ENVE-V-008

A 91-a sesiune plenară

30 iunie şi 1 iulie 2011

PROIECT DE AVIZ
al Comitetului Regiunilor
privind
ROLUL AUTORITĂŢILOR REGIONALE ŞI LOCALE ÎN
PROMOVAREA UNEI GESTIONĂRI DURABILE A APEI

_____________

Raportor: dl Nichi VENDOLA (IT-PSE),

preşedintele regiunii Apulia
_____________

Termenul de depunere a amendamentelor:

16 iunie 2011, la ora 24:00 (ora Bruxelles-ului) (e-mail: enve@cor.europa.eu).

Numărul necesar de semnături: 6

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at

— Rue Belliard/Belliardstraat 101 — 1040 Bruxelles/Brussel — BELGIQUE/BELGIË —
Tel. +32 22822211 — Fax +32 22822325 — Internet: http://www.cor.europa.eu
RO
 -1-

Document de referinţă

Scrisoarea din 29 octombrie 2010 a Preşedinţiei ungare

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -2-

I. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observaţii generale

1. îşi manifestă satisfacţia pentru faptul că a fost consultat de Preşedinţia ungară a UE în ceea ce
priveşte rolul autorităţilor regionale şi locale în promovarea unei gestionări durabile a apei
şi îşi manifestă speranţa că pe viitor va fi implicat în mai mare măsură în opţiunile politice şi
de programare în domeniul gestionării durabile a resurselor de apă, în calitatea sa de organism
de reprezentare a entităţilor instituţionale însărcinate cu implementarea respectivelor opţiuni
şi, în general, cu protejarea resurselor naturale, având în vedere rolul acestora în definirea
unor modele de dezvoltare durabilă;

2. îşi însuşeşte rezoluţia ONU din 28 iulie 2010, prin care dreptul la apă este declarat un drept al
omului, universal, inviolabil, natural şi care derivă în mod logic din dreptul la viaţă:
„recunoaşte că dreptul la apă potabilă şi curată şi la instalaţii sanitare este un drept al
omului, esenţial pentru o viaţă normală şi pentru exercitarea tuturor drepturilor omului”1.

3. consideră că, în calitatea lor de patrimoniu limitat al umanităţii, esenţial pentru supravieţuirea
fiinţelor vii şi a ecosistemelor naturale, resursele de apă nu trebuie supuse logicii pieţei şi
regulilor concurenţei, fiind de datoria fiecărui om să respecte şi protejeze în mod conştient
acest bun, în beneficiul generaţiilor viitoare;

4. recunoaşte valoarea etică ecocentrică a apei şi, prin urmare, respectarea propriilor drepturi
intrinseci ale fiecărei comunităţi morale, fie ea vie sau nu, la asigurarea necesarului său de
apă, considerând indispensabilă definirea unor modele participative de gestionare a resurselor
de apă (serviciu public esenţial şi de interes general), care să garanteze deplina durabilitate şi
combinarea coerentă cu oricare altă politică pentru care dezvoltarea durabilă este un aspect de
referinţă;

5. remarcă faptul că autorităţile locale şi regionale sunt însărcinate cu gestionarea spaţiilor

publice. Aceasta înseamnă că ele răspund de domenii politice importante pentru o gestionarea
durabilă a apei, cum ar fi amenajarea teritoriului, infrastructura, politica în materie de
mobilitate, acordarea de autorizaţii, agricultura şi gestionarea spaţiilor naturale, adaptarea la
schimbările climatice, protecţia împotriva inundaţiilor şi turismul. De asemenea, autorităţile
locale şi regionale răspund de sinergia dintre aceste domenii politice şi lucrează, deci, prin
definiţie, în mod integrat. De aceea, este esenţial ca autorităţile locale şi regionale să fie
implicate în mod intensiv în viitoarea politică europeană în domeniul apei;

6. este de acord cu necesitatea ca UE să demareze o nouă perioadă europeană

consacrată resurselor de apă, urmărind o implicare directă şi activă a autorităţilor locale şi
1
Rezoluţia ONU A/RES/64/292 din 28.7.2010.

