Coborî aproape să lt at şi se în d r ep t ă

vioi sp r e cabina unde lucra Biront.
- N u ne-am întors încă la suprafata p ămîntului,
c onstatăsarcastic V al e nti n M akarovi c i . Puteţi dormi li­
niştit mai departe.
- N u, nu, a s c ultă ! D ekte ariov ridică un deget. A,
ce url ă !
� Cine urlă ?
'--- Astenosfera· Mamă, m am ă ! Ce primire o să ne
facă ! lţi p oţi închipui ce se alege de n a v a noastră d a c ă
n-o să funcţioneze cî m pul de protecţie.
Valentin Makarovici nu d o re a - chiar de loc - să-şi
im agineze asta. I i arun c ă ge ol og u l u i o privire furi o a s ă
ş i c ontinuă s ă n o t e z e indi c aţiile aparatel o r î n j urnalul
de bord. Insă, după c e le spu s e de D ekteari o v , degetele
nu ·1 mai ascultau. Ce om îngrozitor ! A venit aici nu­
mai pentru ca s ă-i stri c e lui p ofta de lucru.
Nikolai Nikol.aevici s e aşeză la tabloul de comandfi.
C a o bună gospodină, îmbr ăţi ş ă di n tr - o privire cele pa­
tru ap arate ; apoi s e uită pe ecran.
B a z al t nefeliti c , constată e l mulţumit, cu voce tar e .
Are un c o n ţ i nut m are de augit * . Deocam.dată nimic n o u .
· S ă v e d e m c e - o fi mai încolo.
Zigzagurile de f o c de p.e e cran dispăruseră, p e ntru
c a s ă reapară puţin îngroşate. Contururile lor c i u d ate
aminte au cînd un fulger cu multe r amificaţi i , cînd un
ghe m încîlcit d e fire. R î u r i l e d e magmă topită căutau
s ă-şi croiască drum p rin r oc ă . Işi î n t i n deau tent acul e l e
spre c o rpul n avei, d a r e a mergea î n ai n te, în î n t î mp i na ­
rea fo cul u i , vrînd parc ă s ă - şi măsoare puterile cu el.

• ' Augi_t.- - mineral caracteristic anumitor roci eruptive ca :

andezit,�bazalt etc. (n. r.)

29
 Dekteari o v se întinse de-i t r o s niră umerii , î nd oi bra­
ţele de la cot, căscă deschizînd u gură imens ă , apoi
s c o a s e dintr-un se rtar un stilou elec tri c ş i j u rn a lul p en­
tru o b s e r vaţii.
- Bazalt nefel i t i c , repetă geologul citind c e scrisesP..
Bioxid de s i l i ciu . . . O o o o h ! căscă din nou . B i o xid de si­
liciu 5 1 0/o.
- Imi p e rmit s ă vă amint e s c , îl întrerup s e Biront, că
nu s î nt e ţ i s i ngur. Eu nu p o t lucra dacă cinev a v o rb e şte
t are l îng ă mine .
- Aha ! Bine, bine . . .
lnsă num a i după c î teva minute D ekteariov uită şi
dădu din nou d ru m u l la g l a s . Vorbea despre c o nţinutul
p r o c e ntual al elementelor î n r o c ă , î ş i dicta l ui însuşi şi
scotea mugete de uimire : " Ah, z anghezur-zanz ibar ! "
S c r î şnind din dinţ i , Biront a s c ulta monologurile ne­
s f î r ş i t e ale geologulu i , d i s c u ţ i i l e lui aprinse cu un ad­
vers ar imaginar î n problema componenţei rocilor, cons t a ·
tari ironice pri v ito a r e la faptul că n-ar fi de mirare ca î n
centrul p ă m î ntului s ă nu s e afle altceva d e c î t a p ă chioară .
Atomistul răbdă o oră î ntreag ă . B olboroseala geologu­
lui î l enerv a at î t de tare, Îll'"'ît n i c i nu mai auz e a zgom o ·
t u l expl oziilor îndepărtate. S avantul î ş i desprinse p r i ­
virea d e p e aparate, inten ţionînd s ă p r o t e s t e z e . Străl u c i ­
r e a c a r e a c operea întregul e c r an î l făcu î n s u pe Biront s ă

