Personalitati europene

În calitate de prim cancelar al nou-înființatei Republici Federale Germania între

1949 și 1963, Konrad Adenauer a schimbat mai mult decât oricine imaginea
Germaniei postbelice și a istoriei europene. La fel ca mulți politicieni din generația
sa, Adenauer realizase deja, în urma Primului Război Mondial, că o pace durabilă
nu putea fi realizată decât printr-o Europă unită.
Experiențele trăite de Adenauer în timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au
transformat într-un partizan al realismului politic și l-au făcut să își concentreze
eforturile asupra promovării ideii de cooperare paneuropeană. Konrad Adenauer a
fost un mare susținător al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, înființate
în urma declarației pronunțate de Robert Schuman pe data de 9 mai 1950, precum
și al Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene, semnatîn martie
1957.
“În ultimele decenii și secole, cărbunele și oțelul au jucat un rol distructiv în
conflictele dintre popoarele Europei, deoarece erau utilizate pentru fabricarea
armelor. Să sperăm că, astăzi, cărbunele și oțelul le vor uni, în modul de a gândi
și de a acționa. “ - Konrad Adenauer

Ce am invatat in ultima saptamana

Un element de noutate care mi-a captat atentia a fost Criza economica din Grecia .
La începutul anului 2009, toată Europa privea spre Grecia cu o oarecare invidie.
Cel mai pesimist scenariu al Comisiei Europene arăta că Grecia va avea în anul
2009 o creştere economică de 0,3%, prognoză care excludea din start posibilitatea
recesiunii.

Arma cu care Grecia a luptat împotriva crizei s-a întors între timp împotriva ei,
fapt pentru care astăzi, Uniunea Europeană se uită cu îngrijorare la economia
acestei ţări. De la începutul crizei din Grecia, Bruxelles a incercat să impună
reguli mai stricte pentru tranzacţii şi pentru modul în care statele membre dau
rapoartele financiare. Totuşi, acest lucru nu a împiedicat investitorii să se teamă de
regiune, iar probleme s-au extins şi la alte ţări, care, în ultimii ani, au folosit
tranzacţiile financiare pentru a-şi ascunde datoriile si deficitul.

De exemplu Angela Merkel a învinuit băncile de investiţii pentru criza greacă, în

timp ce culisele acesteia dezvăluie cum Goldman Sachs şi JPMorgan au ajutat
Grecia contra cost pentru ca apoi să speculeze căderea euro împreună cu cea a
economiei elene. Această criză aduce o rază de soare pentru Europa de Est, care va
fi mai atractivă pentru investitori decât periferia zonei euro (Grecia, Portugalia,
Spania).