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -3-

regionale în redefinirea, coordonarea şi armonizarea directivelor şi strategiilor deja existente

(Directiva-cadru privind apa, Directiva privind apele subterane, Directiva privind
inundaţiile, Strategia privind combaterea deficitului de apă şi a secetei) sau în curs de
elaborare (propuneri şi obiective europene în materie de adaptare la schimbările climatice),
începând din etapa conceperii proiectului de conservare a apelor europene, în vederea
asigurării unei ample participări publice;

7. consideră că presiunea antropică crescândă asupra resurselor de apă, la care se adaugă efecte
induse şi agravante (dispariţia ecosistemelor, reducerea biodiversităţii, diminuarea capacităţii
de retenţie şi degradarea solului, precum şi schimbările climatice etc.), impun adoptarea de
măsuri de gestionare şi protecţie care să implice întregul spectru de politici ale Uniunii în
domeniile apei, energiei, agriculturii, transportului, deşeurilor, turismului, combaterii
schimbărilor climatice şi adaptării la acestea, abordarea trebuind să fie de acum înainte una
integrată, nu doar sectorială;

8. susţine definirea de către statele membre, cu sprijinul autorităţilor locale şi regionale, a unei
politici clare de tarifare a apei (water pricing), cu respectarea prerogativelor naţionale şi
locale şi luând în considerare condiţiile geografice şi climatice diferite, precum şi aspectele
sociale şi de mediu aferente. O astfel de politică ar trebui să respecte nu doar principiul
„poluatorul plăteşte (polluter pays), deja existent în Directiva-cadru privind apa (2000/60), ci
şi, printr-o tarifare progresivă, principiul „risipitorul plăteşte” (over user pays), aceasta fiind
modalitatea de a recupera pierderea de disponibilităţi sub aspectul mediului; acest demers,
care, dacă va fi sprijinit printr-o campanie adecvată de educaţie ecologică, va avea ca efect o
conştientizare mai mare de către utilizatori a consumului lor de apă, ar putea determina o
gestionare a apei mai eficientă şi mai eficace în general, inclusiv sub aspect pecuniar;

9. recunoaşte rolul primordial al cunoaşterii ştiinţifice şi al inovării tehnologice în definirea unor

practici avansate de gestionare a ciclului apei, element esenţial şi propedeutic al planificării
noilor intervenţii infrastructurale. În acelaşi timp, cercetarea şi inovarea pot constitui un
motor important care să genereze creştere economică şi ocupare a forţei de muncă în cadrul
industriei ecologice;

10. consideră că ansamblul problemelor în domeniul apei trebuie plasat într-un cadru mai amplu,
care cuprinde nu numai deficitul hidrologic şi inundaţiile, ci şi alte ameninţări legate de apă
care îşi au originea în schimbările climatice, cum ar fi intensitatea precipitaţiilor şi creşterea
nivelului mării;

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -4-

Locul central ocupat de ciclul apei în cadrul politicilor de adaptare la schimbările climatice

11. subliniază faptul că în prezent, în cadrul dezbaterii privind schimbările climatice, resursele de
apă nu au fost încă definite drept element ecosistemic fundamental, a cărui conservare şi
protecţie reprezintă condiţia esenţială şi propedeutică a oricărei acţiuni de combatere a
schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea, şi confirmă voinţa autorităţilor locale şi
regionale de a-şi asuma un rol responsabil şi proactiv în definirea şi punerea în practică a
acţiunilor de atenuare2;

12. este conştient de faptul că efectele schimbărilor climatice asupra bilanţului hidrologic vor
avea consecinţe economice şi sociale relevante pentru întregul teritoriu al UE; se va înregistra
o creştere în frecvenţă şi în intensitate a fenomenelor extreme, a căror combatere va necesita o
abordare integrată şi solidară, care să implice întregul spectru de politici europene,
independent de dimensiunea geografică, economică şi socială a subiectului sau a sectorului
respectiv; în acest sens, se subliniază din nou necesitatea intensificării cooperării ştiinţifice la
nivel european, naţional şi regional, în vederea analizării raporturilor cauză-efect care duc la
acutizarea fenomenelor climatice (inundaţii şi secetă) în Europa;