u i t e de toate . Lumina e r a atît de putern ic ă , î nc î t , l a în­

ceput, închi s e o chii. Apoi avu impresia c ă i n m ij l o cu l
t ab l o u lui de c om andă c l o c o te a , î ntr-un v a s uriaş , m i e r e
inca ndescentă. Si mţ e a p ar c ă flăcări l e p e o b r a z .
- Ce e , ce-i ctsta ?
Nikolai Nikol aevici arun c ă distrat o privire cu coadd
o chiului.
- Magmă obi şnuit ă , expli c ă el ş i s e c ufundă din no u
în lucru .
Nava se clătină uşor, v i te z a ei cres c u . Se aflau î n
mij locul rocilor i n candes c e nte . "PV-3 1 3 " s e cufun d a î n
li chi dul f�ţib inte , aşa c u m s e afundă b a ti sfera în a d î nc u ·
r i l e oceanelor. Bubuitul d i n adîncuri dev eni mai surd.
Sub aporate l e ce c o n t r o l a u p r e siunea e x e r c i t a t ă asuprn
co rpului navei se a pri n s er ă beculeţe roşii. Trecu un
ce as . . . încă unul . . .
Maşina c o ntinua să înaint8ze p rin f l u v i u l d e f o c , mai
j o s , tot mai j o s . . .
Deodată s e auzi o flui e r ătură înfundată ş i p e t abloui
de c omandă se aprinse încă un bec roşu. A u t o m a tul co­

ne c t a s e c î mpul magne toplasmic de protecţie.

Degetele lui Vadim e r au î n c l eş tate de braţele f o t o ­
liulu i . "PV - 3 1 3 " t r e c e a b a r i e r a d e adîncime ş i p ătrun d e a
în astenosferă !
M i h e e v stătea cu amîndouii m î i n i l e p e c l a v i atur a d e
but o a n e . E r a ca un p i anist g a t a să i a primele a c o rduri
ş i care aştep t a d o a r s ă se lini şteas c ă s al a . O simplă apă­
s are cu o ri c are deget şi automatul îndep l ineşte imediat
dorinţa s e cu n d u l u i : opreşte nava, o î n t o a r c e sau î i im­
primă o v i te z ă mai mare de înaint are .
Nici Miheev nu se simj: e a p r e a bine. Dacă nu intră
în fu n c ţ i un e cîmpul de p rotecţi e , p u ţi n p r o b a b il s ă mai
aj ungă e l să ap e s e p e buton· T o t u l s e va desfăşura foar te
repede .
Ap aratele arătau o p r e si un e de 30 500 de a tm o s fe r e .
- Kilome trul 41, s pu s e Vadim răgu şi t , fă c î n d un
efort ca s ă - ş i mişte buzele uscate. 41 de kilometri şi
72 de m e t r i , pre c i z ă e l c u o v o c e c e v a mai p u terni c ii .
Sîntem î n astenosferă. A u z i , Piotr Afana s i evici ? In aste­
nosferă !
Miheev î ş i desptinse î n c et degetele de pe b u t o ane ,
mîngîindu-şi încheieturile amorţite . "Mi se pare cii m-am
c am speri at
" - g î ndi e l . Făcus e o sută ş apte călătorii
(în afară de cursa şcoală) şi nici odată nu simţise nici
un fel de fri c ă . D a r acum era încordat di n cap pînă în
pi ci oar e , înţepenit într-o aşt e p t a r e chinuitoare.
- Mecanic, transmisionist . ce se- aude ? spuse Va­
..

dim în microfon.
-� Totu-i î n pe rfectă o rd i n e , răspunse Ciurakov. Te
feli c i t , �Vadim.

31
 - Mulţumes c . Tr.ansm i s i onist , pregăteşte-te pentrn
comunicare !
- Am înţeles !
Şi î n c ă un zgomot se împleti în s i mfonia m e c an is m e ­
lor care funcţ i o n a u . Era un sunet j o s , dar tri umfător , de
parcă ar fi vibrat c o a rd a de b a s , bine întins ă , a un u i
violonceL Incepuse s ă fun cţioneze emiţăto rul ultras o ni c .
- Vadim Se rghe e v i c i , puteţi vorbi, spuse Skoriupin.
Vadim se aple c ă deasupra microfon.ului.
- Vorbeşte nava " PV-3 1 3 " . Am trecut bar i era de
adîncime şi am pătruns î n astenosferă. S î n te m la o adî n ­
c i m e de 4 1 de kil o m e tri. Presiunea este de 30 500 el e
atm o sfere. Temp eratu ra mediului înconj urător - 1 90\)
de grade . M e c anismele funcţionează p erfect.
Nici un cuvînt m a.i mult. Vadim nu v o i a să s e înti n d ă
la v o rb ă , d e ş i î l cupri n s e s e o bucuri e copilăre ască şi s i m ­
ţ e a nevoia s ă o împ artă cu cinev a .
- Nu l - a ţ i fe l i c i t at pe Ark acli Semionovici, î i reproşă
cu o voce î n c e ată Mihe ev. Trebuia felicitat întregul co­
l e ctiv, trebuia să le mulţumim pentru asemenea navă !
- Adevăr at, spuse Vadim , încercînd să c ontinue
transmisia. Dar transmisionistul trecuse d ej a pe r e cepţi e .

(Continuare in numărul uiitor)

poli gra fic Casa Scîntei i "1. V. Stalin"