13. este conştient de diversele efecte pe care schimbările climatice le produc în materie de resurse
de apă în interiorul regiunilor UE. Aceasta determină diferenţe considerabile între regiunile
din Uniunea Europeană sub aspectul problemelor referitoare la apă cu care se confruntă, din
punctul de vedere al cantităţii (exces sau penurie) şi din cel al momentului apariţiei acestor
probleme (inundaţii de primăvară sau secetă în timpul verii). Măsurile de adaptare, care
urmează să ia în considerare caracteristicile geografice, economice şi sociale diferite ale
regiunilor UE, trebuie să fie flexibile şi trebuie întreprinse cu respectarea riguroasă a
principiului subsidiarităţii3;

14. realizează faptul că schimbările climatice vor influenţa şi vor modifica, chiar dacă la niveluri
diferite de risc, disponibilul de apă din regiunile europene, având aşadar drept consecinţă o
nouă şi mai gravă tensiune între diverşii utilizatori, precum şi o creştere probabilă a
fenomenelor de migraţie;

15. consideră că, la evaluarea angajării UE în politicile generale de combatere a schimbărilor

climatice provocate de factori antropici, gestionarea corectă a resurselor de apă reprezintă un
instrument indispensabil şi eficient de reducere a CO 2 produs şi de promovare a unor modele
de creştere durabilă, care să încurajeze utilizarea eficientă a resurselor naturale şi energetice;

2
Avizul CoR privind Cartea albă „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acţiune la nivel european”, CdR
72/2009 fin.
3
Cartea albă „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acţiune la nivel european”, COM(2009) 147 final.

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -5-

16. consideră că identificarea unor proceduri fiabile de apreciere a eventualelor disponibilităţi de

apă reprezintă un instrument de cunoaştere indispensabil pentru definirea corectă a politicilor
europene în domeniile apei şi mediului, conştient fiind de necesitatea combinării rezultatelor
obţinute de modelele climatice aplicate la scară continentală şi de modelele hidrologice de la
nivel local şi regional;

17. invită UE şi statele membre să sporească producţia de energie curată (green power), prin
întreprinderea oricărei acţiuni utile creării unor mici structuri de acumulări de apă, care să
permită funcţionarea unor mini-hidrocentrale, acolo unde condiţiile morfologice, de mediu şi
economice, precum şi navigabilitatea apelor respective, o permit;

18. invită UE şi statele membre să adopte măsurile necesare pentru limitarea poluării termice a
apei şi reducerea, în măsura posibilului, a utilizării apei pentru răcire, în instalaţiile industriale
şi energetice, în special când din această cauză apar probleme privind fie disponibilitatea apei,
fie biodiversitatea sau sănătatea publică;

19. în ceea ce priveşte acţiunile de atenuare a efectelor crizei de apă, consideră că noile investiţii
în infrastructura hidrologică a teritoriului pot fi considerate o măsură de adaptare numai acolo
unde cererea este aproximativ egală cu disponibilul, în măsura în care noi opţiuni tehnologice
şi de gestionare diferite – aflate în acord cu condiţiile locale – pot determina o creştere a
disponibilităţilor, fără a prilejui noi captări de apă;

20. este conştient de rolul pe care autorităţile locale şi regionale trebuie să îl joace în a face
cunoscut locul central ocupat de ciclul apei în elaborarea strategiilor de gestionare a resurselor
de apă, astfel încât să se identifice soluţii eficiente şi comune de adaptare la schimbările
climatice şi să se favorizeze schimbul de experienţă între diversele entităţi locale;

Echilibrul între cererea şi oferta de apă, cu respectarea cerinţelor de mediu şi în

conformitate cu Directiva-cadru privind apa

21. consideră că planificarea intervenţiilor şi acţiunilor care vizează o mai bună gestionare a
resurselor de apă trebuie să se prezinte neapărat ca un proces cu obiective multiple, care să
ţină seama de multitudinea actorilor direct sau parţial interesaţi şi care să se întemeieze pe
principii precum caracterul public al resurselor de apă, echitatea, calitatea mediului, sănătatea
publică, rolul social al apei şi siguranţa socială;

22. este conştient de faptul că o utilizare corespunzătoare şi etică în raport cu mediul a resurselor
de apă poate avea loc prin aplicarea, acolo unde acestea sunt disponibile şi fezabile din punct
de vedere economic, a celor mai bune tehnici de captare, distribuţie şi folosire a apei, care să
conducă, pe termen mediu şi printr-un model de gestionare solid şi flexibil, la împăcarea
cerinţelor de mediu cu cele ale dezvoltării economice şi sociale;

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -6-

23. sprijină consolidarea politicilor de orientare ale UE şi adoptarea de instrumente noi de

reglementare, care să identifice obiective clare şi precise de eficienţă pentru sectorul de
activitate (civil, industrial, agricol, piscicol, turistic şi hidroelectric), definite la scara
bazinului hidrografic de către fiecare stat membru;

24. consideră că planificarea resurselor de apă, care trebuie efectuată prin intermediul unor
planuri de gestionare a bazinelor hidrografice (PGBH), reprezintă un parcurs inevitabil, în
contextul căruia autorităţile locale şi regionale pot pune în mişcare sinergii din perspectiva
solidarităţii şi a durabilităţii, în spiritul Directivei-cadru privind apa, pentru a îndeplini
numărul maxim de funcţii în materie de mediu, fără însă a sacrifica capacitatea de refacere pe
termen lung şi fără a impieta asupra accesibilităţii, în vederea unor utilizări legitime şi care să
merite să fie protejate;

25. este de părere că transferurile de apă între bazine hidrografice, cele din interiorul statelor
membre fiind prioritare, trebuie văzute ca făcând parte dintr-o strategie globală de gestionare
bazată pe durabilitatea hidrologică, hidrogeologică, de mediu, socioeconomică şi orientată
către distribuirea echitabilă a unui bun limitat şi trebuie să facă obiectul unor studii de impact
aprofundate;

26. consideră că, pentru conceperea corespunzătoare a strategiilor de adaptare la cererea

crescândă de apă şi la specificităţile teritoriale, este esenţială cunoaşterea sistemelor hidrice în
ansamblu, începând cu dinamicile hidrologice ale corpurilor de apă naturale şi sfârşind cu
evaluarea eficienţei sistemelor de captare, de transport şi de utilizare;

27. îndeamnă la adoptarea unor noi programe de investiţii în cadrul perspectivei financiare
multianuale a UE (2013-2020), prin care, acordându-se prioritate intervenţiilor pe termen
lung, statele membre să nu poată elabora noi planuri de consolidare a infrastructurii în
domeniul apei decât după adoptarea şi implementarea unui program structurat de acţiuni în
domeniul gestionării apei. Mai mult, desalinizarea, un proces cu un înalt consum energetic, ar
trebui considerată drept o opţiune în cazurile în care beneficiile aduse compensează impactul
important de mediu pe care îl implică. Comitetul recomandă în acest sens o structură bazată
pe guvernanţa pe mai multe niveluri, astfel încât să fie optimizată implicarea autorităţilor
locale şi regionale în elaborarea programelor naţionale;

28. este de acord că utilizarea eficientă a apei trebuie considerată o prioritate în contextul
acţiunilor de economisire (water hierarchy4) şi salută iniţiativa Comisiei referitoare la
utilizarea eficientă a apei în clădiri (Water Efficiency in Building), care ar trebui combinată cu
Directiva privind performanţa energetică a clădirilor 5, în vederea promovării unor zone
urbane şi a unor aspecte edilitare bazate pe principiul durabilităţii mediului;

4
Comunicarea privind rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană – COM(2007) 414
final.
5
Directiva 2010/31/UE din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor.

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -7-

29. se angajează să încurajeze utilizarea resurselor neconvenţionale de apă, prin promovarea

culturii reutilizării şi reciclării în toate domeniile, mulţumită adoptării şi contextualizării, de
către autorităţile locale şi regionale, a unor instrumente economice şi fiscale care să susţină
activităţile de producţie durabile, inclusiv pentru reducerea exploatării apelor subterane;

30. consideră necesară introducerea, în noua politică agricolă comună (PAC), a unor principii de
condiţionalitate care să slujească la diseminarea unor modalităţi benefice de gestionare a
resurselor de apă şi care să oblige la elaborarea unor metode de cultivare, precum şi a unor
practici de irigaţie pe măsura disponibilităţilor hidrice din teritoriu;

31. propune utilizarea unei părţi din fondurile disponibile în contextul noii PAC în vederea
sprijinirii unor tehnici de economisire a apei în agricultură, prin introducerea unor instrumente
economice şi fiscale care să încurajeze culturile cu înaltă eficienţă hidrică (best crop per
drop), precum şi pentru promovarea de acţiuni de conservare şi reconstrucţie ecologică a
terenurilor agricole, astfel încât să se faciliteze menţinerea zonelor împădurite şi a celor
umede şi să se restrângă fenomenele de degradare şi de eroziune a solului, stopând astfel
evoluţia deşertificării şi salinizarea pânzei freatice costiere;

32. consideră că nu mai poate fi amânată adoptarea unui act normativ care, plecând de la
obiective comune de eficienţă şi eficacitate sub aspectul utilizării resurselor de apă, prin
recuperare şi reutilizare, să identifice în mod omogen, la nivel european, nivelurile de calitate
care să poată asigura, în diferite sectoare de activitate şi în orice condiţii, o reutilizare
adecvată;

Gestionarea fenomenelor extreme, inclusiv prin recurgerea la noi tipuri de intervenţii

33. solicită autorităţilor locale şi regionale să identifice, în contextul gestionării conştiente a

riscului, instrumentul cel mai eficace de intervenţie în cazul unor fenomene extreme, depăşind
optica în care optimizarea gestionării cazurilor de urgenţă reprezintă obiectivul de urmărit
(from crisis management to risk management);

34. invită statele membre şi autorităţile locale şi regionale să promoveze, în funcţie de

prerogativele şi competenţele proprii, şi conform articolului 7 din Directiva privind
evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii (2007/60), o mai bună coordonare a structurilor
tehnico-operative ale protecţiei civile şi a celor ale departamentelor şi/sau agenţiilor de mediu
care se ocupă de prevenirea şi gestionarea riscului de inundaţii, în vederea schimbului şi
împărtăşirii de cunoştinţe şi competenţe; invită, de asemenea, autorităţile locale şi regionale
iniţieze proiecte transnaţionale de cooperare (între state membre sau între state membre şi ţări
terţe), la nivelul districtelor hidrografice internaţionale, în conformitate cu articolul 8 din
Directiva privind inundaţiile (2007/60/CE);

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -8-

35. consideră că politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe următoarele trei elemente:
depozitarea, reţinerea şi evacuarea (storage, containment and drainage), care au în vedere
reducerea extremelor din ciclul apei, astfel încât excedentul de apă să poată fi evacuat în mod
natural, în vreme ce pentru perioadele de secetă ar rămâne disponibile cantităţi suficiente de
apă;

36. consideră că este indispensabil să se acorde prioritate acţiunilor ce vizează prevenirea şi limitarea
efectelor fenomenelor extreme prin punerea în valoare şi refacerea mediului natural, conştient
fiind că acest tip de intervenţie, care conservă biodiversitatea şi urmăreşte (prin utilizarea durabilă
a teritoriului) revenirea la debitul natural al bazinelor fluviale, reprezintă un instrument extrem de
eficient, inclusiv pentru atenuarea efectelor provocate de schimbările climatice;

37. este de părere că una dintre măsurile preventive ar fi să i se permită sistemului hidric să ocupe
mai mult spaţiu. Aceasta se poate face prin amenajarea mai multor rezervoare deschise de
apă, dar şi prin exploatarea multifuncţională a terenurilor, situaţie în care i se acordă apei un
spaţiu simultan cu utilizarea în alt scop a terenului respectiv, ca, de exemplu, pentru locuinţe,
spaţii de lucru, mobilitate, recreaţie şi natură. Autorităţile locale şi regionale pot juca un rol
esenţial în acest sens;

38. îşi manifestă încrederea că UE şi statele membre vor acorda importanţa cuvenită Fondului de
Solidaritate al UE, instrument indispensabil de solidaritate economică şi socială în cazul unor
fenomene extreme, adaptând regulile de acces şi modalităţile de gestionare astfel încât să se
asigure o utilizare la maximum a acestuia;

Rolul autorităţilor locale şi regionale în ceea ce priveşte guvernanţa şi consolidarea

cooperării internaţionale

39. consideră că, în acord cu Directiva-cadru privind apa şi cu Directiva privind evaluarea şi
gestionarea riscurilor de inundaţii, metoda de planificare a bazinului hidrografic, văzută ca unitate
de analiză teritorială, economică şi de mediu, reprezintă abordarea adecvată pentru asigurarea pe
întreg teritoriul UE a unui nivel omogen de protecţie, sub aspectul resurselor de apă;

40. consideră că autorităţile locale şi regionale, care exprimă necesităţile şi solicitările cetăţenilor,
trebuie să aibă, în contextul PGBH şi al gestionării comune şi participative a resurselor de
apă, un rol de programare, operativ şi de control, lăsând UE şi statelor membre, în virtutea
prerogativelor fiecăruia, sarcina de a stabili orientări politice şi priorităţi de gestionare;

41. subliniază rolul autorităţilor locale şi regionale în procesul de verificare şi control al stadiului
aplicării politicilor europene în materie de resurse de apă, deoarece numai implicarea directă
şi activă a colectivităţilor locale garantează succesul acţiunilor de protecţie şi conservare,
generând un sentiment de apartenenţă la teritoriu şi de respectare conştientă a resurselor
naturale existente;

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 -9-

42. îndeamnă la utilizarea unor instrumente juridice şi financiare, deja existente sau pe cale de a fi
elaborate (planuri de gestionare a bazinelor hidrografice, programe de dezvoltare rurală şi de
coeziune, fonduri structurale etc.) care să orienteze „guvernanţa” resurselor de apă la scara
districtului hidrografic, evaluând fiecare aspect al acestora (calitatea şi cantitatea resurselor,
navigaţia şi transportul, energia) în mod integrat şi interdependent, luând în considerare şi
gestionarea în comun a apelor transfrontaliere;

43. consideră că recenta Strategie a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, care constituie un
model de cooperare transnaţională şi de gestionare a resurselor de apă care poate fi reprodus,
respectă spiritul Directivei-cadru privind apa şi este pe deplin sustenabil sub aspect social şi de
mediu, sperând că aplicarea strategiei va presupune implicarea directă a autorităţilor locale şi
regionale;

44. evidenţiază rolul central al autorităţilor locale şi regionale în colectarea de date privind
mediul6 (care are loc cu contribuţia fundamentală a programului GMES) şi propune
transformarea actualului Observator european al secetei în Observatorul hidric european,
extinzând competenţele acestuia şi la validarea şi omogenizarea informaţiilor disponibile în
privinţa situaţiei resurselor de apă europene;

45. consideră că, pentru a da o dimensiune socioeconomică serviciilor ecosistemice şi pentru a

introduce, în cadrul UE, o strategie de mediu eficientă care să meargă „dincolo de PIB”, va
trebui asigurată coerenţa, transparenţa şi fiabilitatea informaţiilor şi indicatorilor referitori la
starea mediului şi a resurselor de apă 7;

Observaţii finale

46. speră că, în ceea ce priveşte iniţiativa emblematică „O Europă eficientă din punct de vedere al
utilizării resurselor”, va putea, inclusiv prin activitatea Platformei sale de monitorizare a
Strategiei Europa 2020, să contribuie, atât sub aspectul definirii abordării, cât şi al
identificării instrumentelor operative, la acţiunile Comisiei Europene în domeniul resurselor
de apă, energiei şi deşeurilor, conştient fiind că aspectele de mediu conexe prezintă o
puternică interconexiune;

47. reaminteşte că politicile privind calitatea apei au o influenţă asupra cantităţilor disponibile şi
asupra posibilelor utilizări şi, prin urmare, solicită ca acest aspect să nu fie neglijat. În acest
context, este recomandat să se acţioneze cât mai în amonte cu putinţă, în special în cadrul
politicii în domeniul produselor, pentru a putea fi examinat impactul acestora asupra calităţii
apei, prin intermediul analizei ciclului de viaţă şi al studiilor de impact asupra mediului;

6
Avizul CoR privind rolul autorităţilor locale şi regionale în cadrul viitoarei politici de mediu – CdR 164/2010 fin.
7
Comisia Europeană – Al treilea raport de monitorizare referitor la Comunicarea privind deficitul de apă şi seceta în
Uniunea Europeană, COM(2011) 133 final.

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 - 10 -

48. se angajează să acorde atenţie maximă orientării cu prioritate a viitoarelor investiţii –

atât europene, cât şi naţionale, destinate limitării efectelor generate (inclusiv în urma
schimbărilor climatice) de fenomenele extreme (inundaţii şi secetă) – mai degrabă către
realizarea de „infrastructuri verzi” (zone de inundare controlată, bazine naturale de retenţie de
apă, intervenţii de reîmpădurire şi de conservare a mediului montan, refacerea zonelor de ţărm
şi a celor umede, sistematizarea şi stabilizarea versanţilor etc.), astfel încât să se asigure
protecţia din punct de vedere hidrologic a teritoriului, conservând în acelaşi timp
biodiversitatea, recuperând resursele naturale şi oferind noi oportunităţi turistice şi de ocupare a
forţei de muncă. În cazul în care măsurile de tip „infrastructuri verzi” nu sunt eficiente pentru un
anumit scop sau sunt imposibil de aplicat din pricina circumstanţelor locale, „infrastructurile
gri” (baraje artificiale, canale de deversare, diguri etc.) reprezintă o măsură necesară pentru a
asigura protecţia zonei, a oamenilor şi a economiei împotriva inundaţiilor;

49. solicită ca în cadrul programului-cadru de cercetare al UE să fie încurajate acţiuni de transfer

de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice în sprijinul creării de noi tehnologii, capabile nu doar
să sporească competitivitatea europeană, dar şi să conducă la eficienţă şi inovare în ceea ce
priveşte gestionarea resurselor de apă;

50. reiterează propunerea referitoare la posibilitatea ca autorităţile locale şi regionale să poată

beneficia în mod direct de resursele financiare generate de sistemul de comercializare a
emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a finanţa programele de intervenţie locală în
domeniul combaterii schimbărilor climatice8, angajându-se să utilizeze o cotă parte din aceste
resurse pentru a lansa acţiuni de sporire a gradului de conştientizare de către cetăţeni a valorii
intrinseci a apei, atât prin indicarea amprentei hidrice a produselor, cât şi prin facilitarea
înscrierii în sisteme de management de mediu (EMAS) a proceselor de producţie cu consum
mare de apă, precum şi prin iniţierea de campanii de informare şi educare pe teme de mediu,
încă din perioada preşcolară.

Bruxelles,

8
CdR 164/2010 fin.

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…

 - 11 -

II. PROCEDURĂ

Titlu Rolul autorităţilor regionale şi locale în promovarea unei

gestionări durabile a apei
Referinţe sesizare facultativă, articolul 307 alineatul (1)
Preşedinţia ungară: 29.10.2010
Temei juridic
Baza de reglementare
Data deciziei preşedintelui 2 decembrie 2010
Comisia competentă Comisia pentru mediu, schimbări climatice şi energie
(ENVE)
Raportor dl Nichi VENDOLA (IT-PSE),
preşedintele regiunii Apulia
Memorandum explicativ 2 martie 2011
Examinare în comisie 14 februarie 2011
Data adoptării în comisie 5 mai 2011
Rezultatul votului în comisie majoritate de voturi
Data adoptării în sesiunea plenară prevăzută pentru 30 iunie-1 iulie 2011
Avizele precedente ale Comitetului Avizul prospectiv privind rolul autorităţilor locale şi
regionale în cadrul viitoarei politici de mediu –
CdR 164/2010 fin9
Avizul pe tema „O abordare comunitară în privinţa
prevenirii dezastrelor naturale şi a celor provocate de om”
– CdR 139/2009 fin10
Avizul privind Cartea albă „Adaptarea la schimbările
climatice: către un cadru de acţiune la nivel european” –
CdR 72/2009 fin11
Avizul privind rezolvarea problemei deficitului de apă şi a
secetei în Uniunea Europeană – CdR 313/2007 fin12

_____________

9
JO C 15, 18.1.2011, p. 4.
10
JO C 79, 27.3.2010, p. 19.
11
JO C 79, 27.3.2010, p. 13.
12
JO C 172, 5.7.2008, p. 49.

CdR 5/2011 rev.2 IT/EN – CBERB/GVAR/ABALA/ss/at …/…